Sunteți pe pagina 1din 353

CURS

ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII


ÎN MUNCĂ

- SUPORT CURS -

- PLOIEŞTI -
■ 29 IANUARIE - 02 FEBRUARIE 2007 ■
AUTOR COORDONATOR

dr. ing. Mihai-Lucian CHIŢU

AUTORI

drd. ing. Nicolae TĂRICEANU


ing. Simona-Elena DINU
ing. Cătălin-Ion ANGHEL
ing. Dumitru LUNCĂ

Lucrare protejată de Legea dreptului de autor


Multiplicarea , difuzarea şi / sau folosirea integrală / parţială
SUNT STRICT INTERZISE fără acordul AUTORILOR

3
Motto : Vouă celor dragi , oriunde v-aţi afla , cu
toată dragostea de care încă mai suntem în stare !
Autorii

De poţi …

De poţi să nu-ţi pierzi capul, când toţi în jurul tău


Şi l-au pierdut pe-al lor, găsindu-ţi ţie vina;
De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău,
Să nu-ţi pierzi nici o clipă încrederea în tine;
De poţi s-aştepţi oricât, fără să-ţi pierzi răbdarea,
De rabzi să fii minţit fără ca tu să minţi,
Sau când hulit de oameni tu nu cu răzbunarea
Să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminţi;

De poţi visa, dar fără să te robeşti visării,


De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta-un ţel,
De poţi să nu cazi pradă nici când dezesperării,
Succesul şi Dezastrul primindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvântul rostit cândva de tine,
Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut;
De poţi să-ţi vezi idealul distrus, şi din ruine
Să-l reclădeşti cu ardoarea fierbinte din trecut;

De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere,


Şi tot ce-ai strâns de-o viaţă să pierzi într-un minut,
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput;
Şi dacă corpul tău uzat şi obosit,
Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă;
Numai cu străşnicia voinţei tale, şi-astfel
Să steie peste vreme aşa cum stă o stâncă;

De poţi vorbi mulţimii fără să minţi şi dacă


Te poţi plimba cu regii fără-a te îngâmfa,
De nici amicii, nici duşmanii nu pot vreun rău să-ţi facă
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta;
Şi dacă poţi să umpli minuta trecătoare
Să nu pierzi nici o filă din al vieţii tom,
Al tău va fi pământul, cu bunurile-i toate,
Şi ceea ce-i mai mult chiar, vei fi un OM !

Rudyard Kiplyng

4
C U P R I N S
Nr.
crt.
DENUMIREA TEMEI PAG.

1. PREZENTAREA CURSULUI 2
2. CUPRINS 5

3. I. CONSTITUIREA ŞI EVOLUŢIA UNIUNII EUROPENE ( U.E.) 7

II. ORDINEA JURIDICA COMUNITARA, REGLEMENTARI LEGISLATIVE PRIVIND SECURITATEA SI


4. SANATATEA IN MUNCA, AGENTIA EUROPEANA PENTRU SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA 17
EU-OSHA

5. III. DIRECTIVA CADRU 89 / 391 / CEE ŞI DIRECTIVE DERIVATE ( PARTICULARE , CONEXE ) 33

6. IV. LEGISLAŢIA DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA DIN ROMANIA 43

V. NORME METODOLOGICE PENTRU APLICAREA LEGII SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA


7. 83
NR. 319 / 2006

VI. AUTORIZAREA FUNCŢIONĂRII PERSOANELOR JURIDICE ŞI FIZICE DIN PUNCT DE VEDERE AL


8. 87
SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ ( SSM )

9. VII. SERVICII DE PREVENIRE ŞI PROTECŢIE 95

10. VIII. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA COMITETELOR DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ 105

11. IX. INSTRUIREA LUCRĂTORILOR ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ 109


12. X. PERICOL GRAV ŞI IMINENT ŞI ZONE CU RISC RIDICAT SPECIFIC 113
XI. COMUNICAREA, CERCETAREA, ÎNREGISTRAREA, RAPORTAREA ŞI EVIDENŢA ACCIDEN-
13. 115
TELOR DE MUNCĂ ŞI A BOLILOR PROFESIONALE
XII. AVIZAREA DOCUMENTAŢIILOR CU CARACTER TEHNIC DE INFORMARE ŞI INSTRUIRE ÎN
14. 193
DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ

15. XIII. EVALUAREA CONFORMITĂŢII PRODUSELOR 197

16. XIV. SUBSTANŢE ŞI PREPARATE CHIMICE PERICULOASE, AGENŢI CHIMICI 219

17. XV. LEGEA NR. 126 / 28.XII.1995 , REPUBLICATĂ , PRIVIND REGIMUL MATERIILOR EXPLOZIVE 261

18. XVI. ORDONANŢA NR. 2 / 2001 PRIVIND REGIMUL JURIDIC AL CONTRAVENŢIILOR 271

19. XVII. GENEZA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ŞI A BOLILOR PROFESIONALE 279

5
XVIII. IDENTIFICAREA FACTORILOR DE RISC DE ACCIDENTARE ŞI DE ÎMBOLNĂVIRE PROFE-
20. 291
SIONALĂ

21. XIX. EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI DE ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ 305

22. XX. PRIMUL AJUTOR 341

23. ANEXE 1

24. BIBLIOGRAFIE 399

6
I. CONSTITUIREA ŞI EVOLUŢIA UNIUNII EUROPENE ( U.E.)

1. CONSIDERAŢII GENERALE

Primele reglementări privind securitatea şi sănătatea în muncă au apărut cu


scopul de a soluţiona unele cazuri particulare de îmbolnăvire profesională sau
accidente de muncă deosebit de grave şi cu frecvenţă ridicată .
Convenţia BIT nr. 155 , care se aplică la toate ramurile de activitate economică şi
la toţi lucrătorii [ cuprinzându-i şi pe cei din serviciile publice, dar excluzându-i pe cei
pentru care există probleme specifice : navigaţie, pescuit , etc. ] , prevede că „ orice stat
va trebui , în conformitate cu condiţiile naţionale şi prin consultare cu organizaţiile
profesionale cele mai reprezentative , să definească , să pună în aplicare şi să
reexamineze periodic politica naţională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă “.

Analizând legislaţiile naţionale ale ţărilor membre ale Uniunii Europene ( U.E. ) aşa
cum se reflectă în documentele oficiale ale BIT , se desprind următoarele trăsături
specifice :
∗ în toate aceste ţări există o structură stabilă care elaborează şi
emite legislaţia în domeniul protecţiei muncii . Securitatea şi sănătatea în muncă este
considerată , sub aspect juridic , o problemă de stat , care trebuie reglementată la nivel
naţional , prescripţiile de SSM impunându-se ″ de sus în jos ″ .
∗ toate statele dispun de organisme şi instrumente naţionale care
urmăresc , îndrumă , controlează şi , în unele cazuri , chiar coordonează aplicarea
măsurilor de SSM .

Cu toată diversitatea cadrului istoric , cultural şi legislativ care se manifestă în


ţările U.E. şi care a determinat unele diferenţe esenţiale în abordarea problematicii
securităţii muncii , există un model comun în sistemele legislative , prin care se instituie
maxim trei niveluri de control :
naţional ( stuctură centrală , la nivelul gevernului sau unui minister );
regional ( autorităţi teritoriale subordonate structurii centrale ) ;
de ramură ( organisme neguvernamentale constituite la nivelul princi-
palelor ramuri industriale de activitate ) .

Instrumentele folosite de organismele statale de control sunt :


- cadrul de bază legislativ , prin care se stabilesc principiile fundamentale şi
unele cerinţe speciale , considerat că formează legislaţia primară ;
- legislaţia secundară , compusă din dispoziţii legale , regulamente, măsuri,
ordine , etc. , prin care se definesc în detaliu cerinţele esenţiale stabilite în baza princi-
piilor enunţate de legislaţia primară ;
- coduri de orientare profesională şi practică .
Paralel cu organismele statale , un rol deosebit în îndrumarea , controlul şi
realizarea SSM , revine asigurărilor sociale de boală sau accident , indiferent că sunt
organizaţii de stat sau private .
Toate legislaţiile definesc răspunderea patronală pentru realizarea SSM şi
stabilesc, în limite variate , drepturi şi obligaţii ale lucrătorilor (muncitorilor ).
În funcţie de mărimea firmelor şi de riscurile proprii activităţii prestate , în
majoritatea statelor este prevăzută obligativitatea includerii în structura organizatorică a
intreprinderilor şi a unor funcţii specifice pentru SSM : director general cu securitatea ,
inginer şef cu securitatea , lucrător desemnat cu securitatea etc.
7
Toate legislaţiile naţionale , deşi prevăd expres atât obligaţiile patronilor , cât şi
ale executanţilor , pe linie de SSM lasă un grad destul de mare de libertate privind
măsurile care trebuie adoptate , precum şi modul concret de realizare al acestor
activităţi .

2. MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN CREAREA UNIUNII EUROPENE( EU)

2.1. GENERALITĂŢI

Uniunea Europeana (U.E.) nu este o federatie ca Statele Unite ale Americii. Nici nu
este o simpla organizatie pentru cooperare intre guverne precum Organizatia Natiunilor
Unite.
Este de fapt un lucru unic. Tarile care alcatuiesc U.E. (statele membre) si-au
strans in acelasi bazin suveranitatile pentru a castiga o crestere a influentei la nivel
mondial, pe care altfel nici una dintre ele, nu ar fi putut-o avea pe cont propriu.
Unirea suveranitatilor inseamna in practica ca tarile membre delega o parte din
puterea lor de decizie, pentru a o transmite institutiilor pe care le-au creat, astfel incat
decizia in probleme specifice de interes comun, sa poata fi luata in mod democratic la
nivelul Uniunii Europene.
Uniunea Europeană reprezintă rezultatul eforturilor depuse de către promotorii
Europei comunitare începând din 1950. UE constituie organizaţia cea mai activă de
integrare multisectorială, având scopul declarat de a acţiona în domeniile economic,
social, politic, al drepturilor cetăţeneşti şi al relaţiilor externe ale statelor membre.

2.2. ISTORICUL CREARII UNIUNII EUROPENE

La 16 aprilie 1948, un numar de 16 tari europene au raspuns propunerii lansate de


generalul Marshall pentru gestionarea in comun a ajutorului american acordat pentru
reconstructia Europei si au semnat, la Paris, Tratatul de constituire a Organizatiei
Europene de Cooperare Economica (OECE), ce a devenit instrumentul cooperarii
interguvemamentale si a permis liberalizarea schimburilor intre membrii sai.
Celor 16 tari (Austria, Belgia, Danemarca, Franta, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia,
Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Marea Britanie, Suedia, Elvetia si Turcia) li
s-au alaturat Germania (31 octombrie 1949) si Spania (20 iulie 1959), Statele Unite si
Canada, care au avut calitatea de asociati.
Prin Tratatul incheiat la Paris la 30 septembrie 1961, Organizatia Europeana de
Cooperare Economica a fost inlocuita de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare
Economica (OCDE) din care, initial, faceau parte statele membre OECE, precum si
S.U.A. si Canada, iar ulterior au mai aderat Japonia (1964), Finlanda (1969), Australia
(1971) si Noua Zeelanda (1973).
Necesitatea unificarii politice a Europei a fost dezbatuta la Congresul de la Haga
(mai 1948) organizat de miscarile europene, avand ca urmare crearea la 5 mai 1949 a
Consiliului Europei, organizatie interguvemamentala cu scopul apararii intr-un cadru
institutionalizat a valorilor democratice considerate a fi amenintate prin divizarea
Europei in doua blocuri, respectiv: principiile libertatii individuate, ale 1ibertatii politice
si preeminenta dreptului pe care se bazeaza orice democratie adevarata.
La crearea Consiliului Europei au participat zece state: Belgia, Olanda,
Luxemburg, Marea Britanie, Franta, Norvegia, Suedia, Danemarca, Italia si Irlanda.
Organizatiile create nu se distingeau cu nimic de constructiile interntionale
traditionale si, desi acopereau principalele domenii ale cooperarii, nu au fost in masura
sa raspunda problemelor geopolitice ale unei Europe confruntate cu razboiul rece.
Incepand cu anul 1950, constructia europeana s-a angajat pe o noua cale, avand
la baza declaratia lui Robert Schuman, ministrul de exteme al Frantei (Paris, 9 mai 1950),
care propunea un proces ce depasea cadrul traditional al cooperarii

8
interguvemamentale, prin acceptarea trecerii anumitor atribute ale suveranitatii in
favoarea unor institutii comune.
Declaratia era consecinta constatarii ca nici Organizatia Europeana a Cooperarii
si nici Consiliul Europei nu puteau constitui cadrul unei adevarate integrari europene,
deoarece erau consacrate unor simple actiuni de cooperare si nu erau de natura sa
angajeze Europa pe calea unificarii Teale.
Declaratia lui Robert Schuman cuprindea principiile unei conceptii revolutionare
in constructia europeana, iar aplicarea lor a dug la constituirea Comuniaitii Europene a
Carbunelui si Otelului ( CECA ).
Piata comuna a carbunelui si otelului trebuia sa permita experimentarea formulei
unei integrari sectoriale susceptibila de a fi progresiv extinsa si in alte domenii si chiar
la construirea unei Europe politice.
In Declaratia din 9 mai 1950 aparea concepti a unei constructii functionale a
Europei potrivit careia legaturile economice creand o solidaritate, de rapt, pregateau
legaturile politice.
Tratatul de constituire a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECA) a
fost semnat la Paris, la 18 aprilie 1951, si dupa semnarea sa de catre cele 6 state -Belgia,
Franta, Italia, Luxemburg, Olanda, R.F. Germania -a intrat in vigoare la 25 iulie 1952.
Inalta autoritate l-a avut presedinte pe Jean Mannet, iar Piata comunii s-a deschis
la 10 februarie 1953 pentru carbune si la 10 mai 1953 pentru produsele siderurgice.
Tratatul de la Paris a constituit astfel punctul de pomire al unui proces de
integrare, considerat in general ca trebuie sa fie global. Pentru prima oara in istoria
moderna, state suverane accepta sa-si puna in comun resursele lor de carbune si otel si
sa le incredinteze unei inalte Autoritati prezentand un caracter putemic supranational,
avand sarcina de a degaja si de a face sa prevaleze interesul comunitatilor. Statele
accepta, de asemenea, ca o Curte de Justitie independenta sa le asigure respectarea
dreptului in functionarea comunitatii si ca o Adunare Parlamentara sa fie consultata
asupra problemelor comunitare.
Dar, elementele supranationale sunt contrabalansate in diferite moduri: Inalta
Autoritate este desemnata de guvernele celor 6 state membre, Adunarea Parlamentara
nu este decat consultativa si, mai ales, s-a prevazut o institutie care sa reprezinte direct
interesele statelor membre -Consiliul de Ministri.
Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951 a constituit primul pas pe calea integrarii
europene si un model de integrare juridic, institutiile CECA pregatind institutiile
celorlalte doua comunitati ce se vor crea peste cativa ani.
Astfel, la 25 martie 1957, s-a semnat la Roma, de catre statele membre CECA,
doua noi tratate:
-Tratatul de constituire a Comuniaitii Economice Europene (CEE);
-Tratatul de constituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (CEEA),
denumit si Euratom.
Aceste tratate au intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958.
Crearea Comunitatii Economice Europene avea in vedere mai ales transformarea
conditiilor economice ale schimburilor si, prin urmare, ale productiei pe teritoriul
comunitatii.
Spre deosebire de celelalte doua comunitati, Tratatul CEE are drept obiect
integrarea ansamblului economiei statelor membre.
Crearea comunitatilor a reprezentat un moment decisiv in constructia unei Europe
organizate, deoarece grupul de state a acceptat sa se angajeze pe calea integrarii,
transferand unele din competentele lor proprii entitatii nou create, integrare care s-a
inscris in perspectiva unei uniuni politice.

Modelul de integrare ales a functionat astfelincat a permis evolutia spre o Europa


comunitara construita pe cateva linii esentiale:

9
-afirmarea preeminentei CEE asupra Comunitatilor CECA si CEEA, intrucat
CEE a creat conditiile unei integrari economice globale, fiind in masura sa conduca la
o Integrare politica;
-o tensiune durabila intre o conceptie "supranationala" si o viziune
interguvernamentala a constructiei europene, o tensiune intre interesele nationale
si integrarea europeana;
-o extindere a domeniului interventiei comunitare;
-o atractie constanta exercitata asupra statelor europene, ceea ce a condus
la o largire considerabila a Comunitatilor.
Crearea Comunitatilor europene a fost rezultatul unui proces istoric care, in
dezvoltarea sa, a condus mai intai la o unificare institutionala, apoi la extinderea
spatiului comunitar si in paralel la o adancire si extindere a domeniului interventiei
comunitare.
Prin Tratatul de la Bruxelles, din 8 aprilie 1965, instituind un Consiliu unic si o
Comisie unica a Comunitatilor europene, s-a realizat unificarea executivului si, pe cale
de consecinta, diferite institutii si reguli strans legate de acestea refacandu-se intr-o
singura administratie, iar administratiile celor trei Comunitati au fast dotate cu un buget
de functionare unica.
Fuziunea nu a fost totusi decat institutionala, nu si functionala, cele trei
Comunitati continuand sa ramana distincte in privinta reglementarilor economice.
La 17 februarie 1978 Parlamentul European a adoptat o rezolutie referitoare la o
denumire unica pentru Comunitati. Astfel "Comunitatea Europeana" desemneaza
ansamblul institutiilor create conform tratatelor stabilind cele trei Comunitati europene,
ca si grupul format din statele membre. Denumirea prezinta un interes practic si o
valoare simbolica fara a avea semnificatie juridica, intrucat, din punct de vedere juridic,
nu a avut lac fuziunea tratatelor si cele trei Comunitati nu au fuzionat intr-o singura
Comunitate.

2.2.1. Extinderea spatiului comunitar

Uniunea Europeana este rezultatul unui proces de cooperare si integrare care a


inceput in 1951 intre sase state europene: Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg si
Olanda. Dupa cinci valuri de aderari (1973: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie; 1981:
Grecia; 1986: Spania si Portugalia; 1995: Austria, Finlanda si Suedia; 2004: Cipru,
Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria), UE are
acum 25 State Membre si se pregateste pentru cea de a sasea extindere. Acest proces
are ca scop extinderea pasnica a zonei de stabilitate si prosperitate catre noi membri.
State candidate in acest moment: Bulgaria, Romania si Turcia.

• 1991: se semneaza Acordurile Europene cu Ungaria si Polonia;


• 1993: se semneaza Acordurile Europene cu Bulgaria, Cehia, Romania si Slovacia;
• 1994: Ungaria si Polonia inainteaza cererea de aderare la UE;
• 1995: se semneaza Acordurile Europene cu Estonia, Letonia si Lituania;
Bulgaria, Romania, Slovacia, Estonia, Letonia si Lituania inainteaza cererea de
aderare la UE;
• 1996: Cehia inainteaza cererea de aderare la UE; Slovenia semneaza Acordul
European si Inainteaza cererea de aderare la UE;
• 1997: Este adoptata Agenda 2000, care are o sectiune referitoare la extinderea
UE; este prezentat punctul de vedere al Comisiei asupra lansarii procesului de
aderare si asupra consolidarii strategiei de pre-aderare. Sunt publicate opiniile
Comisiei cu privire la cererile de aderare la Uniunea Europeana ale tarilor
candidate, bazate pe Criteriile de la Copenhaga;
10
• 1998: Pe 31 martie incep negocierile cu sase state candidate (Cipru, Ungaria,
Polonia, Estonia, Republica Ceha si Slovenia) ;
• 1998: Pe 4 noiembrie sunt publicate primele Rapoarte Anuale (privind stadiul
indeplinirii criteriilor de aderare);
• 1999: 24-25 martie, Consiliul European de la Berlin adopta deciziile privind
fondurile de pre-aderare si cheltuielile legate de aderare;
• 1999: 13 octombrie, Comisia Europeana adopta a doua serie de rapoarte anuale si
revizuieste parteneriatele pentru aderare;
• 1999: 10-11 decembrie, Consiliul European de la Helsinki decide sa deschida
negocierile de aderare cu inca sase tari candidate: Bulgaria, Letonia, Lituania,
Malta, Romania si Slovacia, si acorda Turciei statutul de tara candidata la UE ;
• 2000: Are loc, la Bruxelles, sesiunea de deschidere a Conferintelor
Interministeriale cu privire la negocierile de aderare ale Maltei, Romaniei,
Slovaciei, Letoniei, Lituaniei si Bulgariei. Tarile candidate sunt atentionate cu
privire la importanta urmatoarelor aspecte:

o adoptarea oficiala si aplicarea acquis-ului comunitar;


o asigurarea unei bune functionari a pietei interne, in concordanta cu politice
Uniunii Europene, o atentie speciala acordandu-se domeniilor agriculturii,
justitiei si afacerilor interne si protectiei mediului;
o alinierea la practicile Uniunii Europene in ceea ce priveste relatiile cu terte
state si organizatii internationale. De asemenea, statele candidate au primit
asigurari ca fiecare cerere de aderare va fi evaluata in functie de meritele
proprii. Tarile candidate si-au prezentat obiectivele strategice determinate
de aspiratiile politice, culturale si socio-economice in perspectiva aderarii.
• 2000: 8 noiembrie, Comisia Europeana adopta o noua serie de Rapoarte Anuale
privind progresul inregistrat de tarile candidate;
• 2000: La summitul de la Nisa, din 7-9 decembrie, Statele Membre au adoptat o
noua formula institutionala a Uniunii Europene. Tratatul de la Nisa reprezinta o
premisa necesara a procesului de extindere, intrucat contine prevederi referitoare
la echilibrul puterii si procesul decizional in cadrul Uniunii, in contextul unei
structuri cu 27 de State Membre;
• 2001: La 26 februarie Tratatul de la Nisa a fost adoptat de catre guvernele Statelor
Membre. Tratatul va intra in vigoare dupa ratificarea sa de catre toate
parlamentele nationale ;
• 2001: 13 noiembrie, Comisia Europeana adopta Rapoartele Anuale si reinnoieste
Parteneriatele de Aderare;
• 2002: La 1 martie are loc lansarea Conventiei privind Viitorul Europei;
• 2002: Consiliul European de la Barcelona, din 15-16 martie, s-a remarcat prin
participarea istorica a sefilor de stat sau guvern, precum si a ministrilor de afaceri
externe si finante ai tuturor celor 13 tari candidate, alaturi de omologii lor din
statele membre UE;
• 2003: Pe 16 aprilie zece state semneaza Tratatul de Aderare: Cipru, Estonia,
Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Ceha, Slovacia, Slovenia si Ungaria;
• 2003: Consiliul European de la Salonic, din 19-20 iunie, adopta proiectul noii
Constitutii Europene;
• 2004, 1 mai: Ziua Extinderii. 10 tari adera la Uniunea Europeana (Cipru, Estonia,
Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria);
11
2.2.2. Adancirea si extinderea domeniului interventiei comunitare

La intalnirea la nivel inalt de la Haga, din 1-2 decembrie 1969, sefii de stat si de
guvern ai statelor au recunoscut ca numai o adevarata uniune economica si monetara
poate mentine coeziunea uniunii vamale care constituie fundamentul CEE.
La 15 octombrie 1970 un comitet prezidat de primul ministru luxemburghez
Werner, a prezentat un plan vizand constituirea in cursul unei perioade de 10 ani a unei
Uniuni economice si monetare, printr-o unificare progresiva a politicilor economice
nationale si crearea unei organizatii monetare, conducand la o moneda unica. Acest
proiect ambitios nu a putut fi realizat decat intr-o forma embrionara.
Totusi, obiectivul unei Uniuni Europene conceputa ca un proces dinamic, ce nu
diminueaza Comunitati1e, ci le-ar intari puterea si competentele institutiilor si ar unifica
actiunea comunitara si cooperarea politica, a fast reafirmat de multe ori de statele
membre si, in special, in "Declaratia solemna asupra Uniunii Europene", adoptata de
Consiliul European de la Stuttgart la 19 iunie 1983. :
Semnat 1a Luxemburg, la 17 februarie 1986, si la Haga, la 28 februarie 1986, si
intrat in vigoare la 1 iulie 1987, "Actul unic european" a operat o prima revizuire
generala a tratatelor comunitare confirmand ca, desi Europa comunitara se sprijina pe
ce1e trei Comunitati, ea nu se limiteaza la acestea.
Actul unic european cuprinde atat dispozitii relative la revizuirea tratatelor
comunitare, cat si un titlu privind cooperarea europeana in domeniul politicii externe,
titlu constituind o codificare a principiilor cooperarii politice.
In art.l al Actului se stipuleaza: Comunitatile europene si cooperarea politica
europeana au drept obiectiv de a contribui impreuna la progresul concret al Uniunii
Europene.
Prin ratificarea Actului unic, statele membre s-au angajat in procesul ireversibil
care trebuia sa conduca la transformarea ansamblului relatiilor dintre ele intr-o Uniune
Europeana.
Calitatea de membru al Comunitatilor si cea de participant la procedura cooperarii
politice sunt inseparabile. Actiunea in cadrul Comunitatilor si cooperarea politica
contribuie amandoua la realizarea Uniunii Europene.
Actul unic apare ca o etapa de maxima importanta in construirea progresiva a
Uniunii Europene.
In legatura cu fundamentele si politicile Comunitatii, Actul unic a fost caracterizat
ca fiind obligatia de a realiza simultan marea piata fara frontiere plus coeziunea
economica si sociala, o politica europeana de cercetare si tehnologie, intarirea
sistemului monetar european, lansarea unui spatiu social european si actiuni
semnificative in domeniul mediului.
Obiectivul central il reprezinta realizarea pietei interne, motiv pentru care art.13
din Actul unic european prevede ca Tratatul CEE este completat cu art.8A care dispune:
Comunitatea adopta masuri destinate sa stabileasca progresiv piata interna in cursul
unei perioade care a expirat la 31 decembrie 1992, conform dispozitiilor din tratat.
Piata interna comporta un spatiu fara frontiere interne, in care libera circulatie a
marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor este asigurata potrivit dispozitiilor
tratatului. In afara dispozitiilor care definesc obiectivul general al stabilirii pietei interne,
Actul unic aduce modificari si procedurilor prevazute pentru suprimarea obstacolelor in
calea schimburilor dintre statele membre.
Prin art.20 din Actul unic s-a introdus un nou capitol avand ca titlu "Cooperarea in
materie de politica economica si monetara" (Unitatea economica si monetara). Capitolul
contine doua paragrafe din care primul se refera la cooperarea dintre statele membre in
vederea asigurarii convergentei politicilor economice si monetare necesare dezvoltarii
ulterioare a Comunitatii. Cel de al doilea paragraf indica procedura de urmat pentru
dezvoltarea politicii economice si monetare implicand modificari institutionale.
12
Crearea unui spatiu european impunea in paralel cu suprimarea obstacolelor si in
absenta unei politici industriale comune, urmarirea unor obiective comune bine definite
in diferite domenii ale politicii economice si sociale.
Tratatul CEE continea un titlu privind politica sociala. Actul unic, prin articolele 21
si 22, a introdus in tratatul CEE articolul 118 A referitor la posibilitatea de a se legifera in
acest domeniu cu majoritate calificata si articolul 118 B prin care se permite Comisiei sa
stimuleze dialogul social la nivel european.
De asemenea, Actul unic a adaugat noi titluri in partea a treia a Tratatului CEE
referitoare la politica comunitatii, si anume:
-coeziunea economica si sociala (art. 130 A);
-cercetarea si dezvoltarea tehnologica (de la 130 F la 130 Q);
-mediu (de la 130 R la 130 T).
Noile texte definesc obiectivele si mijloacele de actiune, introducand si proceduri
ce permit sa se adopte deciziile de aplicare cu majoritate calificata. Actul unic european
poate fi considerat ca tranzitia necesara instituirii Uniunii Europene.
La Consiliul european de la Maastricht, din 9-10 decembrie 1991, sefii de stat si de
guvern ai celor 12 state membre ale Comunitatilor europene, reuniti in conferinta
interguvernamentala pe baza art. 236 din Tratatul CEE au ajuns la un acord asupra
proiectului de tratat asupra Uniunii Europene, prin care se angaja o noua etapa
importanta in constructia europeana.
Acest Acord era un acord politic. Inaintea semnarii trebuia sa se dea forma
juridica definitiva textelor consolidate ale celor doua aspecte ale tratatului, "o uniune
politica" si "o uniune economica si monetara", negociate separat.

La 7 februarie 1992, la Maastricht, ministrii afacerilor externe si ministrii de finante


ai celor 12 au semnat Tratatul asupra Uniunii Europene.
Tratatul a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993. Uniunea Europeana nu se
substituie Comunitatilor care sunt mentinute si chiar dezvoltate, ci le inglobeaza intr-un
ansamblu mai larg.
In structura Tratatului de la Maastricht, Uniunea Europeana cuprinde Comunitatile
(primul pilon), completate cu politica externa si de securitate europeana (al doilea pilon)
si cooperarea in domeniul justitiei si al afacerilor interne (al treilea pilon).
Tratatul defineste, in dispozitiile comune, obiectivele Uniunii si unele principii
fundamentale pe care trebuie sa le respecte si precizeaza totodata ca Uniunea dispune
de un cadru institutional unic.
Structura institutionala a Uniunii este bazata pe principiul potrivit caruia
institutiile sint comune, dar executa competentele lor dupa proceduri diferite, dupa cum
dirijeaza Comunitatile sau cooperarile politice.
Tratatul afirma identitatea Uniunii pe scara internationala si instaureaza o
"cetatenie a Uniunii" pastrand si conservand in acelasi timp ceea ce s-a realizat pe plan
comunitar.
Tratatul prevede proceduri unice mai intai pentru modificarea Tratatului asupra
Uniunii si a celorlalte tratate pe care Uniunea se bazeaza, apoi pentru aderarea noilor
state membre.
Astfel Uniunea Europeana stabileste o sinteza coerenta intre Comunitatile
europene create prin tratatele CECA, CEE si Euroatom ( CEEA) , completate si
modificate prin Actul unic european pe de o parte, si politicile si cooperarile instaurate
prin Tratatul de la Maastricht pe de alta parte.
Uniunea Europeana este intemeiata pe Comunitatile europene, completate cu
politicile si formele de cooperare instaurate prin tratat.
Uniunea are drept misiune sa organizeze, in mod coerent si solidar, relatiile dintre
statele membre si dintre popoarele lor.
Obiectivele pe care trebuie sa le realizeze Uniunea prin cei trei piloni sunt
enuntate la art.B:

13
promovarea unui progres economic si social echilibrat si durabil, in special prin
crearea unui spatiu tara frontiere interne, prin intarirea coeziunii economice si
sociale si prin stabilirea unei uniuni economice si monetare, comportand la
tennen o moneda unica, in conformitate cu dispozitiile din tratat;
afirmarea identitatii Uniunii pe scena internationala, in special prin punerea in
aplicare a unei politici externe si de securitate comune, inclusiv definirea la
termen a unei politici de aparare comuna, care ar putea sa conduca, la momentul
potrivit, la o aparare comuna;
intarirea protectiei drepturilor si intereselor cetatenilor statelor membre prin
instaurarea unei cetatenii a Uniunii;
dezvoltarea unei cooperari strange in domeniul justitiei si al afacerilor interne;
mentinerea integral a a realizarii comunitare (l'acquis communautaire) si
dezvoltarea acesteia cu scopul de a examina in ce masura politicile si fonnele de
cooperare instaurate in tratat ar trebui sa fie revizuite pentru a asigura
eficacitatea mecanismelor si institutiilor comunitare.
Uniunea dispune de un cadru institutional unic ce asigura coerenta si
continuitatea actiunilor intreprinse in vederea atingerii obiectivelor sale, respectand si
dezvoltand tot ceea ce s-a realizat pe plan comunitar (acquis-ul).
Misiunea conferita institutiilor in cadrul Uniunii consta, deci, in a garanta
coerenta, pe de o parte, a actiunilor efectuate in fiecare din cei trei piloni si, pe de alta
parte, intre actiunile intreprinse in ansamblul celor trei piloni.
Parlamentul European, Consiliul, Comisia si Curtea de Justitie isi exercita
atributiile in conditiile si cu finalitatile prevazute, pe de o parte, de dispozitiile tratatelor
care instituie Comunitatile europene si tratatele si actele subsecvente care le-au
modificat sau completat si, pe de alta parte, de celelalte dispozitii ale tratatului.
Sistemul institutional unic este format din institutiile comunitare si Consiliul
European.

2.2.3. Principii ale Uniunii Europene

Art. F contine mai multe principii:


• Uniunea respecta identitatea nationala a statelor membre ale caror sisteme de
guvemamant sunt bazate pe principii democratice;
• Uniunea respecta drepturile fundamentale, asa cum sunt garantate de Conventia
Europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale
(semnata la 4 noiembrie 1950) si asa cum rezulta din traditiile constitutionale
comune state lor membre, ca principii generale de drept comunitar.
Aceste drepturi sunt preluate de Proiectul de Tratat asupra unei Constitutii pentru
Europa.

2.2.4. Noi obiective, noi actiuni

Art. B din Tratatul asupra Uniunii Europene, versiunea consolidata de la


Amsterdam confera drept obiectiv Comunitatii promovarea unui progres economic si
social echilibrat. Noua redactare a art. 2 din Tratatul CE, fixand misiunile si obiectivele
C.E., reflecta evolutia ordinii de prioritati a statelor membre intervenita dupa 1957.
In cadrul misiunilor Comunitatii trebuiau sa fie luate in considerare noile politici
fixate fie prin Actul unic, fie prin noul tratat.

In termenii noului art. 2, C.E. are drept misiune sa promoveze:


• dezvoltare armonioasa si echilibrata a activitatilor economice in ansamblul
Comunitatii;
• crestere durabila si neinflationista respectand mediul inconjurator;
• un inalt grad de convergenta a performantelor economice;
• un nivel ridicat de folosire a fortei de munca si de protectie sociala;
14
• crestere a nivelului si calitatii vietii;
• coeziune economica si sociala;
• solidaritate intre statele membre.
Instrumentele pentru realizarea obiectivelor:
• stabilirea unei piete comune;
• uniune economic a si monetara;
• politici si actiuni comune avute in vedere in articolele 3 si 3A:
o politica comerciala comuna;
o politica comuna in domeniul agriculturii si pescuitului;
o politica in domeniul social cuprinzand un Fond social european;

2.3. INSTITUTIILE SI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE


SI ROLUL ACESTORA

Procesul general de luare a deciziilor la nivelul Uniunii Europene si in particular


procedura de luare a co-deciziilor implica trei institutii principale:
• Parlamentul European, care reprezinta interesele cetatenilor Uniunii
Europene si care este ales in mod direct de acestia.
• Consiliul Uniunii Europene, care reprezinta pe fiecare din statele membre.
• Comisia Europeana, care cauta sa sustina interesele Uniunii Europene ca
un intreg.
Acest „triunghi institutional” produce politicile si legile (directive, regulamente si
decizii) aplicabile la nivelul intregii Uniuni Europene.
In principiu, Comisia Europeana este cea care propune noile legi ale Uniunii
Europene, dar Parlamentul European si Consiliul European le adopta.
Doua alte institutii au un rol vital in Uniunea Europeana:
• Curtea de Justitie Europeana, care sustine suprematia legilor europene;
• Curtea de Auditori, care verifica activitatile financiare ale Uniunii Europene.
Aceste institutii care au fost infiintate conform Tratatelor, sunt cele care
fundamenteaza tot cea ce Uniunea Europeana face. Tratatele sunt aprobate de
presedintii si prim-ministrii statelor membre si sunt ratificate de parlamentele acestor
state. Ele stabilesc regulile si procedurile pe care institutiile Uniunii Europene trebuie sa
le urmeze.
In completarea institutiilor sale, Uniunea Europeana are un numar de alte
organisme care joaca un rol special:

OMBUDSMAN-UL EUROPEAN
• Ombudsman-ul European, apara cetatenii Uniunii Europene si afacerile lor
impotriva proastei administrari;

ORGANISME FINANCIARE
• Banca Centrala Europeana, este responsabila de politica monetara
europeana;
• Banca de Investitii Europeana, finanteaza proiectele de investitii ale Uniunii
Europene;
• Fondul de Investitii European, acorda garantii si imprumuturi pentru a ajuta
intreprinderile mici si mijlocii (SMEs)

ORGANISME DE CONSULTANTA
• Comitetul Economic si Social European, reprezinta societatea civila si cele
doua parti ale industriei (angajati si angajatori);
• Comitetul Regiunilor, reprezinta autoritatile regionale si locale.
15
ORGANIZATII INTER – INSTITUTIONALE
• Biroul Publicatiilor Oficiale ale Uniunii Europene, publica, tipareste si
distribuie informatii despre Uniunea Europeana si activitatea sa;
• Biroul de Selectare Personal al Comunitatilor Europene, recruteaza
personalul pentru institutiile Uniunii Europene si al altor organisme.

AGENTII DESCENTRALIZATE
• 15 Agentii Comunitare, agentii specializate care manevreaza tehnici
specifice si sarcini de management sau stiintifice, in interiorul „Domeniului
comunitar” al Uniunii Europene ( „primul pilon” al Uniunii Europene );
• Institutul European pentru Studii de Securitate si Centrul Satelit al Uniunii
Europene, care manevreaza sarcini specifice „Afacerilor Interne si Politica
de Securitate” ( „al doilea pilon” al Uniunii Europene );
• Europol si Eurojust, ajuta coordonarea politiei si justitiei in cooperarea lor
in materie de criminalitate ( „al treilea pilon” al Uniunii Europene );
Agentiile Uniunii Europene (U.E.) sunt organisme guvernate de legile publice
europene; ele sunt o forma distincta de institutii ale UE alaturi de Consiliu, Parlament,
Comisie, etc. si au propria lor personalitate juridica.
S-au nascut din acte juridice ale legislatiei secundare pentru a acoperi cerintele
tehnice foarte specifice, stiintifice sau manegeriale care sunt stipulate in actele
relevante ale UE.
In mod curent sunt 15 organizatii care raspund la definitia de agentie comunitara,
fiecare avand diferite denumiri (Centre, Fundatii, Agentii, Birou, Observator) cea ce
creaza anumite confuzii, deoarece in particulatr acesti termeni sunt utilizati sa
defineasca alte organizatii care nu raspund la cerintele unei agentii comunitare.
La momentul actual cele 15 agentii ale UE sunt:

Nr DENUMIRE
DENUMIRE COMPLETA
crt PRESCURTATA
1. CEDEFOP Centrul European pentru Dezvoltare si Instruire Vocationala
Fundatia Europeana pentru Imbunatatirea Vietii si
2. EUROFOUND
Conditiilor de Munca
3. EEA Agentia Europeana pentru Mediul Inconjurator
4. ETF Fundatia Europeana pentru Instruire
Centrul European de Monitorizare pentru Medicamente si
5. EMCDDA
Precursori
6. EMEA Agentia Europeana pentru Evaluarea Medicamentelor
Oficiul pentru Armonizarea Pietii Interne (Marci Inregistrate
7. OHIM
si Design)
8. EU-OSHA Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca
9. CPVO Oficiul pentru Diferitele Intreprinderi Comunitare
10. CDT Centrul de Traduceri pentru Organizatiile Uniunii Europene
Centrul European de Monitorizare a Rasismului si
11. EUMC
Xenofobiei
12. EAR Agentia Europeana pentru Reconstructie
13. EFSA Autoritatea Europeana pentru Securitatea Alimentara
14. EMSA Agentia Europeana pentru Securitatea Maritima
15. EASA Agentia Europeana pentru Securitatea Aeronautica

16
II. ORDINEA JURIDICA COMUNITARA, REGLEMENTARI LEGISLATIVE
PRIVIND SECURITATEA SI SANATATEA IN MUNCA, AGENTIA
EUROPEANA PENTRU SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA EU-OSHA
1. STRUCTURA SISTEMULUI JURIDIC COMUNITAR

Sistemul juridic comunitar constituie o ordine juridica proprie, integrata


sistemului juridic al statelor membre avand urmatoarele trasaturi:
are calitatea de ordine juridica, adica reprezinta un ansamblu organizat si
structurat de norme juridice avand propriile sale izvoare, dotat cu organe si proceduri
apte sa le emita, sa le interpreteze, precum si sa constate si sa sanctioneze, daca este
carol, incalcarile;
ordinea juridica comunitara este autonoma in raport cu ordinea juridica
international a, avand un grad puternic de centralizare al crearii si aplicarii normelor mai
ales prin interventia institutiilor comunitare si care o apropie de o ordine interna.
De asemenea, Curtea de Justitie a recunoscut autonomia ordinii juridice
comunitare si rata de dreptul intern al statelor membre care se manifesta, intre altele,
prin urmatoarele:
Curtea de Justitie nu poate aplica reguli din dreptul intern;
Curtea de Justitie nu este competenta sa verifice legalitatea unui act sau a unei
masuri interne;
Curtea de Justitie nu are drept misiune sa dea o interpretare dreptului intern;
competenta pentru a interpreta Tratatul nu poate fi pentru a interpreta legea nationala.
Autonomia dreptului comunitar in raport cu dreptul national nu este absoluta. Mai
intai, intrucat prin semnarea tratatelor prin care renunta la unele competente, se confera
institutiilor europene o putere normativa proprie, iar statele membre accepta ca dreptul
comunitar sa faca parte integranta din ordinea lor juridica. Apoi, intrucat dreptul
comunitar utilizeaza concepte imprumutate din dreptul national, s-a considerat ca
relatiile dintre ordinea juridica intema si ordinea juridica comunitara sa fie privite in
termeni de cooperare, cu respectarea trasaturilor proprii fiecareia dintre cele doua
ordini.
Aceasta cooperare se manifesta, in special, prin faptul ca:
- jurisdictiile nationale au sarcina sa aplice dreptul comunitar;
- unele norme comunitare ( recomandari CECA si directive CEE si CEEA ) necesita
o interventie a autoritatilor nationale pentru a avea deplina lor eficacitate;
- sunt efectuate retrimiteri de catre dreptul comunitar la dreptul national.

1.1. Izvoarele dreptului comunitar. Ierarhia regulilor de drept

Izvoarele primare, fundamentale, creatoare de noi reguli si care se , bazeaza pe


acordul statelor membre;
Izvoarele derivate, secundare, cuprinzand reguli de drept bazate pe tratate,
destinate sa le asigure aplicarea, respectiv, actele normative adoptate de institutii in
aplicarea tratatelor.
Cele doua categorii formeaza nucleul central si cantitativ preponderent,
reprezentand ceea ce se numeste dreptul comunitar in sens restrans.
In sens larg, dreptul comunitar cuprinde ansamblul regulilor de drept aplicabile in
ordinea juridica comunitara.
In aceasta acceptiune, dreptul comunitar cuprinde si actele conventionale
incheiate intre statele membre pentru aplicarea tratatelor. Comunitatile au incheiat
numeroase acorduri intemationale care constituie la randul lor izvoare de drept in
ordinea juridica comunitara.

17
De asemenea, pe langa izvoarele scrise mai sunt si izvoarele nescrise intre care
principile generale de drept ocupa un loc esential. ,
O clasificare mai larga a izvoarelor de drept:
izvoare originare sau primare, formand dreptul originar sau primar, din care
fac parte: tratatele constitutive, precum si instrumentele juridice care le-au
fost anexate sau care le-au adus modificari;
izvoare secundare, adica actele unilaterale ale institutiilor, categorie denumita
drept derivat pentru a indica natura si functia de aplicare a dreptului originar;
actele conventionale, in cadrul carora vom distinge: dreptul complementar
tratatelor, acordurile incheiate de comunitati cu statele terte sau cu organizatii
intemationale;
izvoare nescrise ale dreptului comunitar.

TRATATELE determina campul de aplicare al dreptului comunitar "ratione


materiae, ratione loci si ratione temporis", atribuie competentele institutiilor si enunta
principiile si procedurile ce trebuie respectate in vederea realizarii finalitatilor si
obiectivelor prevazute si, totodata, asigura respectarea acestora printr-un control
jurisdictional, permitand sanctionarea incalcarii tratatelor.
Dreptul derivat acopera ansamblul actelor adoptate de institutiile abilitate in acest
scop de tratatele constitutive, in vederea realizarii obiectivelor acestora. Termenul
"derivat" este utilizat pentru a indica functia acestor acte, dar si subordonarea lor
tratatelor, ceea ce inseamna, pe de o parte, ca dispozitiile din dreptul derivat nu pot
deroga de la tratatele constitutive, jar, pe de alta parte, ca institutiile abilitate nu pot
adopta decat actele necesare indeplinirii misiunii lor si in conditiile prevazute in tratate.
Tratatele constituie fundamentul, cadrul si limitele puterilor normative ale
institutiilor.
Astfel, potrivit art. 189 alin. 1 din Tratatul CE, asa cum a fost modificat prin
Tratatul de la Maastricht, pentru indeplinirea misiunii lor in conditiile prevazute in tratat,
Parlamentul european, impreuna cu Consiliul si Comisia, adopta regulamente si
directive, iau decizii si formuleaza recomandari sau avize.
In Tratatul de la Roma sunt mentionate cinci feluri de acte:
o regulamentele;
o directivele;
o deciziile;
o recomandarile;
o avizele.

Curtea de Justitie, in jurisprudenta sa, a subliniat ca natura unui act nu depinde


de denumirea pe care i-a dat-o institutia care l-a adoptat ci de obiectul si continutul sau
in raport cu definitiile formulate de tratate, Curtea rezervandu-si dreptul de a proceda la
o noua calificare a actului respectiv.
In cadrul conferintelor interguvemamentale care au condus la Tratatul de la Maastricht,
Comisia a facut propuneri concrete pentru a se instaura un sistem ierarhic a1
normelor sau unul de clasificare a actelor comunitare, mai ales in vederea intaririi
democratizarii si eficacitatii procesului decizional, cu respectarea principiului
subsidiaritatii.

REGULAMENTUL este principalul izvor al dreptului comunitar derivat, fiind actul


cel mai complet, mai eficace, exprimand, prin excelenta, puterea legislativa a
Comunitatilor.
Art 189 alin. 2 din Tratatul C.E. prezinta efectele juridice ale regulamentului, da o
definitie completa a acestuia, prin care ii confera o natura si o eficienta pe deplin
comparabile cu cele ale unei legi in sistemele nationale.

18
Regulamentul are caracter general. El este obligatoriu in toate elementele sale si
este direct aplicabil in fiecare stat membru. Caracteristicile regulamentului sunt:
caracterul general, forta obligatorie si aplicabilitatea sa directa.
Ca si legea in dreptul national, regulamentul contine prescriptii generale si
impersonale, adica statueaza in mod abstract, aceasta fiind conditia "sine qua non" a
functiei normative pe care este chemat sa o indeplineasca in sistemul tratatelor.
Regulamentul este obligatoriu in toate elementele sale; prin urmare,
nerespectarea de catre un stat membru a regulamentului constituie neexecutarea uneia
dintre obligatiile sale in sensul art. 169 din Tratatul C.E.
Aplicabilitatea directa a regulamentului inseamna ca fara interpunerea puterii
normative nationale el are o validitate automata in Comunitate si este, ca atare, apt sa
confere drepturi si sa impuna obligatii statelor membre, organelor lor si particularilor,
cum o face legea nationala.

DIRECTIVA - Potrivit alin. 3 al art. 189 din Tratatul C.E. - leaga fiecare stat membru
destinatar in ceea ce priveste rezultatul care urmeaza sa fie atins, dar lasa autoritatilor
nationale competenta in privinta formei si a mijloacelor. Art. 191 al Tratatului C.E.
prevede regulile referitoare la publicarea si, respectiv, modificarea directivei.
Directivele adoptate de catre Consiliu impreuna cu Parlamentul European, I
conform procedurii din art. 189 B al Tratatului C.E., precum si directivele Consiliului si
Comisiei adresate tuturor statelor membre, sunt publicate in Jumalul Oficial al
Comunitatilor si intra in vigoare, ca si regulamentele, la data pe care o fixeaza gall, in
lipsa unei asemenea date, dupa 20 de zile de la publicarea lor.
Natura si functia directivei

Directiva impune statului membru destinatar un rezultat pe care trebuie sa-1


atinga, dar lasa autoritatilor nationale competenta cu privire la forma si mijloacele
necesare atingerii acestui obiectiv.
Directiva face parte din categoria actelor obligatorii, dar prezinta si unele
caracteristici.
Directiva nu este un instrument de integrare si de unificare a dreptului asa cum
este regulamentul, ci un instrument de cooperare si de apropiere a legislatiilor. Directiva
este un instrument tipic interstatal, intrucat are intotdeauna drept destinatari statele
membre si nu obliga decat aceste state; directiva nu produce efecte de drept in ordinea
interna decat prin intermediul regulilor nationale.
Directiva, spre deosebire de regulament, este conceputa ca un mecanism de
legislatie indirecta si mediata, ca un mijloc de orientare legislativa. Ea reprezinta o
metoda de legislatie cu doua etaje: la nivel comunitar sunt adoptate linia politica si
modelul legislativ; apoi revine state lor membre sa traduca acest model in categoriile lor
nationale, dar libertatea pe care o directiva o lasa statelor nu inseamna in nici un caz ca
ar trebui tratata ca neexistand sub aspect juridic din punct de vedere intern.

Directiva constituie un element de drept comunitar de care judecatorul national


poate sa tina seama dupa imprejurari. Directiva impune statelor membre o obligatie de
rezultat.

Caracteristicile directivei sunt următoarele :

• sunt acte obligatorii in scopul pe care il desemneaza, dar lasa statelor membre,
care sunt destinatarii acestei obligatii, alegerea fonnei si a mijloacelor necesare
pentru atingerea acestui rezultat;
• sunt acte susceptibile sa aiba un caracter general. Ele nu leaga decat destinatarii,
care pot fi unul sau mai multe state membre din cadrul Tratatului CE;

19
• sunt acte al caror continut se limiteaza sa fixeze un obiectiv. Alegerea mijloacelor
si formei necesare pentru atingerea acestui obiectiv este lasata aprecierii
suverane a fiecarui stat. Prin "forma" se inteleg tehnicile legislative sau
regulamentare proprii fiecarui stat; prin "mijloace" institutiile susceptibile sa
realizeze obiectivul indicat. Este relevata o evolutie in notiunea de directiva, al
carei continut este din ce in ce mai complet, astfel incat alegerea de catre state le
membre a "mijloacelor" dispare. Aceasta evolutie s-a impus dat fiind caracterul
tehnic al anumitor materii care implica un foarte mare grad de precizie;
• sunt acte obligatorii -ele impun statelor membre obligatii de rezultat;
• sunt susceptibile sa creeze drepturi individuale in beneficiul subiectelor de drept
ale statelor membre.
Pozitia Curtii de Justitie a subliniat ca libertatea recunoscuta statelor prin art. 189
alin. 3 al Tratatului C.E., departe de a fi absoluta, nu este decat relativa. Libertatea
statelor este limitata prin obligatia de a utiliza formele si mijloacele susceptibile sa
asigure directivei o deplina eficacitate in dreptul intern.

DECIZIA este obligatorie in toate elementele sale pentru destinatarii pe care ii


desemneaza.
Caracteristicile deciziei:
decizia obliga numai pe destinatarii ei, este un act cu caracter individual;
este obligatorie;
este obligatorie in toate elementele sale.
Intrarea in vigoare : deciziile trebuie sa fie notificate destinatarilor lor si produc
efect prin aceasta notificare.

