Cuprins

Uniunea Europeană: obiective, istoric, etapele extinderii,

tratate, simboluri. 2

Instituţiile Uniunii Europene ………..

……………………………………….. 4

Parlamentul European
……………………………………………………….. 5

Acquis-ul comunitar ………......................

…………………………………. 6

Ce presupune aderarea României la Uniunea Europeană?….

…………… 7

Strategii şi programe de acţiune ale Uniunii

Europene…………..………… 8

Politica regională a Uniunii Europene ………...

……............................…… 9

Dezbaterea privind viitorul Europei …............

…………………..………..… 10

Constituţia Europeană ...........…............…………………..

………….. 11

Bd. 16 Decembrie 1989 nr. 8

300 173 Timisoara, Romania
E-mail: iit@intercultural.ro
www.intercultural.ro
Integrare europeană şi acquis comunitar

Uniunea Europeană: obiective, istoric, etapele

extinderii, tratate, simboluri

Uniunea Europeană (UE) este o familie de ţări europene democratice, angajate într-
un amplu proces de colaborare pentru pace şi prosperitate. Deşi nu este un stat şi nu
îşi propune să înlocuiască statele existente, UE este mai mult decât o organizaţie
internaţională. Astfel, statele membre au înfiinţat instituţii europene comune cărora
le-a fost treptat delegată o parte a suveranităţii naţionale, astfel încât deciziile în
anumite probleme de interes comun să fie luate în mod democratic la nivel european.
Această punere în comun a unor aspecte ale suveranităţii se numeşte „integrare
europeană”. Integrarea europeană îşi are rădăcinile în perioada ce a urmat celui de-
al doilea război mondial, ea fiind propusă pentru a preveni repetarea unor conflicte
violente şi a promova liberatea şi prosperitatea pe continentul nostru.

Misiunea UE este de a organiza relaţiile dintre statele membre şi între popoarele

acestora, într-o manieră coerentă, având drept suport principiul solidarităţii.

Obiectivele UE

 Promovarea progresului economic şi social

 Afirmarea identităţii UE pe scena internaţională (prin ajutor umanitar pentru
ţările nemembre, o politică externă şi de securitate comună, implicare în
soluţionarea crizelor internaţionale şi poziţii comune în cadrul organizaţiilor
internaţionale)
 Instituirea cetăţeniei europene (care nu înlocuieşte cetăţenia naţională ci o
completează prin adăugarea unor drepturi civile şi politice de nivel european)
 Dezvoltarea unei zone de libertate, securitate şi justiţie
 Consolidarea şi dezvoltarea acquis-ului comunitar (prevederile tratatelor,
legislaţiei şi normelor adoptate de instituţiile europene)

UE are în prezent 25 de state membre, o populaţie de 460 milioane de locuitori şi se

pregăteşte pentru cea de-a şasea extindere.

Etapele extinderii UE

1951 – şase ţări fondatoare: Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda

1973 – aderă: Danemarca, Irlanda, Regatul Unit al Marii Britanii

şi Irlandei de Nord

1981 – aderă Grecia

1986 – aderă Spania şi Portugalia

1995 – aderă Austria, Finlanda, Suedia

2004 – aderă 10 ţări: Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia,
Slovacia, Slovenia, Ungaria
2 Institutul Intercultural Timişoara
Integrare europeană şi acquis comunitar

STATELE MEMBRE ALE UE

Incepând din 1 mai 2004, Uniunea Europeană (UE) are 25 de state

membre: Austria, Belgia, Cehia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda,
Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania,
Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia,
Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria.

Aderarea României şi a Bulgariei este prevăzută pentru 2007, Turcia

şi Croaţia fiind în prezent candidate la aderare, fără a fi început încă
negocierile.

Din partea occidentală a continentului, nu sunt membre ale UE

Islanda, Norvegia şi Elveţia.

Tratatele ce stau la baza UE

 1951 - Tratatul de instituire a Comunităţii Economice a Cărbunelui şi Oţelului

 1957 - Tratatele de la Roma, de instituire a Comunităţii Economice Europene

şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice

 1992 - Tratatul de la Maastricht, ce constituie Uniunea Europeană

 1997 - Tratatul de la Amsterdam, conferă UE noi competenţe şi arii de

responsabilitate

 2001 - Tratatul de la Nisa, defineşte modalităţile de reformare a instituţiilor

europene în vederea extinderii spre est.

Simbolurile UE

Steagul UE : Steagul cu 12 stele galbene poziţionate în cerc pe

fond albastru a fost iniţial adoptat de Consiliul Europei ca
simbol, iar, din 1985, a fost preluat şi de CEE.

Imnul Oda bucuriei, ultima parte a Simfoniei a IX-a de Beethoven este imnul oficial
atât al Consiliului Europei, cât şi al UE.

Moneda EURO : A fost lansată în circulaţie în 2001 şi este moneda oficială în 13

dintre statele membre ale UE. Ţările recent admise în UE vor adopta şi ele Euro ca
monedă oficială în următorii ani.
Ziua Europei – 9 Mai : Robert Schumann, ministrul de externe francez lansează
ideea cooperării economice europene ca o modalitate de a preveni repetarea
conflictelor sângeroase pe continent.

