Teoria câmpului electromagnetic

LUCRAREA 1

Modelarea numerică a câmpurilor

laplaciene prin metoda diferenţelor finite.
Reţele analizoare de tip R

1. Consideraţii teoretice
Metoda diferenţelor finite, face parte din categoria metodelor numerice
de rezolvare a ecuaţiilor cu derivate parţiale şi deci şi a ecuaţiei lui Laplace.
Foloseşte forma de exprimare a ecuaţiei în diferenţe finite, care se obţine
dezvoltând în serie Taylor funcţia necunoscută f(x,y) în jurul punctului (x0,y0)
de potenţial V0.
Pentru o funcţie f(x) de o singură variabilă, seria Taylor este:

f (1) ( x0 ) 2 f ( 2)
( x0 ) (n)
n ( x0 )
f
f ( x) = f ( x0 ) + ( x − x0 ) + ( x − x0 ) + . . . + ( x − x0 ) + ...
1! 2! n!
(1)

Pentru o funcţie V(x,y) de două variabile, ea se scrie în forma:

s k
1 ∂V ∂V 
V ( x, y ) = V0 + ∑
k =1
( x − x0 )
k!  ∂x0
+ ( y − y0 ) 
∂y0 
(2)
unde k este o putere "simbolică" cu sensul că puterea derivatei se înlocuieşte
cu ordinul corespunzător al acesteia. Expresia lui V(x,y) este calculată cu o
aproxi-maţie de ordinul s.
Oprindu-ne la al doilea termen, avem:


∂ V ∂ V 1 2∂ V 2∂ V ∂ V 2 2 2
V x y),( = V0 + (x − x0) + (y − y0) +  (x − x0) 2 + (y − y0) 2 + (x − x0) y − (y0)  (3)

∂ x0 ∂ y0 2  ∂ x0 ∂ y0 ∂ x0 ∂ y0 
Fie 4 puncte situate simetric faţă de punctul (x0,y0), toate la distanţa h
de acesta (fig.1). Aplicând relaţia (3) şi limitându-ne la aproximaţia de ordinul
doi, avem:

1
 LUCRAREA 1

1 ∂V 1 ∂ 2V
V1 =V0 + h + h2 (4)
1! ∂x0 2! ∂x02
1 ∂V 1 ∂ 2V
V2 =V0 − h + h2 (5)
1! ∂x0 2! ∂x02

1 ∂V 1 ∂ 2V
V3 =V0 + h + h2 (6)
1! ∂y0 2! ∂y02
1 ∂V 1 ∂ 2V
V4 =V0 − h + h2 (7)
1! ∂y0 2! ∂y02

Fig.1 Fig.2

Din relaţiile (4) şi (5), rezultă:

∂V V1 −V2
= (8)
∂x0 2h
∂ 2V 1
= 2 (V1 + V2 − 2V0 ) (9)
∂x02
h

Din relaţiile (6) şi (7), rezultă:

∂V V3 −V4
= (10)
∂y0 2h
∂ 2V 1
= 2 (V3 +V4 − 2V0 ) (11)
∂y02
h

Se obţine astfel expesia laplacianului în diferenţe finite:

∂ 2V ∂ 2V 1
∆V = 2
+ 2
= 2 ⋅ ( V1 + V2 + V3 + V4 − 4 ⋅ V0 )
∂x 0 ∂y 0 h
(12)

Pentru câmpuri laplaciene la care ∆ V=0, avem:

1
V0 = ( V1 + V2 + V3 + V4 ) -fommula normală
4
(13)

2
Teoria câmpului electromagnetic

Forma locală a teoremei potenţialului electric scalar E = −gradV ,

permite calculul câmpului electrostatic în nodurile reţelei. Având în vedere
relaţiile 8 şi 10, câmpul într-un punct interior este:
 ∂V   ∂V  V − V1 V − V3
E = −  ⋅ i −   ⋅ j = 2 ⋅i + 4 ⋅j (13*)
 ∂x0   ∂y 0  2h 2h
Expresiile obţinute pentru derivate şi laplacian sunt aproximative. Ele
conduc la valori foarte apropiate de cele reale, dacă pasul h este foarte mic. El
se alege în funcţie de modul de variaţie a lui V (pentru variaţie rapidă a lui V
se alege h cât mai mic, iar pentru variaţii mai lente a lui V, h se poate alege
mai mare).
In aplicaţii practice intervin şi puncte ce nu sunt egal distanţate de
punctul "0". Limitându-ne la aproximaţia de ordinul doi, (fig. 2) avem:
∂V ∂ 2V
V1 =V0 + s1h + s12 h 2 (14)
∂x0 ∂x02
∂V ∂ 2V
V2 =V0 − s2 h + s22 h 2 (15)
∂x0 ∂x02

∂V ∂ 2V
V3 =V0 + s3h + s32 h 2 (16)
∂y0 ∂y02
∂V ∂ 2V
V4 = V0 − s4 h + s42 h 2 (17)
∂y0 ∂y02
Din (14) se obţine:
∂V 1  2 
V1 −V0 − s12 h 2 ∂ V 
=
∂x0 s1h  ∂x02 
(18)
şi înlocuind în (15), rezultă:
∂ 2V 1 1  V1 V2 
= V + 2  + 
∂x02
s1s2 h 2 0
h ( s1 + s2 )  s1 s2 
(19)

Analog, din relaţiile (16) şi (17) se obţine:

∂ 2V 1 1  V3 V4 
= V + 2  + 
∂y02
s3 s4 h 2 0
h ( s3 + s4 )  s3 s4 
(20)

∂ 2V ∂ 2V
In cazurile câmpurilor laplaciene, pentru care ∆V = + = 0 , din
∂x02 ∂y02
relaţiile (19) şi (20), se obţine:
 1 1  1  V1 V2  1  V3 V4 
V0  + =
 s +s
 +
s
+

 +
s

 (21)
 s1s2 s3 s4  1 2  1 s2  s3 + s4  3 s4 

Relaţia (21), valabilă cu o aproximaţie de ordinul doi, va fi folosită

pentru calculul lui V0 în punctele ce nu sunt egal depărtate de celelalte patru.