AVIZELE SI RECOMANDARILE - se caracterizeaza prin faptul ca sunt lipsite de


efect obligatoriu, ele "nu leaga" dupa formula utilizata in tratate.
Articolul 173 din Tratatul C.E. exclude, in mod expres, recomandarile si avizele de
sub incidenta controlului Curtii de Justitie, absenta fortei obligatorii justificand o
asemenea excludere. De remarcat ca absenta efectului obligatoriu nu inseamna si
absenta efectelor juridice, iar raportat la recomandari si avize, s-a subliniat in doctrina
ca nu trebuie sa se confunde actul lipsit de forta obligatorie cu actul din punct de
vedere juridic fara efect.
Tratatul C.E. da mai multe exemple de recomandari sau avize ale institutiilor
comunitare chemate sa produca efecte juridice.
Avizul este unul dintre instrumentele mentionate de articolul 118 cu acelasi titlu
ca si studiile si organizarea de consultari in vederea promovarii unei colaborari stranse
intre statele membre in domeniul social.
Sub un alt aspect, numai nerespectarea de catre un stat membru a unui aviz
motivat al Comisiei, in sensul articolului 169 al Tratatului C.E., ii permite acestuia sa
sesizeze Curtea de Justitie pentru constatarea neexecutarii.
Recomandarea mai poate fi utilizata de exemplu de catre Comisie, potrivit art. 101
si 102 din Tratatul CE, pentru a evita o distorsiune de concurenta ca urmare a stabilirii
sau modificarii de catre un stat membru a dispozitiilor interne. Daca acesta nu se
conformeaza recomandarii, Comisia nu poate propune Consiliului adoptarea de
directive care ar avea drept obiect sa oblige celelalte state membre sa elimine acea
distorsiune.
In jurisprudenta sa, Curtea de Justitie a considerat ca recomandarile nu sunt
lipsite de orice erect juridic si ca judecatorii nationali sunt obligati sa le ia in
consideratie daca lamuresc interpretarea dispozitiilor nationale, in scopul de a asigura
deplina lor aplicare sau, daca au drept obiect sa completeze dispozitiile de drept
comunitar, avand un caracter constrangator.
S-ar putea spune ca avizul este mai degraba expresia unei pareri asupra unei
probleme date, in timp ce recomandarea este un instrument de actiune indirect

20
urmarind apropierea legislatiilor si nu difera de directiva decat prin absenta fortei
obligatorii.

2. PREOCUPARI SI REGLEMENTARI COMUNITARE PRIVIND


SECURITATEA SI SANATATEA IN MUNCA
2.1. DIRECTIVELE PRIVIND SECURITATEA PRODUSELOR - DERIVATE DIN ART. 100 A
AL TRATATULUI DE LA ROMA

Art. 100 A, din Tratatul de la Roma, adoptat în 1987, necesita armonizarea


legislatiilor nationale. Obiectivul era de a indeparta toate barierele pentru comert in
piata unica si de a permite trecerea libera a marfurilor si a oamenilor peste granite. In
principiu art. 100 A din Tratatul de la Roma, nu permite statelor membre sa stabileasca
cerinte mai mari pentru produsele lor decat cele stabilite prin directive. Deasemenea
permite luarea de masuri prin vot majoritar calificat.
Directivele privind securitatea produselor derivate din art. 100 A din Tratatul de la
Roma au ca obiectiv protecţia utilizatorilor faţă de riscurile care pot să apară ca urmare
a utilizării produselor.
Ele stabilesc cerinţele de securitate pe care trebuie să le îndeplinească produsele,
precum şi informaţiile ce trebuie să le însoţească pentru libera circulaţie şi
comercializare în spaţiul UE; de asemenea, procedurile pe care producătorul (sau cel
care comercializează produsul în cadrul UE) trebuie să le urmeze pentru a ,,certifica"
îndeplinirea condiţiilor obligatorii cerute şi pentru a le putea identifica cu marca ,,CE".
În mai 1986, Consiliul de Miniştri al Uniunii Europene a aprobat propunerea
Comisiei Uniunii Europene (la acea dată, Comunitatea Europeană) cu privire la politica
de armonizare tehnica şi de standardizare, aşa cum este ea expusă în documentul
COM 85, cunoscut sub denumirea de ,,Noua abordare".
Acest document a fost creat în scopul atingerii următoarelor obiective principale
în înfăptuirea pieţei interne libere:
- îmbunătăţirea forţei competitive internaţionale a industriei europene;
- eliminarea din calea comerţului liber a barierelor tehnice existente, prin
adoptarea de:
• directive cuprinzând diferite cerinţe referitoare la securitatea produselor;
• directive referitoare la sănătatea şi protecţia mediului.
La baza ,,Noii abordări" stau următoarele principii:
a) armonizarea legislativă în statele membre se limitează la adoptarea cerinţelor
esenţiale din directivele derivate din art. 100 A al Tratatului de la Roma, iar produsele
care satisfac aceste cerinţe beneficiază de libera circulaţie;
b) în majoritatea cazurilor, aceste cerinţe esenţiale sunt legate de aspectul
securităţii, dar pot fi incluse şi alte aspecte de interes general, cum ar fi compatibilitatea
electromagnetică, siguranţa comunicaţiilor ş.a.; sarcina de elaborare a specificaţiilor
tehnice armonizate este încredinţată organismelor competente de standardizare;
standardele rezultate se consideră „standarde armonizate”;
c) „standardele armonizate" nu sunt obligatorii şi îşi păstrează statutul de
standarde facultative;
d) autorităţile naţionale au obligaţia de a recunoaşte că produsele realizate în
conformitate cu aceste standarde armonizate corespund prevederilor „cerinţelor
esenţiale".

21
Ca urmare a adoptării de către UE a directivei care cuprinde cerinţe esenţiale
(vizând securitatea), statele membre au obligaţia să elaboreze reglementări naţionale în
acord cu aceste directive.
Urmând strategia stabilită în „Noua abordare", UE şi-a elaborat politica în acest
domeniu, aşa cum este expusă în Rezoluţia Consiliului 90/CIO/01 cu privire la o
„Abordare globală a evaluării de conformitate".
Conform acestui act, în fiecare directivă de produs vor fi enunţate cerinţele de
îndeplinire a obligaţiilor de evaluare a conformităţii, ca şi a procedurilor, de către
producători. Ca urmare, o secţiune importantă a ,,abordării globale" o reprezentând un
nou sistem legislativ de evaluare a conformităţii, denumit ,,abordare pe module".
,,Abordarea pe module" subdivide evaluarea de conformitate într-un număr de
operaţiuni asociate cu stadiul de realizare a produsului (de exemplu: proiectare,
producţie), cu tipul de evaluare (verificarea documentelor, testul tipologic, garanţia de
calitate, inspecţia) şi cu persoanele care fac evaluarea.
Al doilea element important este reprezentat de implicarea organelor acreditate
pentru testare şi certificare în cadrul fiecărui modul, conform specificării din acel modul,
pe temeiul principiului privind răspunderea statului membru al UE referitor la evaluarea
competenţei (,,actul tehnic") şi notificarea propriu-zisa (,,actul politic/administrativ").
Organele acreditate sunt constituite din laboratoare naţionale pentru încercări
(testări), corpuri de inspecţie şi organe de atestare, care au fost supuse evaluării de
competenţă şi care au fost desemnate de către guvernele naţionale drept organe
acreditate.
Ultimul element important este constituit de aplicarea însemnului ,,CE" pe
produsele industriale. Semnificaţia acestui marcaj este că producătorul a îndeplinit
toate obligaţiile prevăzute în directivele UE pentru produsul respectiv. Însemnul ,,CE" se
bazează pe standardele europene armonizate.
Din 1985 elaborarea directivelor de securitate a produselor se realizează în
conformitate, cu conceptul ,,Noua abordare", care stabileşte ca principii:
- armonizarea totală a reglementărilor cele naţionale fiind anulate de cele
comunitare;
- recurgerea la standarde pentru conformitate, făcând totodată elastic procesul de
reglementare prin standarde.
Fiecare directivă abordează o gamă largă de produse şi stabileşte cerinţe de
securitate cu caracter general, a căror interpretare se face pe baza a numeroase
standarde elaborate în acest scop de către organismele europene de standardizare;
produsele fabricate după aceste standarde se presupun a fi ,,conforme" cu cerinţele
directivei.
Directivele elaborate în ,,Noua abordare" anulează pe cele anterioare, tinzându-se
spre o simplificare structurală, pe baza unui număr redus de ,,familii" de directive, care
cuprind orice tip de produs a cărui utilizare poate da naştere unui pericol, de la maşini
şi substanţe chimice, la jucării.
Directivele de securitate a produselor se situează. cu unele excepţii, în domeniul
reglementărilor industriale şi în cel al securităţii şi sănătăţii în muncă.
Complementaritatea celor două tipuri de reglementări este evidentă. Prin intermediul
celor dintâi, producătorul nu poate să comercializeze produse ,,nesigure", aşa încât
patronul nu poate să le achiziţioneze şi să le pună la dispoziţia muncitorului. Prin
intermediul celorlalte, se cere ca patronul să albă grijă ca produsele puse la dispoziţia
lucrătorilor să fie utilizate şi păstrate corespunzător, urmărindu-se instrucţiunile pe care
fabricantul trebuie să i le pună la dispoziţie.
În tabelul 1 s-au recenzat principalele directive de armonizare derivate din art.
100 A, care cuprind cerinţele esenţiale de securitate. De asemenea, sunt enumerate şi
directive din ,,vechea abordare“, respectiv cele care au ca fundament art. 100.

22
Tabelul 1

Directivele UE privind securitatea produselor (Art. 100A, din Tratatul de la Roma)

Grupa Directiva Domeniu de aplicare

Produse de consum noi, folosite sau recondiţionate (cu


92/59/CEE – Produse (în
I excepţia antichităţilor), pentru care nu există reglementări
general)
comunitare

Produse pentru introducerea permanentă pe şantierele


industriale sau de construcţii civile cu caracteristici care
89/106/ CEE – Produse
influenţează rezistenţa mecanică şi stabilitatea de
pentru construcţii
siguranţă în utilizare şi în caz de incendiu, mediu ambiant
sau izolarea termică sau acustică a construcţiei

84/529/CEE – Ascensoare, Ascensoare (pentru transportul de persoane) instalate fix


modificta de 86/312/CEE, în imobile permanente şi componentele de securitate ale
90/486/CEE acestora

Vehicule cu motor şi remorcile acestora, precum şi


Vehicule cu motor
componentele şi dispozitivele care condiţionează
68 directive şi modificările
securitatea acestora. Se exclud tractoarele din agricultură
respective
şi silvicultură
Tractoare
Tractoare din agricultură şi silvicultură: caracteristici
26 directive şi modificările
generale şi principalele lor dispozitive de protecţie
lor

98/37/CE – Maşini, forma


consolidată a directivei Maşini în general (cu excepţia celor acţionate de forţa
89/392/CEE şi umană). Se exclud echipamentele care fac obiectul
II
amendamentele din directivelor specifice, precum şi cele concepute pentru uz
directivele 91/368/CEE, nuclear, medical sau militar
93/44/CEE şi 93/68/CEE

Utilaje de şantier:
79/113/ CEE, 85/405/ CEE
– Nivel sonor
84/533/ CEE, 85/406/ CEE,
84/534/ CEE -
Motocompresoare

87/405/ CEE, 84/533/ CEE


– Macarale turn
Se stabilesc limitele de emisiune sonoră (exprimate ca
85/407/ CEE, 84/537/ CEE puteri acustice sau ca niveluri de zgomot, la locul
– Grupuri electrogene de operatorului)
sudură

85/409/ CEE, 88/180/ CEE


– Ciocan de spart beton şi
picamere

88/88/181/CEE – Maşini de
tuns iarba

23
87/404/CEE - Recipiente
Recipiente sudate la presiune de peste 50 bari pentru a
simple sub presiune,
conţine aer sau azot
modificată de 90/488/CEE
III
Aparate pentru coacere, încălzire şi producerea apei
90/396/CEE - Aparate cu
calde şi dispozitivele şi componentele acestora care se
gaz
comercializează separat
72/23/CEE - Materiale Material electric destinat a fi utilizat la o tensiune
electrice pentru joasă nominală cuprinsă între 50 V şi 1000 V ca şi între 75 V şi
tensiune 1500 V c.c.

76/177/CEE, 79/196/CEE -
Material electric utilizabil în
Material electric conceput a fi utilizat în atmosferă
atmosferă explozivă,
explozivă (76/177) şi prevăzut cu anumite sisteme de
adaptări la progresul tehnic
protecţie (79/196), cu excepţia celui conceput în mine cu
84/47/CEE, 88/571/CEE şi
pericol de grizu
modificările 88/665/CEE,
90/487/CEE

82/130/CEE - Material
IV electric utilizabil în
Material electric conceput a fi utilizat la lucrări subterane
atmosferă explozivă cu
sau la instalaţii de suprafaţă unde poate ajunge grizu prin
pericol de grizu, adaptări la
ventilaţie subterană
progresul tehnic 88/35/CEE
şi 91/169/CEE
94/9/CE - Material pentru Aparate şi sisteme, electrice sau nu, concepute a fi
utilizare în atmosferă utilizate în atmosferă explozivă. Această directivă,
explozivă începând cu anul 2003, va abroga directivele anterioare.

89/336/CEE -
Compatibilitate Cerinţe de protecţie a echipamentelor tehnice faţă de
electromagnetică, perturbaţiile E.M.
modificată prin 92/31/CEE

76/769/CEE - Substanţe şi
preparate periculoase şi 10 Substanţe şi preparate periculoase a căror comercializare
directive cuprinzând sau utilizare este limitată
modificări
88/379/CEE, 89/178/CEE,
90/492/CEE, 93/18/CEE -
Preparate care conţin cel puţin o substanţă periculoasă şi
Preparate periculoase.
considerate periculoase conform definiţiilor din directivă
Clasificare, îmbuteliere şi
marcare
V 91/155/CEE, 93/112/ CEE -
Fişe cu date de securitate care trebuie aduse la
Substanţe şi preparate
cunoştinţa utilizatorului (de specialitate) o dată cu fiecare
periculoase: fişe de
substanţă sau preparat
securitate

78/63/ CEE, 81/187/ CEE, Preparate destinate să protejeze, să favorizeze sau să


84/291/ CEE - Antidăunători conserve plantele sau produsele vegetale, să distrugă
(insectofungicide) sau să evite creşterea plantelor nedorite

93/15/ CEE - Explozivi Controlul, comercializarea şi recunoaşterea reciprocă a


utilizaţi în scop civil omologărilor de explozivi utilizaţi în scop civil
89/686/ CEE, 93/95/CEE -
EIP în general, cu excepţia celor destinate forţelor armate
VI Echipamente individuale de
sau de ordine publică, de autoapărare
protecţie
24
Directivele au fost grupate tematic în 6 grupe.
Primul grup cuprinde Directiva 92/59/CEE, care înglobează toate produsele ce nu
sunt tratate de o directivă specifică, precum şi directive referitoare la produse utilizate
la ,,locul de muncă", dar care, în general, nu sunt considerate ca mijloace de muncă".
Directivele privind produsele utilizate ca mijloace de muncă sunt împărţite în
patru grupe: maşini (echipamente tehnice); recipiente şi aparate sub presiune sau ,,cu
gaz"; material electric, inclusiv cel utilizat în atmosferă potenţial explozivă; substanţe şi
preparate periculoase.
Din cele prezentate mai sus se poate concluziona că obiectivul principal al Uniunii
Europene este crearea Pieţei Unice, fără bariere comerciale interne şi cu menţinerea sau
impunerea, daci este cazul, a unor niveluri comune de securitate şi sănătate, care să
permită circulaţia liberă a forţei de muncă.
Acest obiectiv se atinge prin următoarele mijloace:
- directivele (obligatorii - stabilesc cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate;
- standardele armonizate (caracter voluntar) - oferă o bază de conformitate cu
cerinţele (obligatorii) formulate în directive;
- procedurile de atestare şi marca de conformitate (CE) – oferă dovada
conformităţii cu cerinţele esenţiale din directive.
Statele care doresc să adere la Uniunea Europeană, printre. care şi România,
trebuie să se conformeze legislaţiei din UE.

2.2. DIRECTIVELE PRIVIND SECURITATEA SI SANATATEA IN MUNCA - DERIVATE DIN


ART. 118 A AL TRATATULUI DE LA ROMA

Incepand cu anul 1957, in cadrul Tratatului CECA au inceput primele actiuni


comunitare in domeniul securitatii si sanatatii in munca pentru lucratorii din sectoarele
carbunelui si otelului.
In anul 1974, prin decizia Consiliului a fost creat Comitetul Consultativ pentru
securitate, igiena si protectia sanatatii la locul de munca, recunoscut de Comisie ca
forum privilegiat de consultare a partenerilor sociali.
Prin Art. 118 al Tratatului de la Roma, "Statele Membre se angajeaza sa
promoveze in special ameliorarea mediului de munca, pentru a proteja securitatea si
sanatatea fortei de munca si isi fixeaza ca obiectiv armonizarea, prin progres, a
conditiilor existente in acest domeniu. "
Pentru a contribui la realizarea acestui obiectiv, Consiliul, dupa consultarea
Comitetului Economic si Social adopta, pe calea directivelor, prescriptii minimale
aplicabile in mod progresiv, tinand cont de conditiile si de reglementarile tehnice
existente in fiecare dintre statele membre.
Aceste directive evita sa impuna constrangeri administrative, financiare si juridice
care ar impiedica crearea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii.
In sustinerea acestor deziderate au fost lansate in anii 1978 si 1984 primele
programe de actiune in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
Dupa adoptarea in anul 1987 a Actului Unic, prin care se face o importanta
revizuire a Tratatului de la Roma, s-a elaborat un nou program de actiune in domeniul
securitatii si sanatatii in munca (cel de al treilea), care, prin textele legislative care s-au
adoptat, a pus accentul pe dimensiunea sociala a realizarii pietei interne.
Un moment remarcabil in elaborarea legislatiei europene in domeniul securitatii si
sanatatii in munca il constituie adoptarea, la 12 iunie 1989, a Directivei Cadru
89/391/CEE cu privire la punerea in aplicare a masurilor care vizeaza promovarea
ameliorarii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca, in conformitate cu art.
118 A din Tratatul de la Roma.

25
2.3 STANDARDELE EUROPENE ARMONIZATE – EN

În vederea realizării pieţei libere, începând din 1986 se recunosc la nivelul UE trei
funcţii importante: de administrare; de standardizare; de evaluare a conformităţii
(testare - certificare).
Funcţia de administrare o îndeplinesc UE şi AELS (Asociaţia Economică a
Liberului Schimb).
Funcţia de standardizare revine CEN (Comitetul European de Standardizare),
CENELEC (Comitetul European de Standardizare în Electrotehnică). şi ETSI (Institutul
de Standardizare Europeană în Telecomunicaţii).
Funcţia de evaluare a conformităţii este asigurată de EOTC (Organizaţia
Europeană pentru Testare şi Certificare).
În 1986, CEN şi CENELEC au luat hotărârea ca, după aprobarea unui standard
european (EN), membrii CEN şi CENELEC să fie obligaţi să-i implementeze ca standard
naţional şi să retragă orice standard naţional contradictoriu.
Aceasta combinare de măsuri privind directivele şi standardele europene a dus la
crearea unul instrument puternic în vederea înlăturării barierelor tehnice din calea
comerţului.
Standardele care cuprind “cerinţe esenţiale" pentru aspecte care vizează
securitatea, compatibilitatea electromagnetică etc., sunt elaborate de organismele de
standardizare europene, cu contribuţia, acolo unde este cazul, a specialiştilor Comisiei
UE, în vederea asigurării respectării cerinţelor esenţiale cuprinse în directive. În acest
mod se asigură armonizarea diverselor categorii de acte, legislative pe probleme de
securitate, şi sănătate în muncă.
Pentru ca un standard european (EN) să fie armonizat, trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
- să se refere la produse sau grupe de produse;
- să fie elaborat pe baza unui mandat din partea UE sau AELS;
- să fie adoptat de cel puţin un stat membru;
- să fie publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Având în vedere diversitatea aspectelor de securitate a muncii necesar a fi
standardizate, atât organizaţiile internaţionale de standardizare (ISO şi CEI), cât şi
organizaţiile europene de, standardizare (CEN, CENELEC, ETSI) au considerat necesar
să stabilească o ierarhizare a standardelor de securitate, astfel încât fiecare standard să
se limiteze la aspecte specifice şi să fie corelat cu alte standarde de securitate, în
funcţie de aria de aplicabilitate a problemelor pe care le abordează.
Din punctul de vedere al ariei de aplicabilitate, a prevederilor, clasificarea
standardelor de securitate a muncii este următoarea:
a) standarde fundamentale de securitate (standarde de tip A) - cuprind
concepte fundamentale, principii şi cerinţe privind aspecte, generale de securitate
aplicabile tuturor tipurilor de produse;
b) standarde pe grupe de securitate (standarde de tip B) - cuprind cerinţe
referitoare la aspecte de securitate aplicabile unui grup de produse şi ţin seama de
prevederile standardelor fundamentale pe care le completează cu cerinţe specifice, de
securitate pentru grupa respectivă de produse;
c) standarde de securitate de produs (standarde de tip C) - conţin cerinţe de
securitate pentru un produs său grup de produse specifice şi sunt necesare în vederea
utilizării prevăzute a acestora.
Aceste standarde ţin seama de prevederile din standardele fundamentale şi din
standardele pe grupe de securitate, pe care le completează.

26
Din cele prezentate mai sus se poate concluziona că obiectivul principal al Uniunii
Europene este crearea Pieţei Unice, fără bariere comerciale interne şi cu menţinerea sau
impunerea, daci este cazul, a unor niveluri comune de securitate şi sănătate, care să
permită circulaţia liberă a forţei de muncă.
Acest obiectiv se atinge prin următoarele mijloace:
- directivele (obligatorii)- stabilesc cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate;
- standardele armonizate (caracter facultativ) - oferă o bază de conformitate cu
cerinţele (obligatorii) formulate în directive;
- procedurile de atestare şi marca de conformitate (CE) – oferă dovada confor-
mităţii cu cerinţele esenţiale din directive.
Statele care doresc să adere la Uniunea Europeană, printre care şi România,
trebuie să se conformeze legislaţiei din UE.
Comisia a declarat anul 1992, Anul European pentru securitate, igiena si sanatate
la locul de munca, pentru a se trage concluzii privind cel de al treilea plan de actiune si
pentru sensibilizarea unui numar cat mai mare de persoane cu privire la problemele de
securitate si sanatate in munca.
Anul European a determinat cresterea interesului lucratorilor, patronilor si al
autoritatilor pentru sanatatea si securitatea la locul de munca, aducand noi orientari
pentru viitoarea politica comunitara.
In februarie 1992, s-a semnat Tratatul de la Maastricht de infiintare a Uniunii
Europene care a intrat in functiune la 1 noiembrie 1993. Un punct important in Tratat se
refera la extinderea Europei sociale prin punerea in practica a Cartei comunitare a
drepturilor sociale fundamentale ale muncitorilor, adoptata in 1989 care contine un
capitol referitor la realizarea securitatii si sanatatii la locul de munca.
Pentru a se asigura transparenta actiunilor Comisiei, prin informarea statelor si a
partenerilor sociali, Consiliul European a decis la reuniunea de la Bruxelles, din 29
octombrie 1993, crearea Agentiei Europene pentru Securitate si Sanatate in Munca cu
sarcina de a strange si difuza informatii.
De asemenea, ea promoveaza schimbul si difuzarea rezultatelor cercetarilor si
ofera asistenta tehnica si stiintifica in domeniul securitatii si sanatatii in munca
institutiilor comunitare si Statelor Membre, are legaturi cu serviciile competente ale
Comisiei si coopereaza cu organele Uniunii Europene.
In anul 1994 a fost stabilit Cadrul general pentru actiunea Comisiei Comunitatii
Europene in domeniul securitatii, igienei si sanatatii in munca (1994 - 2000).

Obiectivele actiunii pe care Comisia si-a propus sa le realizeze au fost:


- sa vegheze la transpunerea corecta a directivelor comunitare de catre statele
membre;
- sa ia masurile necesare pentru aplicarea lor adecvata in dreptul national derivat;
- sa promoveze lucrarile Comunitatii in acest domeniu in tarile terte;
- sa continue imbunatatirea securitatii si sanatatii in munca in cadrul
Comunitatii.
Baza juridica a actiunilor au constituit-o, in principal, art. 100 A si art. 118 A ale
Tratatului de la Roma, pentru stabilirea unui nivel ridicat de protectie in domeniul
securitatii si sanatatii in munca, si art. 118 B din Tratatul de la Roma pentru promovarea
dialogului cu parteneri sociali in acest domeniu.
In cadrul acordului de asociere intre Comunitate si tarile din Europa centrala si de
est, in perspectiva aderarii acestora, Comisia a vegheat asupra realizarii programului in
domeniul protectiei muncii, in special, prin punerea in aplicare a masurilor vizand
imbunatatirea securitatii si sanatatii in munca, pe baza legislatiei comunitare in acest
domeniu.
Politica sociala, bazata pe aquis-ul secutitatii si sanatatii in munca, constituie un
punct important in agenda strategiei comunitare care va acoperi perioada 2002 - 2006,
aducand trei caracteristici de noutate:

27
1. o abordare globala a starii de bine la locul de munca, luand in considerare piata
muncii si aparatia de noi riscuri, mai ales psihosociale, si vizand ameliorarea calitatii
muncii, din care mediul de munca sanatos si sigur constituie until din elementele
esentiale;
2. consolidarea unei culturi de prevenire a riscurilor, combinarea unor
instrumente politice variate: legislatie; dialog social; demersul progresului si
identificarea celor mai bulle practici; responsabilitatea sociala a intreprinderilor;
incitatiile economice; construirea parteneriatelor intre toti actorii securitatii si sanatatii;
3. noua strategie demonstreaza, de asemenea, ca o politica sociala ambitioasa
este un factor de competitivitate, si ca dimpotriva, lipsa politicii angreneaza costuri care
apasa greu asupra economiilor.
Calitatea muncii -obiectiv al Uniunii Europene fixat de Consiliul European la
Lisabona in martie 2000 -are ca elemente esentiale sanatatea si securitatea in munca,
considerandu-se ca o buna organizare a muncii, precum si un mediu de munca sanatos
si sigur sunt factori de performanta pentru economie si pentru intreprinderi.

3. AGENTIA EUROPEANA PENTRU SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA


“ EU – OSHA ”
Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca , denumita in
continuare Agentia, este un organism tripartit al Uniunii Europene care reuneste
reprezentantii guvernelor, angajatorilor (patronate) si organizatiile angajatilor (sindicate,
asociatii profesionale, etc) sub aceeasi forma ca si in Comisia Europeana.
Consiliul Uniunii Europene a decis la reuniunea de la Bruxelles, din 29 octombrie
1993, crearea Agentiei Europeane pentru Sanatate si Securitate in Munca.
Agentia Europeana pentru Sanatate si Securitate in Munca a fost pentru
colectarea si diseminarea informatiilor in domeniul sanatatii si securitatii in munca.
Agentia, cu sediul in Bilbao, Spania, are ca scop principal sa imbunatateasca
viata oamenilor la locul de munca, prin stimularea fluxului de informatii tehnice,
stiintifice, si economice intre toti cei implicati in probleme de sanatate si securitate
ocupationala , având structura organizatorică şi fluxul informaţional prezentate mai jos.
De asemenea, ea promoveaza schimbul si difuzarea rezultatelor cercetarilor si
ofera asistenta tehnica si stiintifica in domeniul securitatii si sanatatii in munca
institutiilor comunitare si Statelor Membre, are legaturi cu serviciile competente ale
Comisiei Europene si coopereaza cu organismele Uniunii Europene.
Consiliul de Administratie
Consiliul de Administratie are urmatoarele atributii:
- selecteaza strategia si scopurile agentiei;
- identifica prioritatile agentiei;
- stabileste domeniile de activitate al agentiei;
- stabileste ce informatii furnizeaza agentia;
- numeste Directorul agentiei;
- adopta Programul de Lucru al agentiei;
- adopta Raportul Anual;
- adopta Bugetul Agentiei;
- autorizeaza directorul sa administreze bugetul agentiei;
Consiliul de administratie se intruneste de doua ori pe an membrii sai includ
reprezentanti guvernamentali, reprezentanti ai patronatelor si organizatiilor
muncitorilor, impreuna cu trei reprezentanti ai Comisiei Europene. Suplimentar la aceste
sedinte participa doi invitati de la Fundatia Dublin si cate unul de la partenerii sociali
europeni din ETUC si UNICE.
Membrii Consiliului de Administratie au mandate pe trei ani cu posibilitatea de
realegere si in fiecare an aleg un presedinte si trei vice-presedinti din randul lor.
28
Biroul
Biroul este structura operationala executiva a Agentiei pe teritoriul UE si se
intruneste de patru ori pe an. Este alcatuit din noua membri ai Consiliului de
Administratie. Acestia sunt presedintele, vice-presedintii, reprezentantii angajatorilor si
ai organizatiilor muncitorilor la nivel comunitar, reprezentanti ai Comisiei Europene si ai
Guvernului Spaniol.
Biroul are rolul unui grup de lucru care ia masuri urgente si necesare, prin
delegarea de competente data de Consiliului de Administratie, fara a prejudicia
responsabilitatile Directorului agentiei, pentru a putea asigura managementul agentiei in
perioada dintre intalnirile Consiliului de Administratie. Mandatul acordat include
asigurarea dezvoltarii pe teritoriul UE a retelei Agentiei, implementarea Progamului de
Lucru, si de asemenea rezolvarea multor alte activitati specifice ale Agentiei.
Directorul Agentiei
Directorul este reprezentantul oficial al Agentiei si este responsabil cu activitatea
zilnica a Agentiei, inclusiv ce legata de aspectele financiare, administrative si in materie
de personal.
Durata mandatului acestuia este de cinci ani, numirea si evaluarea activitatii
acestuia, facandu-se de catre Consiliului de Administratie.
Punctele Focale
Reteaua principala a Agentiei, de culegere a informatiilor privind securitatea si
sanatatea in munca, este alcatuita din Punctele Focale constituite in fiecare din statele
membre ale UE, in cele 10 state membre asociate ale UE, in cele 3 state candidate la UE
si in 4 state membre ale EFTA.
Punctele Focale sunt nominalizate de fiecare guvern al tarii respective ca fiind
reprezentanta oficiala a Agentiei in acea tara si care reprezinta Autoritatea Nationala
pentru Securitate si Sanatate in Munca.
Punctele Focale joaca un rol cheie impreuna cu Agentia, ele sunt responsabile
pentru organizarea si coordonarea retelei nationale si sunt implicate in pregatirea si
implementarea la nivel national a Programului de Lucru al Agentiei.
Ca si alte elemente din structura Agentiei, retelele nationale sunt tripartite si
include reprezentanti ai muncitorilor si organizatii patronale.
Rolul Punctelor Focale este de a furniza informatiile si de a receptiona feedbakul
la initiativele si produsele Agentiei si de a fi consultati la toate activitatile de informare
desfasurate la nivel national.
Punctele Focale administreaza deasemenea paginile de web al Agentiei si
organizeaza annual, Saptamana Europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca.
Punctele Focale din Uniunea Europeana si tarile asociate nominalizeaza
reprezentantii lor in grupurile de experti ad-hoc, ale Agentiei, in timp ce Punctele Focale
din tarile candidate si membre EFTA nominalizeaza observatori in aceste grupuri.
Intalnirile au loc de trei ori pe an si la aceste intalniri pot participa alaturi de
persoanele de contact al Punctelor Focale din tarile membre si tarile candidate si
Observatori de la Comisia Europeana, Partenerii Sociali Europeni, EFTA si reprezentanti
ai tarilor candidate.
Grupurile de Experti

Grupurile de Experti, nominalizate de Punctele Focale nationale impreuna cu


observatorii reprezentand fiecare partener social si Comisia Europeana, fac propuneri in
domeniul lor de expertiza si contribuie la elaborarea Programului de Lucru al Agentiei.
Expertii din EFTA si din tarile candidate participa ca observatori in unele din
aceste grupuri.

29
Centrele Topice
Centrele Topice sunt consortii (asociatii) ale institutiilor nationale de securitate si
sanatate care colecteaza si analizeaza datele existente la nivel national si elaboreaza si
pun in aplicare planurile de lucru nationale in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
Ele constau in grupuri de institutii experte in securitate si sanatate, cuprinzand o
Organizatie de Conducere si mai multe Organizatii Partenere din diferite state membre.
Activitatea ce urmeaza a fi facuta precum si finantarea sunt specificate de Programul de
Lucru anual al Agentiei.
Organizatia de Conducere a Centrelor Topice este responsabila pentru stabilirea
sarcinilor ce revin Organizatiilor Partenere.
Trei Centre Topice sunt in mod curent in activitate: Centrul Topic de Cercetare,
Centrul Topic de Bune Practici si Centrul Topic de Bune Practici al Tarilor Candidate.
Alti Consultanti
Agentia contracteaza diferite echipe de cercetatori stabilite ad-hoc, provenite din
mediul academic si institute de securitate si sanatate in munca ca si consultanti in
domeniile specifice lor sau pentru a conduce proiecte din domeniile respective.

Organisme ale EU – OSHA în ROMANIA

Romania avand calitatea de tara in curs de aderare are statutul de observator in


cadrul Agentiei.
Agentia are la nivelul Romaniei un punct focal deschis in cadrul Institutului
National de Cercetare - Dezvoltare pentru Protectia Muncii Bucuresti.
Reteaua de informare din Romania este sustinuta de Ministerul Muncii
Solidaritatii Sociale si Familiei si este formata din:
♦ Organisme Publice
• Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei;
• Inspectia Muncii;
• Institutului National de Cercetare - Dezvoltare pentru Protectia Muncii;
• Institutul de Sanatate Publica;
• Institutului National de Cercetare Stiintifica in Domeniul Muncii si Protectiei
Sociale;
• Institutul National pentru Informare si Documentare;
• Institutul National de Securitate Miniera si Protectie Antiexploziva;
• Spitalul „Colentina” – Clinica de Boli Profesionale;
• Clinica de Medicina Muncii din Cluj-Napoca;
• Universitatea de Medicina „Carol Davila” Bucuresti – Catedra de Medicina Muncii;
♦ Organizatii Patronale
• Confederatia Nationala a Patronatelor din Romania;
• Uniunea Nationala a Patronilor Intreprinderilor Mici si Mijlocii;
♦ Organizatii Sindicale
• C.N.S.L.R.- FRATIA;
• Confederatia Sindicala „Cartel ALFA”;
• Blocul National Sindical;

30
Consiliu de
administratie

Birou

Director

Administratie Retea Informare si Programe si


comunicare campanii

Financiar Contabili Personal Documen Tehnologia Manage- Planificare Consilier Controlor Internet Evenimente Sapt. Schema
tate tare informatiei ment strategica juridic Intra/extranet publicate europeana SME

Mediu de lucru

Programe si sisteme SSM Cercetare in domeniul Monitorizare SSM


Bune practici in SSM muncii si sanatatii

Fig.1. STRUCTURA ORGANIZATORICA A AGENTIEI EUROPENE PENTRU SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA „ EU - OSHA ”

31
III. DIRECTIVA CADRU 89 / 391 / CEE ŞI DIRECTIVE
DERIVATE ( PARTICULARE , CONEXE )
1. Consideraţii generale

Pentru organizarea şi alinierea legislaţiei şi activităţii practice de securitate şi


sănătate în muncă ( SSM ) , la nivelul statelor membre CEE s-a adoptat Directiva nr. 89 /
391 privind introducerea de măsuri pentru îmbunătăţirea rezultatelor în domeniul sănătăţii
şi securităţii lucrătorilor , considerată drept DIRECTIVA CADRU.
Directiva conţine principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale ,
protecţia sub aspectul securităţii muncii , informarea , consultarea , precum şi liniile
generale de îndrumare pentru implementarea principiilor afirmate .
Ea este completată prin directive proprii , ţinându-se seama de principiul
armonizării tehnice, standardizării şi de progresul tehnic în cadrul statelor membre ale UE .
Directiva cadru acoperă toate sectoarele de activitate , atât publice , cât şi private .
Singurele categorii de muncitori excluse sunt liber profesioniştii şi cei angajaţi în serviciile
casnice . Cu toate acestea , în Irlanda şi Anglia , liber profesioniştii , iar în Grecia cei
angajaţi pentru servicii casnice , sunt incluşi în prevederile legislative vizând securitatea
muncii .
Se recunoaşte astfel mai deplin legătura între accidentele de muncă şi / sau bolile
profesionale şi procesul de muncă , înţeles ca activitate socială , ca element fundamental
al procesului de producţie , rezultat al constituirii şi funcţionării unui sistem de muncă .
Dintre schimbările fundamentale pe care le solicită Directiva cadru în legătură cu
obligaţiile patronului , poate că cea mai importantă este formularea cerinţei de a adapta
munca la om . Este vorba de proiectarea ergonomică a locurilor de muncă , alegerea
echipamentului de lucru , a metodelor de muncă şi de protecţie , mai ales pentru uşurarea
muncii monotone şi a celei cu ritmuri predeterminate .
Grija sporită pentru ″ OM ″ este reliefată şi de alte cerinţe. De exemplu, directiva
prevede expres că „ muncitorii care , în cazuri de pericol iminent , serios şi inevitabil ,
părăsesc locul de muncă şi / sau aria periculoasă , nu pot fi obligaţi la nici o daună din
cauza acţiunii lor şi , prin urmare , trebuie să fie protejaţi împotriva consecinţelor
periculoase şi nedrepte “.
De asemenea , patronul trebuie să se asigure că toţi muncitorii sunt apţi , în cazul
unui pericol serios şi iminent , să-şi asigure protecţia proprie şi / sau a altor persoane şi ,
dacă nu poate fi contactat conducătorul ierarhic superior , să acţioneze corespunzător , în
funcţie de mijloacele tehnice disponibile şi nivelul cunoştinţelor , pentru a evita
consecinţele unei astfel de situaţii .
Directiva cadru , recunoscând rolul erorii umane în producerea accidentelor de
muncă şi / sau a îmbolnăvirilor profesionale , prevede un număr considerabil de cerinţe
privind instruirea şi informarea .
În primul rând , extinde domeniul circumstanţelor în care patronul este solicitat să
se asigure că muncitorii sunt instruiţi şi informaţi în conformitate cu sarcina specifică de
muncă . Cele două acte educaţionale trebuie realizate în momentul angajării, transferului ,
schimbării locului de muncă sau la introducerea unui nou echipament de lucru şi / sau de
noi tehnologii .
Patronul va trebui să se asigure că subcontractanţii şi muncitorii aparţinând altor
intreprinderi , angajaţi temporar în unitatea sa , primesc instrucţiuni cu privire la riscurile
de accidentare şi îmbolnăvire profesională la care pot fi expuşi .

33
Pe aceeaşi linie se înscrie şi creşterea rolului muncitorilor în elaborarea şi
aplicarea politicilor de prevenire .
Deşi nu fixează modalitatea de realizare , Directiva cadru prevede obligaţia
patronului de a consulta muncitorii şi / sau reprezentanţii lor şi de a le permite să participe
la toate discuţiile privind problemele legate de securitatea muncii .
De asemenea , extinde dreptul muncitorilor şi / sau al repre-zentanţilor acestora de
a face propuneri în domeniu şi de a fi consultaţi în avans asupra măsurilor care vor fi luate
şi care pot afecta substanţial siguranţa şi sănătatea lor , precum şi de a fi informaţi asupra
evaluării riscurilor . În completare se cere ca reprezentanţilor muncitorilor , cu
responsabilităţi vizând securitatea muncii , să li se acorde un timp adecvat , în cursul
programului de muncă , fără pierderi de salariu , pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice ,
precum şi accesul la autorităţile de control competente din afara intreprinderii .

2. Prezentarea Directivei – Cadru 89 / 391 / CEE

Directiva cadru 89 / 391 / CEE cuprinde prevederi a căror aplicare asigură o


protecţie mai bună şi identică pentru toţi lucrătorii din statele membre UE .
Cea mai consistentă secţiune a Directivei cadru 89/391/CEE , este partea a II-a care
se referă la ″ obligaţiile patronilor ″' şi este împărţită în 8 capitole .
În cap. 5 : ″ Prevederi generale ″ este stabilit cadrul general al îndatoririlor
patronului şi anume :
- asigurarea securităţii şi sănătăţii muncitorilor în toate aspectele referitoare la
muncă ;
- răspunderea patronului nu va fi diminuată / anulată în cazurile în care acesta
angajează servicii sau persoane competente din exterior ;
- principiul responsabilităţii patronului nu va fi afectat de obligaţiile muncitorilor în
domeniul sănătăţii şi securităţii în muncii ;
- statele membre pot exclude sau limita responsabilitatea patronilor acolo unde
evenimentele sunt cauzate de condiţii neobişnuite şi neprevăzute , dincolo de posibilul
control al patronilor sau care nu ar fi putut fi evitate în ciuda protecţiei planificate ( această
opţiune nu este însă obligatorie ) .

Pentru implementarea prevederilor generale , în continuare , în cap.6 : ″ Obligaţiile


generale ale patronilor ″ , se enumeră următoarele principii generale de prevenire :
evitarea riscurilor ;
evaluarea riscurilor ce nu pot fi evitate ;
combaterea riscurilor la sursă ;
adaptarea muncii la om , cu referire la proiectarea locurilor de muncă ,
alegerea echipamentului de lucru şi alegerea metodelor de producţie şi de
muncă ;
adaptarea la progresul tehnic ;
înlocuirea pericolelor prin non - pericole sau cu pericole mai mici ;
dezvoltarea unei politici de prevenire cuprinzătoare şi coerente care să cuprindă
tehnologiile , organizarea muncii şi a condiţiilor de muncă , relaţiile sociale şi
influenţa factorilor de mediu ;
prioritatea măsurilor de protecţie colective faţă de cele individuale ;
prevederea de instrucţiuni corespunzătoare pentru muncitori .

În particular , ţinând cont de natura activităţilor din unitate , patronul este obligat ,
în lumina celor de mai sus , să ia următoarele măsuri :
34
evaluarea riscurilor pentru sănătatea şi securitatea muncitorilor , între altele ,
în alegerea echipamentului tehnic , a substanţelor chimice sau a preparatelor
utilizate , în aprovizionarea locurilor de muncă .
Se menţionează că activităţile preventive vor trebui să fie integrate la toate
nivelurile ierarhice şi în toate procesele de lucru , iar după luarea tuturor
măsurilor preventive trebuie să se constate o îmbunătăţire a nivelului de
protecţie ;
luarea în considerare a capacităţii muncitorului oriunde şi oricând i se
încredinţează sarcini de muncă ;
să se asigure că problemele planificării şi introducerii de noi tehnologii sunt
subiecte de consultare cu muncitorii şi / sau reprezentanţii acestora , în ceea
ce priveşte consecinţele pentru sănătatea şi securitatea lor ;
să ia măsuri corespunzătoare astfel încât la locurile de muncă cu pericol
specific şi deosebit să aibă acces numai muncitori cu instruire adecvată .

Tot în acest capitol se abordează problema întreprinderilor care deţin (exploatează)


în comun un loc de muncă.
În acest caz patronii vor coopera , se vor informa şi îşi vor coordona reciproc
acţiunile de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale specifice locului de muncă
respectiv .
Referitor la muncitori , se subliniază că aceştia nu pot fi implicaţi, în nici o situaţie ,
la costul financiar al măsurilor de securitate şi sănătate în muncă .

Cap.7 : ″ Servicii de protecţie şi prevenire '' se referă la obligaţiile patronilor în


organizarea serviciilor specifice de protecţie a muncii .
Astfel , patronul are printre îndatoriri desemnarea unuia sau a mai multor
muncitori pentru a realiza activităţi legate de protecţia şi prevenirea riscurilor profesionale.
Aceşti muncitori trebuie să beneficieze , pentru a-şi îndeplini aceste obligaţii , de
timp adecvat , de mijloace necesare şi trebuie să posede capacitatea profesională şi
aptitudinile adecvate . Ei nu pot fi puşi în nici o situaţie defavorabilă din cauza desfăşurării
activităţii lor specifice .
De asemenea , se prevede ca , pentru cazurile în care unele măsuri preventive nu
se pot rezolva datorită lipsei de competenţă a personalului din unitate , să se angajeze
persoane sau servicii specializate din afara organizaţiei . Patronul este obligat să asigure
informarea acestora cu privire la factorii de risc cunoscuţi în organizaţia pe care o
conduce .
În toate cazurile , personalul trebuie să fie în număr suficient pentru a se ocupa de
organizarea măsurilor de protecţie şi prevenire ( se ţine cont de mărimea unităţii , de
riscurile la care sunt supuşi muncitorii şi distribuţia acestora în cadrul întreprindrii ) .
Se lasă la latitudinea statelor membre eventuala definire a categoriilor de
întreprinderi în care patronul poate să delege autoritatea unor servicii de securitate şi
medicină a muncii , aceasta neabsolvindu-l de responsabilitate .
La punctul 8 al capitolului se cere statelor membre să definească aptitudinile şi
capacităţile necesare personalului cu atribuţii specifice în domeniul SSM .

În continuare , în cap. 8 : ″ Primul ajutor , combaterea incendiilor şi evacuarea


muncitorilor în cazul unui pericol iminent şi deosebit ″ sunt specificate îndatoririle
patronului şi în aceste situaţii .
Conform prevederilor , patronul trebuie să ia toate măsurile necesare în astfel de
cazuri , adaptate naturii activităţilor şi mărimii unităţii şi , de asemenea , să asigure orice

35
contacte necesare cu serviciile exterioare în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul
medical de urgenţă , salvarea şi pompierii .
El va desemna muncitori cu responsabilitate pentru implementarea acestor
măsuri. Numărul acestora , instruirea şi echipamentul pus la dispoziţia lor ( în mod gratuit )
va fi adecvat , ţinând cont de mărimea întreprinderii şi riscurile specifice .
Tot în responsabilitatea patronului intră şi :
informarea , cât mai repede posibil , a muncitorilor care sunt sau pot fi expuşi unui
pericol iminent şi deosebit ;
să acţioneze sau să dea instrucţiuni muncitorilor să oprească lucrul şi / sau să
părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte spre o zonă sigură , în condiţiile
unui pericol iminent , deosebit şi inevitabil ;
să se abţină să ceară muncitorilor reluarea lucrului într-o situaţie unde există încă un
pericol deosebit şi iminent ( cu excepţia situaţiilor argumentate corespunzător ) .
În cazul unor evenimente cu pericol iminent , deosebit şi inevitabil , muncitorii care
părăsesc locul de muncă şi / sau zona periculoasă nu pot fi obligaţi la nici o daună şi
trebuie să fie protejaţi împotriva oricăror consecinţe periculoase şi nejustificate .
Se prevede de asemenea , obligaţia patronului de a se asigura că toţi muncitorii
sunt apţi să aplice măsurile corespunzătoare , în conformitate cu cunoş-tinţele lor şi
mijloacele tehnice de care dispun , pentru a evita consecinţele unui pericol deosebit şi
iminent .
Muncitorii nu vor putea fi obligaţi la nici o daună din cauza acţiunii lor , în afară de
cele lipsite de răspundere sau neglijenţă .

În cap. 9 se prevăd : ″ Diferite obligaţii ale patronilor ″, din care reţinem:


patronul trebuie să fie în posesia unei evaluări a riscurilor de securitate şi
sănătate în muncă , inclusiv pentru acele grupuri de muncitori care sunt expuşi
la riscuri speciale ( particulare ) ;
patronul va decide asupra măsurilor de protecţie ce urmează a fi adoptate şi
asupra echipamentului de protecţie ce urmează a fi utilizat ;
patronul va ţine evidenţa accidentelor profesionale ce au ca efect incapacitatea
temporară de muncă de peste trei zile ;
patronul va pune la dispoziţie autorităţilor responsabile , în conformitate cu
legile menţionate şi / sau cu practicile naţionale , rapoarte privind accidentele
profesionale suferite de muncitorii săi . Statele membre vor defini obligaţiile care
revin diferitelor categorii de întreprinderi cu privire la documentele menţionate
mai sus .
Obligaţiile patronului în legătură cu transparenţa informaţiilor sunt stipulate în
cap.10 : ″ Informarea muncitorilor ″ .
Sunt prevăzute îndatoriri pentru informarea :
muncitorilor sau reprezentanţilor acestora de la locurile de muncă şi / sau de la
nivelul întreprinderii ;
şefilor muncitorilor din orice întreprindere exterioară angajaţi pentru a presta
lucrări în întreprindere ;
lucrătorilor cu funcţii specifice de realizare a măsurilor de securitate şi sănătate
în muncă ;
muncitorilor sau a reprezentanţilor acestora care au raspunderi specifice pentru
securitatea şi sănătatea colegilor .
36
Astfel , patronul va lua măsuri astfel încât muncitorii sau repre-zentanţii lor să
primească toate informaţiile necesare cu privire la riscurile privind sănătatea şi securitatea
în muncă , precum şi acţiunile de prevenire ( atât la nivelul fiecărui loc de muncă , cât şi al
fiecărui post , indiferent de poziţia ocupată în organigramă ) , precum şi informaţii despre
măsurile luate pentru : acordarea primului ajutor , prevenirea şi stingerea incendiilor şi
evacuarea muncitorilor în cazul unui pericol iminent şi deosebit .
Patronul este obligat să difuzeze aceleaşi informaţii , ca pentru muncitorii proprii şi
şefilor muncitorilor din orice întreprindere exterioară , angajaţi să lucreze în unitatea lui .
Pentru lucrătorii cu funcţii specifice în domeniul SSM se prevede liberul acces la :
evaluarea riscurilor şi măsurilor de protecţie adoptate ;
lista accidentelor profesionale care au avut ca efect incapacitatea temporară de
muncă de peste 3 zile şi rapoartele privind cecetarea accidentelor profesionale ;
informarea în legatură cu măsurile de protecţie şi prevenire adoptate sau avute în
atenţie ;
agenţiile / departamentele / instituţiile / organizaţiile de inspecţie care au în
responsabilitate securitatea şi sănătatea în muncă a lucrătorilor .

Directiva cadru 89 / 391 / CEE continuă cu cap.11 care se referă la : ″ Consultarea


şi participarea muncitorilor ″ .

În acest capitol se subliniază obligaţia patronului de a permite muncitorilor şi / sau


reprezentanţilor lor să participe la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea
şi sănătatea în muncă , prin :
- consultarea muncitorilor ;
- dreptul muncitorilor şi / sau reprezentanţilor lor să facă propuneri ;
- participare echilibrată , în conformitate cu legile şi practicile naţionale .
Pentru personalul cu responsabilităţi specifice pentru securitatea şi sănătatea
muncitorilor se prevede , de asemenea , că patronul trebuie să asigure dreptul de
participare la consultări cu privire la :
orice măsură care ar afecta substanţial securitatea şi sănătatea ;
desemnarea muncitorilor cu responsabilităţi legate de protecţia şi prevenirea
riscurilor profesionale, primul ajutor, lupta împotriva incendiilor şi evacuarea
muncitorilor în caz de pericol ;
angajarea , când este cazul , a persoanelor sau serviciilor competente din afara
întreprinderii ;
organizarea şi planificarea instruirii muncitorilor .
În acest capitol , pentru a se statua şi mai clar , se reiau drepturile lucrătorilor şi /
sau al reprezentanţilor lor de a apela la autorităţile responsabile pentru problemele privind
securitatea şi sănătatea în muncă , dacă apreciază că patronul nu a luat măsurile adecvate
în scopului prevenirii accidentelor şi / sau îmbolnăvirilor profesionale .

Secţiunea rezervată obligaţiilor patronilor se încheie cu cap.12 intitulat: ″ Instruirea


muncitorilor ″ .
Conform prevederilor capitolului , patronul trebuie să se asigure că fiecare
muncitor primeşte o instruire adecvată pe probleme de securitate şi sănătate în muncă , în
special informaţii şi instrucţiuni specifice privind cerinţele postului şi ale locului de muncă,
în anumite momente , după cum urmează :
37
- la angajare ;
- la schimbarea locului de muncă sau la transfer ;
- cu ocazia introducerii unui nou echipament tehnic sau al unei schimbări ( modi-
ficări ) în echipamentele existente ;
- cu ocazia introducerii unei noi tehnologii .
Se specifică faptul că instruirea va fi adaptată fazei şi momentului apariţiei de noi
riscuri sau repetată , dacă este necesar .
Obligativitatea informării prin instrucţiuni adecvate , cu privire la riscurile privind
securitatea şi sănătatea în muncă , cuprinde şi muncitorii din exterior , consideraţi angajaţi
temporar în întreprinderea respectivă .
De asemenea , se prevede că reprezentanţii muncitorilor cu rol specific de SSM au
dreptul la o instruire corespunzătoare . Această Instruire nu poate fi făcută pe cheltuiala
muncitorilor şi / sau a reprezentanţilor lor şi ea trebuie să se desfăşoare în timpul
programului de lucru .

Partea a III-a a Directivei cadru statuează ″ Obligaţiile muncitorilor '' .