Institutul Intercultural Timişoara 3

Integrare europeană şi acquis comunitar

Instituţiile Uniunii Europene

UE are cinci instituţii principale:

1. Consiliul Uniunii Europene - reprezintă guvernele statelor membre

2. Parlamentul European - reprezintă cetăţenii UE (sediul la Strasbourg, comisii la
Bruxelles, secretariat la Luxemburg)
3. Comisia Europeană – executivul UE (sediul la Bruxelles)
4. Curtea Europeană de Justiţie – asigură aplicarea dreptului comunitar (sediul la
Luxemburg)
5. Curtea Europeană de Conturi – controlează executarea bugetului UE (sediul la
Luxemburg, birou la Bruxelles)

Consiliul Uniunii Europene este organismul principal de decizie al UE, avâd şi o

funcţie legislativă. Preşedinţia Consiliului este asigurată prin rotaţie de statele
membre pentru un mandat de şase luni. Consiliul European, format din şefii de state
membre ale UE se întruneşte de două ori pe an, în ţara care asigură preşedinţia, şi
este cel care defineşte orientările politice generale al UE.

Comisia Europeană are trei funcţii de bază: (1) reprezintă interesul comun al UE şi
iniţiază politicile comunitare, (2) veghează la respectarea tratatelor şi a legislaţiei UE
de către statele membre şi (3) implementează politicile UE, gestionând bugetul UE.
Mandatul noii Comisii Europene, formată din 25 de membri, câte unul din fiecare stat
membru şi prezidată de José Manuel Barroso, este de cinci ani, cu începere din
noiembrie 2004.

Lor li se alătură un număr mare de alte instituţii şi agenţii ale UE, între care:

 Comitetul European Economic şi Social - reprezintă opiniile societăţii civile

europene organizate în probleme economice şi de ordin social
 Comitetul Regiunilor - reprezintă opiniile autorităţilor locale şi regionale
 Banca Centrală Europeană - gestionează politica monetară a Euro (sediul la
Frankfurt)
 Mediatorul European (European Ombudsman) – se ocupă de plângerile
cetăţenilor în legătură cu oricare dintre structurile şi instituţiile UE
 Banca Europeană de Investiţii – ajută la atingerea obiectivelor UE prin
finanţarea unor proiecte de investiţii

Datorită numeroaselor asemănări de denumire, instituţiile UE sunt foarte uşor de

confundat cu structurile Consiliului Europei. Consiliul Europei (www.coe.int) este însă
o organizaţie interguvernamentală ce include în prezent 46 de state şi din care
România face parte din 1993. Consiliul Europei, ce îşi propune de asemenea
promovarea cooperării europene, pe baza principiilor democraţiei, statului de drept şi
drepturilor omului, a avut o contribuţie însemnată la pregătirea statelor din Europa
Centrală şi de Est pentru calitatea de membru al UE.

4 Institutul Intercultural Timişoara

 Integrare europeană şi acquis comunitar

Parlamentul European

Parlamentul European reprezintă, în viziunea Tratatului de la Roma, din 1957,

"popoarele statelor reunite în cadrul Uniunii Europene". Primele alegeri directe pentru
Parlamentul European au avut loc în iunie 1979. Prin Tratatul de la Nisa, intrat în
vigoare la 1 februarie 2003, s-a stabilit un numar maxim de 732 de membri ai
Parlamentului. Conform recent adoptatei Constituţii Europene, el a fost mărit la 750.
Numarul de mandate este repartizat pe ţări, funcţie de mărimea acestora. România
are prevăzut, conform noii Constituţii Europene, un număr de 35 de parlamentari.

Legitimat prin vot universal direct şi ales pentru un mandat de 5 ani, Parlamentul
European şi-a sporit continuu influenţa şi puterea. Tratatele de la Maastricht, din
1992, şi cel de la Amsterdam, din 1997, au condus la transformarea Parlamentului
European dintr-un organism pur consultativ într-un parlament cu puteri legislative
similare celor exercitate de parlamentele naţionale. Parlamentul European este
singura instituţie Comunitară ale carei şedinţe şi deliberări sunt publice. Dezbaterile,
avizele şi rezolutiile acestuia sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Preşedintele reprezintă Parlamentul la evenimentele cu caracter oficial şi în relaţiile

internaţionale, prezidează sesiunile plenare ale Parlamentului precum şi intâlnirile
Biroului şi ale Conferinţei Preşedinţilor. Biroul este organul de reglementare în ale
cărui atribuţii intră bugetul Parlamentului, problemele administrative, organizatorice şi
de personal. Conferinţa Presedinţilor reuneşte Preşedintele Parlamentului şi
presedinţii grupărilor politice şi este organul politic al Parlamentului. Conferinţa
Preşedinţilor stabileşte ordinea de zi a şedintelor plenare, fixeaza calendarul
activităţilor desfaşurate de organismele parlamentare si stabileste competentele
comisiilor şi delegaţiilor parlamentare, precum şi numărul membrilor acestora.
Parlamentul actual a fost constituit în urma alegerilor din iunie 2004. In prezent există
8 grupuri parlamentare, reflectând diferite orientări politice: Partidul Popular
European şi Democraţii Europeni, Socialiştii Europeni, Alianţa Liberalilor şi
Democraţilor pentru Europa, Verzii/Alianţa Liberă Europeană, Stânga Unită
Europeană – Stânga Verde Nordică, Grupul Independenţă/Democraţie, Uniunea
pentru Europa Naţiunilor şi independenţii.