3
 LUCRAREA 1

Când se trece de la o reţea de pătrate mai mari (de la pătratul 5,6,7,8)

la o reţea mai fină cu laturi pe jumătate (la pătratul 5,3,0,1), (fig. 3) este
necesar să calculăm potenţialul V0 în funcţie de potenţialele punctelor 5,6,7,8.
Prin raţionament identic cu precedentul se obţine:
1
V0 = (V5 +V6 +V7 +V8 ) - formula diagonală
4
(22)

2. Modelarea elctrocinetică a câmpurilor laplaciene cu

reţea analizoare de tip R
Fie un domeniu într-un câmp electric plan paralel. Pe frontiera
domeniului se cunoaşte potenţialul electric (condiţie de tip Dirichlet) iar în
interior câmpul electric satisface o ecuaţie de tip Laplace:
∂ 2V ∂ 2V
+ =0
∂x 2 ∂y 2
(23)
Cum s-a văzut în paragraful anterior, folosind dezvoltarea în serie
Taylor a potenţialului şi oprindu-ne la aproximaţia de ordinul doi, potenţialul
dintr-un punct interior domeniului se poate exprima în funcţie de cele patru
puncte vecine (fig.1), aflate la distanţă egală de punctul considerat, cu
1
relaţia diagonală (13): V0 = (V1 +V2 +V3 +V4 ) . Dacă formăm reţeaua de
4
drepte paralele cu axele de coordonate, având pasul constant, determinarea
potenţialului în nodurile reţelei constă în scrierea unei ecuaţii de forma (13)
pentru toate nodurile interioare ale reţelei şi rezolvarea sistemului de
ecuaţii rezultat când sunt date potenţialele în nodurile de pe frontieră.

Fig.3

Modelarea câmpurilor laplaciene cu reţele analizoare de tip R, aflate în

regim electrocinetic, (fig.3), evită rezolvarea unui astfel de sistem. Ecuaţia
(13) poate fi modelată printr-o reţea de tip R ca în fig.3.
Aplicând prima teoremă a lui Kirchhoff nodului O, se obţine:
I1 + I 2 + I 3 + I 4 = 0 , sau:
V1 − V0 V2 − V0 V3 − V0 V4 − V0
+ + + = 0 , adică:
R R R R
1
V0 = (V1 +V2 +V3 +V4 ) .
4

4
Teoria câmpului electromagnetic

Se obţine astfel o relaţie identică cu relaţia (13), pasului constant de

discretizare în MDF, corespunzându-i valori identice ale rezistoarelor R din
reţeaua analizoare. Deci potenţialul oricărui nod interior domeniului modelat
satisface o ecuaţie identică cu cea obţinută prin MDF.
Ca urmare între potenţialele nodurilor reţelei de discretizare din
câmpul electrostatic şi potenţialele nodurilor reţelei electrice formate cu
rezistenţe există o relaţie biunivocă, ceea ce permite să se realizeze
modelarea electrocinetică a câmpurilor laplaciene, potenţialele nodurilor
fiind determinate prin măsurare directă.

MERSUL LUCRARII

A. Se studiază câmpul electrostatic, plan paralel, în interiorul unui

domeniu rectangular, foarte lung, având în plan, forma din fig.5.
Modelul poate fi utilizat pentru diverse structuri de câmp
electrostatic în funcţie de modul de alimentare al frontierelor
domeniului (figura 7).

Fig.4 Fig.5

1. Pentru fiecare mod de alimentare, se va exprima potenţialul fiecărui

nod interior funcţie de potenţialele nodurilor învecinate (relaţia 13),
obţinându-se un sistem de ecuaţii, avînd ca necunoscute potenţialele
nodurilor inteioare.
2. Se rezolvă sistemul obţinut, determinând potenţialul fiecărui nod
interior.

5
 LUCRAREA 1

3. Se realizează schema din figura 6 în care, frontierele modelului cu

rezistenţe, se alimentează pe rând, conform configuraţiilor prezentate în

Figura 6 Schema de montaj

figura 7.
4. Se vor ridica curbele echipotenţiale pentru fiecare din modurile de
alimentare. În acest scop, cu ajutorul voltmetrului V2 se măsoară tensiunea
între fiecare din nodurile reţelei de rezistenţe şi o referinţă. Curbele
echipotenţiale se obţin unind punctele în care a fost măsurată aceeaşi valoare
a potenţialului.
5. Se vor construi liniile de câmp electrostatic, ştind că, în orice punct,
acestea trebuie să fie perpendiculare pe cele echipotenţiale.
6. Se va determina vectorul intensitate de câmp electrostatic (relaţia
13*) în mai multe noduri, verificând în ce măsură este tangent la curbele
determinate la punctul 5.

V≠0
V≠0 V≠0

V0=0 V0=0 V0=0

Figura 7. Variante de alimentare a frontierelor domeniului rectangular al

modelului cu rezistenţe