Ca linie generală, pentru responsabilitatea muncitorului se prevede că el trebuie să
aibă grijă , pe cât posibil , de propria securitate şi sănătate, precum şi de aceea a altor
persoane care pot fi afectate prin acţiunile lui , prin autorizaţiile sale de lucru , în
conformitate cu instruirea sa şi cu instrucţiunile primite de la patron .
Muncitorii sunt obligaţi :
să utilizeze corect maşinile , aparatura , uneltele , substanţele periculoase , să
transporte corect echipamentul şi alte mijloace de producţie ;
să utilizeze corect echipamentul de protecţie individuală furnizat şi , după
utilizare , să-l înapoieze ;
sa se abţină de la deconectarea , schimbarea sau mutarea arbitrară a
dispozitivelor de securitate corespunzătoare maşinilor , aparaturii , uneltelor ,
instalaţiilor tehnice şi clădirilor şi să utilizeze corect aceste dispo-zitive de protecţie ;
să comunice imediat patronului şi / sau altor persoane cu responsabilităţi
specifice pentru securitatea şi sănătatea muncitorilor , orice situaţie de muncă despre
care au motive întemeiate să o considere un pericol serios pentru viaţa şi sănătatea lor
şi orice defecţiuni ale sistemelor şi dispozitivelor de protecţie ;
să coopereze cu patronul şi / sau muncitorii cu responsabilităţi specifice în
asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă , în conformitate cu practica naţională , atâta
timp cât este necesar , pentru a face posibilă realizarea oricăror sarcini sau cerinţe
impuse de autoritatea competentă pentru protecţia securităţii şi sănătăţii tuturor
lucrătorilor ;
să coopereze , în conformitate cu practica naţională şi atâta timp cât este
necesar , cu patronul şi / sau muncitorii cu responsabilităţi specifice privind sănătatea
şi securitatea muncitorilor , pentru a da posibilitatea patronului să se asigure că mediul
de muncă şi condiţiile de muncă sunt sau nu neprimejdioase .

Directiva cadru se încheie cu partea a IV-a ″ Prevederi diverse ″ .


În cap.14 : ″ Supravegherea sănătăţii '' se cere statelor membre să asigure
supravegherea corespunzătoare a riscurilor pe care muncitorii şi le asumă la postul de
lucru şi care le pot afecta starea de sănătate .

38
Se lasă la latitudinea fiecarui stat organizarea în acest domeniu ( integrată sau nu în
sistemul naţional de sănătate ) . Totuşi , se prevede ca fiecare muncitor să poată fi
controlat medical la intervale regulate dacă doreşte .

În cap.15 : ″ Grupuri de risc ″ se prevede că grupurile supuse riscurilor speciale


trebuie protejate împotriva pericolelor care le afectează în mod specific starea de
securitate şi sănătate .

În cap.16 : ″ Directive individuale . Amendamente ″ se fac precizări privind adoptarea


Directivelor individuale , în număr de 13 , care decurg din Directiva cadru 89 / 391 / CEE ,
în baza articolului 118 al Tratatului de constituire al Comunităţii Economice Europene ,
actuala Uniune Europeană .
Se fac referiri şi la eventualele amendamente la aceste directive .
Se mai subliniază că prevederile Directivei cadru vor fi aplicate complet în toate
ariile acoperite de directivele individuale , fără a prejudicia însă prevederile mai stringente
şi / sau specifice conţinute de acestea din urmă .
Ultimile 3 capitole cuprind prevederi tehnice cu privire la funcţionarea organismelor
europene care au elaborat Directiva cadru , precum şi modul în care statele membre vor fi
controlate în vederea implementării prevederilor statuate în documentul analizat .

3. Prezentarea Directivelor specifice ( individuale , particulare , conexe )

Strategia Comisiei in ceea ce priveste directivele din domeniul securitatii si sanatatii


in munca se bazeaza pe adoptarea unor directive specifice, referitoare la domenii specifice,
care completeaza Directiva Cadru 89/391/CEE.
Majoritatea directivelor specifice sunt generate de Directiva cadru 89 / 391 a CEE ,
prin art.16 (1) al acesteia , care prevede :
″ Consiliul , acţionând la o propunere a Comisiei bazată pe art.118.A al Tratatului , va
adopta Directive particulare ( specifice ) ″.
Domeniile la care se face referire în art.16 (1) sunt :
- locurile de muncă ;
- echipamentul tehnic ;
- echipamentul individual de protecţie ;
- lucrul cu videoterminale ;
- manipularea de sarcini grele care implică riscul îmbolnăvirilor
dorso-lombare ;
- locuri de muncă temporare sau mobile ;
- pescuit şi agricultură .

O grupă separată în cadrul Directivelor specifice este constituită de Directivele


generate de Directiva 80 / 1107 / CEE , referitoare la protecţia lucrătorilor împotriva
riscurilor legate de expunerea în timpul lucrului la agenţi chimici , fizici şi biologici , emise
în temeiul art. 8 al acesteia .

∗ Obiective

Directivele specifice au ca obiect aplicarea Directivei cadru prin particularizarea


prevederilor acesteia şi adoptarea cerinţelor minimale de securitate şi sănătate , în scopul
asigurării unei protecţii mai bune şi identice a tuturor lucrătorilor din statele membre .

∗ Domeniu de aplicare
39
Aplicarea directivelor specifice , prin armonizarea legislaţiilor naţionale cu cea
comunitară , este obligatorie pentru toate statele membre .
Ele vizează toţi lucrătorii din sectorul public sau privat , cu excepţia lucrătorilor
independenţi şi a personalului domestic .

∗ Principii generale care stau la baza elaborării Directivelor specifice

Directivele specifice reprezintă instrumente juridice de aplicare a principiilor


generale cuprinse în Directiva cadru , cuprinzând pres-cripţii minimale de securitate şi
sănătate în muncă .
Aceste Directive au la bază principiile generale de prevenire , care au fost prezentate
anterior .

∗ Structura Directivelor specifice

În general Directivele specifice sunt structurate într-un număr de 3 secţiuni , astfel :

Secţiunea I - prevederi generale , care cuprinde obiectul , domeniile de


aplicare , definiţii ;

Secţiunea II - obligaţiile patronului , în care se regăsesc principiile


generale transpuse sub forma prevederilor specifice ;

Secţiunea III - prevederi diverse , care cuprind : funcţia de directivă ,


clasificări , supraveghere medicală , stabilirea anexelor , etc. , precum
şi dispoziţiile finale cu privire la aplicarea Directivei .

Anexele , care pot fi foarte diferite , cuprind :

• detalierea prevederilor specifice sub forma cerinţelor minimale de securitate şi


sănătate ;
• diverse liste privind clasificări , activităţi cu risc deosebit , etc. ;
• metode de măsurare ;
• elemente de referinţă pentru evaluarea riscului ;
• recomandări cu privire la supravegherea medicală , etc .

Directivele specifice prin care se formulează cerinţe de securitate şi sănătate în


muncă pot fi grupate în funcţie de obiectivele particulare urmărite , astfel :

Utilizarea echipamentelor de muncă

În această grupă s-au reunit Directivele care au ca obiectiv îmbunătăţirea securităţii


şi sănătăţii în muncă prin stabilirea cerinţelor minimale de securitate şi sănătate referitoare
la utilizarea echipamentelor în procesul de muncă .

Locul de muncă
Grupa aceasta reuneşte directivele specifice care stabilesc cerinţe minimale de
securitate şi sănătate pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă din diverse sectoare de
activitate , în special cele susceptibile de a prezenta un nivel ridicat de riscuri .

40
Informaţii

Existenţa unei semnalizări de securitate şi / sau sănătate apare ca necesară în cazul


în care riscurile nu pot fi evitate , sau nu pot fi suficient limitate prin mijloace tehnice de
protecţie colectivă .
Semnalizarea de securitate şi / sau sănătate face obiectivul Directivei cadru 89 / 391
a Comunităţii Economice Europene , constituind o grupă distinctă .

Expunerea în timpul lucrului la agenţi chimici , fizici şi biologici

Prezenţa substanţelor şi preparatelor periculoase în mediul de muncă a constituit o


preocupare importantă a Comunităţii Europene .
Adoptarea în 1978 a primei Directive în acest domeniu , pentru un loc de muncă cu
un nivel ridicat de risc a fost urmată de multe alte directive .
Apariţia primei Directive , 78 / 610 / CEE , referitoare la expunerea lucrătorilor la
monomerul clorurii de vinil , a fost consecinţa anchetelor şi studiilor efectuate ca urmare a
apariţiei unei forme rare de cancer al ficatului , diagnosticat după începerea fabricării
materialelor plastice utilizând ca materie primă substanţa de mai sus .
În anul 1980 a fost elaborată Directiva 80 / 1107 / CEE referitoare la agenţii periculoşi
care reprezintă , de asemenea , o Directivă cadru pentru protecţia sănătăţii şi securităţii la
locul de muncă , act normativ modificat apoi prin Directiva 88 / 642 / CEE .
Directiva este completată de directivele particulare derivate din art. 8 al acesteia .

Grupuri particulare de lucrători

Lucrătoarele gravide , cele care au născut de curând sau care alăptează , constituie
un grup cu riscuri particulare .
Din grupa de Directive care tratează astfel de probleme face parte şi Directiva 92 / 85
/ CEE , referitoare la lucratoarele gravide .
Prevederile tuturor acestor directive au fost preluate în legislaţia naţională a fiecărei
ţări membre UE , legislaţie în baza căreia este asigurată securitatea şi sănătatea în muncă a
lucrătorilor , prin organizări specifice , atât la nivel naţional cât şi la nivelul întreprinderilor .
Modul de organizare este diferit de la un stat la altul , dar principiile de bază rămân
aceleaşi .
Directivele specifice care decurg din Directiva Cadru 89/391/CEE, conform art.16 (1),
si care contin cerinte minime de securitate si sanatate in munca sunt urmatoarele:

Nr.
Directiva Domeniu de aplicare
crt.

Directiva – cadru 89/391/CEE privind Stabilirea principiilor generale de prevenire


introducerea de măsuri pentru care trebuie respectate pentru protejarea
1
încurajarea îmbunătăţirilor în domeniul lucrătorilor; trasarea direcţiilor principale
sănătăţii şi securităţii muncitorilor pentru directivele particulare

1.1 89/654/CEE - Locuri de muncă Reglementarea situaţiilor de lucru

1.2 89/655/CEE - Echipamente tehnice Utilizarea echipamentului

89/656/CEE - Echipamente individuale de


1.3 Utilizarea echipamentului
protecţie

41
90/269/CEE - Manipularea manuală a
1.4 Utilizarea echipamentului
maselor

1.5 90/270/CEE – Videoterminale Utilizarea echipamentului

1.6 90/394/CEE – Agenţi cancerigeni Expunerea la agenţi cancerigeni

1.7 90/679/CEE, 93/88/CEE – Agenţi biologici Expunerea la agenţi biologici


92/57/CEE – Şantiere temporare sau
1.8 Reglementarea situaţiilor de lucru
mobile
1.9 92/58/CEE - Semnalizare Informaţii

1.10 92/85/CEE – Femei gravide Expunerea la agenţi

92/9 1 /CEE - Industria extractiva prin


1.11 Reglementarea situaţiilor de lucru
foraj

92/104/CEE - Industria extractivă de


1.12 Reglementarea situaţiilor de lucru
suprafaţă sau subteran

1.13 93/103/CEE - Nave de pescuit Reglementarea situaţiilor de lucru

88/642/CEE - Referitoare la expunerea la


agenţi fizici, chimici şi biologici

88/364/CEE - Interzicerea anumitor agenţi


Reactualizarea Directivei 80/1107/CEE şi
specifici şi / sau anumitor activităţi
2 unifomizarea directivelor particulare emise
în baza ei său care urmează să fie adoptate
91/322/ CEE – Stabilirea valorilor limită
cu caracter orientativ

91/382/ CEE – Expunerea la azbest

Stabilirea dispozitiilor minimale de


92/99/CEE - Asistenta medicala securitate şi sănătate în muncă pentru
3
la bordul navelor prornovarea unei mai bune asistente
medicale la bordul navelor

93/104/CEE - Organizarea timpului de Stabilirea dispoziţiilor minimale pentru


4
lucru lucrul în ture, munca de noapte

91/383/CEE - Lucrători temporari său


5 Grupe speciale de lucratori
interimari

94/33/CE - Protecţia tinerilor în timpul


6 Grupe speciale de lucratori
lucrului

42
IV. LEGISLAŢIA DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA DIN ROMANIA
1. Caracteristicile etapei actuale
Legislaţia de securitate si sanatate in munca ( SSM ) este componentă a
sistemului de reglementări prin care se urmăreşte asigurarea protecţiei cetăţenilor,
respectiv pentru segmentul specific de populaţie activă , împotriva riscurilor de
accidentare şi îmbolnăvire profesională generate de prestarea oricărui proces de
muncă.
Ca instituţie de drept, securitatea si sanatatea in munca reprezintă un ansamblu
de norme juridice imperative, având ca obiect reglementarea relaţiilor sociale complexe
care o formează , în legătură cu organizarea multilaterală , desfăşurarea şi controlul
procesului de muncă , în scopul asigurării condiţiilor optime, la nivelul ştiinţei moderne,
pentru apărarea vieţii şi sănătăţii tuturor participanţilor la acest proces .
Etapele parcurse de România după 1990 au avut / au o serie de caracteristici ,
care au impus / impun anumite cerinţe legislaţiei în domeniul SSM, după cum urmează :
1. Finalizarea descentralizării economiei şi reducerea proprietăţii de stat , care
implică reglementarea unitară a sectorului de stat şi a celui privat.
2. Garantarea şi generalizarea proprietăţii private, care presupune reflectarea
noilor relaţii de muncă ( patron - salariat , patron - sindicate etc.) în actele legislative.
3. Reabilitarea şi implementarea relaţiilor şi mecanismelor pieţei libere, care
presupune corelarea legislaţiei de SSM cu celelalte subsisteme ale sistemului legislativ
naţional (asigurări sociale , sănătate etc.).
4. Integrarea în UE.
Legea pentru ratificarea Acordului European de Asociere precizează necesi-
tatea armonizării legislaţiei prezente ori viitoare a României cu cea a Comunităţii
Europene .
Cerinţele prioritare în materie de reglementare periodică , sunt :
- evaluarea nivelului de risc / securitate ;
- integrarea securităţii muncii din faza de concepţie şi proiectare a echipamen-
telor tehnice ;
- certificarea echipamentelor de muncă şi a celor de protecţie individuală;
- formarea personalului de specialitate .

2. Principiile juridice ale sistemului


Principiile care stau la baza sistemului legislativ din domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă ( SSM ) din România sunt :

a) SSM reprezintă un drept fundamental al tuturor participanţilor la procesul de muncă ;


Constituţia României, afirmând dreptul la protecţie socială, face referire şi la
măsurile de securitate şi igienă a muncii (art. 38 alin.2).
Mai concret, Legea nr. 319 / 2006, a SSM la art. 1 stabileşte principiile generale
referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sanatatii si securitatea
lucratorilor, eliminarea factorilor de risc de accidentare, informarea , consultarea,
participarea echilibrata , instruirea lucratorilor si a reprezentantilor lor, precum si
directiile generale pentru implementarea acestor principii.
Pentru realizarea acestui drept, legea - cadru impune obligaţii in sarcina
angajatorilor şi a angajaţilor lor şi stabileşte organele specializate ale administraţiei de
stat care să urmărească modul în care unităţile şi salariaţii aplică şi respectă normele de
securitate si sanatate in munca.
43
Aşadar, activitatea de securitate si sanatate in munca nu este lăsată numai la
latitudinea agenţilor economici, ci, fiind implementată in toate domeniile vieţii
economico-sociale, statul asigură şi controlul îndeplinirii ei.
b) Legătura indisolubilă dintre dreptul la muncă şi SSM ;
România fiind un stat de drept, democratic si social (art. 1 alin. 3 din Constituţie),
dreptul la muncă nu numai că este consacrat ca un drept fundamental cetăţenesc, dar el
se află in strânsă corelaţie cu dreptul la protecţie socială al angajaţilor, care include şi
securitatea si sanatatea in munca şi este garantat. În acest sens, organele administraţiei
de stat desemnate prin lege au obligaţia de a organiza, coordona şi controla activitatea
în domeniu. Pentru asigurarea integrală a dreptului la muncă este necesară garantarea
unor asemenea condiţii de desfăşurare a procesului de muncă încât viaţa, sănătatea şi
integritatea corporală a celor care îşi exercită acest drept fundamental să fie apărate. În
caz contrar, însuşi dreptul la muncă nu s-ar putea realiza deplin, ar avea caracter formal.
c) Integrarea SSM în procesul de muncă ;
Acesta este un principiu clar exprimat în Legea nr. 319 / 2006 a SSM, care prevede
atat obligatiile angajatorului, cât şi ale lucratorilor pentru realizarea unui mediu sigur si
sanatos de munca.
d) Caracterul preventiv al SSM ;
Prin esenţa sa, securitatea si sanatatea muncii are un caracter preventiv, menirea
ei fiind preîntâmpinarea producerii accidentelor de muncă şi/sau a îmbolnăvirilor
profesionale. Reglementările legale în domeniu sunt astfel stabilite încât să apere viaţa,
sănătatea şi integritatea corporală ale celor care participă la procesul de munca.
Teoretic, dacă normele de securitate si sanatate a muncii sunt realizate şi
respectate întocmai, accidentele şi îmbolnăvirile profesionale pot fi prevenite.
În acelaşi timp, diferitele forme ale răspunderii juridice pentru încălcarea
normelor de securitate si sanatate a muncii sunt menite să contribuie efectiv la
realizarea caracterului preventiv al acesteia. A se vedea astfel impactul reglementărilor
referitoare la repararea pagubelor aduse celor vătămaţi prin accidente de muncă său
îmbolnăviri profesionale, care sunt de natură să stimuleze realizarea in practică a
reglementarilor SSM.
e) Abordarea prevenirii accidentelor de muncă şi a
îmbolnăvirilor profesionale ca problemă unică.
Ţinând seama că, din punctul de vedere al cauzelor determinante, al spaţiului de
manifestare, al subiecţilor susceptibili să le suporte, ca şi al măsurilor şi mijloacelor de
combatere, fenomenele de accidentare şi îmbolnăvire profesională sunt identice (mai
mult, în numeroase cazuri acelaşi factor de risc - cauză - poate conduce, în funcţie de
condiţiile concrete, fie la accident de muncă, fie la boală profesională), legiuitorul a
urmărit tratarea lor ca o problemă unică.
Din acest motiv nu au fost constituite două sisteme de acte juridice, unul care să
reglementeze prevenirea accidentelor de muncă, iar altul, prevenirea îmbolnăvirilor
profesionale.
Dimpotrivă, prin legea de bază se stabileşte că scopul acesteia este de a institui
măsuri privind “ promovarea îmbunătăţirii securitatii si sanatatii în muncă a lucrătorilor,
în timp ce pentru realizarea acestei finalităţi sunt instituite măsuri care să conducă atât
la eliminarea accidentelor, cât şi a îmbolnăvirilor profesionale.

3. Structura sistemului
Sistemul legislativ de SSM din România , în funcţie de subiectul reglementării,
respectiv de natura problemei legiferate, este structurat în două categorii:
44
a) Legislaţia de bază care cuprinde acte care legiferează strict numai activităţi în
legătură directă cu măsurile de SSM ;
b) Legislaţia conexă care conţine acte care cuprind numai în subsidiar norme
juridice SSM sau norme de drept care , deşi în principiu au un obiectiv diferit , specific
altor activităţi , contribuie prin aplicarea lor la apărarea vieţii şi sănătăţii executanţilor ,
ca de exemplu:
dispoziţii privind durata timpului de muncă , a celui de odihnă , intensitatea
muncii , munca de noapte , orele suplimentare etc.;
prevederi privind disciplina în muncă ;
dispoziţii referitoare la regimul produselor şi al substanţelor chimice
periculoase , al materialelor explozive etc. ;
regimul drogurilor şi al precursorilor etc.
dispoziţii care reglementează drepturile angajaţilor , ale sindicatelor etc.
3.1. Structura legislaţiei de bază poate fi evidenţiată după mai multe criterii :
a) Nivelul de emitere
În funcţie de organul abilitat să emită acte juridice , se disting :
- acte emise de organul legislativ suprem – Parlamentul ;
- acte emise de Guvern şi / sau structuri componente / subordonate ;
b) Aria de obligativitate
În concordanţă cu acest criteriu se pot deosebi :
- acte obligatorii pentru toate sectoarele de activitate economico-socială,
respectiv , pentru toate unităţile care-şi desfăşoară activitatea cu perso-
nal încadrat în muncă ;
- acte obligatorii numai pentru un anumit sector , activitate, categorii de
persoane.
c) Problema reglementată
Principalele tipuri de reglementări, în sensul celor menţionate anterior , sunt :
reglementări privind persoanele care beneficiază de protecţie pe timpul
desfăşurării activităţii ;
reglementări privind persoanele care răspund pentru realizarea
măsurilor de SSM ;
acte referitoare la obligaţiile angajatorilor, ale conducerilor acestora , ale
serviciilor interne / externe de SSM , ale lucrătorilor desemnaţi , precum
şi ale persoanelor încadrate în muncă , beneficiare ale măsurilor de
SSM ;
reglementări privind accidentele de muncă şi îmbolnăvirile profesionale.
dispoziţii privind răspunderea juridică ( disciplinară , contravenţională,
patrimonială , materială şi penală , după caz ) pentru încălcarea
reglementărilor legale referitoare la protecţia muncii .

Dacă se au în vedere nivelul de emitere , aria de obligativitate şi natura


reglementării , atunci legislaţia de bază poate fi structurată pe trei nivele şi anume :

NIVELUL I . LEGISLAŢIA PRIMARĂ


Legislaţia primară stabileşte principiile de bază privind organizarea activităţii de
SSM în România.
Din aceasta categorie fac parte:
45
∗ CONSTITUŢIA ROMÂNIEI , care statuează şi garantează dreptul la viaţă ,
integritate fizică şi psihică , precum şi dreptul la protecţie socială al tuturor cetăţenilor.
Constitutia dispune masuri de protectie care privesc securitatea si igiena muncii,
instituirea salariului minim garantat in plata, repausul saptamanal, concediul de odihna
platit, prestarea muncii in conditii speciale si deosebite, precum si protectia femeilor, a
tinerilor si a unor persoane dezavantajate.
Acest lucru este prevazut in urmatoarele articole:
Art. 22(1), „ Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritatea fizică şi psihică ale
persoanelor sunt garantate.”
Art. 41(1), „Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei, a meseriei
sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera.”
Art. 41(2), „Salariaţii au dreptul la masuri de protecţia socială. Acestea privesc
securitatea şi sanatatea salariatilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor,
instituirea unui salariu minim brut pe tara, repausul săptămânal, concediul de odihnă
plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesionala,
precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.”
Art. 41(3), „Durata normala a zilei de lucru este, in medie, de cel mult 8 ore.”
Art. 41(4), „La munca egala, femeile au salariu egal cu barbatii.”
Art. 41(5), „Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul
obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate.”

∗ CODUL MUNCII, care trasează cadrul general pentru toate reglementările


juridice vizând relaţiile de muncă , a fost aprobat de Parlamentul României ca Legea nr.
53 / 2003 , act normativ prin care s-a abrogat Legea nr. 10 / 1972 .
Pentru implementarea principiilor economiei de piaţă , Codul Muncii a fost
modificat prin OUG nr. 65 din 05 iulie 2005 , aprobată prin Legea nr. 371 / 2005 ,
respectiv prin OUG nr. 55 / 2006.
Necesitatea îndeplinirii angajamentelor asumate de România, în cadrul negocierilor
privind capitolul 13 "Ocupare şi politici sociale", de armonizare a legislaţiei naţionale cu
acquis-ul comunitar a impus o nouă modificare a actului normativ.
Modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi
completările ulterioare, vizează remedierea aspectelor sensibile evidentiate în Raportul
de monitorizare al Comisiei Europene, care a fost publicat în data de 16 mai 2006.
De asemenea, modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu
modificările şi completările ulterioare, se numara printre măsurile cuprinse în Programul
legislativ prioritar pentru integrarea în Uniunea Europeană, program care stabileşte
adoptarea actului normativ pentru modificarea Codului muncii pana la începutul lunii
septembrie 2006.
Noul Cod al Muncii este structurat pe XIII TITLURI , după cum urmează :

TITLUL I - Dispoziţii generale

Codul Muncii reglementează totalitatea raporturilor de munca, atat cele


individuale cat si cele colective, precum si modul in care se efectuează controlul
aplicării reglementarilor din domeniul raporturilor de munca si jurisdicţia muncii.
Codul are un spectru larg de aplicabilitate , inclusiv fata de raporturile de munca
care sunt guvernate de legi speciale, dar numai in măsura in care acestea nu conţin
dispoziţii specifice derogatorii.

46
Unul dintre cele mai importante roluri ale Codului Muncii constă in consacrarea
principiilor care să guverneze raporturile de munca, conform prevederilor
constituţionale, dar si exigentelor impuse de economia de piaţă.
Astfel, Codul Muncii abordează intr-un capitol distinct problematica principiilor
fundamentale aplicabile in perimetrul relaţiei dintre cele doua componente ale raportului
individual de munca : angajatorul si salariatul .
Aceste principii sunt:
- libertatea muncii ( art.3 ) ;
- interzicerea muncii forţate ( art.4);
- egalitatea de tratament ( art.5);
- asigurarea de condiţii de muncă adecvate activităţii desfăşu-
rate , de protecţie socială , de securitate şi sănătate în muncă , precum şi de respectarea
demnităţii şi a conştiinţei sale , fără nici o discriminare ( art.6 ) ;
- recunoaşterea dreptului la negocieri colective, dreptul la
protecţia datelor cu caracter personal, precum şi dreptul la protecţie impotriva
concedierilor nelegale ( art.6.2) .
- interzicerea oricărei discriminări bazată pe criteriul de sex cu
privire la toate elementele şi condiţiile de remunerare , pentru muncă egală sau de
valoare egală (art.6.3);
- dreptul la libera asociere ( art.7);

TITLUL II – Contractul individual de muncă


Contractul individual de munca ( c.i.m. ) este definit sub forma contractului in
temeiul căruia o persoana fizica ( salariat) , se obliga sa presteze munca pentru si sub
autoritatea unei persoane fizice sau juridice ( angajator), in schimbul unei remuneraţii
( salariu ).
Din punct de vedere al duratei, contractul individual de munca se încheie , ca
regula, pe durata nedeterminata, iar in situaţii de excepţie ( art. 81 ) pe durata
determinată ( cu precizarea expresa a duratei pentru care se încheie) , durata care nu
poate depăşi 24 luni ( art.82 ) . In mod excepţional, acesta poate fi prelungit de cel mult
două ori consecutiv.
Ca element de noutate apare “ informarea salariatului “ cu privire la clauzele
generale pe care angajatorul intenţionează sa le înscrie in contract sau să le modifice
( art.17, 18). Ulterior, elementele de informare trebuie sa se regăsească si in conţinutul
c.i.m. .Orice modificare impune , ca regula, încheierea unui act adiţional la contract ,
intr-un termen de 15 zile de la data încunoştinţării in scris a salariatului, in caz contrar
acesta având dreptul sa sesizeze instanţa judecatorească si sa solicite despăgubiri
( art.19 ).
In afara clauzelor minime , intre părţi pot fi negociate si cuprinse in c.i.m. si alte
clauze specifice ( art.20 ), fără ca enumerarea lor sa fie limitativa:
- clauza privind formarea profesionala( art.188 );
- clauza de neconcurenţă ( art.21);
- clauza de mobilitate ( art.25);
- clauza de confidenţialitate ( art.26).
Etapele angajării stabilite de Cod sunt :
1) Verificarea aptitudinilor profesionale si personale ( art.29 ) ;
Modalităţile in care urmează sa se realizeze verificarea se pot stabili in contractul
colectiv de munca , statutul profesional sau / si regulamentul intern.
2) Încheierea c.i.m. in formă scrisă ( art.16) , in limba romana .

47
Angajatorul trebuie să solicite salariatului certificat medical prin care se constată
faptul ca cel in cauza este apt pentru prestarea acelei munci.
Lipsa certificatului atrage nulitatea c.i.m., care poate fi remediată ulterior, dacă
după momentul încheierii c.i.m., salariatul prezintă certificatul din care rezulta ca este
apt de muncă.
Nerespectarea condiţiilor legale necesare încheierii valabile a c.i.m. atrage
nulitatea acestuia, nulitatea producând efecte numai pentru viitor.
Nulitatea c.i.m. poate fi acoperita prin îndeplinirea ulterioară a condiţiilor impuse
de lege. Persoana care a prestat munca in temeiul unui contract nul are dreptul la
remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu
(art. 57 ).
Pentru a-i verifica aptitudinile salariatului angajatorul are la dispoziţie perioada
de proba , in care salariatul se bucura de toate drepturile si are toate obligaţiile
prevăzute de legislaţia muncii, regulamentul intern si contractul colectiv si individual de
munca. Perioada de proba constituie vechime in munca si se poate stabili, ca regula, o
singura data. Angajarea succesiva a mai mult de 3 persoane pe perioada de proba
pentru acelaşi post este interzisa .
Perioadele de proba sunt diferenţiate in funcţie de durata c.i.m., astfel:
a) in situatia c.i.m. pe durata nedeterminata :
-pentru funcţiile de executie ⎬ maxim 30 de zile calendaristice;
-pentru funcţiile de conducere ⎬ maxim 90 de zile calendaristice;
-pentru persoanele cu handicap ⎬ maxim 30 de zile calendaristice;
-pentru muncitorii necalificaţi ⎬ maxim 5 zile( are caracter de exceptie);
-pentru absolvenţii instituţiilor de
învăţământ , la debutul lor in profesie ⎬ cel mult 6 luni .

b) in situatia c.i.m. pe durata determinata :


-pentru durată mai mică de 3 luni ⎬ maxim 5 zile lucrătoare;
-pentru durata intre 3-6 luni ⎬ maxim 15 zile lucrătoare;
-pentru durata de minim 6 luni ⎬ maxim 30 de zile lucrătoare;
-pentru durata de minim 6 luni
( in cazul funcţiilor de conducere) ⎬ maxim 45 de zile lucrătoare .

Contractele individuale de munca se inregistreaza in prealabil la autoritatea


publica competenta potrivit legii in a carei raza teritoriala se afla sediul angajatorului si
ulterior, intr-un registru general de evidenta a salariatilor, pe care fiecare angajator are
obligatia sa-l infiinteze. Acest registru se pastreaza la sediul angajatorului, urmand sa
fie pus la dispozitie inspectorului de munca sau oricarei alte autoritati care il solicita in
conditiile legii.
Codul Muncii oferă dreptul oricărui salariat de a cumula mai multe funcţii, in
baza unor contracte individuale de munca, beneficiind de salariul corespunzător pentru
fiecare dintre acestea.
Drepturile si obligaţiile privind relaţiile de munca se stabilesc prin negociere , in
cadrul contractelor colective de munca si al contractelor individuale de munca, pornind
de la minimul acestora stabilite de Cod in art. 39 - 40.
Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de
lege sau limitarea acestora este lovita de nulitate.
C.i.m. poate fi modificat, ca regula, numai prin acordul partilor.
Modificarea elementelor raportului de munca vizeaza urmatoarele elemente:
durata contractului, locul muncii, felul muncii, conditiile de munca, salariul, timpul de
munca si timpul de odihna.

48
Locul muncii poate fi modificat unilateral de catre angajator prin delegare sau
detasare. Pe durata delegarii, respectiv detasarii, salariatul isi pastreaza functia si toate
celelalte drepturi prevazute in c.i.m.
Delegarea poate fi dispusa pentru o prioada de cel mult 60 de zile si se poate
prelungi cu acordul salariatului cu cel mult 60 de zile.
Detasarea poate fi dispusa pe o perioada de cel mult 1 an, putând fi prelungită,
cu acordul ambelor parti, din 6 in 6 luni. Drepturile salariatului detasat se acorda de
angajatorul la care s-a dispus detasarea.
Angajatorul are posibilitatea sa modifice temporar locul si felul muncii, fara a fi
necesar consimţământul salariatului in cazuri de forţă majoră , cu titlu de sanctiune
disciplinara sau ca masura de protectie a salariatului.
Suspendarea c.i.m. poate interveni in 3 situatii : de drept ( art.50 ), prin acordul
partilor ( art.54 ) sau prin actul unilateral al uneia dintre parti ( art.51, art.52.) toate
situatiile fiind expres prevazute de Codul Muncii.
Pe durata suspendarii pot continua sa existe alte drepturi si obligatii ale partilor
( cu exceptia salariului ) , daca prin legi speciale, prin contractul colectiv de munca,
contractul individual de munca sau regulamentul individual nu se prevede altfel. Un
astfel de exemplu il reprezinta indemnizatia de minim 75% din salariul de baza
corespunzator locului de munca ocupat ,ce se acorda salariatilor in situatiile de
intrerupere temporara a activitatii angajatorului ( art.53 ) .
Contractul individual de munca inceteaza :
- de drept ( art. 55 şi art. 56 ) ;
- ca urmare a vointei partilor, la data convenita de catre acestea ( art.55 , lit b ) ;
- ca urmare a vointei unilaterale a uneia dintre parti, in cazurile si in conditiile
limitative prevazute de lege ( demisia - art.79 , concedierea individuala - art.61 si 65 ,
respectiv cea colectiva - art.68 ).
Etapele care trebuie respectate la incetarea c.i.m. sunt foarte clar precizate si
delimitate de Cod, nerespectarea multora dintre acestea conducând la anularea incetarii
activitatii ( in special in cazul concedierilor ).
Referitor la condiţiile de angajare şi de munca, salariaţii cu contract individual
de munca pe durata determinata nu vor fi trataţi mai puţin favorabil decât salariaţii
permanenţi comparabili, numai pe motivul duratei contractului individual de munca, cu
excepţia cazurilor în care tratamentul diferit este justificat de motive obiective ( art.86.1).
Salariatul permanent comparabil reprezintă salariatul al cărui contract individual
de munca este încheiat pe durata nedeterminată şi care desfăşoară aceeaşi activitate
sau una similară, în aceeaşi unitate, avându-se în vedere calificarea / aptitudinile
profesionale art. 86.2 ).
Atunci când nu exista un salariat permanent comparabil în aceeaşi unitate se au
în vedere dispoziţiile din contractul colectiv de munca aplicabil. În cazul în care nu
exista un contract colectiv de munca aplicabil se au în vedere dispoziţiile legislaţiei în
vigoare sau contractul colectiv de munca la nivel naţional ( art.86.3).
Un alt element de noutate al Codului Muncii il reprezinta ” munca prin agent de
munca temporară ” care este munca prestata de un salariat temporar care, din
dispozitia agentului de munca temporara, presteaza munca in favoarea unui utilizator.
Salariatul temporar este persoana incadarata la un angajator agent de munca
temporară, pus la dispoziţia unui utilizator pe durata necesară in vederea îndeplinirii
unor anumite sarcini precise si cu caracter temporar.
Condiţiile de înfiinţare si funcţionare, precum si procedura de autorizare a
agentului de munca temporara se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
In afara modelului clasic de c.i.m., angajatorul poate incadra salariati
Conform prevederilor art. 101 , salariatul cu fracţiune de norma este salariatul al
cărui număr de ore normale de lucru, calculate săptămânal sau ca medie lunară, este
inferior numărului de ore normale de lucru al unui salariat cu norma intreaga
comparabil.

49
Angajatorul poate încadra salariaţi cu fracţiune de norma prin contracte
individuale de munca pe durata nedeterminată sau pe durata determinata, denumite
contracte individuale de munca cu timp parţial.
Contractul individual de munca cu timp parţial se încheie numai în forma scrisă
( art. 1011.1) , iar salariatul comparabil este salariatul cu norma intreaga din aceeaşi
unitate, care are acelaşi tip de contract individual de munca, prestează aceeaşi activitate
sau una similară cu cea a salariatului angajat cu contract individual de munca cu timp
parţial, avându-se în vedere şi alte considerente, cum ar fi vechimea în munca şi
calificarea / profesionale art.1011. 2 ).
Atunci când nu exista un salariat comparabil în aceeaşi unitate, se au în vedere
dispoziţiile din contractul colectiv de munca aplicabil. În cazul în care nu exista un
contract colectiv de munca aplicabil, se au în vedere dispoziţiile legislaţiei în vigoare
sau contractul colectiv de munca la nivel naţional ( art.1011. 3 ).
Munca la domiciliu - notiune absolut noua in legislatia muncii presupune
desfasurarea atributiilor specifice functiei pe care o indeplineste salariatul, la propriul
domiciliu, stabilindu-şi singur programul de lucru. Salariatul care desfăşoară un astfel
de tip de munca, se bucura de toate drepturile recunoscute de lege si prin contractele
colective de munca aplicabile salariaţilor al căror loc de munca este la sediul
angajatorului ( art. 105-107 ).
TITLUL III – Timpul de muncă şi timpul de odihnă
Timpul de munca , care reprezintă orice perioada în care salariatul prestează
munca, se afla la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale,
conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca
aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare , este de regula 8 ore / zi, timp de 5 zile ( 40 de
ore / saptamana) cu doua zile repaus ( art. 108 şi art. 109 ).
Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de
ore/saptamana, inclusive orele suplimentare. Prin excepţie , durata timpului de munca
va putea fi prelungita peste 48 de ore pe săptămână, care includ şi orele suplimentare ,
cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinţă de o lună
calendaristică , să nu depasesca 48 de ore pe saptamana . Pentru anumite sectoare de
activitate , prin contractul colectiv de muncă la nivel naţional sau de ramură se pot
negocia perioade de creferinţă mai mari de o lună , dar care să nu depăşească 12 luni
( art.111 ) .
De asemenea , apar notiunile de :
- program de lucru inegal , care se poate practica numai daca este specificat
expres in c.i.m. . Acest program de munca trebuie negociat prin contractul colectiv de
munca la nivelul angajatorului sau prevăzut in regulamentul intern ;
- program individualizat de muncă , care presupune un mod de organizare
flexibil al timpului de munca, compus dintr-o perioada fixa si o perioada variabila
( art.115 ).
Munca prestata in afara duratei normale a timpului de lucru este considerată
munca suplimentara care se poate efectua cu respectarea prevederilor art.111 ( ca
regula , pana la limita maxima de 48 de ore / saptămână ).
Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite in următoarele 30 de
zile dupa efectuarea acesteia, iar in cazul in care aceasta situaţie nu este posibila,
salariatul va beneficia de un spor la salariu care nu poate fi mai mic de 75% din salariul
de baza, acordat proporţional cu durata muncii suplimentare prestate ( art.120 ).
Munca prestata intre orele 22,00 - 06,00 este considerata munca de noapte
(art.122).
Salariatul de noapte reprezintă , după caz ( art.122 1) :
a) salariatul care efectuează munca de noapte cel puţin 3 ore din timpul sau
zilnic de lucru;
50
b) salariatul care efectuează munca de noapte în proporţie de cel puţin 30% din
timpul sau lunar de lucru.
Durata normală a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depăşi o
medie de 8 ore pe zi, calculată pe o perioada de referinta de maximum 3 luni
calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul săptămânal.
Durata normală a timpului de lucru, pentru salariaţii de noapte a căror activitate
se desfăşoară în condiţii speciale sau deosebite de munca, stabilite potrivit dispoziţiilor
legale, nu va depăşi 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore, în care prestează
munca de noapte ( art. 122.2 1).
Angajatorul care utilizează in mod frecvent munca de noapte, este obligat sa
informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de munca ( art.122.3).
Salariaţii de noapte beneficiază ( art.123 ):
a) fie de program de lucru redus cu o ora fata de durata normală a zilei de munca,
pentru zilele în care efectuează cel puţin 3 ore de munca de noapte, fără ca aceasta sa
ducă la scăderea salariului de baza;
b) fie de un spor la salariu de minimum 15% din salariul de baza pentru fiecare ora de
munca de noapte prestată.
Salariaţii care urmează sa desfăşoare munca de noapte în condiţii speciale sau
deosebite de munca sunt supuşi unui examen medical gratuit înainte de începerea
activităţii şi după aceea, periodic ( art.124.1 ).
Tinerii care un au împlinit vârsta de 18 ani un pot presta muncă de noapte, iar
femeile gravide , lăuzele şi cele care alăptează un pot fi obligate să presteze muncă de
noapte.
Norma de munca cuprinde timpul productiv , timpul pentru intreruperi impuse in
desfasurarea procesului tehnologic, timpul pentru pauze legale in programul de munca.
Ea se aplica tuturor categoriilor de salariati, materializandu-se sub forma normei
de timp, de productie, de personal si asa mai departe, in functie de varianta aleasa prin
negociere de catre angajator cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor
salariatilor ( art. 126-129 ) .
Perioada de repaus reprezintă orice perioada care nu este timp de munca.
Daca timpul de munca depaseste 6 ore / zi, salariatii au dreptul la pauză de masa
si la alte pauze, care nu se includ, ca regula, in durata zilnica normala a timpului de
munca( art.130).
Salariaţii au dreptul între două zile de muncă la un repaus care nu poiate fi mai
mic de 12 ore consecutive ( art. 131.1 ) , cu excepţia muncii în schimburi când nu poate
fi mai mic de 8 ore între schimburi ( art. 131.2 ) .
Munca în schimburi reprezintă orice mod de organizare a programului de lucru,
potrivit căruia salariaţii se succed unul pe altul la acelaşi post de munca, potrivit unui
anumit program, inclusiv program rotativ, şi care poate fi de tip continuu sau
discontinuu, implicând pentru salariat necesitatea realizării unei activităţi în intervale
orare diferite în raport cu o perioada zilnica sau saptamanala, stabilită prin contractul
individual de munca ( art. 131.11 ).
Salariatul în schimburi reprezintă orice salariat al cărui program de lucru se
înscrie în cadrul programului de munca în schimburi.

Repausul saptamanal se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si


duminica ( art. 132.1).
În situaţii de excepţie zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o
perioada de activitate continua ce nu poate depăşi 14 zile calendaristice, cu autorizarea
inspectoratului teritorial de munca şi cu acordul sindicatului sau, după caz, al
reprezentanţilor salariaţilor ( art. 132.4 ) .
51
Sarbatorile legale sunt expres precizate in Codul Muncii ( art. 134 ) ca fiind zilele
in care nu se lucreaza, exceptie facand locurile in care activitatea nu poate fi intrerupta
datorita caracterului procesului de productie sau specificului activitatii. In aceasta
situatie, salariatilor le se asigura compensarea cu timp liber corespunzator in
urmatoarele 30 de zile sau un spor la salariul de baza de minim 100% din acesta.
Concediul de odihna este un drept garantat tuturor salariatilor, care nu poate
face obiectul vreunei renuntari, cesiuni sau limitari. Durata minima a concediului de
odihna este de 20 de zile lucratoare, si se acorda proportional cu timpul efectiv lucrat
intr-un an calendaristic. Compensarea in bani a concediului neefectuat este permisa
numai in cazul incetarii contractului individual de munca.
Pentru rezolvarea unor situatii personale salariatii au dreptul la concedii fara
plata, pe o durata stabilita in contractul colectiv de munca aplicabil sau in regulamentul
intern.
Salariatii au dreptul sa beneficieze , la cerere, de concedii pentru formare
profesionala ( art.149 ), acordate cu sau fara plata. Durata concediului pentru formare
profesionala nu poate fi dedusa din durata concediului de odihna anual si este asimilata
unei perioade de munca efectiva in ceea ce priveste drepturile cuvenite salariatului,
altele decat salariul.
TITLUL IV – Salarizarea
Salariul - element determinant al raportului individual de munca – reprezinta
contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca,
platindu-se inaintea oricaror alte obligatii banesti ale angajatorului. Acesta cuprinde
salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata, corespunzator programului
normal de munca, se stabileste de Guvern, dupa consultarea sindicatelor si a
patronatelor, el trebuind respectat, chiar daca angajatorul le asigura salariatilor hrana,
cazare sau alte facilitati peste suma in bani cuvenita pentru munca prestata ( art. 159 ,
art.160 ).
Intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina
obligarea angajatorlului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs
salariatului. Retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului, nu se pot efectua decat in
situatia in care datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatat
ca atare printr-o horare judecatoareasca definitiva si irevocabila.
Salariatii beneficiaza de protectia depturilor lor in situatia in care se produce un
transfer al intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acesteia catre un alt angajator,
drepturile si obligatiile cedentului ce decurg dintr-un contract sau dintr-un raport de
munca existent in momentul transferului putand fi transferate integral cesionarului.

TITLUL V – Sănătatea şi securitatea în muncă

Din punct de vedere al sanatatii si securitatii in munca, Codul Muncii stabileste


o serie de obligatii in sarcina angajatorului, dupa cum urmează :
sa ia toate masurile necesare pentru protejarea vietii si sanatatii salariatilor;
sa asigure securitatea si sanatatea salariatilor in toate aspectele legate de
munca;
sa achite toate obligatiile financiare care decurg din masurile privind
sanatatea si securitatea in munca;
de a nu fi exonerat de raspundere, indiferent daca apeleaza la persoane sau
servicii exterioare;
sa asigure toţi salariatii pentru riscul de accidente de munca si boli
profesionale;
sa organizeze instruirea angajatilor sai in domeniul sanatatii si securitatii in
munca;
52
sa organizeze controlul permanent al starii materialelor, utilajelor si
substantelor folosite in procesul muncii , in scopul asigurarii sanatatii si
securitatii salariatilor;
sa raspunda pentru asigurarea conditiilor de acordare a primului ajutor in caz
de accidente de munca şi / sau îmbolnăviri profesionale ;
sa ia toate masurile pentru constituirea comitetului de securitate si sanatate in
munca , daca are cel putin 50 de salariati;
sa asigure accesul salariatilor la serviciul medical de medicina a muncii;

Principiile generale de prevenire cuprinse in Legea nr. 319 / 2006 privind


securitatea şi sănătatea în muncă ( transpunerea Directivei cadru 89 / 391 / C.E.E. ) sunt
preluate in totalitate de art. 173, alin. 2 :
• evitarea riscurilor;
• evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
• combaterea riscurilor la sursă;
• adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea locurilor de
muncă şi alegerea echipamentelor şi metodelor de muncă şi de producţie, în
vederea atenuării, cu precădere, a muncii monotone şi a muncii repetitive,
precum şi a reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii;
• luarea în considerare a evoluţiei tehnicii;
• înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea
ce este mai puţin periculos;
• planificarea prevenirii;
• adoptarea măsurilor de protecţie colectivă cu prioritate faţă de măsurile de
protecţie individuală;
• aducerea la cunoştinţă salariaţilor a instrucţiunilor corespunzătoare.

In elaborarea masurilor de securitate si sanatate in munca angajatorul se


consulta cu sindicatul ( sau reprezentantii salariatilor ), precum si cu comitetul de
securitate si sanatate in munca , acestea urmand a fi prevazute in contractul colectiv de
munca aplicabil sau / si in regulamentul intern.
Un rol deosebit de important este cel al inspectorului de munca , el avand
posibilitatea , cu avizul medicului de medicina a muncii , sa impuna ca angajatorul sa
solicite organismelor competente , contra cost , analize si expertize asupra unor
substante sau preparate considerate periculoase.
Conform prevederilor art. 181 din acest act normativ , la nivelul fiecărui
angajator cu mai mult de 50 de angajaţi se constituie un comitet de securitate şi
sănătate în muncă, cu scopul de a asigura implicarea salariaţilor la elaborarea şi
aplicarea deciziilor în domeniul SSM.
Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se constituie în cadrul persoanelor
juridice din sectorul public, privat şi cooperatist, inclusiv cu capital străin, care
desfăşoară activităţi pe teritoriul României.
În cazul în care condiţiile de muncă sunt grele, vătămătoare sau periculoase,
inspectorul de muncă poate cere înfiinţarea acestor comitete şi pentru angajatorii la
care sunt încadraţi mai puţin de 50 de salariaţi.
În cazul în care activitatea se desfăşoară în unităţi dispersate teritorial, se pot
înfiinţa mai multe comitete de securitate şi sănătate în muncă. Numărul acestora se
stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil.
Comitetul de securitate şi sănătate în muncă coordonează măsurile de securitate
şi sănătate în muncă şi în cazul activităţilor care se desfăşoară temporar, cu o durată
mai mare de 3 luni.
În situaţia în care nu se impune constituirea comitetului de securitate şi sănătate
în muncă, atribuţiile specifice ale acestuia vor fi îndeplinite de lucrătorul desemnat /
serviciul intern / extern de prevenire şi protecţie numit / contractat de angajator.
53
Componenta, atributiile specifice si functionarea comitetului de securitate si
sanatate in munca sunt reglementate prin Hotărâre de Guvern, ca Normă Metodologică
de aplicare a Legii SSM , nr. 319 / 2006.
In ceea ce priveste medicul de medicina a muncii, acesta este un salariat atestat
in profesia sa potrivit legii, titular al unui contract de munca incheiat cu un angajator
sau cu o asociatie patronala ( art.184 ), care este independent in exercitarea profesiei
sale.
De asemenea , actul normativ stabileste sarcinile principale ale medicului de
medicină a muncii care constau în:
• prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
• supravegherea efectivă a condiţiilor de igienă şi sănătate în muncă;
• asigurarea controlului medical al salariaţilor atât la angajarea în muncă, cât şi
pe durata executării contractului individual de muncă.
Elementele programului de activitate pentru imbunatatirea mediului de munca
din punct de vedere al sanatatii in munca, pe care il stabileste medicul de medicina a
muncii sunt specifice pentru fiecare angajator si sunt supuse avizarii comitetului de
securitate si sanatate in munca , acolo unde este cazul.
TITLUL VI – Formarea profesională
Angajatorul are obligatia de a asigura salariatilor acces periodic la formarea
profesionala, elaborand in acest sens planuri , cu consultarea sindicatului sau a
reprezentantilor salariatilor , planuri ce vor face parte integranta din contractul colectiv
de munca.
Modalitatea concreta de punere in practica, sau orice alte aspecte legate de
formarea profesionala fac obiectul unor acte aditionale la contractul individual de
munca. Daca formarea profesionala este initiata de angajator, toate cheltuielile sunt
suportate de catre acesta ( art.194 alin 2). In situatia in care salariatul este cel care are
initiativa participarii la o forma de pregatire profesionala cu scoatere din program,
angajatorul va decide cu privire la conditiile in care va permite salariatului participarea
la forma de pregatire profesionala, inclusive daca va suporta in totalitate sau in parte
costul ocazionat de aceasta.
Salariatii care au incheiat un act aditional la contractul individual de munca cu
privire la formarea profesionala, au posibilitatea sa primesca in afara salariului
corespunzator locului de munca si alte avantaje in natura pentru formarea profesionala.
Un alt element de noutate al Codului Muncii il reprezinta contractele speciale de
formare profesionala , acestea fiind :
- contractul de calificare profesionala : este documentul in baza caruia salariatul
se obliga sa urmeze cursurile de formare organizate de angajator pentru dobândirea
unei calificari profesionale ; pot incheia astfel de contracte tinerii de minimum 16 ani
care nu au nici o calificare sau a caror calificare este insufucienta pentru a-si mentine
locul de munca ; durata acestuia este intre 6 luni si 2 ani ; angajatorii care incheie astfel
de contracte trebuie sa fie autorizati in acest sens de MMSSF si de MEC ( art. 199 ,
art.200 );
- contractul de adaptare la locul de muncă : este documentul care presupune
adaptarea salariatilor debutanti la o functie noua , un loc de munca nou , un colectiv
nou , fiind încheiat odata cu c.i.m., pe o durata de maxim 1 an ( art. 201 , art.202).
- contractul de ucenicie la locul de munca se incheie de catre angajatorul
autorizat de MMSSF pe o durata determinată de maxim 3 ani, ucenic fiind orice tânăr
care nu detine o calificare profesionala si care, la debutul perioa-dei de ucenicie, are cel
puţin 16 ani , dar nu a implinit varsta de 25 de ani.
Monitorizarea si reglementarea activitatii de ucenicie la locul de munca s-a
realizat prin Legea nr. 279 din 05.10.2005 .

54
TITLUL VII – Dialogul social
Intregul Cod al Muncii este guvernat de principiul informarii reciproce si al
consultarii. Astfel , prin lege sunt reglementate modalitati concrete de consultari si
dialog permanent intre partenerii sociali.Institutia al carei scop este realizarea dialogului
social la nivel natioal, il reprezinta Consiliul Economic si Social.
Un rol deosebit de important il au sindicatele , care participa prin reprezentantii
proprii, la negocierea si incheierea contractelor colective de munca, la tratative sau
acorduri cu autoritatile publice si cu patronatele, precum si cu structurile specifice
dialogului social ( art.218 ).
La angajatorii la care sunt incadarti mai mult de 20 de salariati , in situatia in
care nici unul nu este membru de sindicat, interesele acestora pot fi promovate si
aparate de reprezentantii lor , alesi si mandatati special in acest scop ( art.224 ) .
Patronatele reprezinta , apara si sustin interesele membrilor lor in relatiile cu
autoritatile publice , cu sindicatele si cu alte persoane juridice si fizice in raport cu
obiectul si scopul lor de activitate , potrivit propriilor statute si in acord cu prevederile
legii.