Parlamentul are trei functii esenţiale:

1. alături de Consiliul Uniunii Europene, are atribuţii legislative, adică adoptă
legislaţia Uniunii (regulamente, directive, decizii). Participarea sa la procesul
legislativ contribuie la garantarea legitimităţii democratice a textelor adoptate;
2. împarte autoritatea în domeniul bugetar cu Consiliul Uniunii Europene, prin urmare
poate modifică cheltuielile bugetare. In ultima instanţă, adoptă bugetul în intregime;
3. exercita un control democratic asupra Comisiei. Aprobă desemnarea membrilor
Comisiei şi are dreptul de a cenzura Comisia. De asemenea, exercita un control
politic asupra ansamblului instituţiilor.

Sediul Parlamentului European este la Strasbourg, unde se ţin sedinţele o

săptămână în fiecare lună. Unele şedinţe se ţin la Bruxelles, iar Secretariatul General
se află la Luxemburg.

Institutul Intercultural Timişoara 5

Integrare europeană şi acquis comunitar

Acquis-ul comunitar

Acquis-ul comunitar reprezintă ansamblul de drepturi şi obligaţii comune ce

unesc state UE. El este într-o permanentă evoluţie şi cuprinde totalitatea
normelor juridice care reglementeaza activitatea institutiilor UE, actiunile si
politicile comunitare, mai exact:

• conţinutul, principiile şi obiectivele politice cuprinse in Tratatele

originare ale Comunitatilor Europene si in cele ulterioare (Actul Unic
European, Tratatul de la Maastricht si Tratatul de la Amsterdam);
• legislatia adoptata de institutiile UE pentru punerea în practica a
prevederilor Tratatelor (regulamente, directive, decizii, opinii si
recomandari);
• jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene;
• declaratiile si rezolutiile adoptate in cadrul Uniunii Europene ;
• actiuni comune, pozitii comune, conventii semnate, rezolutii,
declaratii si alte acte adoptate in cadrul Politicii Externe si de Securitate
Comuna (PESC) si al cooperarii din domeniul Justitiei si al Afacerilor
Interne (JAI);
• acordurile internationale la care CE este parte, precum si cele
încheiate intre statele membre ale UE cu referire la activitatea acesteia.

Conform prevederilor tratatelor UE, nu este posibilă revenirea la etape deja

parcurse, în sensul că se pot transfera noi competenţe la nivel european dar
odată convenite anumite armonizări legislative, anumite domenii şi proceduri
în care deciziile să fie luate la nivel european, nu este permisă revenirea
asupra lor. Se asigură astfel stabilitatea şi ireversibilitatea procesului de
integrare europeană.

Toate ţările care aderă la UE trebuie să aibă legislaţia conformă cu acquis-ul

comunitar.

Sediul
Parlamentului
European de
la Strasbourg

6 Institutul Intercultural Timişoara

 Integrare europeană şi acquis comunitar

Ce presupune aderarea României la Uniunea

Europeană ?

Aderarea la UE este condiţionată de îndeplinirea unor criterii stabilite pentru toate

statele candidate de către Consiliul European. In primul rând, este vorba despre
criteriile de la Copenhaga:

 Criteriul politic – existenţa unor instituţii democratice stabile, respectarea

drepturilor omului şi protejarea drepturilor minorităţilor
 Criteriul economic – o economie de piaţă funcţională, care să poată face faţă
presiunilor concurenţiale de pe piaţa unică a UE
 Criteriul legislativ – adoptarea şi implementarea acquis-ului comunitar.

Lor li se adaugă

 Criteriul administrativ – capacitatea de a-şi asuma obligaţiile de stat

membru al UE

In vederea aderării, toate statele candidate parcurg un proces de negociere în care

sunt implicate Comisia Europeană şi Consiliul UE. Astfel, pentru fiecare dintre cele
31 de capitole de negociere stabilite, se analizează adoptarea acquis-ului european
şi capacitatea statului de a-l pune în aplicare şi se pot conveni eventual perioade de
tranziţie sau derogări de la anumite prevederi. După încheierea negocierilor se
semnează un Tratat de Aderare ce intră în vigoare după ratificarea sa de către toate
statele membre. Aderarea României este prevăzută pentru 1 ianuarie 2007.

După aderare, România va avea reprezentanţi în toate instituţiile europene, iar

cetăţenii României vor beneficia de drepturile conferite de cetăţenia europeană.
Limba română va deveni una dintre limbile oficiale ale UE, toate documentele UE
urmând a fi traduse şi în limba română.

Având în vedere necesitatea îndeplinirii unor criterii economice suplimentare pe care

încă România nu le îndeplineşte, adoptarea monedei comune EURO va fi făcută la
câţiva ani după aderare, nu imediat după aceasta. Şi celelalte state ce au aderat
recent la UE se află într-o situaţie asemănătoare.