TITLUL VIII – Contractele colective de muncă

Contractul colectiv de munca este conventia incheiata in forma scrisa intre


angajator ( organizatia patronala), pe de o parte si salariati ( sindicate / reprezentantii
salariatilor ) , pe de alta parte , prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca ,
salarizarea , precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca.
Prevederile contractului colectiv de munca produc efecte pentru toti salariatii,
indiferent de data angajarii sau de afilierea lor la o organizatie sindicala ( art.239 ).
In situatia in care la nivel de angajator , grup de angajatori sau ramura nu exista
contract colectiv de munca se aplica contractul colectiv de munca incheiat la nivel
superior.

TITLUL IX – Conflictele de muncă

Orice dezacord intervenit intre partenerii sociali in raporturile de munca


reprezinta conflict de munca , acesta fiind reglementat prin lege speciala.
Conflictele de munca se impart in conflicte de interese si conflicte de drepturi ,
in functie de natura dezacordului , respectiv daca neintelegerea vizeaza stabilirea
conditiilor de munca sau vizeaza exercitarea unor drepturi sau obligatii.
Salariatii au dreptul la grevă pentru apararea intereselor profesionale ,
economice si sociale ( reglementata prin lege specială ), ceea ce inseamna incetarea
voluntara si colectiva a lucrului de catre salariati.

TITLUL X – Inspecţia Muncii

Inspectia muncii este organism specializat al administratiei publice centrale , cu


personalitate juridica , aflata in subordinea MMSSF, avand ca scop controlul modului de
aplicare a reglementarilor generale si speciale in domeniul relatiilor de munca ,
securitatii si sanatatii in munca , avand in subordine inspectorate teritoriale de munca
existente in fiecare judet , organizarea acestora fiind reglementata prin lege speciala.

TITLUL XI – Răspunderea juridică

Regulamentul intern – act generator de drepturi si obligatii din cadrul raportului


de munca - se intocmeste de catre angajator cu consultarea sindicatului sau a
reprezentantilor salariatilor si produce efecte din momentul incunostinţării acestora.

55
Elementele minime pe care trebuie sa le cuprinda regulamentul se regăsesc in
Cod la art.258 , iar controlul legalitatii dispozitiilor cuprinse in acest document este de
competenta instantelor judecatoresti.

Codul Muncii stabileste patru tipuri de raspunderi:

∗ Raspunderea disciplinară – in cadrul careia procedura de cercetare a


abaterii disciplinare prevazute de art.267 joaca un rol deosebit de important,
nerespectarea acesteia atragand anularea sanctiunilor aplicate de catre angajator sau a
concedierilor efectuate şi , respectiv , obligarea respectarii acestora.
∗ Raspundere patrimonială - este guvernata de principiile raspunde-
rii civile contractuale.
∗ Raspunderea contraventională - caracteristică angajatorilor ; consta-
tarea si sancţionarea se efectuează de către inspectorii de munca;
∗ Raspunderea penală - caracteristica tot angajatorilor; împăcarea
partilor înlătură răspunderea penală.
Cu titlu de noutate , încadrarea în muncă a minorilor , cu nerespectarea
condiţiilor legale de vârstă sau folosirea acestora pentru activităţi ilegale , constituie
infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 3 ani .

TITLUL XII – Jurisdicţia muncii

Jurisdictia muncii - are ca obiect solutionarea conflictelor de munca, precum si


cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului
cod. Judecarea conflictelor de munca este de competenta instantelor stabilite conform
Codului de procedura civila. Cauzele sunt scutite de taxa judiciara de timbru si de
timbru judiciar, cererile referitoare la solutionarea conflictelor de munca se judeca in
regim de urgenta.
Ca element de noutate, sarcina probei in conflictele de munca revine
angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la termenul de
judecata.
Hotararile pronuntate in fond sunt definitive si executorii de drept.

TITLUL XIII – Dispoziţii finale şi tranzitorii

Potrivit obligaţiilor internaţionale asumate de România, legislaţia muncii va fi


armonizată permanent cu normele Uniunii Europene, cu convenţiile şi recomandările
Organizaţiei Internaţionale a Muncii, cu normele dreptului internaţional al muncii
( art.292 ).
România va realiza transpunerea, până la data aderării la Uniunea Europeană,
în legislaţia naţională a dispoziţiilor comunitare privind comitetul european de
întreprindere în unităţile de dimensiune comunitară, pe măsura apariţiei şi dezvoltării în
economie a unor astfel de întreprinderi, precum şi pe cele privind detaşarea salariaţilor
în cadrul furnizării de servicii ( art. 293).
Prevederile Codului Muncii se aplica cu titlu de drept comun si acelor rapor-
turi juridice de munca neintemeiate pe un contract individual de munca, in masura in
care reglementarile speciale nu sunt complete si aplicarea lor nu este incopatibila cu
specificul raporturilor demunca respective.
Vechimea în munca stabilită pana la data de 31 decembrie 2008 se probează
cu carnetul de munca.
După data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, cu
modificările ulterioare, vechimea în munca stabilită pana la data de 31 decembrie 2008
se reconstituie, la cererea persoanei care nu poseda carnet de munca, de către instanta
judecătorească competenta sa soluţioneze conflictele de munca, pe baza înscrisurilor
56
sau a altor probe din care sa rezulte existenta raporturilor de munca. Cererile de
reconstituire formulate anterior datei abrogării Decretului nr. 92/1976, cu modificările
ulterioare, se vor soluţiona potrivit dispoziţiilor acestui act normativ.
Angajatorii care păstrează şi completează carnetele de munca le vor elibera
titularilor în mod eşalonat, pana la data de 30 iunie 2009, pe baza de proces-verbal
individual de predare - primire.
Inspectoratele teritoriale de munca ce deţin carnetele de munca ale salariaţilor le
vor elibera pana la data de 30 iunie 2009, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului
muncii, solidarităţii sociale şi familiei .

∗ LEGEA SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ


Legea securităţii şi sănătăţii în muncă reprezintă legea fundamentală în baza
careia se instituie măsuri pentru promovarea activităţilor de îmbunătăţire a securităţii şi
sănătăţii în muncă a lucrătorilor , la nivelul întregii economii naţionale .
Ca structură, Legea SSM, cuprinde unsprezece capitole , unele dintre ele fiind
divizate în secţiuni , după cum urmează:

1. Capitolul I , „ Dispozitii generale″ , are ca obiect prezentarea scopului legii,


respectiv a principiilor generale care se refera la : prevenirea riscurilor profesionale,
protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc de accidentare,
informarea, consultarea, participarea echilibrată potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a
reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea acestor
principii.
De asemenea , convenţiile internaţionale şi contractele bilaterale încheiate de
persoane juridice române cu parteneri străini, în vederea efectuării de lucrări cu
personal român pe teritoriul altor ţări, vor cuprinde clauze privind securitatea şi
sănătatea în muncă.

2. Capitolul II , „ Domeniul de aplicare “ , stabileşte că prevederile legii se aplică


angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor lucrătorilor din toate sectoarele de
activitate, publice sau private .
Prin excepţie , în cazurile în care particularităţile inerente ale anumitor activităţi
specifice din serviciile publice, cum ar fi forţele armate sau poliţia, precum şi cazurile de
dezastre, inundaţii şi pentru realizarea măsurilor de protecţie civilă, vin în contradicţie
cu prevederile legii , aceasta nu se aplică , dar trebuie să se asigure securitatea şi
sănătatea lucrătorilor, ţinând seama, cât mai mult posibil, de dispoziţiile acesteia.
Tot la acest capitol se definesc termenii şi expresiile utilizate în textul legii ,
după cum urmează :
a) lucrător - persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv
studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii, membrii
cooperatori, membrii asociaţiilor familiale, persoanele fizice autorizate, alţi participanţi
la procesul de muncă, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice;
b) angajator - persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă
sau de serviciu cu lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau
unităţii;
c) alţi participanţi la procesul de muncă - persoanele aflate în întreprindere
şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a
aptitudinilor profesionale în vederea angajării; persoane aflate în vizită; persoane care
prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat, precum şi
şomeri în perioada de reconversie profesională sau perfecţionare, în care prestează
activitatea pentru care sunt pregătiţi, precum şi persoane care nu au contract individual
de muncă încheiat în formă scrisă şi pentru care se poate face dovada clauzelor
contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă;

57
d) reprezentant al lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul secu-
rităţii şi sănătăţii lucrătorilor - persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, în
conformitate cu prevederile legale, să-i reprezinte pe aceştia în ceea ce priveşte
problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în muncă;
e) prevenire - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate sau prevăzute în
toate etapele procesului de muncă, în scopul evitării sau diminuării riscurilor
profesionale;
f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale orga-
nismului, produs în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu, situaţie de persoană dată dispărută sau accident de traseu ori de circulaţie, în
condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incident periculos, precum şi cazul
susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune;
g) accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi
intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, şi care provoacă incapacitate temporară de muncă
de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;
h) boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării
unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici sau biologici
caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau
sisteme ale organismului, în procesul de muncă;
i) echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie
folosită în muncă;
j) echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat
sau mânuit de un lucrător, pentru a-l proteja împotriva unuia sau mai multor riscuri care
ar putea să-i pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice
supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv;
k) loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în
clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau
unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii;
l) pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actu-
ală, căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice
moment;
m) stagiu de practică - instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei
sau specialităţii în care se pregătesc elevii, studenţii, ucenicii, precum şi şomerii în
perioada de reconversie profesională;
n) securitate şi sănătate în muncă: ansamblul de activităţi instituţionalizate,
având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă,
apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi ale altor persoane
participante la procesul de muncă;
o) incident periculos: eveniment identificabil, cum ar fi: explozia, incendiul,
avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe şi altele, rezultat din
disfuncţionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de muncă sau/şi din
comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost
posibil să aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil să producă pagube
materiale;
p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/
unităţii, abilitate să presteze servicii de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă, conform legii;
q) accident uşor – eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale
care necesită numai acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de
muncă cu o durată mai mică de trei zile.

3. Capitolul III , „ Obligaţiile angajatorilor “ este structurat pe 7 secţiuni , după


cum urmează :

58
3.1. La SECŢIUNEA 1 , „ Obligaţii generale ale angajatorilor , se face precizarea
că angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate
aspectele legate de muncă.
În cazul în care apelează la servicii externe, angajatorul nu este exonerat de
responsabilităţile sale în acest domeniu , iar obligaţiile lucrătorilor la procesul de muncă
în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu aduc atingere principiului respon-
sabilităţii acestuia.
Corespunzător responsabilităţilor stabilite de lege , angajatorul are obligaţia să
ia măsurile necesare pentru :
a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;
b) prevenirea riscurilor profesionale;
c) informarea şi instruirea lucrătorilor;
d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare
securităţii şi sănătăţii în muncă.

Implementarea acestor măsuri se va face pe baza următoarelor principii


generale de prevenire :
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea
posturilor de muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de
producţie, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi
diminuării efectelor acestora asupra sănătăţii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos
sau cu ceea ce este mai puţin periculos;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă
tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa
factorilor din mediul de muncă;
h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă
de măsurile de protecţie individuală;
i ) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.
Actul normativ dispune că , fără a se aduce atingere altor prevederi ale legii , dar
tinând cont de natura de natura activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul
are obligaţia:
a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor,
inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice
utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă;
b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit.a) şi dacă este necesar,
măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către
angajator să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi a protecţiei sănătăţii
lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii
respective şi la toate nivelurile ierarhice;
c) să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte
securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini;
d) să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă
obiectul consultărilor cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte
consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea
echipamentelor, de condiţiile şi mediul de muncă;
e) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat
si specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit
instrucţiunile adecvate.

59
Atunci când în acelaşi loc de muncă îşi desfăşoară activitatea lucrători din mai
multe întreprinderi şi/sau unităţi, angajatorii acestora au următoarele obligaţii:
a) să coopereze în vederea implementării prevederilor privind
securitatea, sănătatea şi igiena, luând în considerare natura activităţilor;
b) să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei şi prevenirii
riscurilor profesionale, luând în considerare natura activităţilor;
c) să se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d) să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre
riscurile profesionale.
În nici o situaţie măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu
trebuie să comporte obligaţii financiare pentru lucrători.
3.2. SECTIUNEA a 2-a , „ Servicii de prevenire şi protecţie ” stabileşte că
angajatorul are obligaţia să desemneze unul sau mai mulţi lucrători pentru a se ocupa
de activităţile de protecţie şi de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere şi / sau
unitate, denumiţi în continuare lucrători desemnaţi. Lucrătorii desemnaţi nu trebuie să fie
prejudiciaţi ca urmare a activităţii lor de protecţie şi a celei de prevenire a riscurilor
profesionale , trebuind să dispună de timpul necesar pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile
ce le revin prin prezenta lege.
Dacă, în întreprindere şi / sau unitate nu se pot organiza activităţile de prevenire
şi cele de protecţie din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie să recurgă la
servicii externe. În cazul în care angajatorul apelează la servicii externe trebuie să le
informeze asupra factorilor cunoscuţi că au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte
asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi trebuie să aibă acces la informaţiile
necesare bunei desfăşurări a activităţii , respectiv cele de la art.16 alin.(2) din Lege.
Lucrătorii desemnaţi trebuie să aibă, în principal, atribuţii privind securitatea şi
sănătatea în muncă şi, cel mult, atribuţii complementare.
În toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activităţilor de prevenire şi a
celor de protecţie, ţinând seama de mărimea întreprinderii şi / sau a unităţii şi / sau de
riscurile la care sunt expuşi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul
întreprinderii şi / sau unităţii, se impune ca:
a) lucrătorii desemnaţi să aibă capacitatea necesară şi să dispună de
mijloacele adecvate;
b) serviciile externe să aibă aptitudinile necesare şi să dispună de
mijloace personale şi profesionale adecvate;
c) lucrătorii desemnaţi şi serviciile externe să fie în număr suficient.
Prevenirea riscurilor, precum şi protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor
trebuie să fie asigurate de unul sau mai mulţi lucrători, de un serviciu sau de servicii
distincte, din interiorul sau din exteriorul întreprinderii şi / sau unităţii.
În cazul microîntreprinderilor şi al întreprinderilor mici în care se desfăşoară
activităţi fără riscuri deosebite, angajatorul îşi poate asuma atribuţiile din domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă pentru realizarea măsurilor prevăzute de lege, dacă are
capacitatea necesară în domeniu.
Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte prin norme
metodologice de aplicare a prevederilor legii SSM, capacităţile şi aptitudinile necesare,
precum şi numărul considerat suficient atât de lucrători desemnaţi , cât şi de servicii
externe.
3.3. SECŢIUNEA a 3-a , „ Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrăto-
rilor, pericol grav şi iminent ” stabileşte pentru angajator următoarele obligaţii :
a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului-ajutor, stingerea
incendiilor şi evacuarea lucrătorilor adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii
şi/sau unităţii, ţinând seama de alte persoane prezente;
b) să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi
în ceea ce priveşte primul-ajutor, serviciul medical de urgenţă, salvare şi pompieri.
60
c) să informeze, cât mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi
expuşi unui risc de pericol grav şi iminent, despre acest risc, precum şi despre măsurile
luate sau care trebuie să fie luate pentru protecţia lor;
d) să ia măsuri şi să furnizeze instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posi-
bilitatea să oprească lucrul şi/sau să părăsească imediat locul de muncă şi să se
îndrepte spre o zonă sigură, în caz de pericol grav şi iminent;
e) să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă
există un pericol grav şi iminent, în afara cazurilor excepţionale şi pentru motive
justificate.
Pentru aplicarea acestor prevederi, angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii
care aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a
lucrătorilor. Numărul acestora , instruirea lor şi echipamentul pus la dispoziţia acestora
trebuie să fie adecvate mărimii şi / sau riscurilor specifice întreprinderii şi / sau unităţii.
Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav şi iminent, părăsesc locul de muncă şi /
sau o zonă periculoasă, nu trebuie să fie prejudiciaţi şi trebuie să fie protejaţi împotriva
oricăror consecinţe negative şi nejustificate pentru aceştia.
Angajatorul trebuie să se asigure că, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru
propria securitate sau a altor persoane atunci când şeful ierarhic imediat superior nu poate
fi contactat, toţi lucrătorii sunt apţi să aplice măsurile corespunzătoare în conformitate
cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele
unei astfel de situaţii. Lucrătorii nu trebuie să fie prejudiciaţi pentru astfel de cazuri ,
cu excepţia situaţiilor în care aceştia acţionează imprudent sau dau dovadă de
neglijenţă gravă.
3.4. SECŢIUNEA a 4-a , „ Alte obligaţii ale angajatorilor ” , stabileşte şi alte obli-
gaţii ale angajatorului , respectiv :
a) să realizeze o evaluare a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în
muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;
b) să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după
caz, asupra echipamentului de protecţie care trebuie utilizat;
c) să ţină evidenţa accidentelor de muncă, ce au ca urmare o incapa-
citate de muncă mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor
profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a accidentelor de muncă, aşa cum
sunt definite la art.5 lit. g) ;
d) să elaboreze, pentru autorităţile competente şi în conformitate cu
reglementările legale, rapoarte privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii săi.
În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru
prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele
obligaţii:
a) să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor,
a echipamentelor de muncă, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii
conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în muncă, prin a
căror aplicare să fie diminuate sau eliminate riscurile de accidentare şi de îmbolnăvire
profesională a lucrătorilor;
b) să întocmească un plan de prevenire şi protecţie, compus din
măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor,
pe care să îl aplice corespunzător condiţiilor de muncă specifice unităţii;
c) să obţină autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al securităţii şi
sănătăţii în muncă, înainte de începerea oricărei activităţi, conform prevederilor legale;
d) să stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răs-
punderile cree le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător
funcţiilor exercitate;
e) să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru com-
pletarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând

61
seama de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în
responsabilitatea lor;
f) să asigure şi să controleze cunoaşterea şi aplicarea, de către toţi
lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi
a prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, prin lucrătorii
desemnaţi, prin propria competenţă sau prin servicii externe;
g) să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi
instruirii lucrătorilor, cum ar fi afişe, pliante, filme, diafilme cu privire la securitatea şi
sănătatea în muncă;
h) să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă,
asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum şi asupra
măsurilor de prevenire şi de protecţie necesare;
i) să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesii-lor
prevăzute de legislaţia specifică;
j) să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical, cores-
pund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute şi să asigure supravegherea stării
de sănătate a acestora, ulterior angajării;
k) să ţină evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific, unde accesul să fie
permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate;
l) să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozi-
tivelor de protecţie, a aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de
captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea
proceselor tehnologice;
m) să prezinte documentele şi să dea relaţiile solicitate de inspectorii de
muncă în timpul controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor;
n) să asigure realizarea măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă,
cu prilejul vizitelor de control şi al cercetării evenimentelor;
o) să desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă, lucrătorii care să
participe la efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor;
p) să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident
mortal sau colectiv, în afară de cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte
accidente ori ar periclita viaţa accidentaţilor şi a altor persoane;
q) să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea şi să-
nătatea lucrătorilor;
r) să asigure echipamente individuale de protecţie;
s) să acorde obligatoriu, în cazul degradării sau a pierderii calităţilor de
protecţie a echipamentului individual de protecţie, unul nou.
Alimentaţia de protecţie se acordă obligatoriu şi gratuit de către angajatori,
persoanelor care lucrează în condiţii de muncă ce impun acest lucru, şi se stabileşte
prin contractul colectiv de muncă şi / sau contractul individual de muncă.
Materialele igienico-sanitare se acordă, obligatoriu şi gratuit, de către angajatori.
Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de muncă ce impun
acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de muncă şi / sau contractul
individual de muncă.
3.5. În cadrul SECŢIUNII a 5-a , „ Informarea lucrătorilor ”, se stabileşte că ,
ţinând seama de mărimea întreprinderii şi / sau a unităţii, angajatorul trebuie să ia
măsurile necesare pentru ca lucrătorii şi / sau reprezentanţii acestora să primească, în
conformitate cu prevederile legale, toate informaţiile necesare privind:
a) riscurile pentru securitate şi sănătate, precum şi măsurile şi activităţile
de prevenire şi protecţie, atât la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la
nivelul fiecărui post de lucru şi/sau funcţie;
b) măsurile luate pentru acordarea primului-ajutor, stingerea incendiilor şi
evacuarea lucrătorilor adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau
unităţii,
62
Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii
lucrătorilor din orice întreprindere şi / sau unitate exterioară, care desfăşoară activităţi
în întreprinderea şi / sau în unitatea sa, să primească informaţii adecvate privind
aspectele la care s-a făcut mai sus referire şi care privesc aceşti lucrători.
Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii desemnaţi
sau reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor, în vederea îndeplinirii atribuţiilor şi în conformitate cu prevederile prezentei
legi, să aibă acces la:
a) evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie, prevăzute la secţiunea a
4-a ( art.12 alin. (1) lit.a) şi lit.b);
b) evidenţa şi rapoartele prevăzute la secţiunea a 4-a { art. 12 alin.(1) lit.c)
şi lit.d) } ;
c) informaţii privind măsurile din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă, precum şi informaţii provenind de la instituţiile de control şi autorităţile
competente în domeniu.

3.6. SECŢIUNEA a 6-a , „ Consultarea şi participarea lucrătorilor ” , precizează că


angajatorii sunt obligaţi să consulte lucrătorii şi / sau reprezentanţii lor şi permit
participarea acestora la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea şi sănătatea
în muncă , dispoziţie care presupune :
a) consultarea lucrătorilor;
b) dreptul lucrătorilor şi / sau reprezentanţilor lor să facă propuneri;
c) participarea echilibrată.
De asemenea , reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă sau lucrătorii iau parte, în mod echilibrat sau sunt
consultaţi în prealabil şi în timp util de către angajator cu privire la:
a) orice măsură care ar afecta semnificativ securitatea şi sănătatea în muncă;
b) desemnarea lucrătorilor care se vor ocupa de activităţile de protecţie şi
prevenire a riscurilor profesionale, precum şi pentru aplicarea măsurilor de prim ajutor ,
de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor {art.8 alin.(1) şi art.10 alin. (2) };
c) informaţiile la care s-a făcut referire la Secţiunea a 4-a { art.12 alin.(1) } ,
respectiv la Secţiunea a 5-a ( art.16 şi 17) ;
d) recurgerea, după caz, la servicii externe {art.8 alin.(4) };
e) organizarea şi planificarea instruirii personalului ( art.22 şi 23 ).

Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi


sănătăţii lucrătorilor au dreptul să solicite angajatorului să ia măsuri corespunzătoare şi
să prezinte propuneri în acest sens, în scopul diminuării riscurilor pentru lucrători şi/sau
al eliminării surselor de pericol.
Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor sau lucrătorii nu pot fi prejudiciaţi din cauza îndeplinirii activităţilor
pentru care au fost desemnaţi în cest sens.
Angajatorul trebuie să acorde reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi
specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor un timp adecvat, fără
diminuarea drepturilor salariale, şi să le furnizeze mijloacele necesare pentru a-şi putea
exercita drepturile şi atribuţiile care decurg din lege.
Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor şi/sau lucrătorii au dreptul să apeleze la autorităţile competente, în
cazul în care consideră că măsurile adoptate şi mijloacele utilizate de către angajator
nu sunt suficiente pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă.
Reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor trebuie să li se acorde posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile
inspectorilor de muncă şi inspectorilor sanitari, în timpul vizitelor de control.
63
În vederea realizării prevederilor dispuse la Secţiunea a 5-a ( art.16 şi art.17) ,
respectiv la Secţiunea a 6-a { art.18 alin.(1) } , la nivelul angajatorului, se înfiinţează, se
organizează şi funcţionează comitete de securitate şi sănătate în muncă.

3.7. La SECŢIUNEA a 7-a , „ Instruirea lucrătorilor ” , se stabileşte că angajatorul


trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă
şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii, în special sub formă de informaţii şi
instrucţiuni de lucru, specifice locului de muncă şi postului său , respectiv:
a) la angajare;
b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor
modificări ale echipamentului existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.
Instruirea prevăzută anterior trebuie să fie:
a) adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri;
b) periodică şi ori de câte ori este necesar.
Angajatorul se va asigura că lucrătorii din întreprinderi şi / sau unităţi din exterior,
care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi / sau unitatea sa, au primit instrucţiuni
adecvate referitoare la riscurile legate de securitate şi sănătate în muncă, pe durata
desfăşurării activităţilor.
Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă au dreptul la instruire corespunzătoare.
Instruirea lucrătorilor, aşa cum este stabilită de Legea SSM :
nu poate fi realizată pe cheltuiala lucrătorilor şi / sau a reprezentanţilor acestora.
trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru.
pentru reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul SSM ,
trebuie să se efectueze în timpul programului de lucru, fie în interiorul, fie în afara
întreprinderii şi / sau unităţii.

4. Capitolul IV , „ Obligaţiile lucrătorilor ” , stabileşte că fiecare lucrător trebuie


să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu
instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de
accidentare sau îmbolnăvire profesională propria persoană, iar ceilalţi participanţi la
procesul de muncă să nu fie afectaţi de acţiunile sau erorile sale de lucru.
În mod deosebit, în scopul realizărilor acestor obiective majore , lucrătorii au
următoarele obligaţii:
a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele peri-
culoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;
b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi,
după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;
c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, modificarea, schim-
barea sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale
maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect
aceste dispozitive;
d) să comunice imediat angajatorului şi / sau lucrătorilor desemnaţi
orice situaţie de muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol
pentru securitate şi sănătate, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;
e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau
angajatorului accidentele suferite de propria persoană;
f) să coopereze cu angajatorul şi / sau cu lucrătorii desemnaţi, atât
timp cât este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe
64
dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari pentru protecţia sănătăţii şi
securităţii lucrătorilor;
g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau
lucrătorii desemnaţi, pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi
condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său
de activitate;
h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din dome-
niul securităţii şi sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora;
i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspecto-
rii sanitari.
Aceste îndatoriri sunt aplicabile, după caz, şi celorlalţi participanţi la procesul de
muncă, potrivit activităţilor pe care aceştia le desfăşoară.
5. Capitolul V , „ Supravegherea sănătăţii ” , precizează că , în temeiul reglemen-
tărilor legale , trebuie stabilite măsurile prin care se asigură supravegherea cores-
punzătoare a sănătăţii lucrătorilor în funcţie de riscurile privind securitatea şi sănătatea în
muncă . Aceste măsuri vor fi stabilite astfel încât fiecare lucrător să poată beneficia de
supravegherea sănătăţii la intervale regulate.
Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurată prin medicii de medicină a
muncii.
6. Capitolul VI, „ Comunicarea , cercetarea , înregistrarea şi raportarea eveni-
mentelor “ , este împărţit în trei secţiuni , după cum urmează :
6.1. SECŢIUNEA 1 , „ Evenimente “ , precizează că orice eveniment , aşa cum a
fost definit în cuprinsul Legii , va fi comunicat de îndată angajatorului, de către
conducătorul locului de muncă sau de orice altă persoană care are cunoştinţă despre
producerea acestuia.
Angajatorul are obligaţia să comunice evenimentele, de îndată, după cum
urmează:
a) inspectoratelor teritoriale de muncă, toate evenimentele;
b) asigurătorului, potrivit Legii nr.346 / 2002 privind asigurarea
pentru accidente de muncă şi boli profesionale, cu modificările şi completările
ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau
deces, la confirmarea acestora;
c) organelor de urmărire penală, după caz.

Orice medic, inclusiv medicul de medicină a muncii aflat într-o relaţie


contractuală cu angajatorul, conform prevederilor legale, va semnala obligatoriu
suspiciunea de boală profesională sau legată de profesiune, depistată cu prilejul
prestaţiilor medicale.
Semnalarea se efectuează către autoritatea de sănătate publică teritorială sau a
municipiului Bucureşti, de îndată, la constatarea cazului.
În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice, în care printre
victime sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor sarcini de serviciu, organele de
poliţie rutieră competente vor trimite instituţiilor şi / sau persoanelor fizice / juridice
interesate { angajatorul , în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară
de muncă - art. 29 alin. (1) lit.a) , respectiv inspectoratul teritorial de muncă , în cazul
evenimentelor care au produs invaliditate evidentă sau confirmată, deces, accidente
colective, incidente periculoase, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate
temporară de muncă lucrătorilor la angajatorii persoane fizice, precum şi în situaţiile cu
persoane date dispărute - art. 29 alin.(1) lit. b) } , în termen de 5 zile de la data solicitării,
un exemplar al procesului-verbal de cercetare la faţa locului.

65
Cercetarea evenimentelor este obligatorie şi se efectuează după cum urmează:
a) de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs
incapacitate temporară de muncă ;
b) de către inspectoratele teritoriale de muncă, în cazul
evenimentelor care au produs invaliditate evidentă sau confirmată, deces, accidente
colective, incidente periculoase, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate
temporară de muncă lucrătorilor la angajatorii persoane fizice, precum şi în situaţiile cu
persoane date dispărute;
c) de către Inspecţia Muncii, în cazul accidentelor colective, gene-
rate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile;
d) de către direcţiile de sănătate publică şi judeţene respectiv a
municipiului Bucureşti, în cazul suspiciunilor de boală profesională şi a bolilor legate de
profesiune.
Rezultatul cercetării evenimentului se va consemna într-un proces-verbal.
În caz de deces al persoanei accidentate ca urmare a unui eveniment, instituţia
medico-legală competentă este obligată să înainteze inspectoratului teritorial de muncă,
în termen de 7 zile de la data decesului, o copie a raportului de constatare medico-
legală.
6.2. La SECŢIUNEA a 2-a , „ Accidente de muncă ” , se precizează că , în
înţelesul Legii SSM este , de asemenea, accident de muncă:
a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi /
sau unitate, cu permisiunea angajatorului;
b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat
sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în
afara graniţelor ţării, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;
c) accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural-sportive
organizate în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi;
d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni
întreprinse din proprie iniţiativă pentru salvarea de vieţi omeneşti;
e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni
întreprinse din proprie iniţiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care
ameninţă avutul public şi privat;
f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul
muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în
calitate de angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceştia, în timpul programului
de muncă, şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;
g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe
traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator, şi
invers;
h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei
juridice sau a adresei persoanei fizice la locul de muncă sau de la un loc de muncă la
altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă;
i) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei
juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este încadrată victima, sau de la orice
alt loc de muncă organizat de acestea la o altă persoană juridică sau fizică, pentru
îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare;
j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă
victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul sau materialele, dacă
schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt
echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie sau în spălător sau dacă
se deplasa de la locul de muncă la ieşirea din incinta persoanei juridice sau fizice şi
invers;

66
k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a
avut loc în locuri organizate de angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre
şi de la aceste locuri;
l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de
persoane fizice române, delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara
graniţelor ţării, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare;
m) accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări şi
servicii pe teritoriul altor ţări, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii
prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în timpul
şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare,
recalificare sau perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării
activităţilor aferente stagiului de practică;
o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum
ar fi: furtună, viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare) etc.,
dacă victima se afla în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu;
p) accidentul survenit în timpul vizitelor organizate la o persoană
juridică sau fizică în scop profesional;
q) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi
în împrejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia;
r) accidentul suferit de o persoană, aflată în îndeplinirea atribuţiilor
de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.
În situaţiile menţionate la lit.g), h) şi i) şi l), deplasarea trebuie să se facă fără
abateri nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul să se facă în
condiţiile prevăzute de reglementările de securitate şi sănătate sau de circulaţie, în
vigoare.
Accidentele de muncă se clasifică, în raport cu urmările produse şi cu numărul
persoanelor accidentate, în:
a) accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3
zile calendaristice;
b) accidente care produc invaliditate;
c) accident mortal;
d) accidente colective, când sunt accidentate cel puţin trei persoane în
acelaşi timp şi din aceeaşi cauză.
Înregistrarea accidentului de muncă se face pe baza procesului-verbal de
cercetare şi se raportează de către angajator la inspectoratul teritorial de muncă,
precum şi la asigurător, în condiţiile legii .

6.3. La SECŢIUNEA a 3-a , „Bolile profesionale ”, se arată că afecţiunile suferite


de elevi şi studenţi în timpul efectuării instruirii practice sunt, de asemenea, boli
profesionale.
Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către medicii din
cadrul autorităţilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti .
Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau
infirmării lor, precum şi stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac
de către specialiştii direcţiilor de sănătate publică teritoriale, în colaborare cu
inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă.
Declararea bolilor profesionale se face, pe baza procesului-verbal de cercetare.
Bolile profesionale nou-declarate se raportează lunar de către autoritatea de
sănătate publică teritorială, la Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare
privind bolile profesionale din cadrul Institutului de sănătate publică Bucureşti, la

67
Centrul de calcul şi statistică sanitară Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale
asigurătorului stabilit conform legii.
Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează atât
ca boală profesională, cât şi ca accident de muncă.

7. Capitolul 7 , „ Grupuri sensibile la riscuri “ , precizează că femeile gravide,


lehuzele sau femeile care alăptează, tinerii, persoanele cu dizabilităţi trebuie protejate
împotriva pericolelor care le afectează în mod specific. Angajatorii au obligaţia să
amenajeze locurile de muncă ţinând seama de prezenţa grupurilor sensibile la riscuri
specifice.

8. Capitolul 8 , „ Infracţiuni “, stabileşte răspunderile de natură infracţională


şi/sau contravenţională a tuturor participanţilor la procesul de muncă.
8.1. Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă
de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un
pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire
profesională, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 2 ani sau cu amendă { art.37 alin.
(1) din Lege } .
8.2. Dacă fapta prevăzută anterior a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este
închisoarea de la unu la 3 ani sau amendă { art.37 alin. (2) din Lege }.
8.3. Fapta prevăzută la punctul 8.1. săvârşită din culpa se pedepseşte cu închi-
soare de la 3 luni la un an sau cu amendă, iar fapta prevăzută la punctul 8.2. săvârşită
din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.

8.4. Nerespectarea de către orice persoană a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite


cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol
grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională,
se pedepseşte cu închisoare de la unu la 2 ani sau cu amendă { art.38 alin.(1) din Lege }.
8.5. Dacă fapta prevăzută la punctul 8.4. a produs consecinţe deosebite , pe-
deapsa este închisoarea de la unu la 3 ani sau amendă { art.38 alin. (2) din Lege }.
8.6. Dacă nerespectarea constă în repunerea în funcţie a instalaţiilor, maşinilor
şi utilajelor, anterior eliminării tuturor deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi
lor, pedeapsa este închisoarea de la unu la 2 ani sau amendă { art.38 alin. (3) din Lege }.
8.7. Faptele prevăzute la punctul 8.4. şi punctul 8.6. săvârşite din culpă se pe-
depsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, iar fapta prevăzută la
punctul 8.5. săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu
amendă { art.38 alin. (4) din Lege }.

9. Capitolul IX , „ Contravenţii ” , precizează că în această categorie intră faptele


săvârşite de angajatorii aflaţi în una dintre situaţiile prevăzute de Legea în analiză , după
cum urmează :
9.1. Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei (RON)
la 10.000 lei (RON ) încălcarea următoarelor dispoziţii de către angajatori {art. 39
alin.(2) } :
să întocmească un plan de prevenire şi protecţie, compus din măsuri tehnice,
sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să
îl aplice corespunzător condiţiilor de muncă specifice unităţii ( art. 13 lit.b );
să obţină autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii
în muncă, înainte de începerea oricărei activităţi, conform prevederilor legale ( art.
13 lit.c );
să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau
colectiv, în afară de cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte
accidente ori ar periclita viaţa accidentaţilor şi a altor persoane ( art. 13 lit.p );
să asigure echipamente individuale de protecţie ( art. 13 lit.r );
68
9.2. Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei (RON)
la 10.000 lei (RON) încălcarea următoarelor dispoziţii de către angajatori {art.39 alin.(3)} :
să asigure realizarea măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă, cu prilejul
vizitelor de control şi al cercetării evenimentelor ( art. 13 lit.n );
9.3. Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 4.000 lei (RON)
la 8.000 lei (RON) încălcarea următoarelor dispoziţii de către angajatori {art.39 alin.(4)} :
să realizeze o evaluare a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă,
inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice { art.12 alin.(1) lit.a) };
să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra
echipamentului de protecţie care trebuie utilizat { art.12 alin.(1) lit.b);
să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a
echipamentelor de muncă, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie,
soluţii conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în
muncă, prin a căror aplicare să fie diminuate sau eliminate riscurile de
accidentare şi de îmbolnăvire profesională a lucrătorilor { art.13 lit.a) };
să stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le
revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător funcţiilor
exercitate { art.13 lit.d) };
să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea şi /
sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de
particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor
{ art.13 lit.e) };
să asigure şi să controleze cunoaşterea şi aplicarea, de către toţi lucrătorii a
măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a
prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, prin lucrătorii
desemnaţi, prin propria competenţă sau prin servicii externe { art.13 lit.f) };
să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra
riscurilor la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum şi asupra
măsurilor de prevenire şi de protecţie necesare { art.13 lit.h) };
să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute de
legislaţia specifică { art.13 lit.i) };
să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical , corespund
sarcinii de muncă pe care urmează să o execute şi să asigure supravegherea
stării de sănătate a acestora, ulterior angajării { art.13 lit.j) };
să ţină evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific, unde accesul să fie permis
numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate { art.13
lit.k) };
să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de
protecţie, a aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de captare,
reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor
tehnologice { art.13 lit.l) };
să prezinte documentele şi să dea relaţiile solicitate de inspectorii de muncă în
timpul controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor { art.13 lit.m) };
să desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă, lucrătorii care să participe la
efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor { art.13 lit.o) };
să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă şi
adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii, în special sub formă de informaţii şi
instrucţiuni de lucru, specifice locului de muncă şi postului său ( art.20);
cercetarea evenimentelor este obligatorie şi se efectuează de către angajator, în
cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă { art.29
alin.(1) lit.a) };

69
accidentul de muncă înregistrat de angajator se raportează de către acesta la
inspectoratul teritorial de muncă, precum şi la asigurător, potrivit legii { art.32
alin.(2) }.
9.4. Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.500 lei (RON)
la 7.000 lei (RON) încălcarea următoarelor dispoziţii de către angajatori {art.39 alin.(5)} :
• să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la
alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice
utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă { art.7 alin. (4) lit.a) };
• ulterior evaluării riscurilor pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor şi dacă este
necesar, măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producţie
aplicate de către angajator să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi a
protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul activităţilor
întreprinderii şi / sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice{ art.7 alin. (4)
lit.b) };
• să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi
sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini { art.7 alin. (4) lit.c) };
• să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consul-
tărilor cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele
asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de
condiţiile şi mediul de muncă { art.7 alin. (4) lit.d) };
• să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat si specific,
accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile
adecvate { art.7 alin.(4) lit.e) }.
• să coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea şi
igiena, luând în considerare natura activităţilor { art.7 alin.(5) lit.a) };
• să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei şi prevenirii riscurilor profesionale,
luând în considerare natura activităţilor { art.7 alin.(5) lit.b) };
• să se informeze reciproc despre riscurile profesionale{ art.7 alin.(5) lit.c) };
• să informeze lucrătorii şi / sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale
{ art.7 alin.(5) lit.d) };
• măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să comporte, în
nici o situaţie, obligaţii financiare pentru lucrători { art.7 alin.(6) }.
• angajatorul desemnează unul sau mai mulţi lucrători, pentru a se ocupa de
activităţile de protecţie şi de activităţile de prevenire a riscurilor profesionale din
întreprindere şi/sau unitate, denumiţi în continuare lucrători desemnaţi { art.8 alin.(1) } .
• lucrătorii desemnaţi nu trebuie să fie prejudiciaţi ca urmare a activităţii lor de
protecţie şi a celei de prevenire a riscurilor profesionale { art.8 alin.(2) }.
• lucrătorii desemnaţi trebuie să dispună de timpul necesar pentru a-şi putea îndeplini
obligaţiile ce le revin prin prezenta lege { art.8 alin.(3) }.
• dacă, în întreprindere şi / sau unitate nu se pot organiza activităţile de prevenire şi
cele de protecţie din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie să recurgă
la servicii externe { art.8 alin.(4) } .
• în cazul în care angajatorul apelează la servicii externe prevăzute , acestea trebuie
să fie informate de către angajator asupra factorilor cunoscuţi că au efecte sau
sunt susceptibili de a avea efecte asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi
trebuie să aibă acces la informaţiile prevăzute la art. 16 alin.(2) din Lege { art. 8
alin.( 5) }.
• lucrătorii desemnaţi trebuie să aibă, în principal, atribuţii privind securitatea şi
sănătatea în muncă şi, cel mult, atribuţii complementare { art.8 alin.(6) }.
• să informeze, cât mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi unui
risc de pericol grav şi iminent, despre acest risc, precum şi despre măsurile luate
sau care trebuie să fie luate pentru protecţia lor { art.11 alin.(1) lit. a) };

70
• să ia măsuri şi să furnizeze instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea să
oprească lucrul şi/sau să părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte spre
o zonă sigură, în caz de pericol grav şi iminent { art.11 alin.(1) lit. b) };
• să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă există un pericol
grav şi iminent, în afara cazurilor excepţionale şi pentru motive justificate { art.11
alin.(1) lit. c) };
• trebuie să se asigure că, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria
securitate sau a altor persoane atunci când şeful ierarhic imediat superior nu poate fi
contactat, toţi lucrătorii sunt apţi să aplice măsurile corespunzătoare în
conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a
evita consecinţele unui astfel de pericol { art.11 alin.(3) }.
• să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor { art.13 lit.q) };
• să acorde obligatoriu, în cazul degradării sau a pierderii calităţilor de protecţie a
echipamentului individual de protecţie, unul nou { art.13 lit.s) };
• să comunice, de îndată, inspectoratelor teritoriale de muncă, toate evenimentele,
aşa cum sunt definite la art.5 lit.f) din Lege { art.27 alin.(1) lit.a) }.
• să comunice asigurătorului, potrivit Legii nr.346/2002 privind asigurarea pentru
accidente de muncă şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare,
evenimentele urmate de incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces,
la confirmarea acestora { art.27 alin.(1) lit.b) }.
9.5. Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei (RON)
la 6.000 lei (RON) încălcarea următoarelor dispoziţii de către angajatori { art.39 alin.(6)} :
o lucrătorii desemnaţi să aibă capacitatea necesară şi să dispună de mijloacele
adecvate { art.9 alin.(1) lit.a)};
o serviciile externe să aibă aptitudinile necesare şi să dispună de mijloace personale
şi profesionale adecvate { art.9 alin.(1) lit.b)};;
o lucrătorii desemnaţi şi serviciile externe să fie în număr suficient { art.9 alin.(1)
lit.c)};
o să ia măsurile necesare pentru acordarea primului-ajutor, stingerea incendiilor şi
evacuarea lucrătorilor adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi / sau
unităţii, ţinând seama de alte persoane prezente { art. 10 alin.(1) lit. a) };
o să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce
priveşte primul-ajutor, serviciul medical de urgenţă, salvare şi pompieri { art. 10
alin.(1) lit. b) };
o să desemneze lucrătorii care aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a
incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor { art. 10 alin.(2) } ;
o numărul lucrătorilor care aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi
de evacuare a lucrătorilor, instruirea lor şi echipamentul pus la dispoziţia acestora
trebuie să fie adecvate mărimii şi/sau riscurilor specifice întreprinderii şi/sau
unităţii { art. 10 alin.(3) }.
o alimentaţia de protecţie se acordă obligatoriu şi gratuit de către angajatori,
persoanelor care lucrează în condiţii de muncă ce impun acest lucru, şi se
stabileşte prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă
( art. 14 ) ;
o materialele igienico-sanitare se acordă, obligatoriu şi gratuit, de către angajatori
{ art. 15 alin.(1) } ;
o categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de muncă ce impun
acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de muncă şi / sau
contractul individual de muncă { art. 15 alin.(1) } .
o ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii, trebuie să ia măsuri
corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi / sau reprezentanţii acestora să primească, în
conformitate cu prevederile legale, toate informaţiile necesare privind riscurile
71
pentru securitate şi sănătate, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi
protecţie, atât la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la nivelul
fiecărui post de lucru şi/sau funcţie { art.16 alin.(1) lit. a) } ;
o ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii, trebuie să ia măsuri
corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi / sau reprezentanţii acestora să primească, în
conformitate cu prevederile legale, toate informaţiile necesare privind măsurile
luate în conformitate cu prevederile art.10 din Lege { art.16 alin.(1) lit. b) } ;
o trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii lucrătorilor din orice
întreprindere şi / sau unitate exterioară, care desfăşoară activităţi în întreprinderea
şi / sau în unitatea sa, să primească informaţii adecvate privind aspectele , care
privesc aceşti lucrători { art.16 alin.(2) } .

9.5.1. Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei


(RON) la 6.000 lei (RON) încălcarea dispoziţiilor referitoare la obligativitatea declarării
bolilor profesionale , care se face de către medicii din cadrul autorităţilor de sănătate
publică judeţene şi a municipiului Bucureşti { art. 34 alin.(1) }.
9.6. Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.500 lei (RON)
la 5.000 lei (RON) încălcarea următoarelor dispoziţii de către angajatori { art.39 alin.(7)} :
o lucrătorii care, în cazul unui pericol grav şi iminent, părăsesc locul de muncă şi/sau
o zonă periculoasă, nu trebuie să fie prejudiciaţi şi trebuie să fie protejaţi împotriva
oricăror consecinţe negative şi nejustificate pentru aceştia { art. 11 alin. (2) } ;
o lucrătorii nu trebuie să fie prejudiciaţi pentru cazurile prevăzute la art.11 alin. (3)
din Lege , cu excepţia situaţiilor în care aceştia acţionează imprudent sau dau
dovadă de neglijenţă gravă { art. 11 alin. (4) } ;
o să ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii desemnaţi sau reprezentanţii
lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, în
vederea îndeplinirii atribuţiilor şi în conformitate cu prevederile prezentei legi, să
aibă acces la ( art. 17 ) :
a) evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie, prevăzute la art.12 alin. (1)
lit.a) şi lit.b);
b) evidenţa şi rapoartele prevăzute la art. 12 alin.(1) lit.c) şi lit.d);
c) informaţiile privind măsurile din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă, precum şi informaţii provenind de la instituţiile de control şi autorităţile
competente în domeniu.
o în vederea realizării prevederilor art.16, art.17 şi art.18 alin. (1), la nivelul
angajatorului, se înfiinţează, se organizează şi funcţionează comitete de securitate
şi sănătate în muncă ( art. 19 ) ;
o instruirea lucrătorilor, aşa cum este stabiltă de Legea SSM , nu poate fi realizată pe
cheltuiala lucrătorilor şi / sau a reprezentanţilor acestora { art. 21 alin.(1) } ;
o instruirea lucrătorilor, aşa cum este stabiltă de Legea SSM, trebuie să se realizeze
în timpul programului de lucru { art. 21 alin.(2) } ;
o instruirea , pentru reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul
SSM , trebuie să se efectueze în timpul programului de lucru, fie în interiorul, fie în
afara întreprinderii şi / sau unităţii { art. 21 alin.(3) } .
9.7. Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei (RON)
la 4.000 lei (RON) încălcarea următoarelor dispoziţii de către angajatori { art.39 alin.(8)} :
o să ţină evidenţa accidentelor de muncă, ce au ca urmare o incapacitate de muncă
mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a
incidentelor periculoase, precum şi a accidentelor de muncă, aşa cum sunt definite
la art.5 lit.g ) { art. 12 alin.(1) lit.c) } ;
o să elaboreze, pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările
legale, rapoarte privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii săi ) { art. 12
alin.(1) lit.d) } ;
72
o să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii lucră-
torilor, cum ar fi afişe, pliante, filme, diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea
în muncă { art. 13 lit.g) } ;
o reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor sau lucrătorii nu pot fi prejudiciaţi din cauza activităţilor pe care
le desfăşoară în acest sens { art. 18 alin.(5) } ;
o să acorde reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor un timp adecvat, fără diminuarea drepturilor
salariale şi să le furnizeze mijloacele necesare pentru a-şi putea exercita drepturile şi
atribuţiile care decurg din Lege { art. 18 alin.(5) } ;
o să amenajeze locurile de muncă ţinând seama de prezenţa grupurilor sensibile la
riscuri specifice ( art. 36 );
o intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează atât ca
boală profesională, cât şi ca accident de muncă { art. 34 alin.(5) } .
9.8. Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei (RON)
la 10.000 lei (RON) nerespectarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă
privind { art.39 alin.(9) } :
a) fabricarea, transportul, depozitarea, manipularea sau utilizarea
substanţelor sau a preparatelor chimice periculoase şi a deşeurilor rezultate;
b) prevenirea prezenţei peste limitele maxime admise a agenţilor chimici,
fizici sau biologici, precum şi suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale
organismului uman;
c) darea în exploatare sau repunerea în funcţiune, parţială sau totală, a
construcţiilor, echipamentelor de muncă noi sau reparate, precum şi pentru aplicarea
proceselor tehnologice;
d) întocmirea şi respectarea documentaţiilor tehnice pentru executarea
lucrărilor care necesită măsuri speciale de siguranţă;
e) folosirea surselor de foc deschis şi fumatul la locurile de muncă unde
acestea sunt interzise;
f) prevenirea accidentelor prin electrocutare, la executarea, exploatarea,
întreţinerea şi repararea instalaţiilor şi a echipamentelor electrice, precum şi pentru
prevenirea efectelor electricităţii statice şi a descărcărilor atmosferice;
g) asigurarea şi folosirea instalaţiilor electrice de construcţie adecvate la
locurile de muncă unde există pericole de incendiu sau de explozie;
h) asigurarea celei de a doua surse de alimentare cu energie electrică a
echipamentelor de muncă;
i) transportul, manipularea şi depozitarea echipamentelor de muncă,
materialelor şi produselor;
j) delimitarea, îngrădirea şi semnalizarea zonelor periculoase;
k) semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă;
l) asigurarea exploatării fără pericole a recipientelor-butelii cu gaze
comprimate sau lichefiate, a instalaţiilor mecanice sub presiune şi a celor de ridicat, a
conductelor prin care circulă fluide sub presiune şi a altor asemenea echipamente de
muncă;
m) utilizarea, întreţinerea, revizia şi repararea periodică a echipamentelor
de muncă;
n) asigurarea, marcarea şi întreţinerea căilor de acces şi de circulaţie;
o) asigurarea iluminatului de siguranţa;
p) organizarea activităţii de păstrare, întreţinere şi denocivizare a
echipamentului individual de protecţie;
q) întocmirea documentelor de urmărire a parametrilor funcţionali ai
echipamentelor de muncă şi a rapoartelor de serviciu pentru instalaţiile cu regim special
de exploatare;

73
r) aplicarea metodelor de exploatare minieră, execuţia, exploatarea şi
întreţinerea lucrărilor miniere, realizarea şi funcţionarea sistemului de aeraj,
corespunzător clasificării minelor din punctul de vedere al emanaţiilor de gaze;
s) amenajarea locurilor de muncă pentru lucrul la înălţime, în spaţii
închise şi în condiţii de izolare.
9.9. Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei (RON)
la 10.000 lei (RON) neprezentarea de către serviciile externe a raportului semestrial de
activitate ( art. 40 ).
Sancţiunile contravenţionale prevăzute la capitolul IX al Legii SSM se
aplică angajatorilor ( art.41 ) .
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se fac de către
inspectorii de muncă { art. 42 alin.(1)} .
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la art.39
alin.(6) lit.b) şi alin. (8) lit.b) se face şi de către inspectorii sanitari din cadrul
Ministerului Sănătăţii şi al unităţilor subordonate { art. 42 alin.(2)} .
În caz de constatare a unei situaţii care se încadrează în categoria
infracţiunilor , aşa cum sunt ele definite la capitolul VIII din Lege , inspectorii de
muncă şi / sau inspectorii sanitari vor sesiza de îndată organele de urmărire
penală competente, potrivit legii { art. 42 alin.(3)} .
Contravenţiilor prevăzute la capitolul IX al Legii le sunt aplicabile
dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2 / 2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.180/2002, cu
modificările şi completările ulterioare { art. 43 alin.(1)}.
Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore
de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării
acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege, corespunzător faptei
pentru care a fost sancţionat, inspectorul de munca făcând menţiune despre
această posibilitate în procesul-verbal { art. 43 alin.(2)}.
Angajatorii răspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile
cauzate victimelor accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, în măsura în
care daunele nu sunt acoperite integral prin prestaţiile asigurărilor sociale de
stat.

10. Capitolul X , „ Autorităţi competente şi instituţii cu atribuţii în domeniu “ ,


precizează că Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei este autoritatea
competentă în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Principalele atribuţii ale Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi
Familiei în acest domeniu sunt următoarele :
a) elaborează politica şi strategia naţională în domeniul securităţii
şi sănătăţii în muncă, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii şi prin consultarea cu alte
instituţii cu atribuţii în domeniu;
b) elaborează proiecte de acte normative, în vederea implementării
unitare a strategiei naţionale şi a acquis-ului comunitar din domeniu;
c) avizează, participă la elaborarea şi, după caz, la aprobarea
reglementărilor cu implicaţii în domeniu, iniţiate de alte instituţii, potrivit legii;

74
d) monitorizează aplicarea legislaţiei pe baza datelor, a informaţi-
lor şi propunerilor transmise de instituţiile aflate în subordine sau coordonare, precum
şi ale celor cu care colaborează în desfăşurarea activităţii;
e) abilitează persoane juridice şi fizice pentru a presta servicii de
protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, denumite în prezenta
lege servicii externe, la care se face referire la art. 8 alin. (4);
f) recunoaşte, desemnează, notifică şi supraveghează laboratoare
de încercări, precum şi organisme din domeniul său de competenţă, în condiţiile legii;
g) coordonează, în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării,
elaborarea programelor de cercetare de interes naţional în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă;
h) organizează, împreună cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării,
activitatea de pregătire generală şi/sau de specialitate în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă pentru instituţiile de învăţământ;
i) desfăşoară activităţi de informare-documentare în domeniul său
de competenţă, potrivit legii;
j) avizează materiale de informare şi instruire, cum ar fi: suporturi
de curs, broşuri, pliante, afişe elaborate de alte persoane juridice sau fizice, în sensul
asigurării concordanţei mesajelor pe care acestea le conţin cu prevederile legislaţiei în
vigoare;
k) reprezintă statul în relaţiile internaţionale din domeniul său de
competenţă.

Ministerul Sănătăţii, ca organ de specialitate al administraţiei publice


centrale, este autoritatea centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică.
Ministerul Sănătăţii îndeplineşte, în principal, următoarele atribuţii în domeniul
sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă:
a) coordonează activitatea de medicină a muncii la nivel naţional;
b) elaborează sau avizează reglementări pentru protecţia sănătăţii
în relaţie cu mediul de muncă şi pentru promovarea sănătăţii la locul de muncă şi pentru
medicina muncii;
c) supraveghează starea de sănătate a lucrătorilor;
d) asigură formarea şi perfecţionarea profesională în domeniul me-
dicinei muncii;
e) coordonează activitatea de cercetare, declarare, înregistrare şi
evidenţă a bolilor profesionale şi a celor legate de profesiune;
f) autorizează / avizează şi controlează calitatea serviciilor medicale
acordate lucrătorilor la locul de muncă;
g) colaborează cu alte instituţii implicate în activităţi cu impact
asupra sănătăţii lucrătorilor;
h) îndeplineşte şi alte atribuţii, conform competenţelor sale în
domeniu, reglementate prin legi speciale.

Inspecţia Muncii reprezintă autoritatea competentă în ceea ce priveşte


controlul aplicării legislaţiei naţionale referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă la
toate persoanele fizice şi juridice din sectorul public şi privat , cu excepţia celor expres
menţionate în Lege şi are, în principal, următoarele atribuţii:
a) controlează realizarea programelor de prevenire a riscurilor
profesionale;
b) solicită măsurători şi determinări, examinează probe de produse
şi de materiale în unităţi şi în afara acestora, pentru clarificarea unor evenimente sau
situaţii de pericol;
c) dispune sistarea activităţii sau scoaterea din funcţiune a
echipamentelor de muncă, în cazul în care constată o stare de pericol grav şi iminent de
75
accidentare sau de îmbolnăvire profesională şi sesizează, după caz, organele de
urmărire penală;
d) cercetează evenimentele conform competenţelor, avizează
cercetarea, stabileşte sau confirmă caracterul accidentelor;
e) coordonează, în colaborare cu Institutul Naţional de Statistică şi
cu celelalte instituţii implicate, după caz, sistemul de raportare şi evidenţă a
accidentelor de muncă şi a incidentelor, iar, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii,
sistemul de raportare a bolilor profesionale sau legate de profesie;
f ) analizează activitatea serviciilor externe prevăzute la art. 8
alin.(4) şi propune retragerea abilitării, după caz;
g) raportarea către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi
Familiei a situaţiilor deosebite care necesită îmbunătăţirea reglementărilor din domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă.

Asigurătorul , stabilit de legislaţia în domeniu , reprezintă autoritatea compe-


tentă în domeniul asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi are
următoarele atribuţii :
a) sprijinirea şi îndrumarea activităţii de prevenire în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă a angajatorilor;
b) reabilitarea medicală şi compensarea victimelor accidentelor de
muncă şi a bolilor profesionale;
c) recunoaşterea organismelor care efectuează certificarea siste-
mului de management al securităţii şi sănătăţii în muncă la nivelul angajatorului;
d) raportarea către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei
a situaţiilor deosebite care necesită îmbunătăţirea reglementărilor din domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă.

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii


fundamentează ştiinţific măsurile de îmbunătăţire a activităţii de securitate şi sănătate în
muncă şi promovează politica stabilită pentru acest domeniu.

Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia


generală a penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiţiei, Serviciul Român de
Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de
Telecomunicaţii Speciale, precum şi Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor
Nucleare organizează, coordonează şi controlează activitatea de securitate şi sănătate
în muncă din unităţile lor, prin serviciile de prevenire şi protecţie create sau desemnate
de către aceste instituţii, în scopul aplicării prevederilor prezentei legi.
Cercetarea, înregistrarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor
profesionale produse în unităţile din subordinea instituţiilor de mai sus se efectuează de
organele proprii ale acestora.

11. Capitolul XI , „ Dispoziţii finale ” , precizează că se aprobă prin hotărâre a


Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei,
următoarele acte normative:
a) norme metodologice de aplicare a prevederilor Legii SSM;
b) transpunerea directivelor specifice referitoare la securitatea şi
sănătatea în muncă.
În aplicarea prevederilor Legii, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei
va elabora proiecte de acte normative necesare implementării şi/sau adaptării situaţiilor
existente la cerinţele acesteia.
Activităţile de interes naţional în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi
sursele de acoperire a cheltuielilor necesare în vederea realizării acestora se aprobă

76
prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi
Familiei.
Activităţile de interes naţional de cercetare ştiinţifică în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă se finanţează din fondurile prevăzute pentru acestea, potrivit
legislaţiei în domeniu .
Legea SSM a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2006 , dată de la care se
abrogă:
Legea protecţiei muncii nr.90/1996, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.47 din 29 ianuarie 2001, cu modificările ulterioare;
Decretul Consiliului de Stat nr.400/1981 pentru instituirea unor reguli privind
exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor, utilajelor şi maşinilor, întărirea ordinii
şi disciplinei în muncă în unităţile cu foc continuu sau care au instalaţii cu
grad ridicat de pericol în exploatare, republicat în Buletinul Oficial al
României, nr. 5 din 11 ianuarie 1982;
orice alte dispoziţii contrare.
Legea SSM transpune Directiva Consiliului nr.89 / 391 / CEE privind introducerea
de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de
muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene (JOCE), nr.L 183 din 14
iunie 1989.
Legea SSM a fost adoptată de Parlamentul României la data de 14 iulie 2006 sub
numărul 319 , fiind publicată în M.O. , partea I , nr. 646 din 26.07.2006.

∗ LEGEA INSPECŢIEI MUNCII


Legea de mai sus reglementează înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii ca
organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea MMSSF.
În capitolul II , Legea prezintă atribuţiile Inspecţiei Muncii.
Obiectivele principale ale Inspecţiei Muncii sunt următoarele :
a) controlul aplicării prevederilor legale referitoare la relaţiile de muncă , la
securitatea şi sănătatea în muncă , la protecţia salariaţilor care lucrează în
condiţii deosebite şi a prevederilor legale referitoare la asigurarile sociale.
b) informarea autorităţilor competente cu privire la deficienţele legate de
aplicarea corectă a dispoziţiilor legale în vigoare ;
c) furnizarea de informaţii celor interesaţi despre cele mai eficace mijloace de
respectare a legislaţiei muncii ;
d) asistarea tehnică a angajatorilor şi angajaţilor, pentru prevenirea riscurilor
profesionale şi a conflictelor sociale ;
e) iniţierea de propuneri adresate Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi
Familiei pentru imbunatăţirea legislaţiei existente şi elaborarea de noi acte legislative în
domeniu .
În indeplinirea obiectivelor, Inspecţia Muncii are următoarele atribuţii principale :
∗ în domeniul stabilirii relaţiilor de muncă controlează :
încadrarea în muncă şi încetarea activităţii persoanelor care desfăşoară
orice activitate în temeiul unui contract individual de muncă sau al unei
convenţii civile de prestări servicii ;
stabilirea şi respectarea duratei timpului de lucru ;
stabilirea şi acordarea drepturilor salariale , precum şi a celorlalte drepturi
decurgând din munca prestată ;
accesul , fără nici o discriminare , pe piaţa muncii , al tuturor persoanelor
apte , respectarea normelor specifice privind condiţiile de muncă ale
tinerilor, femeilor, precum şi ale unor categorii de persoane defavorizate;

77
respectarea celorlalte prevederi cuprinse in legislaţia muncii şi a clauzelor
contractelor colective de muncă ;

∗ în domeniul securităţii şi al sănătăţii în muncă :


acordă asistenţă tehnică persoanelor juridice la elaborarea programelor de
prevenire a riscurilor profesionale şi controlează realizarea acestora ;
efectuează sau solicită măsurători şi determinări , examinează probe de
produse şi de materiale , în unităţi şi în afara acestora , pentru clarificarea
unor situatii de pericol ;
dispune sistarea activităţii sau scoaterea din funcţiune a echipamentelor de
muncă , în cazul în care constată o stare de pericol iminent de accidentare
sau de îmbolnăvire profesională şi sesizează , dupa caz , organele de
urmărire penală ;
acordă angajatorilor, persoane juridice şi fizice, autorizatia de funcţionare
din punct de vedere al SSM ;
retrage autorizaţia de funcţionare din punct de vedere SSM , dacă constată
că prin modificarea condiţiilor care au stat la baza emiterii acesteia nu se
respectă prevederile legislaţiei în vigoare ;
cercetează accidentele de muncă conform prevederilor Normelor
metodologice privind comunicarea , cercetarea , înregistrarea , raportarea
şi evidenţa accidentelor de muncă ;
coordonează activitatea de instruire şi informare a angajaţilor în domeniul
securităţii , sănătăţii şi al relaţiilor de muncă şi urmăreşte activitatea de
formare a specialiştilor în domeniu ;
controlează aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la punerea în
conformitate a produselor, maşinilor, utilajelor şi a echipamentelor de
protecţie din punct de vedere al securităţii în muncă, la intrarea acestora
pe teritoriul naţional , prin inspectorii de muncă sau prin organisme
acreditate de Ministerul Muncii , Solidarităţii Sociale şi Familiei;
controlează respectarea îndeplinirii cerinţelor legale referitoare la
sănătatea în muncă şi la înlăturarea riscurilor de îmbolnăviri profesionale.
Capitolul III al Legii, cuprinde prevederi referitoare la modul de organizare a
Inspecţiei Muncii la nivel central şi teritorial , precum şi prevederi referitoare la
salarizarea personalului .
Capitolul IV, cuprinde prevederi referitoare la calităţile , obligaţiile şi drepturile
inspectorilor de muncă , în care sens :
inspectorii de muncă sunt funcţionari publici ;
inspectorii de muncă sunt independenţi faţă de orice schimbare guvernamentală
din afară ;
încadrarea inspectorilor de muncă , se face prin concurs sau examen , în raport
cu pregătirea profesională şi cu aptitudinile candidaţilor ;
numirile în funcţii de conducere se fac pe baza unor criterii stabilite în
Regulamentul de organizare şi funcţionare al Inspecţiei Muncii ;

inspectorii de muncă sunt obligaţi :


să nu aibă nici un interes , direct sau indirect , de orice natura ar fi acesta ,
în unităţile care se află sub incidenţa controlului lor ;
să nu dezvăluie secretele de fabricaţie şi , în general , procedurile de
exploatare, de care ar putea lua cunoştinţă în exercitarea funcţiilor lor ,nici
după momentul incetării , indiferent de motiv, a contractului lor individual
de muncă ;

78
să păstreze confidenţialitatea oricărei reclamaţii care semnalează nerespec-
tarea prevederilor legale în domeniul reglementat de actul normativ analizat
şi să nu dezvăluie , conducatorului persoanei juridice şi persoanei fizice
sau reprezentantului acestora, faptul că inspecţia a fost efectuată ca urmare
a unei reclamaţii .

inspectorii de muncă au următoarele drepturi :


să li se permită accesul liber , permanent şi fără înştiinţare prealabilă în sediul
persoanei juridice şi în orice alt loc de muncă organizat de aceasta ;
să solicite conducerii persoanei juridice sau persoanei fizice documentele şi
informaţiile necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea
cercetării accidentelor de muncă ;
să procure dovezi , să efectueze investigaţii sau examene , să ceară prezentarea
documentaţiei pe care o consideră necesară , să realizeze măsurători sau să
preleveze mostre de substanţe utilizate în procesul de producţie ;
să impună ca abaterile constatate în domeniu să fie remediate pe loc sau într-un
timp limitat ;
să ceară , acolo unde este cazul , modificarea instalaţiilor sau a produselor
tehnologice utilizate , dacă acestea nu asigură securitatea lucrătorilor la locul de
muncă ;
să dispună întreruperea sau suspendarea imediată a proceselor de muncă, atunci
când constată o stare de pericol iminent de accident sau de îmbolnavire
profesională pentru lucrătorii care participă la procesul de producţie sau pentru
alte persoane ;
să apeleze la organisme agreate pentru a verifica starea locurilor de muncă sau a
materialelor folosite ;
să dispună măsuri atunci când conducatorul persoanei juridice nu îşi indepli-
neşte obligaţiile legale ;
să sesizeze organele de urmărire penală cu privire la cazurile de abateri
considerate infracţiuni ;
să intre în toate locurile în care se efectuează lucrări care implică riscuri pentru
securitatea şi sănătatea lucrătorilor ;
să ceară informaţii , fie singuri, fie in prezenţa martorilor, de la orice persoană şi
despre orice problemă care constituie obiectul controlului ;
să propună retragerea autorizaţiei de funcţionare din punct de vedere al
securităţii în muncă , dacă constată că , prin modificarea condiţiilor care au stat
la baza acesteia , nu se respectă prevederile legislaţiei în vigoare.
Capitolul V, se referă la sancţiunile pe care inspectorul de muncă le poate aplica
pentru contravenţiile constatate , conform competenţelor pe care acesta le are acordate
de lege .
Măsurile luate de inspectorii de muncă pot fi contestate pe căile judiciare sau
administrative prevăzute de lege.

Capitolul VI , denumit ″ Dispozitii finale ″, cuprinde anumite precizări referitoare


la patrimoniul Inspecţii a Muncii , la preluarea personalului de la alte structuri ale
Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale , la modul de gestionare a sumelor rezultate
din prestările de servicii , precum şi la actele normative care se abrogă odată cu
intrarea in vigoare a legii.
Legea Inspecţiei Muncii a fost votată de Parlamentul României la data de 16
iunie 1999 şi a intrat în vigoare odată cu publicarea în Monitorul Oficial nr. 283 ,
respectiv la data de 21 iunie 1999 , având numărul 108 .

79
Datorită necesităţii corelării cu alte acte normative deja emise şi a precizării
faptului că organele teritoriale au personalitate juridică , a fost nevoie ca legea să fie
amendată , lucru care s-a realizat prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 137 din data de 22
septembrie 1999 .

∗ LEGEA PRIVIND ASIGURAREA PENTRU ACCIDENTE DE


MUNCA SI BOLI PROFESIONALE NR. 346/2002
Legea privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale nr. 346 /
2002, obliga toti angajatorii sa-si asigure angajatii.
Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale garantează un
ansamblu de servicii şi prestaţii în beneficiul persoanelor asigurate, în vederea:
• promovării sănătăţii şi a securităţii în muncă şi prevenirii accidentelor de muncă
şi a bolilor profesionale;
• diminuării şi compensării consecinţelor accidentelor de muncă şi ale bolilor
profesionale.
Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se fundamentează pe
următoarele principii:
• asigurarea este obligatorie pentru toţi cei ce utilizează forţă de muncă angajată cu
contract individual de muncă;
• riscul profesional este asumat de cei ce beneficiază de rezultatul muncii prestate;
• fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se constituie
din contribuţii diferenţiate în funcţie de risc, suportate de angajatori sau de
persoanele fizice care încheie asigurarea, potrivit prevederilor prezentei legi;
• creşterea rolului activităţii de prevenire în vederea reducerii numărului
accidentelor de muncă şi al bolilor profesionale;
• solidaritatea socială, prin care participanţii la sistemul de asigurare pentru
accidente de muncă şi boli profesionale îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază
de drepturi pentru prevenirea, diminuarea sau eliminarea riscurilor prevăzute de
lege;
• asigurarea unui tratament nediscriminatoriu pentru beneficiarii drepturilor
prevăzute de lege;
• asigurarea transparenţei în utilizarea fondurilor;
• repartiţia fondurilor în conformitate cu obligaţiile ce revin sistemului de asigurare
pentru accidente de muncă şi boli profesionale prin prezenta lege.
Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale are următoarele
obiective:
• prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
• reabilitarea medicală şi socioprofesională a asiguraţilor, victime ale accidentelor
de muncă şi ale bolilor profesionale, precum şi recuperarea capacităţii de muncă
a acestora;
• acordarea de prestaţii în bani pe termen lung şi scurt, sub formă de indemnizaţii
şi alte ajutoare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
Asigurătorul are obligaţia de a promova şi de a stimula activitatea de prevenire a
accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, în scopul:
• menţinerii integrităţii fizice şi psihice a persoanelor asigurate;
• îmbunătăţirii condiţiilor de muncă;
• eliminării sau reducerii riscurilor de accidente de muncă şi boli profesionale.
Personalul tehnic al asigurătorului, care desfăşoară activităţi de prevenire a
accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, atestat de autoritatea de stat
competentă potrivit legii, precum şi personalul medical specializat în medicina muncii
au următoarele atribuţii:
• acordă consultanţă şi asistenţă tehnică şi medicală de medicina muncii cu privire
la măsurile şi mijloacele de prevenire;
80
• iniţiază şi elaborează studii şi analize şi asigură documentaţia privind riscurile şi
condiţiile de muncă din unităţi, în vederea fundamentării unor măsuri de
prevenire;
• propun finanţarea, din fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale, a unor proiecte sau programe de cercetare pentru fundamentarea
ştiinţifică a măsurilor de prevenire necesare;
• elaborează şi propun angajatorilor instrucţiuni de prevenire şi proceduri de lucru
specifice unor locuri de muncă;
• participă la cercetarea accidentelor de muncă ce au ca urmare incapacitatea
temporară de muncă, în comisiile de cercetare numite de angajatori;
• controlează aplicarea şi respectarea măsurilor de prevenire convenite cu
angajatorii;
• elaborează şi propun forme şi mijloace de educare şi informare pentru prevenirea
accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
• ţin evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
• propun asigurătorului majorări sau reduceri ale contribuţiei, pentru stimularea
activităţii de prevenire;
• acolo unde este cazul, pot propune asigurătorului încheierea unor convenţii cu
angajatorii, în scopul îmbunătăţirii activităţii de prevenire a accidentelor de
muncă şi a bolilor profesionale.

În conformitate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 346/2002, cu modificările şi


completările ulterioare, asiguraţii au dreptul la următoarele prestaţii şi servicii:
- reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă;
- reabilitare şi reconversie profesională;
- indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă;
- indemnizaţie pentru trecerea temporară în alt loc de muncă;
- indemnizaţie pentru reducerea timpului de muncă;
- indemnizaţie pe durata cursurilor de calificare şi de reconversie profesională;
- compensaţii pentru atingerea integrităţii;
- despăgubiri în caz de deces;
- rambursări de cheltuieli;
Atribuţiile specifice de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale,
în calitate de prestatori de servicii, pot fi realizate, în condiţiile prezentei legi, şi de
asociaţii profesionale de asigurare, constituite în acest scop pe sectoare de activitate
ale economiei naţionale.
Asociaţiile profesionale de asigurare funcţionează pe bază de statut propriu, cu
respectarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi
fundaţii şi ale prezentei legi.
Persoanele care datorează contribuţii de asigurare pentru accidente de muncă şi
boli profesionale pot constitui asociaţii la nivelul sectoarelor de activitate ale economiei
naţionale.
Asociaţiile profesionale de asigurare sunt organisme paritare, care se constituie
şi funcţionează ca persoane juridice în condiţiile prezentei legi şi ale Ordonanţei
Guvernului nr. 26/2000. Asociaţiile profesionale de asigurare îşi pot elabora regulamente
şi instrucţiuni proprii.
În vederea funcţionării asociaţiile profesionale de asigurare sunt obligate să
solicite autorizarea de către Fondul Naţional.
Asociaţiile profesionale de asigurare exercită următoarele atribuţii:
• prestează servicii în scopul prevenirii accidentelor de muncă şi a bolilor
profesionale;
• acordă prestaţiile de asigurare prevăzute în prezenta lege şi întocmesc
documentaţia necesară în vederea acordării acestora;

81
• elaborează studii şi evaluări privind riscul de accidentare şi îmbolnăvire
profesională;
• ţin evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, a prestaţiilor
acordate şi a costurilor aferente;
• asigură acordarea de prestaţii medicale prin servicii proprii sau pe bază de
contract încheiat cu furnizorii de servicii medicale, potrivit legii;
• verifică modul în care sunt utilizate prestaţiile băneşti acordate pentru
serviciile de reabilitare medicală şi socioprofesională.
Contribuţiile se stabilesc în funcţie de tarife şi clase de risc.Tariful de risc se
determină pentru fiecare sector de activitate în funcţie de riscul de accidentare şi de
îmbolnăvire profesională din cadrul sectorului respectiv. În cadrul tarifelor de risc
diferenţierea pe categorii de activităţi se realizează prin clase de risc. Tarifele şi clasele
de risc se revizuiesc o dată la 4 ani. Încadrarea în clasele de risc se face de către
asigurător, corespunzător activităţilor desfăşurate în fiecare unitate.
Cotele de contribuţie datorate de angajatori în funcţie de clasa de risc se vor situa
în limita unui procent minim de 0,5% şi a unui procent maxim de 4% aplicat asupra
fondului brut de salarii.
Contribuţia datorată de persoanele fizice este unică, indiferent de activitatea
prestată, de la 0,5% la 1% aplicată asupra venitului lunar asigurat.

NIVELUL II . LEGISLAŢIA SECUNDARĂ


Legislaţia secundară detaliază prevederile legislaţiei primare şi cuprinde măsuri
de prevenire şi reguli de aplicare.
Din categoria legislaţiei secundare fac parte :
- normele metodologice de aplicare a Legii SSM ;
- normativele ;
- standardele de securitate a muncii ;
- standardele de produs.

NIVELUL III . LEGISLATŢIA TERŢIARĂ


Legislaţia terţiară cuprinde măsuri de prevenire detaliate.
Din categoria documentelor care constituie legislaţia terţiară fac parte
instrucţiunile proprii de securitate a muncii elaborate la nivelul persoanei juridice / fizice
prin detalierea prevederilor legislaţiei secundare .
Instrucţiunile sunt acte juridice aflate sub incidenţa Legii SSM , emise de
angajatori şi au ca scop stabilirea tuturor măsurilor de securitate şi sănătate în muncă
necesare pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale care
se pot produce la locurile de muncă din întreprinderile / unităţile acestora.
Ele sunt obligatorii numai pentru emitent şi pot fi elaborate pentru întregul
proces , anumite faze ale acestuia , o activitate , operaţie etc.

82
V. NORME METODOLOGICE
PENTRU APLICAREA LEGII SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA
nr. 319 / 2006

CAPITOLUL I .Dispoziţii generale

Prezentele norme metodologice stabilesc modul de aplicare a prevederilor Legii


securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319/2006.
În sensul prezentelor norme, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

1. autorizare a funcţionării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă -


reprezintă asumarea de către angajator a responsabilităţii privind legalitatea desfăşurării
activităţii din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă;

2. serviciu intern de prevenire şi protecţie - reprezintă totalitatea resurselor


materiale şi umane alocate pentru efectuarea activităţilor de prevenire şi protecţie în
întreprindere şi/sau unitate;

3. comitet de securitate şi sănătate în muncă - este organul paritar constituit la


nivelul angajatorului, în vederea participării şi consultării periodice în domeniul securităţii
şi sănătăţii în muncă, în conformitate cu art.18 alin.(1)-(3) din Legea securităţii şi sănătăţii
în muncă nr.319/2006;

4. zone cu risc ridicat si specific - sunt acele zone din cadrul întreprinderii şi/sau
unităţii în care au fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu
consecinţe grave, ireversibile respectiv, deces sau invaliditate;

5. accident care produce incapacitate temporară de muncă (ITM) - accident care


produce incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice consecutive,
confirmată prin certificat medical fiind ca urmare a accidentului suferit;

6. accident care produce invaliditate (INV) - accident care produce invaliditate


confirmată prin decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele
medicale în drept;

7. accident mortal (D) – accident în urma căruia se produce decesul accidentatului


confirmat, imediat sau după un interval de timp, în baza unui act medico-legal;

8. accident colectiv – accidentul în care au fost accidentate cel puţin trei persoane,
în acelaşi timp şi din aceleaşi cauze, în cadrul aceluiaşi eveniment;

9. accident de muncă de circulaţie - accident survenit în timpul circulaţiei pe


drumurile publice sau generat de traficul rutier, dacă persoana vătămată se afla în
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;

83
10. accident de muncă de traseu:
a) accident survenit în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă
la domiciliu şi invers şi care a antrenat vătămarea sau decesul;
b) accident survenit pe perioada pauzei reglementare de masă în locuri organizate
de angajator, pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde ia masa şi
invers, şi care a antrenat vătămarea sau decesul;
c) accident survenit pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul
unde îşi încasează salariul şi invers şi care a antrenat vătămarea sau decesul;

11. accident în afara muncii – accident care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de


prevederile art. 5 lit. g) şi art. 30 din Legea nr. 319/2006;

12. invaliditate - pierdere parţială sau totală a capacităţii de muncă, confirmată prin
decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept;

13. invaliditate evidentă – pierdere a capacităţii de muncă datorată unor vătămări


evidente, cum ar fi un braţ smuls din umăr, produse în urma unui eveniment, până la
emiterea deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate de către organele medicale în
drept;

14. intoxicaţie acută profesională - stare patologică apărută brusc, ca urmare a


expunerii organismului la noxe existente la locul de muncă;

15. îndatoriri de serviciu - sarcini profesionale stabilite în: contractul individual de


muncă, regulamentele de ordine interioară, regulamentele de organizare şi funcţionare, fişa
postului, deciziile scrise, dispoziţiile scrise sau verbale ale conducătorului direct sau ale
şefilor ierarhici ai acestuia;

16. comunicare - procedura prin care angajatorul comunică producerea unui


eveniment, de îndată, autorităţilor prevăzute la art.27 alin.(1) din Legea nr.319/2006;

17. evidenţă – procedura prin care se stabilesc mijloacele si modalităţile de păstrare


a informaţiilor referitoare la evenimentele produse;

18. cercetare a bolilor profesionale – procedură efectuată în mod sistematic, cu


scopul de a stabili caracterul de profesionalitate a bolii semnalate;

19. semnalare a bolilor profesionale - procedură prin care se indică pentru prima
oară faptul că o boală ar putea fi profesională;

20. raportare a bolilor profesionale - procedură prin care se transmit informaţii


referitoare la bolile profesionale declarate potrivit legii la Centrul naţional de coordonare
metodologică şi informare privind bolile profesionale şi la Centrul Naţional pentru
Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în Domeniul Sănătăţii
Bucureşti.

84
VI. AUTORIZAREA FUNCŢIONĂRII ANGAJATORILOR DIN PUNCT
DE VEDERE AL
SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ ( SSM )

1. Actele normative care reglementează autorizarea funcţionării din punct de


vedere al SSM sunt :
Legea nr. 319 / 2006, privind Securitatea şi Sănătatea în Muncă:
” art. 13- În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi
pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au
următoarele obligaţii: ......
c) să obţină autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al securităţii şi
sănătăţii în muncă, înainte de începerea oricărei activităţi, conform prevederilor
legale; ”
Legea nr. 359 / 2004 modificată şi completată de Ordonanţa de Urgenţă nr. 75 /
2004 - privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a
persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a
acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice :
„ art. 4. - Autorizarea funcţionării solicitanţilor se face cu îndeplinirea
procedurii prevăzute de prezenta lege şi de actele normative speciale, armonizate cu
prevederile prezentei legi. ”
„ art. 5. - (1) Prin autorizarea funcţionării, în sensul prezentei legi, se
înţelege asumarea de către solicitant a responsabilităţii privitoare la legalitatea
desfăşurării activităţilor declarate.”

Legea nr. 300 / 2004 ( *actualizată* ) - privind autorizarea persoanelor fizice şi


a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent :

” art.4 - Persoana fizică care desfăşoară activităţi economice în mod


independent şi asociaţia familială trebuie să deţină autorizaţia şi certificatul de
înregistrare eliberate în condiţiile prezentei legi. ”

2. AUTORIZAREA ANGAJATORILOR
pentru funcţionarea în baza Legii nr. 319 / 2006, privind SSM

Capitolul II din Normele Medologice pentru aplicarea Legii SSM nr. 319 / 2006
stabileşte procedura de autorizare a funcţionării din punct de vedere al securităţii şi
sănătăţii în muncă.
Nu se supun procedurii prevăzute la art.1 persoanele fizice, asociaţiile
familiale şi persoanele juridice pentru care autorizarea funcţionării , inclusiv în dome-
niul SSM, s-a efectuat în temeiul Legii nr.359 / 2004 privind simplificarea formalităţilor
la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi
persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea
funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare.
Asumarea de către angajator a responsabilităţii privind legalitatea desfăşurării
activităţii din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă se face pentru
activităţile care se desfăşoară la sediul social, la sediile secundare sau în afara
acestora.

87
2.1. Procedura autorizării

Pentru obţinerea autorizaţiei de functionare din punct de vedere al SSM ,


angajatorul va depune la sediul Inspectoratului Teritorial de Muncă competent
teritorial un dosar care va cuprinde obligatoriu următoarele documente :
∗ cerere completată în două exemplare, semnate în original de către angajator,
conform modelului prezentat în anexa nr.1. a N.M. de aplicare a Legii nr. 319 / 2006 ;
∗ copii de pe actele de înfiinţare ;
∗ declaraţia pe propria răspundere, conform modelului prezentat în anexa nr. 2
a N.M. de aplicare a Legii nr. 319 / 2006 , din care rezultă că, pentru activităţile
declarate, sunt îndeplinite condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
∗ pentru actele depuse în susţinerea cererii se va completa opisul, prezentat în
anexa nr.1. a N.M. de aplicare a Legii nr. 319 / 2006 .

În vederea autorizării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă,


inspectoratele teritoriale de muncă procedează după cum urmează :
a) înregistrează cererile de autorizare a funcţionării din punct de vedere al
securităţii şi sănătăţii in muncă;
b) verifică actele depuse în susţinerea acestora, precum şi declaraţiile-tip pre-
văzute la art. 6 a N.M. de aplicare a Legii nr. 319 / 2006;
c) completează şi emite certificatul constatator, conform modelului prezentat
în anexa nr. 3 a N.M. de aplicare a Legii nr. 319 / 2006 ;
d) asigură evidenţa certificatelor constatatoare eliberate, conform modelului
prezentat în anexa nr.4 a N.M. de aplicare a Legii nr. 319 / 2006;
e) asigură arhivarea documentaţiei în baza căreia s-au emis certificatele
constatatoare.
Termenul de eliberare a certificatului constatator este de 5 zile lucrătoare,
calculat de la data înregistrării cererii.
Certificatul constatator, emis în baza declaraţiei pe propria răspundere, dă
dreptul angajatorilor să desfăşoare activităţile pentru care au obţinut certificatul.
În cazul în care constată abateri de la respectarea prevederilor legale din
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, inspectorul de muncă sistează activitatea
şi propune inspectoratului teritorial de muncă înscrierea menţiunii în certificatul
constatator. Inspectoratul teritorial de muncă menţionează sistarea activităţii în
certificatul constatator.
În situaţia de mai sus, angajatorul poate relua activitatea numai după ce
demonstrează că a remediat deficienţele care au condus la sistarea activităţii şi a
obţinut autorizarea conform art. 6 din N.M. de aplicare a Legii nr. 319 / 2006.
În acest caz , cererea va fi însoţită de certificatul constatator eliberat iniţial, în
original , în care Inspectoratul teritorial de muncă va menţiona data reluării activităţii.

2.2 Concluzii
Cu ocazia actiunilor de control , inspectorul de muncă va verifica o serie de
documente pe care angajatorul trebuie să le deţină şi le pună la dispoziţia organului
de control , respectiv :
∗ dovada deţinerii spaţiului ;
∗ lista dotărilor cu echipamente de muncă ;
∗ buletine de verificare a valorii rezistenţei de dispersie a unei instalaţii der
legare la pământ ( prize de pământ , conductoare de legătură );
∗ planuri de situaţie ;

88
∗ alte documente după caz :
- copie de pe notificarea privind deţinerea şi utilizarea substantelor şi
preparatelor chimice periculoase utilizate, conform prevederilor art. 22 , alin.
(2) din Legea nr. 360 / 2003 , actualizată şi completată de Legea nr. 263 / 2005
- copii de pe autorizaţiile ISCIR pentru toate echipamentele de muncă
care intră sub incidenţa PT- ISCIR;
- copie de pe autorizaţiile şi certificate de conformitate eliberate de
INSEMEX Petroşani , în cazul echipamentelor tehnice care funcţionează în
medii potenţial explozive ;
- copie de pe documentaţia de expertizare privind rezistenţa seismică
a clădirilor ( pentru clădiri construite înainte de 1977 ) ;

• autorizarea de funcţionare din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii


în muncă este valabilă atât timp cât nu s-au modificat condiţiile iniţiale pentru care
aceasta a fost eliberată ;

• la modificarea condiţiilor iniţiale angajatorul va solicita revizuirea


autorizării de funcţionare din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă ;

• tarifele pentru efectuarea autorizării de funcţionare din punct de vedere


al securităţii şi sănătăţii în muncă sunt stabilite prin Ordin al ministrului muncii ,
solidarităţii sociale şi familiei;

2.3. SANCŢIUNI
Neautorizarea funcţionării din punct de vedere al SSM , constituie contravenţie
sancţionabilă conform prevederilor art. 39 alin.(2) din Legea nr. 319 / 2006 , privind
SSM cu amendă cuprinsă între 5.000 – 10.000 lei ( RON ) .
În conformitate cu art. 28 din Ordonanţa Guvernului , nr. 2 / 2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, aprobată prin Legea nr. 180 / 2002, cu modificările şi
completările ulterioare, contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult
48 de ore de la data încheierii procesului - verbal ori, după caz , de la data comunicării
acestuia , jumătate din valoarea minimului amenzii , respectiv 2.500 lei ( RON ).

3. AUTORIZAREA SOLICITANŢILOR
în baza Legii nr. 359 / 200, modificată şi completată de Ordonanţa de Urgenţă nr. 75 /
2004 - privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a
persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a
acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice

Prin autorizarea funcţionării, în sensul prezentei legi, se înţelege asumarea de


către solicitant a responsabilităţii privitoare la legalitatea desfăşurării activităţilor
declarate.

3.1. Procedura autorizării


În vederea eliberării de către biroul unic din cadrul Oficiului Registrului
comerţului de pe lângă tribunal a certificatului de înregistrare conţinând codul unic
de înregistrare sau, după caz, a certificatului de înscriere de menţiuni, solicitantul are
obligaţia sa depună, o data cu cererea de înregistrare şi actele doveditoare, declaraţia
- tip pe propria răspundere, semnată de asociaţi sau de administratori, din care sa
rezulte, după caz, ca:

89
a) persoana juridică nu desfăşoară , la sediul social sau la sediile secundare,
activităţile declarate o perioada de maximum 3 ani;
b) persoana juridică îndeplineşte condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia
specifica în domeniul situaţiilor de urgenţă ( exP.S.I.), sanitar, sanitar-veterinar,
protecţiei mediului şi ssm, pentru activităţile precizate în declaraţia-tip.
Orice modificare cu privire la cele declarate atrage obligaţia solicitantului de a
depune la biroul unic din cadrul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal o
noua declaraţie-tip pe propria răspundere corespunzătoare modificărilor intervenite.
Oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal înregistrează în registrul
comerţului datele din declaraţiile-tip .
Procedura de autorizare a funcţionării pe baza declaraţiei-tip pe propria
răspundere se desfăşoară prin intermediul biroului unic din cadrul oficiului registrului
comerţului de pe lângă tribunal, la care solicitantul are obligaţia înregistrării sediului
social sau secundar.
Biroul unic din cadrul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, pe
baza declaraţiilor-tip , eliberează solicitanţilor certificate constatatoare care atesta ca:
a) s-a înregistrat declaraţia-tip pe propria răspundere, din care rezultă ca la
sediul social sau secundar nu se desfăşoară activităţile prevăzute în actul
constitutiv sau modificator;
b) s-a înregistrat declaraţia-tip pe propria răspundere, din care rezultă ca
sunt îndeplinite condiţiile de autorizare prevăzute de legislaţia specifica în
domeniul situaţiilor de urgenţă ( exP.S.I.), sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei
mediului şi ssm , pentru activităţile declarate ;
c) s-a înregistrat declaraţia-tip pe propria răspundere, din care rezulta
modificările intervenite faţă de declaraţia-tip anterioară.

Controlul conformităţii celor declarate de solicitanţi ( prin declaraţiile - tip pe


propria răspundere ) , va fi efectuat de către autorităţile publice competente ,
respectiv:
- Inspectoratele pentru situaţii de urgenţă ( fostele Brigăzi şi Grupuri de pompieri
militari ) din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor ;
- Autorităţile de Sănătate Publică teritoriale din subordinea Ministerului Sănătăţii
Publice sau ministerele cu reţea proprie de sănătate publică;
- Autoritatea Naţională Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor sau
ministerele cu reţea sanitară veterinară proprie;
- Autorităţile publice teritoriale de protecţie a mediului din subordinea
Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor;
- Inspectoratele Teritoriale de Muncă din subordinea Ministerului Muncii,
Solidarităţii Sociale şi Familiei .
Pentru conformitatea cu cele declarate, Oficiul Registrului Comerţului de pe
lângă Tribunal transmite autorităţilor publice competente copiile declaraţiilor-tip şi,
pe cale electronică, datele de identificare ale persoanelor juridice, în termen de 3 zile
de la data înregistrării acestora în registrul comerţului.
În cazul în care autorităţile publice competente constată că nu sunt
îndeplinite condiţiile legale de funcţionare, notifică acest fapt solicitantului, la sediul
înregistrat, acordând un termen rezonabil de remediere a neregularităţilor constatate.
Termenul curge de la data primirii notificării şi poate fi prelungit la cererea
expresă a solicitantului, adresată autorităţii publice competente.

90
În cazul în care neconformităţile nu sunt remediate, autorităţile publice
competente notifică oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal actul prin
care s-a interzis desfăşurarea activităţii, în termen de 3 zile de la emiterea acestuia,
pentru a fi înregistrat din oficiu în registrul comerţului.

Procedura stabiltă pentru autorizarea funcţionării pe baza declaraţiilor tip


pe propria răspundere se aplică în mod corespunzător şi în cazul înscrierilor de
menţiuni .

3.2. SANCŢIUNI

Constituie contravenţie şi se sancţionează, potrivit legii, cu amenda


cuprinsă între 1.000 - 10.000 lei RON, desfăşurarea oricărei activităţi de către
solicitanţi , înaintea obţinerii autorizării functionarii prevăzute de actul normativ
analizat şi de actele normative speciale, dacă, potrivit legii, fapta nu constituie
infracţiune.
Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunii se realizează de organele
de control ale instituţiilor competente sa emita autorizarea de funcţionare.
Contravenţiei îi sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2 / 2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată prin Legea nr. 180 / 2002, cu
modificările şi completările ulterioare.
Pierderea documentelor depuse de solicitant, de către oficiile registrului
comerţului sau de către autorităţile publice implicate se sancţionează cu plata unei
amenzi judiciare de la 50 - 500 lei RON , prin încheiere pronunţată de judecătorul
delegat.

4. AUTORIZAREA PERSOANELOR FIZICE


în baza Legii nr. 300 / 2004 , cu completările şi modificările ulterioare , privind
autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi
economice în mod independent

Pot desfăşura activităţi economice în mod independent sau în cadrul


asociaţiilor familiale persoanele fizice care îndeplinesc, în mod cumulativ,
următoarele condiţii:
a) au împlinit varsta de 18 ani, în cazul persoanelor fizice ce solicita autorizarea
pentru desfăşurarea de activităţi economice în mod independent şi a persoanelor
fizice care au initiativa constituirii asociaţiei familiale, respectiv varsta de 16 ani, în
cazul membrilor asociaţiei familiale;
b) starea sănătăţii le permite desfăşurarea activităţii pentru care se solicita
autorizaţia;
c) au calificarea - pregătire profesională sau, după caz, experienta profesională ,
necesară pentru a desfasura activitatea economică pentru care se solicita autorizaţia;
d) nu au fost condamnate penal prin hotărâre judecătorească rămasă definitiva
pentru săvârşirea de fapte sancţionate de legile financiare, vamale şi cele care
privesc disciplina financiar-fiscală de natura celor care se înscriu în cazierul fiscal;
e) îndeplinesc condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifica în
domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului, ssm şi situaţiilor de urgenţă
( exPSI ) şi cerinţele reglementărilor specifice protecţiei consumatorului pentru
activitatea desfasurata, precum şi normele de calitate a produselor şi serviciilor puse
pe piaţă.

91
4.1. Procedura autorizării

În vederea emiterii autorizaţiei pentru desfăşurarea de activităţi economice


în mod independent sau în cadrul unei asociaţii familiale, trebuie să se depună la
primăria competentă o documentaţie care va cuprinde:
a) cerere-tip; în cazul asociaţiei familiale trebuie sa conţină semnăturile
tuturor membrilor asociaţiei;
b) rezervarea denumirii la oficiul registrului comerţului;
c) certificatul de cazier fiscal al persoanei solicitante, respectiv al fiecărui
membru al asociaţiei familiale, în original. Cetăţenii străini neinregistrati fiscal în
România au obligaţia sa prezinte o declaraţie pe propria răspundere autentificată, din
care sa rezulte ca nu au datorii fiscale şi ca nu au săvârşit fapte de natura celor care
se înscriu în cazierul fiscal, sancţionate de legile financiare, vamale şi cele care
privesc disciplina financiar-fiscală;
d) copii de pe actele de identitate;
e) în cazul desfăşurării activităţii în contextul dreptului de stabilire - actele
din care sa rezulte domiciliul sau resedinta;
f) certificatul medical pentru persoana fizica, respectiv pentru fiecare
membru al asociaţiei familiale, prin care se atesta ca starea sănătăţii le permite
desfăşurarea activităţii pentru care se solicita autorizaţia, eliberat de medicul de
familie sau de o unitate sanitară;
g) declaraţia-tip pe propria răspundere ca îndeplineşte condiţiile de
funcţionare prevăzute de legislaţia specifica în domeniul sanitar, sanitar-veterinar,
protecţiei mediului, ssm şi situaţiilor de urgenţă, precum şi reglementările specifice
protecţiei consumatorului pentru activitatea desfasurata şi normele de calitate a
produselor şi serviciilor puse pe piata;
h) copii de pe documentele care dovedesc pregătirea profesională sau,
după caz, experienta profesională, pentru desfăşurarea activităţii pentru care se
solicita autorizarea.
În cazul în care pentru practicarea unor activităţi economice, ocupaţii sau
meserii sunt prevăzute, prin acte normative, cerinţe de pregătire profesională şi/sau
de atestare specifice, persoana fizică sau, după caz, reprezentantul asociaţiei
familiale trebuie să depună dovada îndeplinirii cerinţelor respective.

Calificarea dobandită în România, poate fi dovedită cu următoarele


documente, după caz:
a) diploma, certificatul sau adeverinţa prin care se dovedeşte absolvirea
unei instituţii de învăţământ preuniversitar sau universitar;
b) certificatul de absolvire a unei forme de pregătire profesională,
organizată în condiţiile legii în vigoare la data eliberării acestuia;
c) certificatul de competenta profesională, eliberat de instituţiile abilitate
conform legislaţiei în vigoare;
d) cartea de mestesugar, obţinută în condiţiile prevăzute de actele
normative în vigoare la data eliberării acesteia;
e) carnetul de munca al solicitantului, din care sa reiasă ca acesta a fost
încadrat în munca pe o durata de minimum 2 ani în activitatea, meseria sau ocupaţia
pentru care se solicita autorizarea;
f) declaraţie de notorietate cu privire la abilitatea de a desfasura activitatea
pentru care se solicita autorizarea, eliberata de primarul localităţii respective în mod
gratuit în cazul meseriilor traditionale artizanale;
92
g) autorizaţia eliberata în condiţiile Decretului-lege nr. 54/1990 sau ale Legii
nr. 507/2002 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice de către
persoane fizice, cu modificările ulterioare;
h) alte dovezi care sa ateste experienta profesională.

În cazul în care activitatea economică pentru care se solicită autorizarea nu


necesită calificare, persoana fizică nu va prezenta dovada pregătirii sau experienţei
profesionale .

Persoanele fizice care au dobândit calificarea în străinătate trebuie să depună


pentru obţinerea autorizaţiei, după caz:
a) atestatul de recunoaştere şi/sau echivalare eliberat de Ministerul
Educaţiei şi Cercetării, prin Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a
Diplomelor, pentru documentele de studii universitare;
b) atestatul de recunoaştere a calificării dobândite în străinătate, în afară
sistemului de învăţământ, eliberat de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi
Familiei, în condiţiile stabilite prin Ordinul ministrului muncii, solidarităţii sociale şi
familiei nr. 701/2003 pentru desemnarea instituţiei care sa recunoască automat
documentele care dovedesc calificarea dobandita în străinătate, în afară sistemului
de învăţământ, de cetăţeni romani sau cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii
Europene şi ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European.

Autorizaţia pentru desfăşurarea de către persoane fizice a unor activităţi


economice în mod independent, precum şi pentru înfiinţarea şi funcţionarea de
asociaţii familiale se eliberează, la cerere:
a) în cazul desfăşurării activităţii în contextul dreptului de stabilire, de
către primarii comunelor, oraşelor, municipiilor, respectiv ai sectoarelor municipiului
Bucureşti, în a căror raza teritorială solicitantii îşi au domiciliul sau resedinta;
b) în cazul desfăşurării activităţii în contextul prestării de servicii, de
către primării comunelor, oraşelor, municipiilor, respectiv ai sectoarelor municipiului
Bucureşti, în a căror raza teritorială solicitantii vor presta activităţile respective.

Primăria are obligaţia ca în termen de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării


cererii de autorizare sau, după caz, de completare a autorizaţiei, sa elibereze
autorizaţia şi copia certificată a acesteia.
Autorizaţia va cuprinde în mod obligatoriu:
a) datele de identificare a emitentului autorizaţiei;
b) datele de identificare a persoanei fizice care va desfăşura activităţi eco-
nomice în mod independent sau a persoanei din iniţiativa căreia se înfiinţează
asociaţia familială şi a membrilor acesteia;
c) activitatea principală şi, după caz, activităţile secundare pentru care se
eliberează autorizaţia, codificate conform Clasificării activităţilor din economia
naţională CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656 / 1997, actualizată prin
Ordinul preşedintelui Institutului Naţional de Statistica nr. 601 / 2002, clasa de 4 cifre;
d) locul de desfăşurare a activităţii principale şi, după caz, a activităţilor
secundare;
e) data eliberării autorizaţiei şi numărul de înregistrare al acesteia.

În cazul persoanelor care exercită în mod legal o activitate economică ce face


obiectul prezentului act normativ într-un stat membru al Uniunii Europene sau
aparţinând Spaţiului Economic European, în care sunt stabilite şi care solicita
93
desfăşurarea activităţii respective şi în România ca prestare de servicii, autorizaţia
prevăzută de Legea nr. 300 / 2004 , va fi eliberata de primării în baza cererii şi a
documentului care atesta ca solicitantul desfăşoară în statul de provenienta în mod
legal activitatea pentru care solicita autorizarea.
Actul va fi depus în copie tradusa şi legalizată.

4.2. Precizări

• persoană fizică care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau


o asociaţie familială are dreptul de a deţine o singură autorizaţie.
• pentru desfăşurarea altei activităţi care nu este prevăzută în autorizaţie este
necesară completarea autorizaţiei.
• activităţile de formare profesională prin ucenicie la locul de muncă pot fi
realizate, în condiţiile stabilite de dispoziţiile legale în vigoare, fără a fi necesar
ca aceste activităţi sa fie prevăzute în autorizaţie.
• anularea autorizaţiei se realizează în baza cererii de renunţare sau când una
dintre condiţiile de autorizare nu mai este îndeplinită. Cererea de renunţare la
autorizaţia de funcţionare se adresează în scris autorităţilor administrative
publice locale emitente , de către persoana fizică care desfăşoară activităţi
economice în mod independent sau de reprezentantul asociaţiei familiale şi se
soluţionează în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii .
• organele de control competente conform conform dispoziţiilor legale vor
verifica prin sondaj periodic respectarea condiţiilor de autorizare de către
persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent şi
asociaţiile familiale autorizate.
• în cazul în care se constată că una dintre condiţiile de autorizare nu este
îndeplinită , autoritatea care a emis autorizaţia va fi notificată în vederea
anulării autorizaţiei . Anularea autorizaţiei atrage după sine radierea din
registrul comerţului fără plata taxelor prevăzute de lege.

4.3. Concluzii

• respingerea cererii de autorizare şi refuzul înregistrării în registrul


comerţului în mod nejustificat, precum şi măsura anulării autorizaţiei pot
fi contestate în instanta, în condiţiile legii.
• persoanele fizice independente şi asociaţiile familiale care s-au înfiinţat în
baza Legii nr. 507/2002 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi
economice de către persoane fizice sau care şi-au preschimbat
autorizaţia emisă în baza Decretului-Lege nr. 54/1990 privind organizarea
şi desfăşurarea unor activităţi economice pe baza liberei iniţiative nu au
obligaţia de preschimbare a autorizaţiei.

94
VII. SERVICII DE PREVENIRE ŞI PROTECŢIE

Secţiunea 1. Prevederi generale


Prezentul capitol stabileşte cerinţele minime pentru activităţile de prevenire a
riscurilor profesionale din întreprindere şi/sau unitate şi protecţia lucrătorilor la locul de
muncă, formarea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, organizarea activităţilor de
prevenire şi protecţie în cadrul întreprinderii şi / sau unităţii, a serviciilor externe de
prevenire şi protecţie, stabilirea criteriilor de evaluare şi a procedurii de abilitare a
serviciilor externe, precum şi reglementarea statutului de reprezentant al lucrătorilor cu
răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Angajatorul trebuie să asigure planificarea, organizarea şi mijloacele necesare
activităţii de prevenire şi protecţie în unitatea şi/sau întreprinderea sa.