Firmele şi cetăţenii români vor beneficia de cele 4 libertăţi economice definite de UE:
libertatea de circulaţie a forţei de muncă, a serviciilor, a mărfurilor şi a capitalurilor, cu
unele perioade de tranziţie, stabilite în cadrul negocierilor de aderare. Astfel, în unele
state cetăţenii români vor putea lucra fără permis de muncă după aderare, iar în alte
cazuri acest lucru se va întâmpla după o periodă de tranziţie de câţiva ani.
Intreprinzătorii, meşteşugarii şi practicanţii profesiunilor liberale (de exemplu: jurişti,
medici, artişti) vor putea lucra oriunde în UE, fără restricţii, imediat după aderare.

Experienţa aderărilor anterioare la UE ale unor state cu nivel de dezvoltare

economică inferior faţă de cel al statelor membre a arătat că una dintre consecinţele
aderării este şi creşterea nivelului de trai. In baza principiului solidarităţii, UE va
sprijini România în vederea reducerii decalajelor economice.
 Institutul Intercultural Timişoara 7

Integrare europeană şi acquis comunitar

Strategii şi programe de acţiune ale Uniunii

Europene
In martie 2000, Consiliul European de la Lisabona a adoptat pentru
prima dată o strategie pe zece ani a UE al cărei obiectiv strategic este de
a face din UE cea mai dinamică şi competitivă economie bazată pe
cunoaştere din lume, cu un grad sporit de ocupare a forţei de muncă şi
de coeziune socială, până în 2010.

Pentru atingerea acestui obiectiv au fost stabilite mai multe programe de acţiune Un
exemplu în acest sens îl reprezintă iniţiativa eEurope. Aceasta reprezintă un
element cheie al strategiei de modernizare a economiei europene şi are ca obiective:
 Asigurarea accesului egal la beneficiile Societăţii Informaţiei pentru toţi
cetăţenii Europei
 Promovarea alfabetizării tuturor în utilizatea tehnologiilor informaţiei şi
comunicării (TIC)
 Crearea unui mediu bazat pe parteneriat între utilizatori şi ofertanţi de
tehnologie, centrat de încredere şi antreprenoriat

Pe baza succeselor eEurope 2002, în iunie 2002 Comisia Europeană a adoptat

Planul de Acţiune "eEurope 2005: O societate a informaţiei pentru toţi".

Acest plan vizează:

 Oferirea unui mediu favorabil pentru investiţiile private în domeniu şi
crearea de noi locuri de muncă
 Creşterea productivităţii
 Modernizarea serviciilor publice
 Asigurarea oportunităţii de participare la societatea globală a informaţiei
pentru toţi

Pentru 2005 au fost stabilite următoarele ţinte: Europa trebuie să aibă servicii publice
moderne, cu acces online, incluzând e-Government, e-Learning şi e-Health, un
mediu de e-Business dinamic şi, pentru a permite toate acestea, disponibilitate cât
mai acoperitoare a accesului în bandă largă la costuri competitive şi o infrastructură
informatică sigură.

Ca parte a eEurope, a fost elaborată şi adoptată de Parlamentul European iniţiativa

e-Learning, un program multianual (2004-2006) pentru integrarea eficientă a TIC în
sistemele educative şi de formare profesională din Europa.

In acest context, Comisia Europeană monitorizează progresele făcute la nivelul

statelor membre, a lansat programe de finanţare specifice, spre ex. de educaţie,
cercetare, dezvoltare regională, şi a inclus această problematică în programele de
finanţare existente, ca o prioritate, încurajează difuzarea şi transferului de bune
practici, spre exemplu prin premierea iniţiativelor inovative şi susţine acţiuni de
promovare, informare şi formare în scopul cunoaşterii de către cetăţeni, administraţie
şi comunitatea de afaceri a priorităţilor şi ţintelor stabilite.

8 Institutul Intercultural Timişoara

 Integrare europeană şi acquis comunitar

Politica regională a Uniunii Europene

Uniunea Europeană susţine reducerea decalajelor între diferitele regiuni din statele
membre pentru ca toate regiunile şi locuitorii acestora să beneficieze de avantajele
economice şi sociale ale Uniunii. Acest lucru se face prin stimularea elaborării unor
strategii de dezvoltare regională şi susţinerea financiară a unor programe de
dezvoltare în regiunile defavorizate. Uniunea Europeană susţine de asemenea
parteneriatele între regiuni din diverse ţări membre şi cooperarea regională
transfrontalieră.

Dezvoltarea regionala este un concept nou ce urmareste impulsionarea si

diversificarea activitatilor economice, stimularea investitiilor in sectorul privat,
contributia la reducerea somajului si nu in cele din urma sa conduca la o imbunatatire
a nivelului de trai. Pentru a se asigura compatibilitatea cu politica regională a UE,
România a fost împărţită în 8 regiuni de dezvoltare. Fiecare regiune de dezvoltare
cuprinde mai multe judete. Regiunile de dezvoltare nu sunt unitati administrativ-
teritoriale, nu au personalitate juridica, fiind rezultatul unui acord liber intre consiliile
judetene si cele locale.

Politica de dezvoltare regionala reprezinta un ansamblu de masuri planificate si

promovate de autoritatile administratiei publice locale si centrale, in parteneriat cu
diversi actori (privati, publici, voluntari), in scopul asigurarii unei cresteri economice,
dinamice si durabile, prin valorificarea eficienta a potentialului regional si local, in
scopul imbunatatirii conditiilor de viata.