Secţiunea a 2-a. Organizarea activităţilor de prevenire şi protecţie


Organizarea activităţilor de prevenire şi protecţie este realizată de către angajator, în
următoarele moduri:
a) prin asumarea de către angajator a atribuţiilor pentru realizarea măsurilor
prevăzute de Legea nr.319/2006;
b) desemnarea unuia sau mai multor lucrători pentru a se ocupa de activităţile de
prevenire şi protecţie;
c) înfiinţarea unui serviciu intern de prevenire şi protecţie;
d) apelarea la servicii externe de prevenire şi protecţie.
Activităţile de prevenire şi protecţie desfăşurate, prin modalităţile prevăzute mai
sus, în cadrul întreprinderii şi / sau unităţii sunt următoarele:
1. identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a
sistemului de muncă , pe locuri de muncă /posturi de lucru;
2. elaborarea şi actualizarea planului de prevenire şi protecţie;
3. elaborarea de instrucţiuni proprii, pentru completarea şi / sau aplicarea reglemen-
tărilor de securitate şi sănătate în muncă ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale
unităţii/întreprinderii, precum şi ale locurilor de muncă/posturilor de lucru;
4. propunerea atribuţiilor şi răspunderilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă, ce revin lucrătorilor, corespunzător funcţiilor exercitate, care se consemnează în
fişa postului, cu aprobarea angajatorului;
5. verificarea cunoaşterii şi aplicării, de către toţi lucrătorii, a măsurilor prevăzute în
planul de prevenire şi protecţie, precum şi a atribuţiilor şi responsabilităţilor ce le revin în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, stabilite prin fişa postului;
6. întocmirea unui necesar de documentaţii cu caracter tehnic de informare şi
instruire a lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicităţii
adecvate pentru fiecare loc de muncă, asigurarea informării şi instruirii lucrătorilor în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi verificarea cunoaşterii şi aplicării de către
lucrători a informaţiilor primite;
8. elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii şi/ sau unităţii;
9. asigurarea întocmirii planului de acţiune în caz de pericol grav şi iminent, conform
prevederilor capitolul VI din prezentele norme metodologice şi asigurarea ca toţi lucrătorii
să fie instruiţi pentru aplicarea lui;

95
10. evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific menţionate în Legea SSM şi N.M. de
aplicare a acesteia ;
11. stabilirea zonelor care necesită semnalizare de securitate şi sănătate în muncă,
stabilirea tipului de semnalizare necesar, şi amplasarea conform prevederilor Hotărârii
Guvernului nr.971 / 2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau
sănătate la locul de muncă;
12. evidenţa meseriilor şi a profesiilor, prevăzute de legislaţia specifică, pentru care
este necesară autorizarea exercitării lor;
13. evidenţa posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare;
14. evidenţa posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina
muncii , necesită testarea aptitudinilor şi/sau control psihologic periodic;
15. monitorizarea funcţionării sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii
de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de ventilare sau a altor instalaţii pentru
controlul noxelor în mediul de muncă;
16. verificarea stării de funcţionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare
de urgenţă, precum şi a sistemelor de siguranţă;
17. informarea angajatorului, în scris, asupra deficienţelor constatate în timpul
controalelor efectuate la locul de muncă şi propunerea de măsuri de prevenire şi protecţie;
18. întocmirea rapoartelor şi / sau a listelor prevăzute de hotărârile Guvernului
elaborate în temeiul art.51 alin.(2) lit.b) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319 /
2006, inclusiv cele referitoare la azbest, vibraţii, zgomot şi şantiere temporare şi mobile;
19. evidenţa echipamentelor de muncă şi urmărirea ca verificările periodice şi, dacă
este cazul, încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate de persoane
competente, conform prevederilor din Hotărârea Guvernului nr. 1146/2006 privind cerinţele
minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a
echipamentelor de muncă;
20. identificarea echipamentelor individuale de protecţie necesare pentru posturile
de lucru din întreprindere şi întocmirea necesarului de dotare a lucrătorilor cu echipament
individual de protecţie conform prevederilor din Hotărârea Guvernului nr.1048 / 2006
privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a
echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă;
21. urmărirea întreţinerii, manipulării şi depozitării adecvate a echipamentelor indi-
viduale de protecţie şi a înlocuirii lor la termenele stabilite, precum şi în celelalte situaţii
prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.1048 / 2006 privind cerinţele minime de securitate şi
sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la
locul de muncă;
22. participarea la cercetarea evenimentelor conform competenţelor prevăzute în
Normele Metodologice de aplicare a Legii SSM;
23. întocmirea evidenţelor conform competenţelor prevăzute în Normele Metodo-
logice de aplicare a Legii SSM ;
24. elaborarea rapoartelor privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii din
întreprindere şi / sau unitate, în conformitate cu prevederile art.12 alin.(1) lit.d) din Legea
nr. 319 / 2006;
25. urmărirea realizării măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă, cu prilejul
vizitelor de control şi al cercetării evenimentelor;
26. colaborarea cu lucrătorii şi / sau reprezentanţii lucrătorilor, serviciile externe de
prevenire şi protecţie, medicul de medicina muncii, în vederea coordonării măsurilor de
prevenire şi protecţie;

96
27. colaborarea cu lucrătorii desemnaţi/serviciile interne/serviciile externe ai / ale
altor angajatori, în situaţia în care mai mulţi angajatori îşi desfăşoară activitatea în acelaşi
loc de muncă;
28. urmărirea actualizării planului de avertizare, planului de protecţie şi prevenire, şi
al planului de evacuare;
29. propunerea de sancţiuni şi stimulente pentru lucrători, pe criteriul îndeplinirii
atribuţiilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
30. propunerea de clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă la încheierea
contractelor de prestări servicii cu alţi angajatori, inclusiv la cele încheiate cu angajatori
străini;
31. întocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfăşurarea acestor
activităţi.
Activităţile legate de supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor se vor efectua în
conformitate cu prevederile Capitolului V din Legea nr.319/2006.
În cazul întreprinderilor cu până la 9 lucrători, inclusiv, angajatorul poate efectua
activităţile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, dacă se îndeplinesc cumulativ
următoarele condiţii:
a) activităţile desfăşurate în cadrul întreprinderii nu sunt cele prevăzute în anexa
nr.5 la prezenta NM de aplicare a Legii nr. 319/2006 ;
b) angajatorul îşi desfăşoară activitatea profesională în mod efectiv şi cu
regularitate în întreprindere şi / sau unitate;
c) angajatorul îndeplineşte cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă corespunzătoare cel puţin nivelului de bază conform prevederilor din
Secţiunea a 8-a a prezentei Normele Metodologice de aplicare a Legii SSM .
În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile de mai sus angajatorul trebuie să
desemneze unul sau mai mulţi lucrători, sau poate organiza serviciul intern de prevenire şi
protecţie , conform prevederilor din Secţiunea a 3-a / Secţiunea a 4-a a prezentei Norme
Metodologice de aplicare a Legii SSM şi / sau să apeleze la servicii externe.
În situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile solicitate anterior , dar angajatorul nu
realizează în totalitate activităţile de prevenire şi protecţie, pentru activităţile pe care nu le
realizează trebuie să apeleze la servicii externe.
În cazul întreprinderilor care au între 10 şi 49 de lucrători, inclusiv, angajatorul poate
efectua activităţile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, dacă se îndeplinesc
cumulativ următoarele condiţii:
a) activităţile desfăşurate în cadrul întreprinderii nu sunt cele prevăzute în anexa
nr. 5 la prezenta NM de aplicare a Legii nr. 319/2006;
b) riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe
grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;
c) angajatorul îşi desfăşoară activitatea profesională în mod efectiv şi cu regula-
ritate în întreprindere şi / sau unitate;
d) angajatorul îndeplineşte cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă corespunzătoare cel puţin nivelului de bază conform prevederilor din
Secţiunea a 8-a a Normele Metodologice de aplicare a Legii SSM.
În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile de mai sus angajatorul trebuie să
desemneze unul sau mai mulţi lucrători, conform prevederilor din Secţiunea a 3-a a
prezentei Norme Metodologice de aplicare a Legii SSM sau poate organiza serviciul intern
de prevenire şi protecţie, conform prevederilor din Secţiunea a 4-a a prezentei Normele
Metodologice de aplicare a Legii SSM şi / sau să apeleze la servicii externe.
97
În situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile de mai sus , dar angajatorul, lucrătorii
desemnaţi sau serviciul intern nu realizează în totalitate activităţile de prevenire şi
protecţie cerute , angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe.
În cazul întreprinderilor şi / sau unităţilor între 50 şi 149 de lucrători angajatorul
trebuie să desemneze unul sau mai mulţi lucrători sau să organizeze serviciu intern de
prevenire şi protecţie pentru a se ocupa de activităţile de prevenire şi protecţie din cadrul
întreprinderii.
În cazul întreprinderilor şi / sau unităţilor între 50 şi 149 de lucrători care desfăşoară
activităţi dintre cele prevăzute în anexa nr.5 , angajatorul trebuie să organizeze serviciu
intern de prevenire şi protecţie.
În cazul în care lucrătorii desemnaţi / serviciul intern de prevenire şi protecţie nu au
capacităţile şi aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de prevenire şi
protecţie prevăzute la art. 15 din N.M., angajatorul trebuie să apeleze la unul sau multe
servicii externe;
În cazul întreprinderilor şi / sau unităţilor care au peste 150 de lucrători angajatorul
trebuie să organizeze serviciul intern de prevenire şi protecţie.
În cazul în care serviciul intern de prevenire şi protecţie nu are capacităţile şi
aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de prevenire şi protecţie
prevăzute la art. 15 , angajatorul trebuie să apeleze la unul sau multe servicii externe.

Secţiunea a 3-a . Lucrători desemnaţi

Desemnarea nominală a lucrătorului / lucrătorilor pentru a se ocupa de activităţile de


prevenire şi protecţie se face prin decizie a angajatorului.
Angajatorul va consemna în fişa postului activităţile de prevenire şi protecţie pe care
lucrătorul desemnat are capacitatea, timpul necesar şi mijloacele adecvate să le efectueze.
Pentru a putea să desfăşoare activităţile de prevenire şi protecţie, lucrătorul
desemnat trebuie să îndeplinească cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă corespunzătoare cel puţin nivelului mediu, conform prevederilor din
Secţiunea a 8-a a prezentei N.M..
Angajatorul va stabili numărul de lucrători desemnaţi în funcţie de mărimea
întreprinderii şi/sau unităţii, şi/sau riscurile la care sunt expuşi lucrătorii, precum şi de
distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii.
Angajatorul trebuie să asigure mijloacele adecvate şi timpul necesar pentru ca
lucrătorii desemnaţi să poată desfăşura activităţile de prevenire şi protecţie conform fişei
postului.

Secţiunea a 4-a . Serviciile interne de prevenire şi protecţie

Serviciul intern de prevenire şi protecţie trebuie să fie format din lucrători care
îndeplinesc cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
corespunzătoare nivelului mediu şi / sau superior conform prevederilor din Secţiunea a 8-a
a prezentului capitol şi, după caz, alţi lucrători care pot desfăşura activităţi auxiliare.
Conducătorul serviciului de prevenire şi protecţie trebuie să îndeplinească cerinţele
minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare nivelului
superior, conform prevederilor din Secţiunea a 8-a a prezentului capitol.
Serviciul intern de prevenire şi protecţie se organizează în subordinea directă a
angajatorului ca o structură distinctă.

98
Lucrătorii din cadrul serviciului intern de prevenire şi protecţie trebuie să desfăşoare
numai activităţi de prevenire şi protecţie şi cel mult activităţi complementare cum ar fi:
prevenirea şi stingerea incendiilor şi protecţia mediului.
Angajatorul va consemna în Regulamentul intern sau în Regulamentul de organizare
şi funcţionare activităţile de prevenire şi protecţie pentru efectuarea cărora serviciul intern
de prevenire şi protecţie are capacitate şi mijloace adecvate.
Serviciul intern de prevenire şi protecţie trebuie să aibă la dispoziţie resursele
materiale şi umane necesare pentru îndeplinirea activităţilor de prevenire şi protecţie
desfăşurate în întreprindere.
Angajatorul va stabili structura serviciului intern de prevenire şi protecţie în funcţie
de mărimea întreprinderii şi / sau unităţii şi / sau riscurile la care sunt expuşi lucrătorii,
precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii.
Angajatorul trebuie să asigure mijloacele adecvate pentru ca serviciului intern de
prevenire şi protecţie să poată desfăşura activităţile specifice.
Când angajatorul îşi desfăşoară activitatea în mai multe puncte de lucru, serviciul de
prevenire şi protecţie trebuie să fie organizat astfel încât să se asigure în mod cores-
punzător desfăşurarea activităţilor specifice.
În situaţia în care activitatea de prevenire şi protecţie este asigurată prin mai multe
servicii interne, acestea vor acţiona coordonat pentru asigurarea eficienţei activităţii.
Serviciul intern de prevenire şi protecţie poate să asigure şi supravegherea
medicală, dacă dispune de personal cu capacitate profesională şi de mijloace materiale
adecvate.

Secţiunea a 5-a . Servicii externe de prevenire şi protecţie

Serviciul extern de prevenire şi protecţie asigură, pe bază de contract, activităţile de


prevenire şi protecţie în domeniu.
Angajatorul apelează la serviciile externe cu respectarea prevederilor art.18 alin.(3)
lit.d) din Legea nr.319/2006.
Serviciul extern trebuie să aibă acces la toate informaţiile necesare desfăşurării
activităţii de prevenire şi protecţie.

Serviciul extern de prevenire şi protecţie trebuie să îndeplinească următoarele


cerinţe:
a) să dispună de personal cu capacitate profesională adecvată şi de mijloacele
materiale necesare pentru a-şi desfăşura activitatea;
b) să fie abilitat de Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire şi
protecţie şi de avizare a documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi instruire în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în conformitate cu procedura stabilită în
Secţiunea a 6-a a prezentei N.M..

Serviciul extern de prevenire şi protecţie trebuie să fie format din lucrători care
îndeplinesc cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
corespunzătoare nivelului mediu şi / sau superior, conform prevederilor din Secţiunea a
8-a a prezentei N.M. şi, după caz, alţi lucrători care pot desfăşura activităţi auxiliare.

Conducătorul serviciului extern de prevenire şi protecţie trebuie să îndeplinească


cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare
nivelului superior, conform prevederilor din Secţiunea a 8-a a prezentei N.M. .

99
În cazul în care serviciul extern de prevenire şi protecţie este format dintr-o singură
persoană, aceasta trebuie să îndeplinească cerinţele minime de pregătire în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare nivelului superior, conform prevederilor
din Secţiunea a 8-a a prezentei N.M..
Contractul încheiat între angajator şi serviciul extern de prevenire şi protecţie
trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:
a) activităţile de prevenire şi protecţie care vor fi desfăşurate de către serviciul
extern de prevenire şi protecţie;
b) modul de colaborare cu lucrătorii desemnaţi / serviciul intern de prevenire şi
protecţie şi / sau cu alte servicii externe de prevenire şi protecţie;
c) clauze privind soluţionarea litigiilor apărute între părţi.
Serviciul extern are obligaţia să transmită Inspectoratului teritorial de muncă pe
raza căruia îşi are sediul o copie după certificatul de abilitare, în termen de 10 zile de la
data primirii acestuia.
Serviciul extern trebuie să întocmească, în două exemplare, un raport de activitate
semestrial, conform modelului din anexa nr.10.
Rapoartele vor fi înaintate Inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia îşi are
sediul serviciul extern.
Inspectoratul va analiza şi aviza rapoartele de activitate, va restitui un exemplar
serviciului extern şi un exemplar îl va arhiva.

Secţiunea a 6-a . Abilitarea serviciilor externe de prevenire şi protecţie

Abilitarea serviciilor externe de prevenire şi protecţie se efectuează conform


procedurii prevăzute de prezenta secţiune, elaborată cu respectarea prevederilor art.9
alin.(1) lit.b) şi alin.(5), precum şi prevederile art.45 alin.(2), lit.e) din Legea nr.319 / 2006.
Serviciile externe de prevenire şi protecţie pot să-şi desfăşoare activitatea numai
după obţinerea Certificatului de abilitare pentru servicii externe de prevenire şi protecţie,
denumit în continuare Certificat de abilitare, emis de Direcţia de muncă, solidaritate socială
şi familie teritorială pe raza căreia îşi au sediul , domiciliul sau reşedinţa.
În cadrul Direcţiilor de muncă, solidaritate socială şi familie teritoriale, respectiv a
municipiului Bucureşti se constituie, prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi
familiei, Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi de avizare a
documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi instruire în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă, denumită în continuare Comisia de abilitare şi avizare.
Membrii comisiei de abilitare şi avizare vor fi:
a) directorul executiv al Direcţiei de muncă, solidaritate socială şi familie;
b) inspectorul şef adjunct cu atribuţii de securitate şi sănătate în muncă al
inspectoratului teritorial de muncă;
c) conducătorul structurii asigurătorului pentru accidente de muncă şi boli
profesionale de la nivel teritorial;
d) reprezentantul desemnat de Comisia de autorizare judeţeană înfiinţată de
Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor , după o procedură proprie stabilită
de Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor.
Preşedintele Comisiei de abilitare şi avizare este directorul executiv al Direcţiei de
muncă, solidaritate socială şi familie teritoriale.
Secretariatul comisiei este asigurat de Direcţia de muncă, solidaritate socială şi
familie teritorială.
100
După data aderării României la UE , prin excepţie de la cele mai sus prezentate,
persoanele fizice şi juridice având cetăţenia , respectiv naţionalitatea unui stat membru al
UE sau aparţinând Spaţiului Economic European , care au fost supuse procedurii de
abilitare sau unei proceduri similare în unul dintre aceste state , în vederea furnizării de
servicii de prevenire şi protecţie , nu trebuie să obţină certificatul de abilitare prevăzut de
NM de aplicare a Legii nr. 319/2006.
În vederea abilitării pentru activităţile de prevenire şi protecţie prevăzute la art. 20
din prezenta N.M. , solicitanţii vor transmite un dosar care va cuprinde următoarele
documente:
a) cerere de abilitare pentru servicii externe de prevenire şi protecţie, conform mo-
delului prezentat în anexa nr.8 de la prezentele NM de aplicare a Legii nr. 319/2006;
b) copie după certificatul de înregistrare în Registrul comerţului şi, după caz, copie
după actul constitutiv;
c) copii după documentele care atestă pregătirea profesională şi nivelul de pregă-
tire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, conform prevederilor art. 36 şi art. 37 din
prezenta N.M.;
d) curriculum vitae pentru personalul care va desfăşura activităţile de prevenire şi
protecţie;
e) documente care atestă experienţa de cel puţin 5 ani în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă pentru personalul care va desfăşura activităţile de prevenire şi
protecţie;
f) memoriu de prezentare din care să rezulte mijloacele materiale şi resursele
umane de care dispune;
g) copii după decizia de numire şi contractul individual de muncă pe perioadă
nedeterminată pentru conducătorul serviciului extern;
h) copii după contractele individuale de muncă ale personalului de execuţie din
serviciul extern;
i ) declaraţii ale personalului serviciului extern privind păstrarea confidenţialităţii
asupra informaţiilor la care are acces în timpul şi după încetarea desfăşurării activităţilor
de prevenire şi protecţie.
Solicitantul trebuie să transmită, prin poştă, dosarul prevăzut la art. 42 din prezenta
N.M., cu cel puţin 10 de zile înainte de data întrunirii Comisiei.
Comisia de abilitare şi avizare are următoarele obligaţii:
a) să afişeze data întrunirii la sediul Direcţiei de muncă, solidaritate socială şi
familie teritorială şi să o facă publică şi prin alte mijloace, cum ar fi internet sau presa
locală , cu cel puţin o lună înainte;
b) să se întrunească, cel puţin o dată pe trimestru, în funcţie de numărul de dosare
primite;
c) să analizeze dosarele solicitanţilor cu conţinutul prevăzut anterior ;
d) să elibereze certificatele de abilitare, conform modelului din anexa nr.9, pentru
solicitanţii care îndeplinesc condiţiile pentru servicii externe de prevenire şi protecţie
prevăzute de prezenta normă;
e) să restituie solicitanţilor, prin poştă, dosarele care nu conţin toate documentele
prevăzute la art. 42 din prezenta N.M. şi motivarea acestei decizii;
f) să transmită titularilor, prin poştă, în termen de 10 zile de la data întrunirii
Comisiei de abilitare şi avizare, certificatele emise;
g) să ţină evidenţa certificatelor emise şi să arhiveze dosarele în baza cărora s-au
emis;
h) să facă publică lista actualizată a serviciilor externe de prevenire şi protecţie
abilitate.
101
Solicitantul căruia i s-a restituit dosarul are dreptul, în termen de 15 zile de la data
primirii, să facă contestaţie la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
Răspunsul la contestaţie va fi transmis, prin poştă, în termen de 30 de zile.
Valabilitatea Certificatului de abilitare pentru servicii externe de prevenire şi
protecţie este de 3 ani.
Reînnoirea Certificatului de abilitare pentru servicii externe de prevenire şi
protecţie se face la expirarea termenului de valabilitate sau la modificarea condiţiilor în
baza cărora s-a emis.
Pentru reînnoirea certificatului, solicitantul va prezenta următoarele documente:
a) dosarul prevăzut la art. 37 din prezenta N.M. de aplicare a Legii nr. 319/2006;
b) rapoartele semestriale înregistrate la inspectoratul teritorial de muncă;
c) copii după documentele care atestă absolvirea cursurilor de pregătire în dome-
niul securităţii şi sănătăţii în muncă, în cazul în care au fost efectuate.
Modificarea oricărei condiţii în baza căreia s-a emis Certificatului de abilitare , fără
comunicarea şi transmiterea documentelor doveditoare Comisiei de abilitare şi avizare în
termen de maximum 5 zile lucrătoare, conduce la încetarea valabilităţii acestuia. După
analizarea noilor condiţii , Comisia de abilitare şi avizare va decide dacă certificatul de
abilitare îşi menţine sau îşi pierde valabilitatea şi va comunica în scris titularului hotărârea.
Inspectoratele teritoriale de muncă verifică respectarea de către serviciile externe a
condiţiilor în baza cărora a fost emis certificatul de abilitare şi propun, în scris, Comisiei de
abilitare şi avizare, dacă este cazul, anularea certificatului.
Comisia de abilitare şi avizare analizează argumentele aduse în susţinerea
propunerii de anulare a certificatului şi, pe baza acestora, poate emite decizia de anulare.
Decizia de anulare a certificatului de abilitare şi motivaţia acesteia se transmit
titularului, în termen de 10 zile de la data emiterii.
Titularul certificatului de abilitare anulat poate face contestaţie la Ministerul Muncii,
Solidarităţii Sociale şi Familiei, în termen de 30 zile de la data primirii deciziei de anulare.
Răspunsul la contestaţie va fi transmis, prin poştă, cu confirmare de primire , în
termen de 30 de zile.
Persoanele fizice şi juridice, abilitate pentru a presta servicii în domeniul protecţiei
muncii, în temeiul Legii protecţiei muncii nr.90/1996, trebuie să îşi reînnoiască certificatul
în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologicel.

Secţiunea a 7-a. Planul de prevenire şi protecţie

Conform prevederilor art.13 lit.b) din Legea nr. 319 / 2006 angajatorul trebuie să
întocmească un plan de prevenire şi protecţie care va fi revizuit ori de câte ori intervin
modificări ale condiţiilor de muncă, respectiv apariţia unor riscuri noi.
În urma evaluării riscurilor pentru fiecare loc de muncă / post de lucru se stabilesc
măsuri de prevenire şi protecţie, de natură tehnică, organizatorică, igienico-sanitară şi de
altă natură, necesare pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.
Măsurile prevăzute anterior se analizează şi se stabilesc resursele umane şi
materiale necesare.
Planul de prevenire şi protecţie va cuprinde cel puţin informaţiile prevăzute în
anexa nr.7.
Planul de prevenire şi protecţie se supune analizei lucrătorilor şi/sau
reprezentanţilor lor sau Comitetului de Securitate şi Sănătate în Muncă, după caz, şi
trebuie să fie semnat de angajator.
102
Secţiunea a 8-a. Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

Nivelurile de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă necesare pentru


dobândirea capacităţilor şi aptitudinilor corespunzătoare efectuării activităţilor de
prevenire şi protecţie, sunt următoarele:
a) nivel de bază
b) nivel mediu
c) nivel superior
Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
corespunzătoare nivelului de bază sunt:
a) studii în învăţământul liceal filiera teoretică în profil real sau filiera tehnologică în
profil tehnic;
b) curs în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu conţinut minim conform
celui prevăzut în anexa nr.6 lit. A, cu o durată de cel puţin 40 de ore.
Nivelul de bază de pregătire se atestă prin diploma de studii şi certificatul de
absolvire a cursului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
corespunzătoare nivelului mediu sunt:
a) studii în învăţământul postliceal în profil tehnic;
b) curs în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu conţinut minim conform
celui prevăzut în anexa nr.6 lit. B, cu o durată de cel puţin 80 de ore.
Nivelul mediu de pregătire se atestă prin diploma de studii şi certificatul de
absolvire a cursului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
corespunzătoare nivelului superior sunt:
a) studii superioare tehnice;
b) curs în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu conţinut minim conform
celui prevăzut în anexa nr.6 lit.B, cu o durată de cel puţin 80 de ore.
c) curs postuniversitar de evaluare a riscurilor cu o durată de cel puţin 180 ore.
Nivelul superior de pregătire se atestă prin diploma de studii şi certificatele de
absolvire a cursurilor prevăzute la lit.b) şi c).
Cerinţa minimă prevăzută la lit.b) este considerată îndeplinită şi în situaţia în care
persoana a absolvit o formă de învăţământ postuniversitar în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă.
Cursurile în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă prevăzute la art. 48 alin.(1)
lit.b) , art. 49 alin.(1) lit.b) şi la art. 50 alin.(1) lit. b) din NM de aplicare a Legii SSM , se
efectuează de către:
a) furnizori de formare profesională autorizaţi conform prevederilor art. 18-27 din
Ordonanţa Guvernului nr.129 / 2000 privind formarea profesională a adulţilor, aprobată cu
modificări prin Legea nr.375 / 2002, republicată , cu modificările şi completările ulterioare;

Secţiunea a 9-a. Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în


domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi


sănătăţii în muncă, definiţi conform art.5 lit.d) din Legea nr.319 / 2006, sunt aleşi de către şi

103
dintre lucrătorii din întreprindere şi / sau unitate, conform celor stabilite prin contractul
colectiv de muncă , regulamentul intern sau regulamentul de orgenizare şi funcţionare.
Numărul de reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul SSM
care se aleg , va fi stabilit prin contractul colectiv de muncă , regulamentul intern sau
regulamentul de organizare şi funcţionare în funcţie de numărul total al lucrătorilor din
întreprindere şi / sau unitate, cel puţin conform cerinţelor prevăzute la art. 60 din NM .
Lucrătorii comunică, în scris, angajatorului numărul şi numele reprezentanţilor
lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi


sănătăţii în muncă trebuie să îndeplinească cerinţele minime de pregătire în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzătoare cel puţin nivelului de bază, conform
prevederilor din Secţiunea a 8-a a prezentei N.M.
Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă sunt consultaţi şi participă la discutarea tuturor problemelor referitoare
la SSM , în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 319/2006 , şi pot desfăşura următoarele
activităţi:
a) colaborează cu angajatorul pentru îmbunătăţirea condiţiilor de securitate şi
sănătate în muncă;
b) însoţesc echipa / persoana care efectuează evaluarea riscurilor;
c) ajută lucrătorii să conştientizeze necesitatea aplicării măsurilor de securitate şi
sănătate în muncă;
d) aduc la cunoştinţa angajatorului sau comitetului de securitate şi sănătate
propunerile lucrătorilor referitoare la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;
e) urmăresc realizarea măsurilor din planul de prevenire şi protecţie;
f) informează autorităţile competente asupra nerespectării prevederilor legale în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

104
VIII .ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA COMITETELOR DE SECURITATE SI
SECURITATE IN MUNCA

Secţiunea 1. Organizarea Comitetului de securitate şi sănătate în muncă

Comitetele de securitate şi sănătate în muncă se constituie în unităţile care au un


număr de cel puţin 50 de lucrători, inclusiv cu capital străin, care desfăşoară activităţi pe
teritoriul României.
Inspectorul de muncă poate impune constituirea comitetului de securitate şi
sănătate în muncă în unităţile cu un număr mai mic de 50 de lucrători în funcţie de natura
activităţii şi de riscurile identificate.
În cazul în care activitatea se desfăşoară în unităţi dispersate teritorial, se pot
înfiinţa mai multe comitete de securitate şi sănătate în muncă; numărul acestora se
stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern ori
regulamentul de organizare şi funcţionare.
Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se constituie şi în cazul activităţilor
care se desfăşoară temporar, respectiv cu o durată mai mare de 3 luni.
În unităţile care au mai puţin de 50 de lucrători, atribuţiile comitetului de securitate
şi sănătate în muncă revin reprezentanţilor lucrătorilor, cu răspunderi specifice în
domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.
Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este constituit din reprezentanţii
lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, pe de o
parte şi angajator sau reprezentantul său legal şi/sau reprezentanţii săi în număr egal cu
cel al reprezentanţilor lucrătorilor şi medicul de medicina muncii, de cealaltă parte.
Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire şi protecţie
este secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă.
Reprezentanţii lucrătorilor în comitetul securitate şi sănătate în muncă vor fi aleşi
pe o perioadă de 2 ani.
În cazul în care unul sau mai mulţi reprezentanţi ai lucrătorilor, cu răspunderi
specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor se retrag din comitetul de
securitate şi sănătate în muncă, aceştia vor fi înlocuiţi imediat prin alţi reprezentanţi aleşi.
Modalitatea de desemnare reprezentanţilor lucrătorilor în comitetele de securitate şi
sănătate în muncă va fi stabilita prin contractul colectiv de muncă , regulamentul intern sau
regulamentul de organizare şi funcţionare.
Reprezentanţii lucrătorilor în comitetele de securitate şi sănătate în muncă vor fi
desemnaţi de către lucrători dintre reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă , după cum urmează:

Nr. crt. Număr lucrători Număr reprezentanţi


a) 50 la 100 2
b) 101 la 500 3
c) 501 la 1000 4
d) 1001 la 2000 5
e) 2001 la 3000 6
f) 3001 la 4000 7
g) peste 4000 8
105
Angajatorul are obligaţia să acorde fiecărui reprezentant al lucrătorilor în comitetele
de securitate şi sănătate în muncă timpul necesar exercitării atribuţiilor specifice.
Timpul alocat acestei activităţi va fi considerat timp de muncă şi va fi de cel puţin:
a) 2 ore pe lună în unităţile având un efectiv de până la 99 lucrători;
b) 5 ore pe lună în unităţile având un efectiv între 100 şi 299 lucrători;
c) 10 ore pe lună în unităţile având un efectiv între 300 şi 499 lucrători;
d) 15 ore pe lună în unităţile având un efectiv între 500 şi 1499 lucrători;
e) 20 ore pe lună în unităţile având un efectiv de 1500 lucrători şi peste.
Instruirea necesară exercitării rolului de membru în comitetul de securitate şi
sănătate în muncă trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru şi pe cheltuiala
unităţii.
Angajatorul sau reprezentantul său legal este preşedintele comitetului de securitate
şi sănătate în muncă.
Membrii comitetului de securitate şi sănătate în muncă se nominalizează prin
decizie scrisă a preşedintelui acestuia, iar componenţa comitetului va fi adusă la
cunoştinţa tuturor lucrătorilor.
La întrunirile comitetului vor fi convocaţi să participe lucrătorii desemnaţi,
reprezentanţii serviciului intern de prevenire şi protecţie şi, în cazul în care angajatorul a
contractat unul sau mai multe servicii externe de prevenire şi protecţie, reprezentanţii
acestora.
La întrunirile comitetului pot fi invitaţi să participe inspectori de muncă.

Secţiunea a 2-a. Funcţionarea Comitetului de securitate şi sănătate în muncă

Comitetul de securitate şi sănătate în muncă funcţionează în baza regulamentului


propriu de funcţionare.
Angajatorul are obligaţia să asigure întrunirea comitetului de securitate şi sănătate
în muncă, cel puţin o dată pe trimestru şi ori de câte ori este necesar.
Ordinea de zi a fiecărei întruniri este stabilită de către preşedinte şi secretar şi este
transmisă membrilor comitetului, inspectoratului teritorial de muncă şi, dacă este cazul,
serviciului extern de protecţie şi prevenire, cu cel puţin 5 zile înaintea datei stabilite pentru
întrunirea comitetului.
Secretarul comitetului convoacă în scris membrii comitetului de securitate şi
sănătate în muncă cu cel puţin 5 zile înainte de data întrunirii, indicând locul, data şi ora
stabilite.
La fiecare întrunire secretarul încheie un proces-verbal care va fi semnat de către
toţi membrii comitetului.
Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este legal întrunit, dacă sunt prezenţi
cel puţin jumătate plus unul din numărul membrilor săi.
Comitetul de securitate şi sănătate în muncă convine cu votul a cel puţin două
treimi din numărul membrilor prezenţi.
Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă va afişa la loc vizibil copii
ale procesului verbal încheiat.
Secretarul comitetului transmite inspectoratului teritorial de muncă, în termen de
10 zile de la data întrunirii, o copie a procesului verbal încheiat.

106
Secţiunea a 3-a . Atribuţiile Comitetului de securitate şi sănătate în muncă

Pentru realizarea informării, consultării şi participării lucrătorilor, în conformitate


cu prevederile art. 16, 17 şi 18 din Legea nr. 319/2006, comitetul de securitate şi sănătate în
munca are cel puţin următoarele atribuţii:
a) analizează şi face propuneri privind politica de securitate şi sănătate în munca şi
planul de prevenire şi protecţie, conform r egulamentului intern sau regulamentului de
organizare şi funcţionare;
b) urmăreşte realizarea planului de prevenire şi protecţie, inclusiv alocarea mijloace-
lor necesare realizării prevederilor lui şi eficienta acestora din punct de vedere al
îmbunătăţirii condiţiilor de munca;
c) analizează introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor, luând în
considerare consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii, lucrătorilor, şi face propuneri în
situaţia constatării anumitor deficiente;
d) analizează alegerea, cumpărarea, întreţinerea şi utilizarea echipamentelor de
munca, a echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală;
e) analizează modul de îndeplinire a atribuţiilor ce revin serviciului extern de preve-
nire şi protecţie, precum şi menţinerea sau, dacă este cazul, înlocuirea acestuia;
f) propune măsuri de amenajare a locurilor de munca, ţinând seama de prezenta
grupurilor sensibile la riscuri specifice;
g) analizează cererile formulate de lucrători privind condiţiile de munca şi modul în
care isi îndeplinesc atribuţiile persoanele desemnate şi/sau serviciul extern;
h) urmăreşte modul în care se aplica şi se respecta reglementările legale privind
securitatea şi sănătatea în munca, măsurile dispuse de inspectorul de munca şi inspectorii
sanitari;
i) analizează propunerile lucrătorilor privind prevenirea accidentelor de munca şi a
imbolnavirilor profesionale, precum şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de munca şi
propune introducerea acestora în planul de prevenire şi protecţie;
j) analizează cauzele producerii accidentelor de munca, imbolnavirilor profesionale şi
evenimentelor produse şi poate propune măsuri tehnice în completarea măsurilor dispuse
în urma cercetării;
k) efectuează verificări proprii privind aplicarea instrucţiunilor proprii şi a celor de
lucru şi face un raport scris privind constatările făcute;
l) dezbate raportul scris, prezentat comitetului de securitate şi sănătate în munca de
către conducătorul unităţii cel puţin o data pe an, cu privire la situaţia securităţii şi
sănătăţii în munca, la acţiunile care au fost întreprinse şi la eficienta acestora în anul
încheiat, precum şi propunerile pentru planul de prevenire şi protecţie ce se va realiza în
anul următor.

Secţiunea a 4-a . Obligaţiile angajatorului referitoare la


comitetul de securitate şi sănătate

Angajatorul trebuie să furnizeze comitetului de securitate şi sănătate în muncă


toate informaţiile necesare, pentru ca membrii acestuia să-şi poată da avizul în cunoştinţă
de cauză.
Angajatorul trebuie să prezinte, cel puţin o dată pe an, comitetului de securitate şi
sănătate în muncă un raport scris care va cuprinde situaţia securităţii şi sănătăţii în muncă,

107
acţiunile care au fost întreprinse şi eficienţa acestora în anul încheiat, precum şi
propunerile pentru planul de prevenire şi protecţie ce se vor realiza în anul următor.

Angajatorul trebuie să transmită raportul de mai sus, avizat de membrii comitetului


de securitate şi sănătate în muncă, în termen de 10 zile, inspectoratului teritorial de muncă.
Angajatorul trebuie să supună analizei comitetului documentaţia referitoare la
caracteristicile echipamentelor de muncă, ale echipamentelor de protecţie colectivă şi
individuală, în vederea selecţionării echipamentelor optime.

Angajatorul trebuie să informeze comitetul de securitate şi sănătate în muncă cu


privire la evaluarea riscurilor pentru securitate şi sănătate, măsurile de prevenire şi
protecţie atât la nivel de unitate, cât şi la nivel de loc de muncă şi tipuri de posturi de lucru,
măsurile de prim-ajutor, de prevenire şi stingere a incendiilor şi evacuare a lucrătorilor.

Angajatorul comunică comitetului de securitate şi sănătate în muncă punctul său


de vedere sau, dacă este cazul, al medicului de medicina muncii, serviciului intern sau
extern de prevenire şi protecţie, asupra plângerilor lucrătorilor privind condiţiile de muncă
şi modul în care serviciile de prevenire şi protecţie îşi îndeplinesc atribuţiile.

În cazul în care angajatorul nu ia în considerare propunerile comitetului de


securitate şi sănătate în munca, conform atribuţiilor acestuia, trebuie sa motiveze decizia
sa în fata comitetului; motivatia va fi consemnată în procesul-verbal.

108
IX. INSTRUIREA LUCRĂTORILOR ÎN DOMENIUL
SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ
Instruirea lucrătorilor în domeniul SSM reprezintă un ansamblul de activităţi
organizate prin care se urmăreşte însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor în
acest palier , fiind dispusă prin prevederile art. 20 din Legea nr. 319 / 2006 a SSM şi
detaliat în CAPITOLUL V al NORMELOR METODOLOGICE de aplicare a actului normativ.
Acest proces este parte a pregătirii profesionale şi are ca scop eliminarea sau
micşorarea numărului erorilor umane care decurg din lipsa sau insuficienţa
cunoştinţelor de SSM .
Conţinutul procesului de instruire este format din totalitatea informaţiilor
aferente sferei SSM care , prin asimilare şi repetare , conduc la formarea compor-
tamentului normal în muncă , dezvoltă deprinderile corecte faţă de riscuri şi stimulează
capacitatea de mobilizare în raport cu acestea .
Pregătirea în domeniul SSM se realizează prin forme specifice în învăţământul
tehnic ( preuniversitar şi universitar ) , în timp ce instruirea în domeniul SSM se face la
nivelul tuturor angajatorilor . Prin formele de învăţământ se urmăreşte asigurarea unei
pregătiri generale privind SSM a populaţiei potenţial active , în timp ce instruirea în
domeniul SSM asigură pregătirea specifică a populaţiei active .
Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la nivelul
întreprinderii şi/sau unităţii se efectuează în timpul programului de lucru , acestă
perioadă fiind considerată timp de muncă.
Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii in muncă cuprinde trei
faze:
a) instruirea introductiv generală;
b) instruirea la locul de muncă;
c) instruirea periodică.

o La instruirea personalului în domeniul securităţii şi sănătăţii in muncă vor fi


folosite mijloace, metode şi tehnici de instruire cum ar fi: expunerea, demonstraţia,
studiul de caz, vizionări de filme, diapozitive, proiecţii, instruire asistată de calculator.
o Fiecare angajator are obligaţia să asigure baza materială corespunzătoare
unei instruiri adecvate.
o Fiecare angajator trebuie să dispună de un program de instruire - testare, pe
meserii sau activităţi.
o Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se
consemnează în mod obligatoriu în fişa individuală de instruire, conform modelului din
anexa nr. 11 , cu indicarea materialului predat, a duratei şi datei instruirii.
o Completarea fişei de instruire se va face cu pix cu pastă sau stilou, imediat
după verificarea instruirii.
o După efectuarea instruirii, fişa de instruire se semnează de către lucrătorul
instruit şi de către persoanele care au efectuat şi verificat instruirea.
o Fişa de instruire va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă şi va fi
însoţită de o copie a fişei de aptitudini completată de către medicul de medicina muncii
în urma examenului medical la angajare.
- Pentru persoanele aflate în întreprindere şi / sau unitate cu permisiunea anga-
jatorului, acesta stabileşte prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare
şi funcţionare reguli privind instruirea şi însoţirea acestora în întreprindere şi / sau
unitate.
- Pentru lucrătorii din întreprinderi şi / sau unităţi din exterior, care desfăşoară
activităţi pe bază de contract de prestări de servicii în întreprinderea şi / sau unitatea
unui alt angajator, angajatorul beneficiar al serviciilor va sigura instruirea lucrătorilor
privind activităţile specifice întreprinderii şi / sau unităţii respective, riscurile pentru

109
securitate şi sănătate în muncă , precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi
protecţie la nivelul întreprinderii şi / sau unităţii, în general.
Instruirea prevăzută la ultimele două alineate se consemnează în fişa de instruire
colectivă conform modelului din anexa nr.12 la N.M de aplicare a Legii nr. 319/2006 .
o Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în două exemplare, un exemplar se
va păstra de către angajator/lucrător desemnat/serviciu intern de prevenire şi protecţie
care a efectuat instruirea şi un exemplar se păstrează de către angajatorul lucrătorilor
instruiţi sau, în cazul vizitatorilor, de către conducătorul grupului.
o Reprezentanţii autorităţilor competente în ceea ce priveşte controlul aplicării
legislaţiei referitoare la securitate şi sănătate în muncă vor fi însoţiţi de către un
reprezentant desemnat de către angajator, fără a se întocmi fişă de instructaj.

INSTRUIREA INTRODUCTIV GENERALĂ se face:


a) la angajarea lucrătorilor definiţi conform art.5 lit.a) din Legea securităţii şi
sănătăţii în muncă nr.319/2006;
b) lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
c) lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
d) lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de muncă temporar.
Scopul instruirii introductiv generale este de a informa despre activităţile
specifice întreprinderii şi / sau unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate
în muncă precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul
întreprinderii şi / sau unităţii, în general.
Instruirea introductiv generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20
persoane de către:
a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă; sau
b) lucrătorul desemnat; sau
c) un lucrător al serviciului intern de protecţie şi prevenire; sau
d) serviciul extern de protecţie şi prevenire.
♦ Durata instruirii introductiv generale depinde de specificul activităţii şi riscurile
pentru securitate şi sănătate în muncă precum şi măsurile şi activităţile de
prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general.
♦ Angajatorul stabileşte prin instrucţiuni proprii durata instruirii introductiv
generale; aceasta nu va fi mai mică de 8 ore.
♦ Sunt exceptate de la obligaţiile de mai sus următoarele persoane
o cele aflate în întreprindere şi / sau unitate cu permisiunea angajatorului;
o lucrătorii din întreprinderi şi / sau unităţi din exterior, care desfăşoară
activităţi pe bază de contract de prestări de servicii în întreprinderea şi /
sau unitatea unui alt angajator ;
o reprezentanţii autorităţilor competente în ceea ce priveşte controlul
aplicării legislaţiei referitoare la securitate şi sănătate în muncă.
cărora li se vor prezenta succint activităţile, riscurile şi măsurile de prevenire şi
protecţie din întreprindere şi/sau unitate.

În cadrul instruirii introductiv generale se vor expune, în principal, următoarele


probleme:
legislaţia de securitate şi sănătate în muncă;
consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi
sănătate în muncă;
riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii;

110
măsuri la nivelul întreprinderii şi / sau unităţii privind acordarea primului ajutor,
stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor.
• Conţinutul instruirii introductiv generale trebuie să fie în conformitate cu tematica
aprobată de către angajator.
• Instruirea introductiv generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor
pe bază de teste.
• Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire.
• Nu vor putea fi angajaţi cei care nu şi-au însuşit cunoştinţele
prezentate în instruirea introductiv generală.
INSTRUIREA LA LOCUL DE MUNCĂ se face după instruirea introductiv
generală şi are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate şi sănătate în muncă,
precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de
muncă, post de lucru şi / sau fiecărei funcţii exercitate.
Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor cărora li s-a efectuat şi
instruirea introductiv generală , inclusiv la schimbarea locului de muncă în cadrul
întreprinderii şi / sau unităţii.
• Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de
muncă, în grupe de maximum 20 persoane.
• Fişa de instruire se păstrează de către conducătorul locului de muncă.
Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru securitate şi
sănătate în muncă precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul
fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.
Durata instruirii la locul de muncă nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte prin
instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv împreună cu:
a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă; sau
b) lucrătorul desemnat; sau
c) un lucrător al serviciului intern de protecţie şi prevenire; sau
d) serviciul extern de protecţie şi prevenire.
Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către
angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă /
lucrătorul desemnat / serviciul intern de protecţie şi prevenire / serviciul extern de
protecţie şi prevenire şi aprobate de către angajator care vor fi păstrate la persoana ce
efectuează instruirea.
Instruirea la locul de muncă va cuprinde:
a) informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională
specifice locului de muncă şi/sau postului de lucru;
b) prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau
postul de lucru;
c) măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea
primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor;
d) prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind
activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru;
e) instruirea la locul de muncă va include obligatoriu demonstraţii practice
privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii practice
privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare,
intervenţie, evacuare şi de prim ajutor.

111
Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face
numai după verificarea cunoştinţelor de către şeful ierarhic superior celui care a făcut
instruirea şi se consemnează în fişa de instruire individuală.
INSTRUIREA PERIODICĂ se face tuturor lucrătorilor cărora li s-a efectuat
instruirea introductiv generală şi la locul de muncă şi are drept scop reâmprospătarea
şi actualizarea cunoştinţelor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
• Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de muncă.
• Intervalul între două instruiri periodice va fi stabilit prin instrucţiuni proprii în
funcţie de condiţiile locului de muncă şi / sau postului de lucru şi nu va fi mai mare de 6
luni.
• Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul între două instruiri periodice va
fi de cel mult 12 luni.
• Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic al celui care
efectuează instruirea şi prin sondaj de către angajator / lucrătorul desemnat / serviciul
intern de prevenire şi protecţie / serviciile externe, care vor semna fişele de instruire ale
lucrătorilor, confirmând astfel că instruirea a fost făcută corespunzător.
• Instruirea periodică se va completa în mod obligatoriu şi cu demonstraţii practice.
• Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către
angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă /
lucrătorul desemnat/serviciul intern de protecţie şi prevenire / serviciul extern de
protecţie şi prevenire şi aprobate de către angajator , care vor fi păstrate la persoana ce
efectuează instruirea.

REINSTRUIRE
Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri:
a) când un lucrător a lipsit peste 30 zile lucrătoare;
b) când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în
muncă privind activităţi specifice ale locului de muncă şi / sau postului de lucru sau ale
instrucţiunilor proprii, inclusiv datorită evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi riscuri în
unitate;
c) la reluarea activităţii după accident de muncă;
d) la executarea unor lucrări speciale;
e) la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale echi-
pamentului existent;
f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
g) la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
Durata reinstruirii nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte în instrucţiuni proprii
de către conducătorul locului de muncă respectiv împreună cu:
a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă; sau
b) lucrătorul desemnat; sau
c) un lucrător al serviciului intern de protecţie şi prevenire; sau
d) serviciul extern de protecţie şi prevenire.

Reinstuirea se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care


şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă / lucrătorul
desemnat / serviciul intern de protecţie şi prevenire / serviciul extern de protecţie şi
prevenire şi aprobate de către angajator , care vor fi păstrate la persoana care
efectuează instruirea.

112
X. PERICOL GRAV ŞI IMINENT ŞI ZONE CU RISC RIDICAT SPECIFIC
Secţiunea 1 . Pericol grav si iminent de accidentare
Starea de pericol grav şi iminent de accidentare, aşa cum este el definit la art.5 lit.l)
din Legea nr.319/2006 ( “ situaţia concretă, reală şi actuală, căreia îi lipseşte doar prilejul
declanşator pentru a produce un accident în orice moment; ” ) , poate fi constatată de
către orice lucrător din întreprindere şi/sau unitate, lucrător al serviciului extern de
prevenire şi protecţie cu care întreprinderea şi/sau unitatea a încheiat contract, precum şi
de către inspectorii de muncă.
La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se vor lua imediat
următoarele măsuri de securitate:
a) oprirea echipamentului de muncă şi/sau activităţii în care scop :
- va desemna lucrătorii care trebuie să oprească echipamentele de muncă şi va
asigura instruirea acestora.
b) evacuarea personalului din zona periculoasă , în care scop:
- întocmească planul de evacuare a lucrătorilor;
- afişeze planul de evacuare la loc vizibil;
- instruiască lucrătorii în vederea aplicării planului de evacuare şi să verifice
modul în care şi-au însuşit cunoştinţele.
c) anunţarea serviciilor specializate, în care scop trebuie să :
- desemneze lucrătorii care trebuie să contacteze serviciile specializate şi să-I
instruiască în acest sens;
- asigure mijloacele de comunicare necesare contactării serviciilor specializate.
d) anunţarea conducătorilor ierarhici, în care scop trebuie să:
- stabilească modul operativ de anunţare la nivel ierarhic superior.
e) eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi iminent în
care scop trebuie să:
- desemneze lucrătorii care au capacitatea necesară să elimine starea de pericol
grav şi iminent, să asigure instruirea şi dotarea lor cu mijloace tehnice necesare
intervenţiei;
- stabilească serviciile specializate care pot interveni.

Angajatorul trebuie să stabilească aceste măsuri de securitate ţinând seama de


natura activităţilor, numărul de lucrători, organizarea teritorială a activităţii şi prezenţa altor
persoane în afara celor implicate direct în procesul muncii.

Secţiunea a 2-a . Zone cu risc ridicat şi specific


Evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzută la art. 13 lit.k) din Legea nr. 319
/ 2006 [“ să ţină evidenţa locurilor de muncă cu pericol deosebit, conform reglementărilor
în vigoare”], trebuie să conţină nominalizarea acestor zone în cadrul întreprinderii şi / sau
unităţii şi măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor pentru aceste zone.
Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţă conducătorilor locurilor de muncă şi
lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea în zonele cu risc ridicat şi specific măsurile
stabilite în urma evaluării riscurilor.
Acţiunile pentru realizarea măsurilor stabilite în urma evaluării riscurilor pentru
zonele cu risc ridicat şi specific constituie o prioritate în cadrul planului de protecţie şi
prevenire.
113
XI. COMUNICAREA, CERCETAREA, ÎNREGISTRAREA, RAPORTAREA ŞI
EVIDENŢA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ
ŞI A BOLILOR PROFESIONALE

1. ACCIDENTELE DE MUNCĂ

În termeni generali, accidentele şi bolile profesionale constau în lezarea


componentei biologice a factorilor umani, în cursul desfăşurării unui proces de muncă.
Fenomenul se poate produce neaşteptat, brusc, violent - cazul accidentelor de muncă, sau
într-un interval mai mare de timp prin acumulare în organism a noxelor - situaţia bolilor
profesionale. Premisa apariţiei unor astfel de evenimente o constituie faptul că indiferent
de natura activităţii, realizarea oricărui proces de muncă nu poate avea loc în absenţa
unuia din următorii factori:
☺ executant ;
☺ sarcină de muncă ;
☺ mijloacele de producţie ;
☺ mediul de muncă.
Pentru ca procesul să aibă loc, nu este suficientă prezenţa acestor factori, ei
trebuind să constituie un sistem - sistemul de muncă - ale cărui elemente să interacţioneze
şi să se influenţeze reciproc .
Accidentele de muncă şi bolile profesionale pot fi considerate drept consecinţe ale
unor disfuncţii apǎrute în sistemul de muncă în care omul este executant.