Principalele domenii care pot fi vizate de politicile regionale sunt: dezvoltarea

intreprinderilor, piata fortei de munca, atragerea investitiilor, transferul de tehnologie,
dezvoltarea sectorului I.M.M.-urilor, imbunatatirea infrastructurii, calitatea mediului
inconjurator, dezvoltare rurala, sanatate, educatie, invatamant, cultura.
Dezvoltarea rurala ocupa un loc distinct in cadrul politicilor regionale si se refera la
urmatoarele aspecte: inlaturarea/diminuarea saraciei in zonele rurale; echilibrarea
oportunitatilor economice si a conditiilor sociale dintre mediul urban si cel rural;
stimularea initiativelor locale; pastrarea patrimoniului spiritual si cultural.

Obiectivele de baza ale politicii de dezvoltare regionala sunt urmatoarele:

• diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea
dezvoltarii echilibrate si pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare
intarziata); preantampinarea producerii de noi dezechilibre;
• indeplinirea criteriilor de integrare in structurile Uniunii Europene si de acces la
instrumentele financiare de asistenta pentru tarile membre (fonduri structurale
si de coeziune);
• corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare; stimularea
cooperarii interregionale, interne si internationale, care contribuie la
dezvoltarea economica si care este in conformitate cu prevederile legale si cu
acordurile internationale incheiate de Romania.

La baza elaborarii si aplicarii politicilor de dezvoltare regionala stau următoarele

principii: descentralizarea, parteneriatul, planificarea şi co-finanţarea
 Institutul Intercultural Timişoara 9
Integrare europeană şi acquis comunitar

Dezbaterea privind viitorul Europei

Având în vedere consecinţele extinderii UE de la 15 la 27 de state membre, nevoile

exprimate de politicieni şi cetăţeni în privinţa creşterii transparenţei decizionale a
instituţiilor europene şi a necesităţii unei mai bune coordonări între statele membre în
domenii cum sunt politica externă şi de securitate, precum şi provocările societăţii
actuale, Consiliul European a exprimat la Nisa în anul 2000 nevoia unei dezbateri
largi şi aprofundate privind viitorul UE. Un an mai târziu, în cadrul Consiliului
European de la Laeken, a fost decisă convocarea unei Convenţii Europene
însărcinată să pregătească reformele UE.

Misiunea principală a Convenţiei Europene a fost aceea de a formula, în baza unui

larg proces de consultare la nivelul statelor membre şi candidate, o propunere de
Tratat Constituţional al UE. Convenţia Europeană şi-a îndeplinit cu succes misiunea,
ea încheindu-şi activitatea în iulie 2003.

Conform deciziei Consiliului European, Convenţia a fost prezidată de Valéry Giscard

d’Estaing, a avut doi vice-preşedinţi şi 105 membri, reprezentând guvernele şi
parlamentele statelor membre şi candidate, Parlamentul European, Comisia
Europeană, precum şi 13 observatori din partea altor structuri europene. Fiecare
membru al Convenţiei a avut un supleant. La nivel naţional, membrii Convenţiei au
fost însărcinaţi să deschidă o dezbatere publică privind reforma instituţiilor europene.
Activităţile s-au derulat în trei faze: o fază de ascultare, în care au fost identificate
aşteptările, nevoile şi principalele puncte de vedere exprimate, o fază de reflecţie,
de comparare şi evaluare a diferitelor opţiuni, şi o fază de propunere, în cadrul
căreia s-au sintetizat concluziile şi s-a formulat proiectul de Constituţie Europeană.

Deşi lucrările Convenţiei s-au încheiat, Comisia Europeană a decis să păstreze

deschisă posibilitatea ca cetăţenii să-şi exprime punctual de vedere privind viitorul
UE. Acest lucru este posibil pe site-ul dedicat acestei teme:
http://europa.eu.int/futurum/index_fr.htm
10 Institutul Intercultural Timişoara
 Integrare europeană şi acquis comunitar

Constituţia Europeană

Proiectul de Tratat Constituţional al Uniunii Europene, elaborat de Convenţia

Europeană, a fost prezentat Consiliului European de la Salonic, în iunie 2003. Acesta
a fost dezbătut de mai multe ori în cadrul întrunirilor ulterioare ale Consiliului
European şi al unei Conferinţe Interguvernamentale a UE. Tratatul Constituţional a
fost adoptat în unanimitate de şefii celor 25 de state membre ale UE la 18 iunie 2004
iar semnarea sa oficială a avut loc la 29 octombrie 2004 la Roma. In perioada
următoare Constituţia Europeană va fi ratificată de fiecare stat membru, fie prin votul
parlamentului naţional, fie prin referendum, urmând ca ea să intre în vigoare la
sfârşitul anului 2006.

Constituţia Europeană înlocuieşte prevederile Tratatelor UE, urmăreşte să facă UE

mai democratică, mai transparentă şi mai eficientă şi are patru părţi:

1. Arhitectura constituţională a UE
2. Carta Drepturilor Fundamentale a UE
3. Politici şi operaţiuni ale UE
4. Prevederi generale şi finale

Prima parte a Constituţiei Europene defineşte valorile şi obiectivele UE, precum şi

noua structură a instituţiilor europene, precizând responsabilităţile lor specifice şi
relaţiile dintre acestea. Constituţia introduce două noi funcţii: Preşedintele Consiliului
European, ales de către Consiliu pentru un mandat de doi ani şi jumătate, şi Ministrul
de Externe al UE, ce are şi funcţia de vice-preşedinte al Comisiei Europene.

Dacă în prezent există, conform tratatelor, 15 tipuri de instrumente legislative ce pot

fi adoptate de Parlamentul European şi de Consiliul European, în vederea
simplificării sistemului, comform Constituţiei Europene rămân doar 6 tipuri, dintre
care 4 cu valoare de obligativitate, la care se adaugă Recomandări şi Opinii.

Constituţia defineşte de asemenea domeniile în care dreptul de a legifera revine

exclusiv instanţelor europene, cele în care puterea de decizie este împărţită între
instituţiile europene şi parlamentele naţionale şi cele în care decizia este luată la
nivel naţional, Comisia Europeană intervenind cu programe specifice complementare
şi de sprijin. Sunt aduse modificări şi în procedurile de luare a deciziilor. Dacă în
prezent majoritatea deciziilor trebuie luate în unanimitate, din 2009 este prevăzută
introducerea unor proceduri de luare a deciziilor pe bază de majoritate calificată.
Astfel, o decizie va fi validă dacă întruneşte simultan votul reprezentanţilor a cel puţin
55% dintre statele membre şi a cel puţin 65% din populaţia UE.

Carta Drepturilor Fundamentale, adoptată de Consiliul European de la Nisa în anul

2000 a fost integrată în textul Constituţiei respectarea ei devenind astfel obligatorie
pentru statele membre.

www.europa.eu.int/constitution

Institutul Intercultural Timişoara 11

Integrare europeană şi acquis comunitar

Programe de finanţare ale Uniunii Europene

În calitate de stat candidat, România beneficiază anual din partea Uniunii Europene
de o asistenţă financiară substanţială, care sprijină eforturile sale în pregătirea pentru
aderare. Asistenţa UE este acordată în principal prin intermediul a trei instrumente
financiare: Phare, Ispa şi Sapard. În afară de acestea, mai multe programe
comunitare sunt deschise participării instituţiilor şi organizaţiilor din România.

Phare are trei obiective principale:

1. consolidarea administraţiei publice şi a instituţiilor din statele candidate pentru
ca acestea să poată funcţiona eficient în cadrul Uniunii (dezvoltare
instituţională);
2. sprijinirea statelor candidate în efortul investiţional de aliniere a activităţilor
industriale şi a infrastructurii la standardele UE;
3. promovarea coeziunii economice şi sociale (investiţii în sectoare cheie pentru
dezvoltarea regională).
Diferitele componente ale Programului Phare sunt gestionate, fie prin intermediul
unor structuri guvernamentale, fie de către Delegaţia Comisiei Europene la
Bucureşti, fie prin intermediul Agenţiilor de Dezvoltare Regională.

Ispa (Instrument for Structural Policies for Pre-Accession) finanţează în perioada

2000-2006 proiecte de infrastructurå în domeniul transporturilor şi al protecţiei
mediului.

Sapard (Special Pre-Accession Programme for Agriculture and Rural Development)

sprijină ţările candidate în abordarea reformei structurale din sectorul agricol şi din
alte domenii legate de dezvoltarea rurală, precum şi în implementarea acquis-ului
comunitar referitor la Politica Agricolă Comună. România a identificat patru domenii
prioritare care să fie finanţate în cadrul acestui program:
• Îmbunătăţirea activităţilor de prelucrare şi comercializare a produselor agricole
şi piscicole;
• Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale;
• Dezvoltarea economiei rurale;
• Dezvoltarea resurselor umane.
La nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare există un Birou Regional pentru Programul
SAPARD.

Programele comunitare

Sub acest nume sunt cunoscute programele Comisiei Europene ce sprijină financiar
colaborarea dintre instituţii şi organizaţii din ţările membre şi candidate care
activează în acelaşi domeniu. Gestionarea lor se face, fie centralizat, de către
structuri ale Comisiei Europene, fie prin intermediul unor Agenţii Naţionale
specializate. Prezentăm în continuare câteva dintre cele mai importante asftfel de
programe care sunt accesibile României. Detalii privind oportunităţile de finanţare
active sunt disponibile pe site-ul www.infoeuropa.ro.

12 Institutul Intercultural Timişoara

 Integrare europeană şi acquis comunitar

Programul Cadru 6 (PC6) este principalul instrument al Uniunii Europene de

promovare şi finanţare a cercetării în Europa. Obiectivul său principal este de a
contribui la crearea unei „Zone Europene de Cercetare” (ERA), prin promovarea unei
mai bune cooperări şi coordonări între factorii relevanţi la toate nivelurile.

Leonardo Da Vinci este programul comunitar destinat dezvoltării formării

profesionale în Europa. Detalii la www.leonardo.ro.

Socrates este programul de educaţie al Comisiei Europene. El conţine mai multe

componente, între care: Comenius (educaţie şcolară), Erasmus (învăţământ
superior), Grundtvig (educaţia adulţilor), Lingua (învăţarea limbilor străine),
Minerva (educaţie la distanţă). Detalii la www.socrates.ro.

Tineret este programul ce sprijină cooperarea europeană în domeniul tineretului.