1.1. Noţiunea de accident de muncă

Prin termenul de „accident” se desemnează un eveniment neaşteptat, care apare


brusc, este imprevizibil şi întrerupe desfăşurarea normală a unei acţiuni.
Noţiunea de „accident de muncă” trebuie circumscrisă unui proces de muncă şi
implică în mod obligatoriu prezenţa omului în calitate de executant.
Concret, accidentul de muncă constă în lezarea violentă şi bruscă a integrităţii
biologice a factorului uman, având drept urmare pierderea sau micşorarea capacităţii de
muncă.
Potrivit art. 5 , lit. „g” din Legea securitǎţii şi sǎnǎtǎţii în muncǎ nr. 319 / 2006,
accidentul de muncă este definit ca fiind: „ vătămarea violentă a organismului, precum şi
intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de
cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces”.

De asemenea, conform art. 30 din acelaşi act normativ, este accident de muncǎ:

a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi / sau unitate,


cu permisiunea angajatorului;
b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes
public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara graniţelor
ţării, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;
115
c) accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural - sportive organizate în
timpul şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi;
d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din
proprie iniţiativă pentru salvarea de vieţi omeneşti;
e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din
proprie iniţiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public
şi privat;
f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se
produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator,
ori în alt loc de muncă organizat de aceştia, în timpul programului de muncă, şi nu se
datorează culpei exclusive a accidentatului;
g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal
de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator, şi invers;
h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la
adresa persoanei fizice la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru
îndeplinirea unei sarcini de muncă;
i) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la
adresa persoanei fizice la care este încadrată victima, ori de la orice alt loc de muncă
organizat de acestea, la o altă persoană juridică sau fizică, pentru îndeplinirea sarcinilor de
muncă, pe durata normală de deplasare;
j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau
preda uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul sau materialele, dacă schimba
îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt echipament
pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spălător, sau dacă se deplasa de la
locul de muncă la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers;
k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în
locuri organizate de angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste
locuri;
l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane fizice
române, delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor ţării, pe
durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare;
m) accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări şi servicii pe
teritoriul altor ţări, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege,
încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în timpul şi din cauza
îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau
perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente
stagiului de practică;
o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi: furtună,
viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare) etc., dacă victima se
afla în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări
care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia;
q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca
urmare a unei agresiuni.
În cazul accidentului de traseu, deplasarea trebuie să se facă fără abateri
nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul să se facă în condiţiile
prevăzute de reglementările de securitate şi sănătate în muncǎ sau de circulaţie în
vigoare.

116
În raport cu urmările produse , accidentul de muncă se clasifică astfel:
a) accident care produce incapacitate temporară de muncă (ITM) – accidentul
care produce incapacitate temporarǎ de muncǎ de cel puţin 3 zile calendaristice
consecutive, confirmatǎ prin certificat medical fiind ca urmare a accidentului
suferit;
b) accident care produce invaliditate (INV) – accidentul care produce pierderea
parţială sau totală a capacităţii de muncă, confirmatǎ prin decizie de încadrare
într-un grad de invaliditate, emisǎ de organele medicale în drept;
c) accident mortal (D) – accidentul în urma cǎruia se produce decesul
accidentatului confirmat, imediat sau după un interval de timp, în baza unui act
medico-legal.
În funcţie de numărul persoanelor accidentate în acelaşi timp, din aceleaşi cauze în
cadrul aceluiaşi eveniment, accidentul de muncǎ poate fi:

a. individual ( 1- 2 accidentaţi );
b. colectiv ( 3 sau mai mulţi accidentaţi ).

Legea securitǎţii şi sǎnǎtǎţii în muncǎ nr. 319 / 2006 şi Normele metodologice


pentru aplicarea acesteia, definesc în plus urmǎtorii termeni :
Accident de muncǎ de circulaţie – accidentul survenit în timpul circulaţiei pe
drumurile publice sau generat de traficul rutier, dacǎ persoana vǎtǎmatǎ se aflǎ în
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu .
Accident de muncǎ de traseu - accidentul care a antrenat vatǎmarea sau decesul:
a) în timpul şi pe traseul normal al deplasǎrii de la locul de muncǎ la domiciliu şi
invers;
b) pe perioada pauzei reglementare de masǎ în locuri organizate de angajator, pe
traseul normal al deplasǎrii de la locul de muncǎ la locul unde ia masa şi invers;
c) pe traseul normal al deplasǎrii de la locul de muncǎ la locul unde îşi încaseazǎ
salariul şi invers.
Accident uşor – eveniment care are drept consecinţǎ leziuni superficiale care
necesitǎ numai acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate temporarǎ
de muncǎ cu o duratǎ mai micǎ de 3 zile.
Accident în afara muncii – accidentul care nu îndeplineşte condiţiile prevǎzute de
Legea securitǎţii şi sǎnǎtǎţii în muncǎ nr. 319 / 2006.
Invaliditate evidentă – pierdere a capacităţii de muncă datorată unor vătămări
evidente, cum ar fi un braţ smuls din umăr, produse în urma unui eveniment, până la
emiterea deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate de către organele medicale în
drept.
Elementele accidentului de muncă
Pentru ca un accident să poată fi calificat drept accident de muncă, potrivit definiţiei
date prin lege, trebuie să fie întrunite mai multe elemente:
1) vătămarea violentă a organismului uman;
2) timpul producerii accidentului;
3) locul producerii accidentului;
4) calitatea celui accidentat.
117
1 Vătămarea organismului
- primul element caracteristic accidentului de muncă, presupune afectarea
integrităţii anatomo-funcţionale, cu efecte imediate asupra stării de sănătate a persoanei
accidentate şi care conduce la anularea sau diminuarea uneia sau mai multor funcţii
fiziologice. În cazul accidentului de muncă, vătămarea organismului trebuie să aibă o
cauză exterioară, să fie violentă şi involuntară.
Exemple:
a. Un atac de cord survenit în timpul lucrului fără să fie provocat de un factor extern
legat de procesul de muncă, nu constituie accident de muncă;
b. Congestia cerebrală cauzată de căldura excesivă la un anumit loc de muncă
reprezintă un accident de muncă.
Violenţa - presupune acţiunea rapidă, bruscă a factorului extern asupra
organismului; evenimentul se produce neaşteptat, surprinzând victima care nu poate lua
măsuri de evitare tocmai din cauza timpului scurt în care se petrece.
Observaţie: acest aspect al violenţei vătămării organismului constituie criteriul care
a condus la desemnarea intoxicaţiei acute profesionale ca accident de muncă şi nu ca
boală profesională.
Vătămarea violentă a organismului trebuie să aibă loc independent de voinţa
victimei.
Comentariu: orice autovătămare, efectuată în mod deliberat, indiferent de locul şi
timpul în care a avut loc, nu se consideră accident de muncă.
Clasificarea vătămărilor organismului

În funcţie de natura factorilor care le provoacă, vătămările organismului pot fi:


¾ mecanice;
¾ termice;
¾ electrice;
¾ chimice;
¾ prin iradiere;
¾ combinate.
Vătămările mecanice se materializează în: contuzii, tăieturi, striviri, fracturi,
înţepături, etc. Ele pot fi cauzate de diverse corpuri în mişcare (căderi, rostogoliri,
alunecări de corpuri, prăbuşiri, alunecări de teren, avalanşe, organe de maşini în mişcare,
etc.), de suprafeţe periculoase la deplasare, de obiecte ascuţite sau tăioase, de animale
sau plante periculoase.
Vătămările termice se manifestă sub forma arsurilor şi sunt cauzate de contactul
victimei cu flacăra deschisă, cu obiecte calde, radiaţii calorice sau temperatura ridicată a
aerului din spaţiul de lucru.
Vătămările electrice se datorează trecerii prin organism a unui curent de o anumită
tensiune şi intensitate, ce se concretizează în electrocutări şi arsuri ale pielii.
Vătămările chimice se manifestă sub forma intoxicaţiilor acute provocate de
substanţe toxice sau a arsurilor chimice cauzate de substanţe caustice.
Vătămările prin iradiere sunt datorate expunerii organismului la radiaţii.
Vătămările combinate sunt produse de mai mulţi factori de natură diferită.

2 Timpul producerii accidentului


- este al doilea element caracteristic accidentului de muncă.
118
Din acest punct de vedere, se încadrează ca accident de muncă vătămarea, care are
loc:
• în timpul procesului de muncă;
• în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu - inclusiv în afara programului
obişnuit de lucru, inclusiv al sarcinilor de stat sau cultural-sportive;
• înainte de începerea sau după încetarea lucrului;
• în timpul pauzelor regulamentare în locuri organizate de angajator;
• în timpul deplasării de la serviciu la domiciliu şi invers, de la un loc de muncă la
altul pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă , spre locul organizat pentru
pauze;
• în timpul programului oficial de lucru, pentru activităţi ce nu au legătură cu
procesul muncii, dacă evenimentul s-a produs la un loc de muncă (accidentul
determinat de fenomene sau calamităţi naturale, accident suferit de o persoană
aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni, pentru
salvarea de vieţi omeneşti, pentru prevenire ori înlăturarea unui pericol care
ameninţă avutul public );
• în timpul practicii profesionale pentru studenţi, elevi şi ucenici sau a vizitelor
organizate la o persoană juridică / fizică în scop profesional;
• întimpul cursurilor de calificare, recalificare sau perfecţionare a pregătirii
profesionale.

3 Locul producerii accidentului


- este al treilea element determinant al accidentului de muncǎ. Pentru ca un accident
oarecare sǎ fie încadrat ca accident de muncǎ acesta trebuie sǎ se producǎ la locul de
muncǎ .
Sub aspect juridic, conform prevederilor art. 5 lit. k) din Legea securităţii şi sănătăţii
în muncă nr. 319 / 2006 , prin loc de muncă se înţelege: „ locul destinat să cuprindă posturi
de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria
întreprinderii şi / sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii ” ;
Prin extensie, legea acceptă ca accident de muncă şi evenimentele produse pe
traseul normal de deplasare de la locul de muncă la domiciliu şi invers, dacă se încadrează
în timpul suficient parcurgerii acestuia, iar deplasarea se face cu mijloace de transport
conforme cu prevederile legale în vigoare.

4 Calitatea victimei
- constituie cel de al patrulea element caracteristic accidentului de muncă, iar victima
trebuie să fie participant la procesul de muncă
Participant la procesul de muncă este orice persoana care prestează o activitate de
muncă pe cont propriu sau pentru o persoană juridică sau fizică, indiferent de natura
juridică a raportului de muncă încheiat.

Dispoziţiile legale din ţara noastră precizează, sub acest aspect următoarele
categorii de persoane:

salariaţii - persoane angajate cu contract de muncă individual ( pe perioadă


nedeterminată, pe o perioadă determinată, pentru muncă temporară, cu timp parţial,
pentru muncă la domiciliu ), respectiv raport de muncă;
119
membrii asociaţiilor familiale constituite legal;
lucrători independenţi ( persoane autorizate să lucreze pe cont propriu );
membrii cooperatori;
şomeri pe perioada reconversiei;
elevi, studenţi şi ucenici în timpul efectuării practicii în producţie sau a vizitelor
cu caracter didactic;
persoana cu firmă proprie, care coordonează activitatea unităţii al cărui proprietar
este ( patron ).
NOTĂ: Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319 / 2006 introduce noţiunea de
lucrător ca fiind persoana angajată de un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii
în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul
de muncă, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice.

1.2. Intoxicaţia acută profesională

Intoxicaţia acută profesională, reprezintă starea patologică apărută brusc, ca urmare


a expunerii organismului la noxe existente la locul de muncă.
Exemplu: intoxicaţia acută cu monoxid de carbon, hidrogen sulfurat, etc., iritări sau
tulburări ale aparatului respirator datorate inhalării clorului, ş.a.
Determinantul de bază pentru a încadra ( clasifica ) efectul unui accident, ca
vătămare violentă sau ca boală profesională, este dat de natura evenimentului, respectiv
de o expunere instantanee sau de o expunere în timp îndelungat, la factorii de risc
caracteristici muncii respective şi / sau mediului de muncă.

Exemple:
1) O deficienţă auditivă, se încadrează ca accident de muncă, dacă este cauzată de o
explozie şi, ca boală profesională, dacă este urmarea unei expuneri în timp îndelungat la
zgomotul industrial.
2) Vătămarea tendoanelor de la o mănă este considerată accident de muncă, dacă
este cauzată de o lovitură, iar afecţiunile tendoanelor provocate de mişcări repetative şi
ritmice ( vibraţiile ), specifice locului de muncă, sunt încadrate ca boli profesionale.
3) Eforturile extreme, cum sunt ridicările accidentale de greutăţi, care produc
vătămări ale organismului, cu efect nociv imediat ( imobilizarea acuta a victimei ), sunt
încadrate ca accidente de muncă; dacă aceste eforturi au un caracter permanent, legat de
specificul muncii şi provoacă afecţiuni, sunt încadrate ca boli profesionale.
Intoxicaţia acută profesională se încadrează şi ca accident de muncă şi ca boalǎ
profesională, dacă expunerea lucrătorului este instantanee şi accidentală. Dacă expunerea
se face în timp îndelungat, intoxicaţia acută profesională se încadrează numai ca boală
profesională.

1.3. Incidentul periculos

Incidentul periculos este definit ca eveniment identificabil cum ar fi explozie,


incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfuncţionalitatea
unei activităţi sau a unui echipament de muncă şi / sau comportamentul neadecvat al
factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost posibil să aibă asemenea urmări
şi / sau a cauzat ori ar fi fost posibil să producă pagube materiale .

120
2. COMUNICAREA EVENIMENTELOR
În accepţiunea Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319 / 2006, evenimentul se
referă la:
- accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în
timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ;
- situaţia de persoană dată disparută ;
- accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate
persoane angajate ;
- incidentul periculos ;
- cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune;
Conform prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319 / 2006 şi a Normei
Metodologice de aplicare a acesteia , sunt stabilite urmǎtoarele reguli privind comunicarea
evenimentelor :
Orice eveniment va fi comunicat de îndată (imediat) angajatorului de către
conducătorul locului de muncă sau de oricare altă persoană care are cunoştinţă de
producerea acestuia.
Angajatorul are obligaţia să comunice evenimentele, de îndată, după cum urmează:
a) inspectoratelor teritoriale de muncǎ, toate evenimentele aşa cum sunt
definite mai sus;
b) asiguratorului, potrivit Legii nr. 346 / 2002 privind asigurarea pentru
accidente de muncă şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare,
evenimentele urmate de incapacitate temporară de muncǎ, invaliditate sau deces, la
confirmarea acestora;
c) organelor de urmărire penală, după caz.

Comunicarea evenimentelor va cuprinde cel puţin următoarele informaţii, conform


modelului din anexa nr. 13 din Norma metodologică de aplicare a Legii securităţii şi
sănătăţii în muncă nr. 319 / 2006:
a) denumirea/numele angajatorului la care s-a produs accidentul şi, dacă este
cazul, denumirea/numele angajatorului la care este/a fost angajat accidentatul;
b) sediul/adresa şi numărul de telefon ale angajatorului;
c) locul unde s-a produs evenimentul;
d) data şi ora la care s-a produs evenimentul/data şi ora la care a decedat
accidentatul;
e) numele şi prenumele victimei;
f) datele personale ale victimei: vârsta, starea civilă, copii în întreţinere, alte
persoane în întreţinere, ocupaţia, vechimea în ocupaţie şi la locul de muncă;
g) împrejurările care se cunosc şi cauzele prezumtive;
h) consecinţele accidentului;
i) numele şi funcţia persoanei care comunică evenimentul;
j) data comunicării;
k) unitatea medicală la care a fost internat accidentatul.

Dacă printre victimele evenimentului se află şi lucrători ai altor angajatori,


evenimentul va fi comunicat şi angajatorilor acestora, de către angajatorul la care s-a
produs evenimentul.
Evenimentul produs ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru
salvarea de vieţi omeneşti sau pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă
avutul public şi privat, dacă a avut loc în afara întreprinderii şi/sau unităţii şi nu a avut nicio
121
legătura cu aceasta, va fi comunicat inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia s-a
produs , de către orice persoană care are cunoştinţă despre producerea evenimentului .
În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice, soldate cu decesul
victimelor, în care printre victime sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor îndatoriri de
serviciu, serviciile poliţiei rutiere vor comunica evenimentul la inspectoratul teritorial de
muncă din judeţul pe raza căruia s-a produs.
Angajatorul va lua măsurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt rezultată
din producerea evenimentului, până la primirea acordului din partea organelor care
efectuează cercetarea, cu excepţia cazurilor în care menţinerea acestei stări ar genera
producerea altor evenimente, ar agrava starea accidentaţilor sau ar pune în pericol viaţa
lucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la procesul muncii.
În situaţia în care este necesar să se modifice starea de fapt rezultată din producerea
evenimentului, se vor face, după posibilităţi, schiţe sau fotografii ale locului unde s-a
produs, se vor identifica şi se vor ridica orice obiecte care conţin sau poartă o urmă a
evenimentului; obiectele vor fi predate organelor care efectuează cercetarea şi vor
constitui probe în cercetarea evenimentului.
Pentru orice modificare a stării de fapt rezultată din producerea evenimentului,
angajatorul sau reprezentantul său legal va consemna, pe propria răspundere, într-un
proces-verbal, toate modificările efectuate după producerea evenimentului.
Inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia a avut loc evenimentul, va comunica
Inspecţiei Muncii:
a) incidentul periculos;
b) evenimentul care a avut ca urmare deces;
c) evenimentul care a avut ca urmare accident colectiv;
d) evenimentul care a avut ca urmare accident urmat de invaliditate evidentă;
e) evenimentul care a avut ca urmare accident urmat de invaliditate ( după
primirea deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate ).
La solicitarea organelor care efectuează cercetarea evenimentului, unitatea sanitară
care acordă asistenţă medicală de urgenţă se va pronunţa în scris cu privire la diagnosticul
provizoriu, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la primirea solicitării.
Unitatea sanitară care acordă asistenţă medicală de urgenţă va lua măsuri pentru
recoltarea probelor de laborator, în vederea determinării consumului de alcool sau de
droguri, precum şi pentru recoltarea altor probe specifice solicitate de inspectoratul
teritorial de muncă, urmând să comunice rezultatul determinărilor specifice, în termen de 5
zile lucrătoare de la obţinerea acestora.
În caz de deces al persoanei accidentate, inspectoratul teritorial de muncă va
solicita, în scris, unităţii medico-legale competente, un raport preliminar din care să reiasă
faptul că decesul a fost sau nu urmarea unei vătămări violente, în conformitate cu
prevederile Ordonanţei Guvernului nr.1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea
instituţiilor de medicină legală, aprobată cu modificări prin Legea nr.459/2001, republicată,
şi legislaţiei subsecvente.
Conform prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.
319 / 2006, unitatatea medico-legală va transmite inspectoratului teritorial de muncă , în
termen de 7 zile de la data decesului, o copie a raportului de constatare medico-legală.
În cazul accidentului urmat de invaliditate, unitatea de expertiză medicală şi
recuperare a capacităţii de muncă, care a emis decizia de încadrare într-un grad de
invaliditate, va trimite o copie de pe decizie, în termen de 3 zile lucrătoare de la data
eliberării acesteia, la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs accidentul.

122
3. CERCETAREA EVENIMENTELOR

Cercetarea evenimentelor este obligatorie şi are ca scop stabilirea împrejurărilor şi


cauzelor care au condus la producerea acestuia, a reglementărilor legale încălcate, a
răspunderilor şi a măsurilor ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri
similare şi, respectiv pentru determinarea caracterului accidentului .
Potrivit normelor legale în vigoare cercetarea se face imediat dupǎ comunicare, după
cum urmează :
a) de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate
temporară de muncă;
b) de către inspectoratele teritoriale de muncă, în cazul evenimentelor care au
produs invaliditate evidentă sau confirmată, deces, accidente colective, incidente
periculoase, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de munca
lucrătorilor la angajatorii persoane fizice, precum şi în situaţiile cu persoane date
dispărute;
c) de către Inspecţia Muncii, în cazul accidentelor colective, generate de unele
evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile;
d) de către autorităţile de sănătate publică teritoriale, respectiv a municipiului
Bucureşti, în cazul suspiciunilor de boală profesională şi a bolilor legate de profesiune.

Rezultatul cercetării evenimentului se va consemna într-un proces-verbal.

Cercetarea evenimentelor care produc incapacitate temporară de muncă se


efectuează de către angajatorul la care s-a produs evenimentul.
Angajatorul are obligaţia să numească de îndată, prin decizie scrisă, comisia de
cercetare a evenimentului.
Comisia de cercetare a evenimentului va fi compusă din cel puţin 3 persoane; una
dintre acestea trebuie să fie lucrător desemnat, reprezentant al serviciului intern sau
reprezentant al serviciului extern, cu pregătire de nivel superior.
Persoanele numite de către angajator în comisia de cercetare a evenimentului trebuie
să aibă pregătire tehnică corespunzătoare, să nu fie implicate în organizarea şi conducerea
locului de muncă unde a avut loc evenimentul şi să nu fi avut o responsabilitate în
producerea evenimentului.
Angajatorul care şi-a asumat atribuţiile în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
nu poate face parte din comisia de cercetare a evenimentului, în acest caz poate apela la
servicii externe.
Dacă în eveniment sunt implicate victime cu angajatori diferiţi, în comisia de
cercetare numită de angajatorul la care s-a produs evenimentul, vor fi nominalizate şi
persoane numite prin decizie scrisă, de către ceilalţi angajatori.
Angajatorul care a organizat transportul răspunde pentru cercetarea accidentului de
circulaţie produs pe drumurile publice, urmat de incapacitate temporară de muncă, cu
respectarea, atunci când este cazul, a prevederilor aliniatului de mai sus.
Cercetarea evenimentului produs ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie
iniţiativă pentru salvarea de vieţi omeneşti sau pentru prevenirea ori înlăturarea unui
pericol care ameninţă avutul public şi privat, dacă acesta a avut loc în afara întreprinderii
şi/sau unităţii angajatorului şi nu a avut nicio legătură cu aceasta, se efectuează în
condiţiile legii.
Angajatorul care nu dispune de personal competent sau nu are personal suficient,
trebuie să asigure cercetarea apelând la servicii externe de prevenire şi protecţie.
123
În cazul accidentelor de circulaţie pe drumurile publice, serviciile poliţiei rutiere vor
transmite organelor împuternicite să efectueze cercetarea, la cererea acestora, în termen
de 5 zile lucrătoare de la solicitare, un exemplar din procesul-verbal de cercetare la faţa
locului şi orice alte documente existente, necesare cercetării: copii de pe declaraţii, foaia
de parcurs, ordin de deplasare, schiţe.
În baza acestor acte şi a altor documente din care să rezulte că victima se afla în
îndeplinirea unor îndatoriri de serviciu, organele împuternicite potrivit legii vor efectua
cercetarea evenimentului.
Persoanele împuternicite, potrivit legii, să efectueze cercetarea evenimentelor au
dreptul să ia declaraţii scrise, să preleveze sau să solicite prelevarea de probe necesare
cercetării, să solicite sau să consulte orice acte sau documente ale angajatorului, iar
acesta este obligat să le pună la dispoziţie în condiţiile legii. Cheltuielile necesare
prelevării şi analizării probelor în vederea cercetării vor fi suportate de angajatorul la care a
avut loc evenimentul.
Pentru cercetarea evenimentelor, se pot solicita experţi sau specialişti cum ar fi cei
din cadrul unor operatori economici cu competenţe potrivit legii să efectueze axpertize
tehnice, care vor face parte integrantă din dosarul de cercetare a evenimentului, iar aceştia
trebuie să răspundă solicitării.
Cheltuielile aferente efectuării expertizelor se suportă de către angajatorul la care a
avut loc evenimentul sau care se face răspunzător de organizarea activităţii în urma căreia
s-a produs evenimentul.

Termenele de finalizare a cercetǎrii unui eveniment sunt de :

1. cel mult 5 zile lucrǎtoare de la data producerii, în cazul evenimentului urmat de


incapacitate temporarǎ de muncǎ, cu excepţia cazurilor când este necesară prelevarea de
probe, efectuarea de expertize, pentru care se poate solicita, în scris, argumentat şi în
termen, la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul,
prelungirea termenului de cercetare;
2. cel mult 10 zile lucrǎtoare de la data comunicării evenimentului care au antrenat
deces, invaliditate evidentă, accident colectiv şi situaţie de persoană dată dispărută,
precum şi cercetarea incidentelor periculoase, cu excepţia situaţiilor în care este necesară
eliberarea certificatului medico-legal, prelevarea de probe, efectuarea de expertize, pentru
care inspectoratul teritorial de muncă care cercetează evenimentele poate solicita în scris,
argumentat şi în termen, la Inspecţia Muncii, prelungirea termenului de cercetare.
În cazul accidentului cu incapacitate temporară de muncă, în urma căruia a
intervenit invaliditate confirmată prin decizie sau decesul victimei, inspectoratul teritorial
de muncă va completa dosarul de cercetare întocmit la data producerii evenimentului, şi va
întocmi un nou proces –verbal de cercetare bazat pe dosarul astfel completat.
Întocmirea noului proces verbal de cercetare a accidentului urmat de incapacitate
temporarǎ de muncǎ, se face în cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii de către
inspectoratul teritorial de muncă a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate sau a
certificatului de constatare medico- legal.
În cazul evenimentului a cărui consecinţă este invaliditate evidentă, evenimentul va
fi cercetat de inspectoratul teritorial de muncă ca eveniment care a produs incapacitate
temporară de muncă şi, în funcţie de consecinţele ulterioare ale evenimentului, se va
proceda conform prevederilor alineatelor de mai sus.

124
În urma cercetării evenimentelor se întocmeşte un “ dosar de cercetare”, care va
cuprinde:
a) opisul actelor aflate în dosar;
b) procesul-verbal de cercetare;
c) nota de constatare la faţa locului, încheiată imediat după producerea
evenimentului de către inspectorul de muncă, în cazul evenimentelor care se cercetează de
către inspectoratul teritorial de muncă / Inspecţia Muncii, conform competenţelor sau de
către lucrătorul desemnat/serviciile externe de prevenire şi protecţie, în cazul
evenimentelor a căror cercetare intră în competenţa angajatorului şi semnată de către
angajator/reprezentantul său legal, care va cuprinde precizări cum ar fi poziţia victimei,
existenţa sau nu a echipamentului individual de protecţie, starea echipamentelor de
muncă, modul în care funcţionau dispozitivele de protecţie, închiderea fişei individuale de
instructaj prin barare şi semnătură, ridicarea de documente sau prelevarea de probe;
d) schiţe, fotografii referitoare la eveniment;
e) declaraţiile accidentaţilor, în cazul evenimentului urmat de incapacitate
temporară de muncă sau de invaliditate;
f) declaraţiile martorilor şi ale oricăror persoane care pot contribui la elucidarea
împrejurărilor şi a cauzelor reale ale producerii evenimentului;
g) declaraţiile persoanelor răspunzătoare de nerespectarea reglementărilor
legale;
h) copii ale actelor şi documentelor necesare pentru elucidarea împrejurărilor şi
a cauzelor reale ale evenimentului;
i) copii ale certificatului constatator sau orice alte autorizaţii în baza căruia
angajatorul îşi desfăşoară activitatea;
j) copii ale fişei de expunere la riscuri profesionale şi fişei de aptitudine;
k) copii ale contractelor individuale de muncă ale victimelor;
l) copii ale fişelor de instruire individuală în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă ale victimelor; în caz de deces se va anexa în original;
m) concluziile raportului de constatare medico-legală, în cazul accidentului
mortal;
n) copie a hotărârii judecătoreşti prin care se declară decesul, în cazul
persoanelor date dispărute;
o) copie a certificatelor de concediu medical în cazul accidentului urmat de
incapacitate temporară de muncă;
p) copie a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate, în cazul accidentului
urmat de invaliditate;
q) actul emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţa medicală de urgenţă,
din care să rezulte data, ora când accidentatul s-a prezentat pentru consultaţie şi
diagnosticul, în cazul accidentelor de traseu;
r) copie a procesului-verbal de cercetare la faţa locului, încheiat de serviciile
poliţiei rutiere, în cazul accidentelor de circulaţie pe drumurile publice.

După caz, dosarul de cercetare va mai cuprinde, , orice alte acte şi documente
necesare pentru a determina caracterul accidentului, cum ar fi:
a) copie a autorizaţiei, în cazul în care victima desfăşura o activitate care
necesita autorizare;
b) copie a diplomei, adeverinţei sau certificatului de calificare a victimei;
c) acte de expertiză tehnică, întocmite cu ocazia cercetării evenimentului;

125
d) acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care să se poată stabili locul,
data şi ora producerii evenimentului sau să se poată justifica prezenţa victimei la locul, ora
şi data producerii evenimentului;
e) documente din care să rezulte că accidentatul îndeplinea îndatoriri de serviciu;
f) corespondenţa cu alte instituţii/unităţi în vederea obţinerii actelor solicitate;
g) adresele de prelungire a termenelor de cercetare;
h) actul medical, emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţă medicală de
urgenţă, din care să rezulte diagnosticul la internare şi/sau externare;
i) procesul verbal încheiat după producerea evenimentului, în condiţiile în care a
fost care necesară modificarea stării de fapt;
j) formularul pentru înregistrarea accidentului de muncă denumit în continuare
FIAM, aprobat prin Ordinul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei nr. 3 din 03
ianuarie 2007 ( Anexa 1).
Dosarul de cercetare a evenimentului trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) filele dosarului să fie numerotate, semnate de inspectorul care a efectuat
cercetarea sau de membrii comisiei de cercetare numită de angajator şi ştampilate, cu
ştampila inspectoratului sau angajatorului;
b) numărul total de file conţinut de dosarul de cercetare, şi numărul de file pentru
fiecare document anexat la dosar să fie menţionat în opis;
c) fiecare document, cu excepţia procesului-verbal de cercetare, să fie identificat,
în dosarul de cercetare, ca anexă;
d) paginile şi spaţiile albe să fie barate;
e) schiţele referitoare la eveniment, anexate la dosar, să fie însoţite de explicaţii;
f) fotografiile, referitoare la eveniment, să fie clare şi însoţite de explicaţii;
g) formularul pentru declaraţii să fie conform modelului din anexa nr.14.
h) declaraţiile aflate la dosar să fie tehnoredactate, pentru a se evita eventualele
confuzii datorate scrisului ilizibil, certificate ca fiind conforme cu originalul şi semnate de
către inspectorul care a efectuat cercetarea sau de către unul dintre membrii comisiei de
cercetare.

Dosarul de cercetare se va întocmi astfel:


a) într-un exemplar, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporară
de muncă; dosarul se păstrează în arhiva angajatorului care înregistrează accidentul;
b) într-un exemplar, pentru incidentele periculoase; dosarul se păstrează la
inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea;
c) în două exemplare, pentru evenimentele care au produs invaliditate confirmată
prin decizie, deces, accidente colective; originalul se înaintează organelor de urmărire
penală şi un exemplar se păstrează la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat
cercetarea;
d) în două exemplare, pentru evenimentele care au antrenat invaliditate evidentă;
originalul se păstrează la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea şi un
exemplar se transmite angajatorului care înregistrează accidentul;
e) în trei exemplare, pentru evenimentele cercetate de Inspecţia Muncii; originalul
se înaintează organelor de urmărire penală, un exemplar se păstrează la Inspecţia Muncii şi
un exemplar la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul;
f) în mai multe exemplare, pentru evenimentele care au produs incapacitate
temporară de muncă pentru victime cu angajatori diferiţi; originalul se păstrează în arhiva
angajatorului care înregistrează accidentul şi celelalte exemplare se păstrează de către
ceilalţi angajatori.
126
În cazul evenimentelor care au generat accidente urmate de incapacitate temporară
de muncă sau a incidentelor periculoase în care faptele comise pot fi considerate
infracţiuni, potrivit legii, dosarul de cercetare se încheie în două exemplare, originalul fiind
înaintat organului de urmărire penală, imediat după avizare.
Dosarul de cercetare, întocmit de comisia numită de către angajator, se înaintează
pentru verificare şi avizare la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs
evenimentul, în termen de 5 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării.
Inspectoratul teritorial de muncă va analiza dosarul, va aviza şi va restitui dosarul în
cel mult 7 zile lucrătoare de la data primirii. Dosarul va fi însoţit de avizul inspectoratului
teritorial de muncă.
În cazul în care, inspectoratul teritorial de muncă constată că cercetarea nu a fost
efectuată corespunzător, poate dispune completarea dosarului şi revizuirea procesului
verbal de cercetare, sau, după caz, poate interveni şi efectua cercetarea.
Comisia de cercetare va completa dosarul şi va revizui procesul verbal de cercetare
în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii dosarului.
Dosarul de cercetare întocmit de inspectoratul teritorial de muncă va fi înaintat, în
vederea avizării, la Inspecţia Muncii, în cel mult 5 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării.
În cazul dispariţiei de persoane, ca urmare a unui eveniment şi în împrejurări care
îndreptăţesc presupunerea decesului acestora, dosarul de cercetare va fi păstrat la
inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, până la emiterea hotărârii
judecătoreşti prin care se declară decesul persoanelor dispărute, conform prevederilor
legale în vigoare; după completarea dosarului, acesta va fi înaintat în vederea avizării la
Inspecţia Muncii.
Inspecţia Muncii avizează şi restituie dosarele în cel mult 10 zile lucrătoare de la data
primirii. În cazul în care se constată că cercetarea nu a fost efectuată corespunzător, se
poate dispune completarea dosarului şi revizuirea procesului verbal de cercetare.
Inspectoratul teritorial de muncă va completa dosarul şi va întopcmi noul proces
verbal de cercetare în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii dosarului.
Inspectoratul teritorial de muncă transmite dosarele de cercetare organelor de
urmărire penală, numai după ce au fost avizate de către Inspecţia Muncii.
Dosarul de cercetare a accidentului de muncă cu invaliditate, înaintat organelor de
urmărire penală, se restituie la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea,
pentru completare şi întocmirea unui nou proces – verbal de cercetare, în cazul în care se
produce decesul accidentatului ca urmare a accidentului suferit, confirmat în baza unui act
medico-legal, în termen de 10 zile lucrătoare de la data solicitării.
Completarea dosarului şi întocmirea noului proces – verbal de cercetare a
evenimentului se face în cel mult 5 zile lucrătoare de la primirea dosarului la inspectoratul
teritorial de muncă, fiiind înaintat în vederea avizării la Inspecţia Muncii. După avizare se va
restitui inspectoratului teritorial de muncă în termen de 10 zile lucrătoare de la data
primirii, fiind înaintat de acesta organelor de urmărire penală.

Procesul verbal de cercetare trebuie să conţină obligatoriu următoarele capitole:


a) data încheierii procesului-verbal;
b) numele persoanelor şi în ce calitate efectuează cercetarea evenimentului cu
indicarea prevederilor legislative potrivit cărora persoanele sunt îndreptăţite să efectueze
cercetarea, precum şi numele angajatorului şi al persoanelor care au participat din partea
organelor competente la primele cercetări;
c) perioada de timp şi locul în care s-a efectuat cercetarea, cu indicarea motivelor
pentru care s-a solicitat prelungirea termenului de cercetare;
127
d) obiectul cercetării;
e) data şi ora producerii evenimentului, cu indicarea datei decesului, pentru cazul
în care s-a produs un eveniment şi ulterior a survenit decesul victimelor implicate în acest
eveniment;
f) locul producerii evenimentului;
g) datele de identificare a angajatorului la care s-a produs evenimentul, numele
reprezentantului său legal, cu indicarea datelor de identificare ale angajatorilor la care
sunt/au fost angajate victimele, numele reprezentanţilor legali ai angajatorilor, numărul
documentului prin care s-a certificat autorizarea de funcţionare din punct de vedere al
securităţii şi sănătăţii în muncă, adresa punctului de lucru;
h)datele de identificare a accidentatului/accidentaţilor, cu indicarea următoarelor:
numele, prenumele, cetăţenia, vârsta, starea civilă, numărul de copii minori, domiciliul,
locul de muncă la care este încadrat, profesia de bază, ocupaţia în momentul accidentării,
vechimea în muncă, în funcţie sau în meserie şi la locul de muncă, data efectuării ultimului
instructaj în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, iar pentru persoanele care, în
momentul accidentării, desfăşurau o activitate pentru care este necesară autorizare, se va
face referire şi la aceasta;
i) descrierea detaliată a locului, echipamentului de muncă, a împrejurărilor şi
modului, în care s-a produs evenimentul, care va conţine următoarele subcapitole:
1. Descrierea detaliată a locul producerii evenimentului;
2. Descrierea detaliată a echipamentului de muncă;
3. Descrierea detaliată a împrejurărilor;
4. Descrierea detaliată a modului în care s-a produs evenimentul.
j) urmările evenimentului şi/sau urmările suferite de persoanele accidentate;
k) cauza producerii evenimentului, cu trimitere la reglementările legale în vigoare
încălcate, cu redactarea integrală a textului acestora;
l) alte cauze care au concurat la producerea evenimentului, , cu trimitere la
reglementările legale în vigoare încălcate, cu redactarea integrală a textului acestora;
m) alte constatări făcute cu ocazia cercetării evenimentului, , cu trimitere la
reglementările legale în vigoare încălcate, cu redactarea integrală a textului acestora;
n) persoanele răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale;
o) sancţiunile contravenţionale aplicate/propuneri pentru sancţiuni administrative
şi disciplinare (în cazul accidentelor cercetate de către comisia numită de către angajator);
p) propuneri pentru cercetare penală;
q) caracterul accidentului;
r) angajatorul care înregistrează accidentul de muncă sau incidentul periculos;
s) măsuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare şi persoanele
responsabile pentru realizarea acestora;
t) termenul de raportare la inspectoratul teritorial de muncă privind realizarea
măsurilor dispuse;
u) numărul de exemplare în care s-a încheiat procesul-verbal de cercetare şi
repartizarea acestora;
v) numele şi semnătura persoanei/persoanelor care a/au efectuat cercetarea;
w) avizul inspectorului-şef adjunct securitate şi sănătate în muncă / viza
angajatorului în cazul accidentelor cu incapacitate temporară de muncă ;
x) viza inspectorului-şef / inspectorului general de stat.
În situaţiile în care din cercetare rezultǎ cǎ accidentul nu întruneşte condiţiile pentru
a fi încadrat ca accident de muncǎ, se va face aceastǎ menţiune în procesul - verbal de
cercetare şi se vor dispune mǎsurile care trebuie luate de angajator pentru prevenirea unor
cazuri similare.
128
Comisia de cercetare a unui eveniment numită de angajator poate face propuneri de
sancţiuni disciplinare şi/sau administrative, pe care le va menţiona în procesul-verbal de
cercetare.

Procesul verbal de cercetare a unui eveniment se întocmeşte în:

a) 3 exemplare, în cazul accidentului de muncă urmat de incapacitate temporară


de muncă, pentru angajatorul care înregistrează accidentul, inspectoratul teritorial de
muncă care a avizat dosarul şi asigurator;
b) mai multe exemplare, în cazul accidentului de muncă urmat de incapacitate
temporară de muncă pentru lucrători cu angajatori diferiţi, pentru fiecare angajator,
inspectoratul teritorial de muncă care a avizat dosarul şi asigurator;
c) 5 exemplare, în cazul accidentului de muncă urmat de invaliditate, pentru
angajatorul care înregistrează accidentul, organul de urmărire penală, inspectoratul
teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, Inspecţia Muncii şi asigurator;
d) 5 exemplare, în cazul accidentului de muncă mortal sau al celui colectiv,
precum şi în cazul accidentului mortal în afara muncii, pentru angajatorul care
înregistrează accidentul, organul de urmărire penală, inspectoratul teritorial de muncă care
a efectuat cercetarea, Inspecţia Muncii şi asigurator;
e) 5 exemplare, în cazul incidentului periculos, pentru angajatorul care
înregistrează incidentul, organele de urmărire penală, inspectoratul teritorial de muncă
care a efectuat cercetarea, Inspecţia Muncii şi asigurator.

Procesul-verbal de cercetare poate fi întocmit într-un număr mai mare de exemplare:


- în cazul în care accidentul de muncă s-a produs la un angajator, altul decît cel
care îl înregistrează, un exemplar din procesul-verbal de cercetare va fi trimis şi acestuia.
- în cazul în care angajatorul la care se înregistrează accidentul de muncă îşi are
sediul pe teritoriul altui judeţ decât cel pe raza căruia s-a produs accidentul, se va trimite
un exemplar din procesul-verbal de cercetare inspectoratului teritorial de muncă pe raza
căruia are sediul, domiciliul sau reşedinţa angajatorul.
În cazul evenimentelor care nu au fost comunicate şi cercetate, dar persoana
vătămată prezintă un certificat medical cu cod „ accident de muncă ”, angajatorul care şi-a
asumat atribuţiile în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă / lucrătorul
desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie / serviciul extern de prevenire şi
protecţie va solicita acesteia o declaraţie scrisă privind modul şi împrejurările în care s-a
produs evenimentul.

3.1. METODOLOGIA DE EFECTUARE A CERCETĂRII ACCIDENTELOR DE MUNCĂ

Deşi procedura de cercetare a accidentelor este reglementată de Normele


Metodologice de aplicare a Legii SSM nr. 319 / 2006, în situaţiile concrete se ridică o serie
de probleme.
Indiferent de condiţiile de aplicare, metoda de cercetare trebuie să răspundă unor
cerinţe esenţiale:
• sa contribuie la mai buna cunoaştere a naturii fenomenului accidentării în
vederea stabilirii măsurilor de prevenire;
• jalonarea unor căi de urmat în analiza accidentelor care să contribuie la evitarea
greşelilor şi omisiunilor;
• stabilirea cât mai corectă a vinovaţilor pornindu-se de la cunoaşterea cauzelor
reale;
129
• fundamentarea măsurilor de prevenire;
• asigurarea autenticităţii datelor care se comunică forurilor abilitate.

Partea cea mai laborioasă a cercetării este descrierea detaliată a locului şi


împrejurărilor producerii accidentului, stabilirea cauzelor reale şi măsurilor de protecţie a
muncii încălcate.

Pentru aceasta este necesar ca:


• analiza să se facă imediat după accident;
• prelucrarea informaţiilor s se facă numai după ce s-a cules maximum de date;
• culegerea informaţiilor trebuie să se facă obiectiv de persoane care cunosc bine
procesul de muncă.

Activitatea de cercetare comportă o informare directă de la martori, de la victimă


dacă este posibil, de la persoane implicate, măsurători, expertize, pentru reconstituirea
imaginii reale a evenimentului şi dezvăluirea înlănţuirilor cauzale care au făcut posibilă
producerea acestuia.

3.1.1. Stabilirea cauzelor şi împrejurărilor

Producerea accidentelor începe de regulă de la existenţa unor lipsuri sau


constituirea pe parcurs a unor defecte ale mijloacelor de producţie şi/sau a mediului de
muncă, deficienţe în repartizarea sarcinilor de muncă, în îndrumare şi control-
supraveghere care se termină cu provocarea leziunii.
Deci pentru ca accidentul să se producă este necesar să se îmbine două cauze,
considerate principale, una de natură umană şi cealaltă proprie mijloacelor de producţie
sau mediului de muncă.
Faptul cel mai palpabil este leziunea care presupune existenţa cauzei finale
indiferent dacă în amonte există sau nu alte cauze.
În consecinţă, analiza cauzelor trebuie să pornească din aval, de la cauza finală
dezvăluindu-se pas cu pas cauzele de care depinde cauza finală.
Punctul final pentru stabilirea răspunderilor îl constituie deci, cauzele iniţiale,
respectiv substratul cauzal.
Dezvăluirea şi elucidarea cauzelor se rezolvă punându-se şi răspunzând la
întrebările “de ce a apărut cauza finală, ce a provocat-o, cine a provocat-o, ce omisiune, ce
deficienţă sau defecţiune a făcut posibilă apariţia ei”.

3.1.2. Stabilirea prevederilor de protecţie a muncii încălcate

Aceasta este legată direct de cauzele accidentului şi se indică norma, numărul


articolului şi conţinutul acestuia. La fel se procedează pentru măsurile luate pe plan local.

3.1.3. Stabilirea persoanelor vinovate de încălcarea normelor

Pot exista sau nu persoane vinovate.


Nu toate cauzele accidentogene presupun vinovăţia. În principiu, nu poate exista
vinovăţie decât pentru cauzele iniţiale. Se poate ajunge la cauze iniţiale de natura viciilor
ascunse, în această situaţie cauzele cercetării sunt provizorii, urmând elucidări prin analize
şi/sau expertize. Când cauzele iniţiale sunt cauze directe, vinovăţia se stabileşte relativ
uşor.
130
3.1.4. Stabilirea măsurilor pentru prevenirea altor accidente similare

Aceste măsuri stabilesc ce trebuie făcut şi cum nu trebuie făcut şi pot viza:
• oprirea, interzicerea funcţionării;
• găsirea unor soluţii tehnice noi şi aplicarea acestora;
• completarea sau perfecţionarea actelor normative;
• organizarea şi controlul conducerii procesului de producţie;
• eliminarea posibilităţilor ca eroarea umană să devină cauză;
• restructurarea procesului de producţie, astfel încât executanţii să fie scoşi în
afara zonei periculoase.
4. ÎNREGISTRAREA ŞI EVIDENŢA ACCIDENTELOR

Înregistrarea accidentelor de muncă şi a incidentelor periculoase se face în baza


procesului-verbal de cercetare.
1. Accidentul de muncă produs în timpul prestării unor servicii pe bază de
contract, comandă sau alte forme legale încheiate în întreprinderea şi/sau unitatea unui
angajator, alta decât cea la care este încadrată victima, se înregistrează potrivit clauzelor
prevăzute în acest sens, în documentele încheiate.
2. În situaţia în care documentul încheiat nu prevede clauze în acest sens,
clauzele nu sunt suficient de acoperitoare pentru toate situaţiile sau clauzele sunt contrare
prevederilor prezentei norme, accidentul de muncă se înregistrează de către angajatorul
răspunzător de conducerea şi/sau de organizarea activităţii care a avut ca urmare
producerea accidentului.
3. Accidentul de muncă produs în timpul prestării unor servicii, pe bază de
comandă, la domiciliul clientului, se înregistrează de către angajatorul la care este/a fost
angajată victima.
4. Accidentul de muncă suferit de o persoană, aflată în îndeplinirea îndatoririlor
de serviciu în întreprinderea şi/sau unitatea altui angajator, se înregistrează de către
angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de organizarea activităţii care a avut ca
urmare producerea accidentului.
5. Accidentele suferite în timpul stagiului de practică profesională de către elevi,
studenţi, ucenici şi şomeri în perioada de reconversie profesională se înregistrează de
către angajatorul la care se efectuează practica/reconversia profesională.
6. Accidentul de muncă suferit de o persoană, în cadrul activităţilor cultural-
sportive, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi, se înregistrează de către
instituţia sau angajatorul care a organizat acţiunea respectivă.
7. Accidentul de muncă produs ca urmare a unei acţiuni întreprinse de o
persoană, din proprie iniţiativă, pentru salvarea de vieţi omeneşti sau pentru prevenirea ori
înlăturarea unui pericol grav şi iminent ce ameninţă avutul public sau privat din
întreprinderea şi/sau unitatea unui angajator, se înregistrează de către angajatorul la care
s-a produs accidentul.
8. În cazul accidentului produs ca urmare a unei acţiuni întreprinse de o
persoană, din proprie iniţiativă, pentru salvarea de vieţi omeneşti sau pentru prevenirea ori
înlăturarea unui pericol grav şi iminent ce ameninţă avutul public sau privat, produs în
afara întreprinderii şi/sau unităţii unui angajator şi care nu are nicio legătură cu acesta,
înregistrarea se face conform legii.

131
9. Accidentul de muncă de traseu se înregistrează de către angajatorul la care
este angajată victima sau, după caz, de angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de
organizarea activităţii care a avut ca urmare producerea accidentului, conform concluziilor
cercetării.
10. Accidentul de muncă de circulaţie se înregistrează de către angajatorul la care
este angajată victima sau, după caz, de angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de
organizarea activităţii care a avut ca urmare producerea accidentului, conform concluziilor
cercetării.
11. Accidentul produs în afara întreprinderii şi/sau unităţii, ca urmare a neluării
unor măsuri de securitate de către un alt angajator, se înregistrează de către angajatorul
din vina căruia s-a produs accidentul.
12. Accidentul de muncă suferit de însoţitorii de încărcături, personalul de poştă
de la vagoanele C.F.R., angajaţi ai unor angajatori care, potrivit legii, sunt obligaţi să
delege însoţitori pentru astfel de încărcături, pe mijloace de transport ce nu le aparţin, se
va înregistra de către angajatorul răspunzător de organizarea activităţii care a avut ca
urmare producerea accidentului, sau, după caz, în condiţiile clauzelor prevăzute în
documentele încheiate.
13. Accidentul de muncă cu invaliditate se va înregistra pe baza procesului
verbal de cercetare întocmit de inspectoratul teritorial de muncă.
14. Pentru unele situaţii neprevăzute în prezentele reglementări, cu privire la
înregistrarea accidentelor de muncă, inspectoratul teritorial de muncă sau Inspecţia Muncii
va stabili modul de înregistrare a accidentului în cauză.

Dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care


îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia, se înregistrează ca accident mortal, după
emiterea hotărârii judecătoreşti, conform prevederilor legale, prin care este declarat
decesul, iar data înregistrării coincide cu data înscrisă în hotărârea judecătorească.
Numărul şi data hotărârii judecătoreşti va fi comunicată, imediat, la inspectoratul teritorial
de muncă de angajatorul la care a fost angajată persoana dispărută.

În baza procesului-verbal de cercetare întocmit de persoanele împuternicite prin


lege, angajatorul la care se înregistrează accidentul va completa FIAM aprobat prin Ordinul
Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei nr. 3 din 03 ianuarie 2007.

FIAM se completează pentru fiecare persoană accidentată în parte în câte 4


exemplare ce se înaintează, spre avizare, după cum urmează:
a) inspectoratului teritorial de muncă care a avizat dosarul de cercetare întocmit
de comisia angajatorului, în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea avizului;
b) inspectoratului teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, în termen de 3
zile lucrătoare de la primirea procesului verbal de cercetare.

Verificarea şi avizarea FIAM de către inspectoratul teritorial de muncă se face în


termen de 5 zile lucrătoare de la primire formularului şi vor fi distribuite astfel:
Angajatorul la care se înregistrează accidentul anexează FIAM-ul la dosarul sau la
procesul verbal de cercetare şi distribuie celelalte exemplare la persoana accidentată,
inspectoratul teritorial de muncă şi asigurătorul pe raza căruia îşi are sediul social.
În cazul în care victima unui accident de muncă a fost propusă pentru pensionare
odată cu emiterea deciziei de încadrare într-o grupă de invaliditate, se va completa un
exemplar FIAM care se va anexa la dosarul de pensionare ce va fi înaintat unităţii de
expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă.
132
Angajatorul va ţine în fiecare an evidenţa evenimentelor în:
a) Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă, conform modelului din
anexa nr.15 din Normele Metodologice de aplicare a Legii SSM nr. 319 / 2006;
b) Registrul unic de evidenţă a incidentelor periculoase, conform nodelului din
anexa nr.16 din Normele Metodologice de aplicare a Legii SSM nr. 319 / 2006;
c) Registrul unic de evidenţă a accidentelor uşoare, conform modelului din anexa
nr.17 din Normele Metodologice de aplicare a Legii SSM nr. 319 / 2006;
d) Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă care au ca urmare
incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de lucru, conform modelului din anexa nr.18 din
Normele Metodologice de aplicare a Legii SSM nr. 319 / 2006 ( aici se va ţine evidenţa
accidentaţilor în muncă pentru care perioada de incapacitate temporară de muncă este de
minim 4 zile de lucru, fără a lua în calcul ziua producerii accidentului ).