Diferitele componente ale sale finanţează schimburi de tineret, întâlniri şi acţiuni
comune pe diferite teme ale tinerilor şi organizaţiilor de şi pentru tineri din ţările
membre şi candidate. Detalii la www.ansitromania.ro.

Cultura 2000 finanţează acţiuni de promovare a cooperării culturale şi de valorificare

a patrimoniului comun de interes european. Detalii la www.cultura.ro.

Egalitatea de gen finanţează acţiuni de cooperare ce contribuie la atingerea

obiectivelor Strategiei-Cadru a UE privind egalitatea de gen.

Programul Multianual pentru Întreprinderi şi Antreprenoriat finanţează un număr

de măsuri şi servicii prin care se are în vedere crearea unui mediu favorabil pentru
funcţionarea întreprinderilor, în special a IMM-urilor.

Combaterea discriminării sprijină activităţi de combatere a discriminării bazate pe

originea rasială sau etnică, religie sau credinţă, dizabilităţi sau vârstă.

eContent este un program orientat către piaţă care sprijină producţia, utilizarea şi
distribuţia de conţinut digital la nivel european şi promovează diversitatea lingvistică
şi culturală în reţelele la nivel global.

Sprijinul financiar al UE pentru România în perioada 2007 – 2009 va fi concentrat

pe sprijinirea ţării noastre în vederea diminuării impactului negativ social şi economic
al aderării datorat diferenţei de nivel de dezvoltare economică faţă de media UE.
Sumele alocate depăşesc 15 miliarde de euro şi sunt destinate preponderent
dezvoltării agriculturii şi mediului rural şi unor programe de dezvoltare regională.

Fondurile structurale şi de coeziune

Începând din momentul aderării, instrumentele de pre-aderare îşi vor înceta

valabilitatea dar România va avea acces la alte resurse financiare, între care
fondurile structurale ocupă un rol foarte important. Acestea vizează reducerea
decalajelor între regiunile Europei şi promovarea unei dezvoltări economice şi sociale
echilibrate şi durabile.

Institutul Intercultural Timişoara 13

Integrare europeană şi acquis comunitar

Surse de informare despre problematica integrării

europene

Site-uri utile:

Centrul de Informare al Comisiei Europene în România

www.infoeuropa.ro

Ministerul Integrării Europene

www.mie.ro

Portalul oficial al Uniunii Europene

www.europa.eu.int

În regiunea 5 Vest :

Agenţia de Dezvoltare Regională a Regiunii 5 Vest - judeţele Arad,

Caraş-Severin, Hunedoara, Timiş - Str. Proclamaţia de la Timişoara, nr. 5,
300054 Timişoara, jud. Timiş, tel/fax: 0256 -191.981, 191.923, e-mail:
office@adr5vest.ro, www.adr5vest.ro

SAPARD - Biroul Regional 5 Vest - judeţele Arad, Caraş-Severin,

Hunedoara, Timiş - Str. Piaţa Libertăţii, nr. 1, 300077 Timişoara, jud. Timiş,
tel.: 0256 - 43.26.65

Centrul de Informare Europeană – Camera de Comerţ, Industrie şi

Agricultură Timişoara, Piaţa Victoriei nr. 3 Timişoara 0256 - 490.771

Centrul European de Documentare al Institutului Intercultural

Timişoara – parteneriat cu Biblioteca Judeţeană Timiş – Str. Dimitrie
Cantemir nr. 4 Timişoara, tel. 0256 - 498.457.

Distraţi-vă cu jocuri online despre UE, în mai multe

limbi europene la EUROPA GO!

www.europa.eu.int/europago

www.intercultural.ro/europa
14 Institutul Intercultural Timişoara
Integrare europeană şi acquis comunitar

Proiectul “Integrare europeană şi acquis

comunitar”

Proiectul Integrare europeană şi acquis comunitar, finanţat de Uniunea Europeană în

cadrul Programului Phare de cooperare transfrontalieră România-Ungaria (ref. RO
0102.03 2004), a fost iniţiat de Institutul Intercultural Timişoara ca o componentă
a strategiei organizaţiei noastre, ce prevede ca o prioritate pentru perioada actuală
contribuţia la promovarea în rândul publicului din zona de Vest a României a
informaţiilor privind Uniunea Europeană şi la creşterea gradului de conştietizare de
către cetăţeni a implicaţiilor procesului de integrare europeană. El se bazează pe
experienţa acumulată în anul 2001 prin implementarea unui proiect finanţat de
Programul Phare Europa, ce a permis dezvoltarea şi livrarea unor module de formare
în managementul proiectelor europene adresate unui grup de funcţionari din
administraţia locală şi judeţeană şi reprezentanţi ai unor organizaţii
neguvernamentale şi ale minorităţilor naţionale, precum şi pe experienţa unor
proiecte cu dimensiune internaţională realizate în cadrul unor programe ale Comisiei
Europene.

Implementat în perioada noiembrie 2003 – noiembrie 2004, proiectul Integrare

europeană şi acquis comunitar a avut două componente şi s-a adresat cetăţenilor din
judeţele Timiş şi Arad.

Astfel, prima componentă a avut în vedere grupuri de funcţionari publici din cele
două judeţe, cărora le-au fost oferite mai multe module de formare adaptate nevoilor
lor. In conformitate cu evaluarea iniţială a acestor nevoi şi cu solicitările exprimate de
participanţii la curs (ce au fost delegaţi oficial de instituţiile lor, foarte diferite ca profil
al activităţii) tematica acestor cursuri a cuprins elemente legate de instituţiile UE,
procesul de luare a deciziilor la nivel european, dezbaterea actuală privind viitorul
Europei, procesul de negociere a aderării României la UE, implicaţiile aderării,
sprijinul financiar oferit Românie de UE şi o iniţiere în elaborarea şi managementul
proiectelor europene. Funcţionarii publici implicaţi au avut şi ocazia de a participa la
o vizită de studiu la Bekescsaba, pentru a realiza un schimb de experienţă cu colegii
lor maghiari în legătură cu impactul aderării la UE.

In cadrul celei de-a doua componente, a fost realizat la începutul anului 2004 un
studiu sociologic ce a pus în evidenţă principalele lacune ale tinerilor şi funcţionarilor
publici din judeţele Timiş şi Arad cu privire la Uniunea Europeană şi la procesul de
integrare europeană a României. Pe baza rezultatelor obţinute a fost elaborată
această broşură, un pliant şi un site de internet. Informaţii privind principalele şase
teme identificate ca fiind importante dar slab cunoscute de public au fost amplu
promovate şi diseminate în cele două judeţe, prin intermediul unor echipe de
voluntari, în colaborare cu membri ai Consiliului Local al Tinerilor din Timişoara,
precum şi cu sprijinul funcţionarilor publici participanţi la cursuri. Aceste teme sunt:
componenţa UE, Instituţiile UE, Parlamentul European, Acquis-ul comunitar, Politica
regională a UE şi programele de finanţare ale UE.
Institutul Intercultural Timişoara 15
Integrare europeană şi acquis comunitar

Institutul Intercultural Timişoara

Institutul Intercultural Timisoara (IIT) este o organizaţie non-guvernamentală autonomă,
non-profit, cu activitate culturală, civică şi ştiinţifică, fără scopuri politice, care acceptă şi
promovează valorile şi principiile Consiliului Europei în materie de interculturalitate. IIT a
fost infiinţat în 1992, cu sprijinul autorităţilor locale din Timişoara şi al Consiliului
Europei . Prin programele şi activităţile sale, IIT urmăreşte dezvoltarea dimensiunii
interculturale în domeniile educaţiei, culturii şi societăţii civile. IIT promovează, de
asemenea, climatul de toleranţă şi comunicare interetnică specific oraşului Timişoara şi
regiunii Banatului.

Activităţile IIT se focalizează asupra următoarelor domenii principale:

- educaţia interculturală şi pentru o cetăţenie democratică
- promovarea unor relaţii interetnice şi interculturale armonioase în România şi
combaterea discriminării
- sprijin pentru comunităţile de romi
- promovarea cercetării interculturale în România
- cooperare regională şi transfrontalieră în sud-estul Europei
- promovarea unor strategii şi politici culturale bazate pe parteneriatul dintre
autorităţi şi societatea civilă şi pe respectul pentru diversitate culturală
- integrare europeană şi aderarea României la UE.

Aceste activităţi se adresează îndeosebi cadrelor didactice, tinerilor, funcţionarilor

publici, membrilor organizaţiilor neguvernamentale şi ale minorităţilor naţionale şi sunt
integrate în proiecte locale, regionale, naţionale şi internaţionale. IIT are o reţea stabilă
de parteneri în diferite regiuni din România şi în numeroase ţări europene, compusă din
instituţii, organizaţii neguvernamentale şi specialişti din ariile sale de interes. IIT
cooperează cu autorităţile locale, regionale şi naţionale în domeniile educaţiei, culturii,
tineretului şi al relaţiilor interetnice. O colaborare aparte a fost dezvoltată în decursul
anilor cu Consiliului Europei, in special cu departamentele de educatie, de cultura si de
tineret, precum si cu Programul Masurilor de incredere. Astfel, Institutul Intercultural
Timisoara a fost implicat activ in mai multe proiecte ale Consiliului Europei, între care:
• Democraţie, drepturile omului, minorităţi: aspecte culturale şi educative ;
• Toţi diferiţi, toţi egali - campanie împotriva rasismului, xenofobiei, antisemitismului
şi intoleranţei;
• Educaţie pentru o cetăţenie democratică
• Dialogul intercultural şi prevenirea conflictelor
• Educaţia pentru copiii romi în Europa

IIT a acumulat de asemenea o bogată experienţă în proiecte internaţionale realizate în

cadrul unor programe ale Comisiei Europene. Astfel, IIT a fost prima organizaţie din
Europa de Est coordonatoare a unui proiect Socrates - Comenius 2.1. şi are la activ
participarea, în calitate de coordonator sau partener, la mai multe proiecte Comenius,
Grundtvig, Tineret, Leonardo.

IIT oferă de asemenea acces la informaţie în aceste domenii publicului Timişorean prin
intermediul unui centru de documentare ce dispune de peste 5000 de volume şi
publicaţii şi funcţionează ca punct de informare regional al Consiliui Europei.

Mai multe informaţii privind activităţile IIT sunt disponibile pe site-ul

www.intercultural.ro.
16 Institutul Intercultural Timişoara