În baza FIAM-ului şi a proceselor-verbale de cercetare a incidentelor periculoase,


inspectoratul teritorial de muncă va ţine evidenţa tuturor accidentelor de muncă şi a
incidentelor periculoase înregistrate de angajatorii care au sediul pe teritoriul judeţului
respectiv în:
a) Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă;
b) Registrul unic de evidenţă a incidentelor periculoase;
c) Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă care au ca urmare
incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de lucru

5. COMUNICAREA, CERCETAREA ŞI ÎNREGISTRAREA EVENIMENTELOR PRODUSE ÎN


AFARĂ GRANIŢELOR ROMÂNIEI, ÎN CARE SUNT IMPLICAŢI LUCRĂTORI AI UNOR
ANGAJATORI ROMANI, AFLAŢI ÎN ÎNDEPLINIREA SARCINILOR DE STAT, DE INTERES
PUBLIC SAU A ÎNDATORIRILOR DE SERVICIU

Comunicarea evenimentelor produse în afară graniţelor tarii, în care sunt implicaţi


lucrători ai unor angajatori romani, se face conform prevederilor de la punctul 2 al
prezentei teme.
În situaţia prevăzută mai sus angajatorul are obligaţia de a comunica evenimentul şi
misiunii diplomatice sau oficiului consular roman din ţara respectiva.
Orice eveniment produs pe teritoriul alte tari în care sunt implicaţi lucrători romani,
detasati sau puşi la dispoziţie de către angajatori romani la angajatori străini, respectiv
utilizatori străini, pentru efectuarea unor lucrări pe teritoriul altui stat, se comunica imediat
de către angajatorul roman misiunii diplomatice sau oficiului consular roman din ţara
respectiva.
Angajatorii romani care detaşează ori pun la dispoziţie lucrători la angajatori străini,
respectiv utilizatori străini, au obligaţia sa includă în cuprinsul convenţiilor internaţionale
şi contractelor bilaterale încheiate cu partenerii străini clauze cu privire la comunicarea
evenimentelor.
Evenimentele în care sunt implicate persoane din cadrul misiunilor diplomatice sau
al oficiilor consulare romane, precum şi persoane care îndeplinesc sarcini de stat sau de
interes public în afară graniţelor tarii vor fi comunicate Ministerului Afacerilor Externe din
România de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare romane. Ministerul Afacerilor
Externe are obligaţia de a comunica aceste evenimente Inspecţiei Muncii.

133
Cercetarea evenimentelor produse în afară graniţelor tarii în care sunt implicaţi
lucrători ai unor angajatori romani se va face conform prevederilor de la punctul 3 al
prezentei teme. La cercetarea acestora poate participa şi un delegat din partea misiunii
diplomatice sau oficiului consular roman din ţara respectiva.
Cercetarea evenimentelor în care sunt implicate persoane din cadrul misiunilor
diplomatice sau oficiilor consulare, precum şi persoane care îndeplinesc sarcini de stat
sau de interes public în afară graniţelor tarii se face de către Ministerul Afacerilor Externe.
În cazul evenimentelor mai sus menţionate , care au produs invaliditate confirmată
prin decizie, deces, accidente colective, inclusiv în cazul persoanelor dispărute şi în cazul
incidentului periculos, Inspecţia Muncii poate delega reprezentanţi care sa efectueze
cercetarea la fata locului. Cercetarea se va finaliza de către Inspecţia Muncii sau, după caz,
inspectoratul teritorial de munca pe raza căruia isi are sediul, domiciliul sau resedinta
angajatorul.
De întocmirea dosarelor de cercetare a evenimentelor răspunde angajatorul care a
încheiat contractul cu partenerul străin, în cazul efectuării de lucrări cu personal roman, şi,
respectiv, Ministerul Afacerilor Externe, în cazul accidentelor suferite de angajaţii
misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare romane şi persoanele care îndeplinesc
sarcini de stat sau de interes public în afară graniţelor României, aflaţi în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu.
Dosarul de cercetare va cuprinde actele prevăzute la punctul 3 al prezentei teme şi
se va completa cu:
a) copii de pe originalele documentelor de cercetare, emise de organele competente din
ţara pe teritoriul căreia s-a produs evenimentul, precum şi traducerea acestora în limba
romana;
b) copie de pe contractul încheiat cu partenerul străin, din care sa rezulte cine a încheiat
contractul, obiectul contractului, ce fel de lucrări se executa, pe ce durata, locul unde se
executa lucrările respective, clauzele privind securitatea şi sănătatea în munca, modul în
care se fac comunicarea şi cercetarea evenimentelor şi înregistrarea accidentelor de
munca.
Numărul dosarelor de cercetare a evenimentelor se va întocmi conform precizărilor
de la punctul 2 al prezentei teme.
Înregistrarea şi evidenta accidentelor de munca şi a incidentelor periculoase se fac
de către angajatorul roman.

6. COMUNICAREA ŞI CERCETAREA EVENIMENTELOR PRODUSE PE TERITORIUL


ROMÂNIEI ÎN CARE SUNT IMPLICAŢI CETĂŢENI STRĂINI AFLAŢI ÎN ÎNDEPLINIREA
ATRIBUŢIILOR DE SERVICIU

Orice eveniment produs pe teritoriul României, în care sunt implicaţi cetăţeni străini
aflaţi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, va fi comunicat imediat la inspectoratul
teritorial de munca pe raza căruia a avut loc, de către angajator sau de către orice alta
persoana care are cunostinta despre eveniment.
Inspectoratul teritorial de munca care a primit comunicarea va înştiinţa misiunea
diplomatică sau consulatul tarii din care provine persoana accidentata, prin intermediul
Inspecţiei Muncii.
Cercetarea unor astfel de evenimente se face de către inspectoratul teritorial de
munca pe raza căruia au avut loc, împreună cu celelalte organe competente, precum şi cu
reprezentanţi ai angajatorului străin implicat în eveniment sau de către Inspecţia Munciiîn
cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau
exploziile.
134
La cercetare poate participa un reprezentant al misiunii diplomatice sau al
consulatului tarii respective.
Cercetarea se va face cu respectarea prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în
muncă nr. 319 / 2006 şi a Normelor Metodologice de aplicare a acesteia, o copie a
dosarului original se va transmite misiunii diplomatice sau consulatului tarii de unde
provine accidentatul de către inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea.

7. BOLILE PROFESIONALE

7.1. Noţiunea de boală profesională

Bolile profesionale sunt afecţiuni ale organismului, dobândite ca urmare a


participării la realizarea unui proces de muncă. Noţiunea de boală profesională implică
existenţa unui raport de cauzalitate între factorii de risc existenţi în procesul de muncă şi
efectul acestora, materializat în apariţia bolii.
Bolile profesionale sunt afecţiuni care se produc ca urmare a exercitării unei meserii
sau profesii, cauzate de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici, caracteristici locului de
muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în
procesul de muncă.
În acest sens şi afecţiunile suferite de elevi şi studenţi în timpul efectuării instruirii
practice sunt, de asemenea, boli profesionale.
Pentru ca o afecţiune a organismului să fie calificată ca boală profesională, trebuie
să fie îndeplinite trei condiţii:
• să decurgă din exercitarea unei meserii sau profesii;
• să fie provocată de factori de risc (factori nocivi) fizici, chimici, biologici,
caracteristici locului de muncă sau de suprasolicitare;
• acţiunea factorilor de risc asupra organismului să fie de lungă durată.
Pentru ca o noxă din mediul de muncă să fie recunoscută ca factor etiologic al unei
boli profesionale trebuie să existe dovada unei relaţii cantitative între doza noxei
respective absorbită de organism şi efectul produs asupra acestuia.
Relaţia doză-efect este stabilită pentru un mare număr de factori de risc, impunându-
se limite maxime admise (LMA).
Din considerente practice, legislaţia limitează în mod convenţional numărul bolilor
considerate profesionale, a căror declarare, cercetare şi evidenţă este obligatorie şi sunt
cuprinse în lista anexă nr. 22 la Normele Metodologice pentru aplicarea Legii securităţii şi
sănătăţii în muncă nr. 319 / 2006.

7.2. Clasificarea bolilor profesionale


În funcţie de natura factorului de risc care le-a generat, bolile profesionale se pot
clasifica în următoarele grupe:
• intoxicaţii, provocate de inhalarea, ingerarea sau contactul cu substanţe toxice;
• pneumoconioze, provocate de inhalarea pulberilor netoxice;
• boli prin expunere la energie radiantă;
• boli prin expunere la temperaturi înalte şi scăzute;
• boli prin expunere la zgomot şi vibraţii;
• boli prin expunere la presiune atmosferică ridicată sau scăzută;
• alergii profesionale;
• cancerul profesional;
135
• dermatoze profesionale;
• boli infecţioase şi parazitare;
• boli prin suprasolicitare;
• alte boli care nu intră în categoriile anterioare.
După timpul de expunere la acţiunea factorului de risc, există:
• boli cronice, provocate de regulă de doze relativ mici, dar care acţionează timp
îndelungat asupra organismului;
• boli acute, generate de o expunere de scurtă durată la acţiunea factorului de risc,
dar la doze mari.
După modul de acţiune a factorului de risc asupra organismului există:
• boli cu acţiune generală care afectează întregul organism;
• boli cu acţiune locală, care afectează o parte a organismului, un aparat sau organ.

7.3. Semnalarea bolilor profesionale


Bolile profesionale, precum şi suspiciunile de boli profesionale se vor semnala
obligatoriu de către toţi medicii care depistează astfel de îmbolnăviri, indiferent de
specialitate şi locul de muncă, cu prilejul oricărei prestaţii medicale: examene medicale
profilactice, consultaţii medicale de specialitate.
Medicul care suspectează o boală profesională completează fişa de semnalare BP1,
prevăzută în Anexa nr. 19 , şi trimite bolnavul cu această fişă la unitatea sanitară de
medicina muncii, respectiv clinica de boli profesionale sau cabinetul de medicina muncii
din structura spitalelor, în vederea precizării diagnosticului de boală profesională.
Medicul specialist de medicina muncii examinează bolnavul, stabileşte diagnosticul
de profesionalitate şi completează fişa de semnalare BP1 pe care o trimite oficial la
autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, în termen de
maximum 7 zile de la precizarea diagnosticului de profesionalitate.
7.4. Cercetarea bolii profesionale
După primirea fişei de semnalare BP1, medicul specialist de medicina muncii din
cadrul Autorităţii de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti, cercetează,
în termen de 7 zile, având în vedere ruta profesională, cauzele îmbolnăvirii profesionale.
Cercetarea cauzelor imbolnavirilor profesionale, în vederea confirmării sau infirmarii
lor, precum şi stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se face de către
specialiştii autorităţilor de sănătate publică teritoriale, în colaborare cu inspectorii din
inspectoratele teritoriale de muncă, în prezenţa angajatorului sau a reprezentantului
acestuia sau, după caz, a persoanelor fizice autorizate în cazul profesiilor liberale.
Cercetarea se finalizează cu redactarea şi semnarea Procesului verbal de cercetare,
prevăzut în Anexa nr. 20, care este semnat de toţi cei care au luat parte la cercetare,
conform competenţelor, menţionându-se în mod special cauzele îmbolnăvirii,
responsabilitatea angajatorilor şi măsurile tehnice şi organizatorice necesare, pentru
prevenirea unor boli profesionale similare.
În situaţia în care angajatorul sau reprezentantul acestuia, sau, după caz, persoana
fizică autorizată în cazul profesiilor liberale, sau inspectorul de muncă sau lucrătorul sau
asigurătorul, nu sunt de acord cu concluziile stabilite în procesul-verbal de cercetare sau
cu măsura tehnică sau organizatorică formulată, se pot adresa, în scris, în termen de 30
zile de la data primirii procesului-verbal de cercetare, la Comisiei de experţi de medicina
muncii acreditaţi de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Ministerul Sănătăţii
Publice.
136
Soluţiile adoptate în aceste situaţii vor fi comunicate în scris celor interesaţi, în
termen de 20 de zile de la data primirii contestaţiei.
Procesul verbal de cercetare se înmânează angajatorului, medicului care a semnalat
îmbolnăvirea pentru evidenţa îmbolnăvirilor profesionale şi pentru a urmări realizarea
măsurilor prescrise, precum şi medicului de medicina muncii din autoritatea de sănătate
publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti.
Pe baza confirmării caracterului profesional al îmbolnăvirii, medicul de medicina
muncii care a efectuat cercetarea, declară cazul de îmbolnăvire profesională, completând
fişa de declarare BP2 , prevăzută în Anexa nr. 21.

7.5. Declararea bolilor profesionale

Dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale se păstrează la


autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti şi va cuprinde
următoarele documente:
a) opisul documentelor din dosar;
b) istoricul de expunere profesională (documentul care certifică ruta profesionala şi anume
copie după carnetul de muncă) şi după caz, nivelul măsurat al noxelor sau noxa
identificată;
c) copie după fişa de identificare a riscurilor profesionale de la dosarul medical de
medicina muncii;
d) istoricul stării de sănătate la locul de muncă (documentul eliberat de medicul de
medicina muncii care asigură asistenţa de medicina muncii la unitatea respectivă);
e) document medical care precizează diagnosticul de boală profesională (biletul de ieşire
emis de clinica/secţia de medicina muncii din structura spitalelor, sau adeverinţa
medicală emisă de medicul de medicina muncii care a precizat diagnosticul de boală
profesională, în cazul în care bolnavul nu a fost internat) şi copii ale unor investigaţii
necesare pentru susţinerea diagnosticului de profesionalitate;
f) procesul verbal de cercetare a cazului de boală profesională;
g) copie după fişa de semnalare BP1.
Declararea bolilor profesionale se face de către autoritatea de sănătate publică
judeţeană sau a municipiului Bucureşti din care face parte medicul de medicină a muncii
care a efectuat cercetarea, pe baza documentelor precizate mai sus Fişa de declarare BP2,
care reprezintă formularul final de raportare a bolii profesionale nou-declarate.
În cazul în care unitatea la care s-a produs îmbolnăvirea a fost desfiinţată, sau nu
mai există la momentul precizării diagnosticului de boală profesională, cazul respectiv se
poate declara prin Fişa de declarare BP2 pe baza documentelor prevăzute mai sus, cu
excepţia procesului verbal de cercetare a cazului.
Cazurile de pneumoconioze, precum şi cazurile de cancer profesional se
înregistrează la ultimul angajator unde a lucrat bolnavul şi unde există factorii de risc ai
bolii profesionale respective evidenţiaţi prin documente oficiale de la autoritatea de
sănătate publică; ele se declară şi se păstrează în evidenţă de către autoritatea de sănătate
publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti din judeţul sau din municipiul Bucureşti în
care se află agentul economic respectiv.
Autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti este
răspunzătoare pentru corectitudinea datelor înscrise în fişa de declarare BP2.
Bolile profesionale cu diagnosticul de pneumoconioză se confirmă numai pe baza
diagnosticului precizat de către comisiile de pneumoconioze de la nivelul clinicilor de boli
profesionale.

137
7.6. Raportarea bolilor profesionale

Bolile profesionale nou-declarate se raportează în cursul lunii în care s-a produs


îmbolnăvirea, de către autoritatea de sănătate publică judeţeană respectiv a muncipiului
Bucureşti, la Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile
profesionale din cadrul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, la Centrul Naţional
pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în Domeniul
Sănătăţii Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale asigurătorului stabilite conform
legii. O copie a fişei BP2 se va înmâna lucrătorului diagnosticat cu boală profesională.
La nivelul Centrului naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile
profesionale, care reprezintã forul metodologic care asigurã asistenţã şi îndrumare tehnicã
profesionalã în domeniul bolilor profesionale , se constituie Registrul operativ naţional
informatizat al bolilor profesionale, care se reactualizează lunar cu datele din fişele BP2.
Centrul naţional de coordonare metodologicã şi informare privind bolile profesionale
raportează semestrial datele privind morbiditatea profesională Autorităţii de sănătate
publică din Ministerul Sănătăţii Publice. De asemenea , transmite informaţiile de interes
public privind bolile profesionale tuturor instituţiilor implicate în activitãţi cu impact asupra
sãnãtãţii lucrătorilor.
Structurile de medicina muncii din autorităţile de sănătate publică judeţene vor
raporta cu o periodicitate anuală Centrului naţional de coordonare metodologică şi
informare privind bolile profesionale situaţia absenteismului medical prin boli profesionale
pentru cazurile noi declarate în anul respectiv.
Bolile profesionale nou-declarate se raportează lunar şi anume în cursul lunii în care
s-a produs îmbolnăvirea, de către Autoritatea de Sănătate Publică teritorială şi a
municipiului Bucureşti la Centrul Naţional de Coordonare Metodologică şi Informare
privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, la Centrul
de Calcul şi Statistică Sanitară Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale
asigurătorului stabilite conform legii.

8. BOLILE LEGATE DE PROFESIUNE

Bolile legate de profesiuni sunt boli cu determinare multifactorialǎ, factorii


profesionali având o contribuţie semnificativǎ.
Lista bolilor legate de profesiune este prezentată în Anexa nr. 22 la Normele
Metodologice de aplicare a Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319 / 2006.
Bolile legate de profesie nu se declară, acestea se dispensarizează medical şi se
comunică angajatorilor sub forma rapoartelor medicale nenominalizate privind sănătatea
lucrătorilor, în vederea luării măsurilor tehnico – organizatorice de normalizare a condiţiilor
de muncă.

Exemple:
- hipertensiunea arterialǎ potenţial cauzatǎ de urmǎtorii factori : zgomot ,
vibraţii, temperaturǎ şi radiaţii calorice crescute etc.
- afecţiuni respiratorii cronice nespecifice cauzate de pulberi, gaze iritante etc.
- cardiopatia ischemică cauzată de solicitări crescute fizice şi psihice în
procesul muncii;
- afecţiuni musculo – scheletice ( lombalgii, cervicoscapulalgii etc. ) cauzate
de microclimat nefavorabil, vibraţii, efort fizic crescut, postură incomodă ş.a.

138
9. ALTE DISPOZIŢII PREVǍZUTE DE NORMELE METODOLOGICE
DE APLICARE A LEGII SSM NR. 319 / 2006

În contractele încheiate între angajatori pentru prestarea de activităţi şi servicii vor


fi prevăzute clauze privind răspunderile referitoare la comunicarea, cercetarea şi
înregistrarea unor eventuale accidente de muncă.
Victimele sau familia victimelor unui eveniment urmat de incapacitate temporară de
muncă, invaliditate sau deces au dreptul să sesizeze sau să se informeze la inspectoratul
teritorial de muncă pe raza căruia a avut loc accidentul. Dacă în urma investigaţiilor rezultă
că sunt întrunite condiţiile unui accident de muncă, inspectoratul teritorial de muncă va lua
măsuri pentru efectuarea cercetării în conformitate cu prevederile Normelor Metodologice
de aplicare a Legii nr. 319 / 2006.
Inspectoratul teritorial de muncă va răspunde sesizărilor conform prevederilor
legale sau va elibera, la cerere, o copie a procesului verbal de cercetare a evenimentului.

În situaţia în care angajatorul, lucrătorii implicaţi, victimele sau familiile acestora nu


sunt de acord cu concluziile stabilite în procesul-verbal de cercetare a evenimentului, se
pot adresa la inspectoratul teritorial de muncă sau, după caz, la Inspecţia Muncii, în termen
de 30 zile calendaristice de la data primirii acestuia. Soluţile adoptate la situaţiile
prevăzute mai sus vor fi comunicate celor interesaţi, în termen legal şi rămân definitive.
Serviciul extern de prevenire şi protecţie trebuie să întocmească, în două exemplare,
un raport de activitate semestrial, conform modelului prevăzut la anexa 10 la Normele
Metodologice de aplicare a Legii nr. 319 / 2006, în care se face referire şi la tipul
evenimentelor înregistrate de beneficiarul serviciilor sale.

IMPORTANT! Fiecare angajator va înainta trimestrial ( până cel târziu la 15 ale lunii
următoare celei care închide trimestrul ) la Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova o
adresă în care se vor specifica următoarele date:
- numărul mediu scriptic de angajaţi;
- perioada la care se referă raportarea;
- numărul de accidentaţi în muncă ( ITM, INV, D, colective ) numărul de
incidente periculoase;
Dacă nu există accidente de muncă, se va specifica „ Nu s-au înregistrat accidente
de muncă în perioada .............” .

10. CONSECINŢE SOCIALE ŞI ECONOMICE ALE ACCIDENTELOR


DE MUNCĂ ŞI BOLILOR PROFESIONALE

Accidentele de muncă şi bolile profesionale afectează negativ toate elementele


sistemului de muncă: executantul, sarcina de muncă, mijloacele de producţie şi mediul de
muncă.

10.1. Consecinţe asupra executantului

În contextul procesului de muncă, omul poate fi considerat în două ipostaze:


• de fiinţă umană;
• de executant al unei sarcini de muncă.
139
Se pot asocia celor două ipostaze valori şi caracteristici specifice,, cum ar fi: viaţa,
sănătatea, integritatea anatomo-funcţională, capacitatea creativă, afectivă, respectiv
capacitatea de muncă, aptitudinile, cunoştinţele, etc.
Accidentele de muncă şi bolile profesionale au repercusiuni asupra ambelor
categorii de valori, consecinţele manifestându-se în multiple planuri:
• psiho-fiziologic: durere, stres, scăderea capacităţii de muncă, incapacitatea de
muncă, invaliditate, deces;
• economic: diminuarea productivităţii muncii individuale;
• financiar: diminuarea veniturilor, cheltuieli pentru asistenţa medicală.

10.2. Consecinţe asupra sarcinii de muncă

Consecinţa directă o constituie neîndeplinirea sarcinii de muncă sau neîndeplinirea


ei la timp, precum şi îndeplinirea necorespunzătoare - în cazul unor boli profesionale, dacă
nu se ajunge la incapacitate de muncă.

10.3. Consecinţe asupra mijloacelor de producţie

În urma accidentelor de muncă, în mod deosebit, se pot produce deteriorări sau


distrugeri, atât ale mijloacelor de muncă, dar şi ale obiectelor muncii.
10.4.Consecinţe asupra mediului de muncă - mediul fizic şi mediul social

Ambele categorii de mediu pot fi afectate de producerea accidentelor de muncă şi


apariţia bolilor profesionale, dar în mod deosebit cel social.
Mediul fizic de muncă prezintă repercusiuni sub forma elementelor materiale
degradate în urma unui accident de muncă.
Consecinţe asupra mediului social au accidentele şi bolile profesionale, concretizate
sub forma stresului suportat de cei aflaţi la locurile de muncă apropiate de cel al victimei.

După nivelul la care se produce accidentul de muncă şi boala profesională,


consecinţele acestora se împart în:

a) - consecinţe la nivelul individual, respectiv:

¾ al victimei - suferinţă fizică şi psihică, a incapacităţii temporare sau permanente de


muncă, a pierderii încrederii în capacitatea de a reacţiona corespunzător la sarcină,
diminuarea veniturilor, cheltuieli cu îngrijirea medicală, etc.;
¾ al celor apropiaţi victimei (familiei) - suferinţă, stres psihic (diminuarea veniturilor).

b)- consecinţe la nivel microeconomic (agent economic):

¾ pierderi de producţie, pierderi de capacităţi de producţie potenţiale, deteriorări şi


distrugeri de mijloace fixe, cheltuieli de reinvestire în forţa de muncă, utilaje, deteriorarea
mediului social de muncă, etc
c)- consecinţe la nivelul societăţii (macroeconomic):

¾ cheltuieli de asigurări sociale, de asistenţă medicală, diminuarea potenţialului


creator general.

140
Pentru a obţine o grupare a consecinţelor se poate utiliza criteriul “naturii” lor,
conform căruia se deosebesc:

¾ consecinţe sociale sau extra - economice, care rezultă din afectarea valorilor
caracteristice fiinţei umane reprezentată de executant; ele nu pot fi exprimate cantitativ -
durere, suferinţă fizică şi psihică, diminuarea creativităţii generale a societăţii;
¾ consecinţe economice care rezultă din afectarea valorilor caracteristice ipostazei
de executant a omului şi din afectarea celorlalte elemente ale sistemului de muncă.

Consecinţele economice se reflectă în două categorii de costuri:


A. costuri directe, în care sunt incluse cele legate de asigurarea pentru
accident şi boală şi cele pentru prevenirea riscurilor;
B. costuri indirecte, care reprezintă pierderile economice neacoperite prin
asigurarea de accident şi boală, care influenţează atât bugetul naţional cât şi agentul
economic: cheltuieli pentru repararea maşinilor avariate sau înlocuirea lor, pierderile de
material, de timp de muncă la nivelul colaboratorilor victimei pentru primul ajutor, costul
forţei de muncă ce înlocuieşte victima, timpul folosit pentru cercetare, penalităţi pentru
întârzieri la livrarea produselor.
Gruparea repercusiunilor prin raportarea lor la economic este deosebit de
importantă pentru orientarea deciziilor manageriale în domeniul protecţiei muncii.
În analiza activităţii de protecţia muncii, criteriul economic apare conjugat şi în
acelaşi timp subordonat celui social.

141
Anexa 1

┌──────────────────┐ A. DATE DE IDENTIFICARE A FORMULARULUI:


│ FORMULAR PENTRU │ 1. Accident la angajator*: --/--/--
│ INR4EGISTRAREA │ * Nr. accident la angajator - va fi completat de angajatorul care
│ ACCIDENTELOR DE │ înregistrează accidentul de munca
│ MUNCA │ ────────────────────────────────────────────────────────────────────
│ FIAM Nr. .../.. │ 2. ITM care ia în evidenta accidentul:
└──────────────────┘ ** COD JUDEŢ - Se completează conform ANEXA CLASIFICARI -
CLASIFICARE 1 - Codul judeţului
Cod judeţ**: |_|_| Nume Judeţ:.................

3. Cine a efectuat cercetarea accidentului: ITM: |_|_| Nr. P.V.*:|____| data |_/_/_|

* Nr. P.V. şi data - Se completează în cazul accidentelor mortale, colective sau


cu invaliditate cercetate de Inspectoratele Teritoriale de Munca

Angajator: ................................................... Inspecţia Muncii: []

Dacă accidentul a fost cercetat de ITM - completati codul şi numele acestuia. Dacă
cercetarea a fost facuta de un agent economic - completati numele acestuia.
Dacă cercetarea a fost facuta de către Inspecţia Muncii - bifati casuta corespunzătoare

B. DATE DE IDENTIFICARE A ANGAJATORULUI (care înregistrează accidentul de munca):

1. Denumire angajator: ...............................................................


ADRESA SEDIULUI ANGAJATORULUI:

2. Judeţul: |___________| 3. Cod UNIC*: |___________| 4. Localizare geografică |_______|

*) În cazul instituţiilor publice (ex. primării) în locul Codului Unic se va înscrie


Codul Fiscal, iar în cazul Persoanelor Fizice în locul Codului Unic se va înscrie
Codul Numeric Personal

5. Localitate: |___________________________| 6. Cod POŞTAL: |_______________________|

7. Strada: |___________________________________________________________| 8. Nr. |_____|

9. .. 10. Scara .. 11. Etaj .. 12. Ap. .. 13. Sect.: .. 14. Fax: ... 15. Interfon |____|

16. Tel.:|_________| 17. Interior: |_______| 18. Adresa e-mail: ______________________

C. DATE DE CARACTERIZARE A ANGAJATORULUI (care înregistrează accidentul de munca):


───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. Tip Angajator: Unitate [] Subunitate [] Sucursala [] Agenţie [] Punct [] Filiala []
principala de lucri
Reprezentanta [] Alte tipuri []

───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
2. Forma Juridică:* SA - Societate pe acţiuni [] OC2 - Cooperativa de consum

*) Se va completa SRL - Societate cu Răspundere [] OC3 - Cooperativa de credit


forma juridică Limitată
bifandu-se doar o SCS - Societate în Comandită [] SAG - Societate agricolă
singura casuta. Simpla
SNC - Societate în Nume [] OSL - Organizaţie cu scop lucrativ
Colectiv
RA - Regie Autonomă [] ALT - Alta forma juridică(unitate
economică, culturală, socială,
obsteasca fără forma juridică
OC1 - Cooperativa expresă)
mestesugareasca [] SCA - Societate în Comandită pe
Acţiuni
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Capital social integral de stat [] Proprietate obsteasca []
142
Capital social de stat peste 50% [] Proprietate integral străină []
3. Forma de Capital social privat peste 50% [] Proprietate publica de interes
proprietate: naţional şi local []
Capital social integral privat [] Alte tipuri de capital []
romanesc sau romanesc şi străin
Proprietate cooperatista []
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
4. Denumire angajator tutelar: .........................................................

5. CNP/CUI angajator tutelar: |____________| 6. Judeţul angajatorului tutelar |_________|


───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
D. DATE DESPRE ACTIVITĂŢILE ECONOMICE ALE ANGAJATORULUI (care înregistrează accidentul
de munca):
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. Activ. ec. principala*: Diviziunea:|_|_| Grupa|_|_|_| Clasa:|_|_|_| 2. Nr. angaj.|_|_|
-------------------------------------------------------------------------------------------
3. Activ.ec. în care este Diviziunea:|_|_| Grupa|_|_| Clasa:|_|_|│5. Dimensiunea
impl. accidentatul*: │ întreprinderii:
│0 angaj.0 []| 500 5[]
4. Alte activ. ec. ale Diviziunea:|_|_| Grupa|_|_| Clasa:|_|_|│ |angj.
ag. ec.*: │1-9 |sau mai
────────────────────────────┐Diviziunea:|_|_| Grupa|_|_| Clasa:|_|_|│ angaj. 1 []|mult
6. Organizarea activit. │ │ |
de prev. şi protecţie │Diviziunea:|_|_| Grupa|_|_| Clasa:|_|_|│10-49 |Nr. 9[]
│ │ angaj. 2 []|Necu-
CSSM [] Servicii []│Diviziunea:|_|_| Grupa|_|_| Clasa:|_|_|│ |noscut
interne │ │50-249 |de
Nr. lucr. [] Servicii []│Diviziunea:|_|_| Grupa|_|_| Clasa:|_|_|│ angaj. 3 []|angaj.
desemnaţi externe │ │ |
│ │250-499 |
Asumare de către []│ │ angaj. 4 []|
angajator │ │ |

*) Se vor completa codurile de Diviziune, Grupa, respectiv Clasa conform codificarilor CAEN
-------------------------------------------------------------------------------------------
E. DATE DE IDENTIFICARE A ANGAJATORULUI(unde s-a produs accidentul de munca):
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. Denumire angajator: ................................................................

2. Judeţul: |___________________| 3. Cod UNIC*: |__________________________|

(* Pentru angajator persoana fizica în locul Codului UNIC se va înscrie


Codul Numeric Personal)

4. Locul producerii accidentului: .......................................................


(Completati locul unde s-a produs accidentul precizând compartimentul funcţional
unde a avut loc acesta (secţia, atelierul, locul/punctul de munca)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
F. DATE DE IDENTIFICARE A PERSOANEI ACCIDENTATE:

1. Numele __________________ 2. Prenumele: _______________________________

(Se va completa cu MAJUSCULE numele şi prenumele persoanei accidentate)

3. Cod numeric personal: |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_| 4. Varsta pers. accidentate: |_|_|


(Inscrieti codul numeric personal din actul de identitate al accidentatului)

5. Domiciliu: Localitatea: .............. Strada: ................... Nr. ...........


Bloc .... Scara .... Etaj .... Ap. .... Tel. ............ Judeţul ..............

6. Carnet Munca: Seria |_____| Nr. |_______| 7. Contract de asigurare nr. |______|

8. Statut profesional:
|
000 - Forma de încadrare în munca []|312 - Lucrator în regim de lucru []|
necunoscută | permanent şi cu program de lucru -
100 - Lucrator pe cont propriu []| parţial

143
|320 - Lucrator în regim de lucru []|
300 - Lucrator în regim de lucru (perma- []| temporar, dar cu program de lucru -
nent/temporar) şi cu program de nespecificat
de lucru (complet/timp parţial) - |321 - Lucrator în regim de lucru []|
nespecificate temporar, şi cu program de lucru -
301 - Lucrator în regim de lucru nespe- []| complet
cificat, dar cu program de lucru |322 - Lucrator în regim de lucru []|
complet temporar, şi cu program de lucru -
302 - Lucrator în regim de lucru nespe- []| parţial
cificat, dar cu program de lucru
parţial |400 - Lucrator familial neremunerat []
310 - Lucrator în regim de lucru []|
permanent şi cu program de lucru |500 - Ucenic []
- nespecificat
311 - Lucrator în regim de lucru []|900 - Alt statut profesional []
permanent şi cu program de lucru
- complet
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
(Bifati casuta corespunzătoare Statutului Profesional al persoanei accidentate)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
9.St. Civilă Căsătorit(a) [] Necasatorit(a) [] Divorţat(a) [] Vaduv(a) []
10 Pers. în întreţinere: copii: [ ] alte [ ]
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
(Bifati casuta corespunzătoare stării civile)
(Completati nr. copiilor minori şi a altor persoane aflate în întreţinere)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
11. Cetăţenie: 0-Necunoscută [] 1-Romana [] 2-Alte cetăţenii [] 3. Cetăţenii în []
din UE afară UE
12. Sex: F: [] M: [] 13. Persoana cu [] (Poziţia 13 se bifeaza
handicap numai dacă este cazul)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

G.INFORMAŢII DESPRE PERSOANA ACCIDENTATA:


───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. Ocupaţia accidentatului: |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|
(Denumire în clar a ocupaţiei (Codificare conform COR)
pentru care este angajat - -------------------------
conform COR)

2. Nr. de schimburi: [] 3. Nr. total ≤ 6 ore [] 8 ore [] 12 ore [] > 12 ore []


ore de lucru

4. Nr. zile lucrătoare pe [] (Precizati câte zile lucrătoare are saptamana


saptamana la angajator de lucru la angajator)

5. Vechime în munca (data primei incadrari): ziua:|_|_|luna:|_|_|anul:|_|_|_|_|

6. Vechime în ocupaţie (data primei incadrari ziua:|_|_|luna:|_|_|anul:|_|_|_|_|


în ocupaţie)
7. Vechime la locul de munca (data încadrării ziua:|_|_|luna:|_|_|anul:|_|_|_|_|
la locul de munca)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
H.DATE DESPRE MOMENTUL PRODUCERII ACCIDENTULUI:
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. Data producerii accidentului ziua:|_|_| luna:|_|_| anul:|_|_|_|_|

2. Ziua din saptamana*: |_| 3. Ora din zi*: 4. Ora de la încep. []


schimbului*
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
*(Completati în calar şi codificat - *(Valori de la *(Valori de la
valori de la 1 la 7 00 la 23) 01 la 24)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
I.DATE DESPRE ACCIDENT:
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. FEL ACCIDENT: Individual [] Colectiv [] Nr. accidentati [] Din care []
decedati
2. TIP ACCIDENT: INCAPACITATE TEMPORARĂ DE MUNCA: [] MORTAL []

144
3. Data începerii incapacităţii ziua:|_|_| luna:|_|_| anul:|_|_|_|_|

4. Data terminării incapacităţii ziua:|_|_| luna:|_|_| anul:|_|_|_|_|

5. Nr. zile Incapacitate Temporară |_|_|_| 6. Din care câte zile |_______|
de Munca(ITM) cumulate de spitalizare?

7. Modalitate de terminare a ITM: Reluare activitate [] Deces [] Invaliditate: []


───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
(În cazul încadrării accidentatului într-un grad de INVALIDITATE - se vor completa
informaţiile de la poziţia 8)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
8. Grad INVALIDITATE: GR.I [] GR.II [] GR.III [] 9. Nr. decizie INV:|____| Data |_/_/_|
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
(Se vor bifa casutele corespunzătoare situaţiei accidentatului/Data emiterii
deciziei de INVALIDITATE are forma: zz/ll/aaaa)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
J. DATE DESPRE EFECTELE ACCIDENTULUI DE MUNCA:
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. Efectul asupra organismului (Tipul leziunii):
──────────────────────────────┼──────────────────────────────┼─────────────────────────────
000 - Tip de leziune []│051 - Contuzii şi rani []│089 - Alte tipuri de inec []│
necunoscută/nespecificata │ intracraniale │ şi asfixiere │
010 - Rani şi leziuni []│052 - Leziuni interne []│090 - Efecte ale sunetului[]│
superficiale │059 - Alte tipuri de contu- []│ vibratiilor şi presiunii │
011 - Leziuni superficiale []│ şi leziuni interne │091 - Pierderi acute de []│
│060 - Arsuri şi degeraturi []│ auz │
012 - Rani deschise []│061 - Arsuri termice │092 - Efecte ale presiunii[]│
│062 - Arsuri chimice []│ (barotraume) │
019 - Alte tipuri de rani şi[]│ │099 - Alte efecte ale []│
leziuni superficiale │063 - Degeraturi []│ sunetului, vibratiilor │
020 - Fracturi de os []│ │ şi presiunii │
│069 - Alte tipuri de arsuri []│100 - Efecte ale tempera- []│
021 - Fracturi închise []│ şi degeraturi │ turilor extreme, │
│070 - Otrăviri şi infectii []│ luminii şi radiatiilor │
022 - Fracturi deschise []│ │101 - Insolatii []│
│071 - Otrăviri acute []│102 - Efecte ale radiatii-[]│
029 - Alte tipuri de []│ │ lor (ne-termice) │
fracturi │072 - Infectii acute []│ │
030 - Dislocatii, luxatii []│ │103 - Efecte ale tempera- []│
şi tensionari ale │079 - Alte tipuri de []│ turilor scăzute │
muschilor │ otrăviri şi infectii │ │
031 - Dislocatii şi []│ │109 - Alte efecte ale []│
subluxatii │080 - Inec şi asfixiere []│ temperaturilor extreme │
032 - Luxatii []│ │ luminii şi radiatiilor │
│081 - Asfixiere []│110 - Socuri []│
039 - Alte tipuri de []│ │111 - Socuri în urma []│
dislocatii şi luxatii │082 - Leziuni provocate de []│ agresiunilor şi │
040 - Amputari (pierderea []│ inec ne-mortal prin │ amenintarilor │
unei părţi a corpului) │ submersie │112 - Socuri traumatice []│

050 - Contuzii şi rani [] │ │119 -Alte tipuri de socuri[]│


interne │ │120 - Rani multiple []│
│ │999 - Alte leziuni speci- []│
│ │ ficate, neincluse │
│ │ între cele de mai sus │
──────────────────────────────┴──────────────────────────────┴─────────────────────────────
(Bifati o singura casuta - corespunzător efectului pe care l-a avut accidentul
asupra organismului)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

2. Localizarea leziunii (Partea de corp ranita)


──────────────────────────────┬──────────────────────────────┬─────────────────────────────
00 - Partea de corp ranita, []│40 - Trunchi şi organe []│60 - Extremitati inferi- []
nespecificata │ │ oare
│41 - Cutia toracica, coaste,[]│

145
│ inclusiv legatura │61 - Sold şi legăturile []
10 - Cap []│ cu umerii │ cu soldul
11 - Cap, creier, vase şi []│42 - Cosul pieptului []│
nervuri craniene │ inclusiv organele din │62 - Picior, inclusiv []
12 - Zona fetei []│ zona │ genunchi
13 - Ochi []│43 -Zona pelviana şi abdomi-[]│63 - Glezna []
14 - Urechi []│ nala, inclusiv organele │
15 - Dinti []│ din zona │64 - Laba piciorului []
18 - Cap, multiple părţi []│48 - Trunchi, multiple []│
afectate │ părţi afectate │65 - Degete []
19 - Cap, alte părţi nemen- []│ │
tionate mai sus │49 - Trunchi, alte părţi []│68 - Extremitati inferi- []
20 - Gat, inclusiv spinare []│ nemenţionate mai sus │ oare, multiple părţi
şi coloana vertebrala │ │ afectate
din zona superioară │50 - Extremitati superioare []│
21 - Gat, inclusiv spinare []│ │69 - Extremitati inferi- []
şi coloana vertebrala │51 - Umeri []│ oare, alte părţi
din zona superioară │ │ nemenţionate mai sus
29 - Gat, alte părţi nemen- []│52 - Brate, inclusiv coate []│70 - Întreg corpul şi []
tionate mai sus │53 - Mana []│ multiple părţi,
30 - Spate, inclusiv spinare[]│54 - Degete []│ nespecificate
şi coloana vertebrala │ │
din zona inferioară │55 - Incheietura mainii []│71 - Întregul corp []
31 - Spate, inclusiv spinare[]│58 - Extremitati superioare,[]│78 - Multiple părţi ale []
şi coloana vertebrala │ multiple părţi afectate │ corpului afectate
din zona inferioară │ │99 - Alte părţi ranite []
39 - Spate, alte părţi []│59 - Extremitati superioare,[]│ ale corpului,
nemenţionate mai sus │ alte părţi nemenţionate │ nemenţionate mai sus
│ mai sus │
──────────────────────────────┴──────────────────────────────┴─────────────────────────────
(Bifati o singura casuta - corespunzător localizarii leziunii)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

K. DATE DESPRE CARACTERISTICILE ACCIDENTULUI:


───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. Victima efectua activitatea respectiva în mod: curent: [] ocazional: [] excepţional: []
2. În cadrul activităţii efectuate, persoana
accidentata acţiona: singura:[] împreună cu alţi []
participanţi:
3. Pentru activitatea desfasurata, persoana
accidentata era: instruita: [] insuficient [] neinstruita:[]
instruita:

4. Persoana accidentata trebuia sa poarte/ utilizeze [] dacă DA - utiliza


echipament de protecţie? echipamentul de protecţie []

5. Accidentul a avut loc în urma unei acţiuni întreprinse din proprie initiativa
pentru salvare: de vieţi [] de bunuri []

6. Accidentul a avut loc în urma unei acţiuni întreprinse din proprie initiativa pentru
prevenirea sau înlăturarea unui pericol []
7. Accidentul a avut loc în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu în afară
graniţelor tarii []
8. Accidentul a avut loc în timpul unei activităţi cultural sportive []
9. Accidentul a avut loc în timpul unei vizite organizate la o persoana fizica/juridică []
10. Accidentatul se afla în perioada de testare profesională în vederea angajării []
11. Persoana accidentata a fost victima unui accident de traseu []
12. Persoana accidentata a fost victima unui accident de circulaţie []
13. Accidentatul a fost victima unei agresiuni, în timpul îndeplinirii sarcinilor de []
serviciu
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
(Bifati casutele corespunzătoare)
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
14. Punctul de lucru: 0-Nespecificat | [] 1-P-ctul de lucru obişnuit, unitatea []
2-P-ctul de lucru | locală obişnuită
ocazional sau mobil,|
deplasare în interes|
de serviciu | [] 9-Alt tip de punct de lucru []

146
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

15. Mediul de munca (de lucru):


(Bifati casuta corespunzătoare mediului de munca - de lucru)

000 Nu exista informaţii []


010 Zona industriala-nespecificata []
011 Zona productiva, fabrica, atelier []
012 Zona de întreţinere, ateliere de reparaţii []
013 Depozite, încărcare/descărcare []
019 Alte grupuri 010 de tipul Medii de lucru nemenţionate mai sus []
020 Construcţii, exploatări miniere nespecificate []
021 Construcţii-clădiri în construcţie []
022 Construcţii-clădiri în demolare, reparaţii, întreţinere []
023 Exploatări miniere, excavaţii, santuri (inclusiv exploatări miniere
şi cariere de piatra) []
024 Construcţii - subterane []
025 Construcţii - pe / peste apa []
026 Construcţii - în medii cu presiune ridicată []
029 Alte grupuri 020 de tipul Medii de lucru nemenţionate mai sus []
030 Ferme de creştere a animalelor, ferme piscicole, zone forestiere []
nespecificate
031 Ferme de creştere a animalelor []
032 Ferme - imasuri []
033 Ferme - livezi []
034 Zone forestiere []
035 Ferme piscicole, pescuit, culturi acvatice (construite artificial) []
036 Grădini, parcuri, grădini botanice, grădini zoologice []
039 Alte grupuri 030 de tipul Medii de lucru nemenţionate mai sus []
040 Arii de activitate tertiare, birouri, zone de distractie, divertisment []
nespecificate
041 Birouri, sali de şedinţa, biblioteci etc. []
042 Instituţii de învăţământ, şcoli, şcoli secundare, colegii, universităţi, []
crese, asistenta medicală
043 Zone diverse(inclusiv strazile cu spaţii comerciale) []
044 Restaurante, zone de petrecere a timpului liber, zone de vizita []
temporară(inclusiv muzee, sali de auditie, stadioane, etc.)
049 Alte grupuri 040 de tipul Medii de lucru nemenţionate mai sus []
050 Instituţii de sănătate - nespecificate []
051 Instituţii de sănătate, spitale, case de sănătate []
059 Alte grupuri Other group 050 de tipul Medii de lucru nemenţionate mai sus []
060 Zone publice - nespecificate []
061 Zone publice deschise (autostrazi, şosele, parcari, sali de asteptare ale
garilor şi aeroporturilor, etc.) []
062 Mijloace de transport- terestre sau feroviare - private sau publice
(toate tipurile: tren, autobuz, masina, etc.) []
063 Zone asimilate locurilor publice, dar cu acces restrictionat: linii []
de tren, piste de aterizare, piste pentru cursele de maşini
069 Alte grupuri 060 de tipul Medii de lucru nemenţionate mai sus []
070 Locuinţe - nespecificate []
071 Locuinţe private []
072 Părţi cu caracter public al unor clădiri, anexe, grădini private []
079 Alte grupuri 070 de tipul Medii de lucru nemenţionate mai sus []
080 Zone sportive-nespecificate []
081 Zone acoperite - sali de sport, sali de gimnastica, piscine acoperite []
082 Zone neacoperite(în aer liber)-stadioane, piscine neacoperite, piste de ski []
089 Alte grupuri 080 de tipul Medii de lucru nemenţionate mai sus []
090 Zone aeriene, exclusiv părţile din construcţii - nespecificate []
091 Zone la înălţime - fixe (acoperisuri, terase, etc.) []
092 Zone la înălţime - stâlpi, piloni, platforme suspendate []
093 Zone aeriene-bordul avioanelor []
099 Alte grupuri 090 de tipul Medii de lucru nemenţionate mai sus []
100 Zone subterane, exclusiv părţile din construcţii - nespecificate []
101 Zone subterane - tuneluri(rutiere, feroviare, metrou) []
102 Zone subterane - mine []
103 Zone subterane-canale/canalizare []

147
109 Alte grupuri 100 de tipul Medii de lucru nemenţionate mai sus, exclusiv
părţile din construcţii []
110 Pe/peste apa, exclusiv părţile din construcţii - nespecificate []
111 Mari şi oceane - aboard all types of vessels, platforms, ships,
boats, barges []
112 Lacuri, râuri, porturi - bordul tuturor tipurilor de vase, platforme,
vapoare, barci, barje []
119 Alte tipuri 110 de tipul Medii de lucru nemenţionate mai sus,
exclusiv părţile din construcţii []
120 Medii cu presiune ridicată, exclusiv părţile din construcţii -
nespecificate []
121 Medii cu presiune ridicată-sub apa (sarituri) []
122 Medii cu presiune ridicată-camere []
129 Alte grupuri 120 de tipul Medii de lucru nemenţionate mai sus,
exclusiv părţile din construcţii []
999 Alte Medii de lucru nespecificate sau neincluse în clasificare []

16. Activitatea desfasurata:


(Bifati casuta corespunzătoare activităţii specifice desfăşurate în
momentul accidentarii)

00 Nu exista informaţii []
10 Producţie, fabricare, procesare, depozitare - toate tipurile- nespecificate []
11 Producţie, fabricare, procesare - toate tipurile []
12 Depozitare -toate tipurile []
19 Alte grupuri 10 de tipul Activitate desfasurata nespecificata mai sus []
20 Excavaţii, Construcţii, Reparaţii, Demolări - nespecificate []
21 Excavaţii []
22 Construcţii-construcţia clădirilor []
23 Construcţii-construcţii civile, infrastructuri, şosele, poduri,
baraje, porturi []
24 Remodelare, reparaţii, extensii, lucrări întreţinere a construcţiilor -
toate tipurile de construcţii []
25 Demolări - toate tipurile de construcţii []
29 Alte grupuri 20 de tipul Activitate desfasurata nespecificata mai sus []
30 Activităţi agricole, forestiere, horticole, piscicole, creşterea
animalelor-nespecificate []
31 Activităţi agricole - cultivarea suprafeţelor agricole []
32 Activităţi agricole - legumicultura, horticultura []
33 Activităţi agricole - creşterea animalelor []
34 Activităţi forestiere []
35 Piscicultura, pescuit []
39 Alte activităţi 30 de tipul Activitate desfasurata nespecificata mai sus []
40 Activităţi intelectuale - nespecificate []
41 Servicii publice de ajutor şi asistenta către publicul larg []
42 Activităţi intelectuale - activităţi didactice, procesare de date,
munca de birou, organizare, conducere []
43 Activităţi comerciale - cumpărare, vânzare şi sevicii asociate []
49 Alte activităţi 40 de tipul Activitate desfasurata nespecificata mai sus []
50 Alte activităţi relationate activităţilor codificate 10,20,30 and 40-
nespecificate []
51 Punerea în funcţiune, pregătirea de lucru, instalarea, montarea,
dezasamblarea instalaţiilor []
52 Întreţinerea, repararea, ajustarea []
53 Curatarea zonei de lucru, a maşinilor - industrial sau manual []
54 Conducerea generală, de toate tipurile []
55 Monitorizarea, inspecţia proceselor de producţie, a mijloacelor []
de transport, echipamentelor - cu sau fără echipamente de motorizare []
59 Alte grupuri 50 de tipul Activitate desfasurata nespecificata mai sus []
60 Activităţi sportive, artistice şi de mişcare - nespecificate []
61 Activităţi de mişcare, inclusiv la bordul mijloacelor de transport []
62 Activităţi sportive, artistice []
69 Alte grupuri 60 de tipul Activitate desfasurata nespecificata mai sus []
99 Alte "Activităţi desfăşurate" neprezentate în clasificarea de mai sus []

17. Acţiune fizica efectivă:

148
(Bifati casuta corespunzătoare acţiunii fizice efective desfăşurate
de accidentat)

00 Nu exista informaţii []
10 Operare mecanică - nespecificata []
11 Pornirea, oprirea masinii de lucru []
12 Alimentarea, descărcarea masinii de lucru []
13 Monitorizare, operarea sau conducerea masinii []
19 Alte grupuri 10 de tipul Acţiune fizica efectivă nespecificata mai sus []
20 Activităţi cu instrumente de mana - nespecificate []
21 Activităţi cu instrumente de mana, acţionate manual []
22 Activităţi cu instrumente de mana, motorizate []
29 Alte grupuri 20 de tipul Acţiune fizica efectivă nespecificata mai sus []
30 Conducerea mijloacelor de transport sau a echipamentelor de lucru -
nespecificata []
31 Conducerea mijloacelor de transport sau a echipamentelor de lucru -
mobile şi motorizate []
32 Conducerea mijloacelor de transport sau a echipamentelor de lucru -
mobile şi nemotorizate []
33 Pasager la bordul unui mijloc de transport []
39 Alte grupuri 30 de tipul Acţiune fizica efectivă nespecificata mai sus []
40 Manuirea obiectelor - nespecificata []
41 Ţinerea, apucarea, plasarea-pe nivel orizontal []
42 Strângerea, indoirea, ruperea, refacerea, desurubarea, rotirea []
43 Fortarea, agatarea, ridicarea, aşezarea- pe o poziţie verticala []
44 Aruncarea, bruscarea []
45 Deschiderea, închiderea (unei cutii, pachet, colet) []
46 Turnarea, umplerea, udarea, vopsirea, golirea []
47 Deschiderea, impingerea []
49 Alte grupuri 30 de tipul acţiune fizica efectivă nespecificata mai sus []
50 Ducerea obiectelor în mana - nespecificata []
51 Verticala - ridicarea, ridicarea, coborârea unui obiect []
52 Orizontala - tragerea, impingerea, rostogolirea unui obiect []
53 Transportarea unei incarcaturi -de către o persoana []
59 Alte grupuri 40 de tipul Acţiune fizica efectivă nespecificata mai sus []
60 Mutarea obiectelor - nespecificata []
61 Mers, alergare, urcare, coborare, etc. []
62 Intrare, ieşire []
63 Sarituri []
64 Tarare, catarare, etc. []
65 Ridicare, aşezare(pe scaun) []
66 Inot, scufundare []
67 Mutare []
69 Alte grupuri 50 de tipul Acţiune fizica efectivă nespecificata mai sus []
70 Prezenta - nespecificata []
99 Alte grupuri 50 de tipul Acţiune fizica efectivă nespecificata sau []
neprezentata în clasificarea de mai sus

18. Agentul material al Acţiunii Fizice Efective(echipamentul de munca)


(Se va completa în clar şi codificat agentul material al Acţiunii Fizice Efective)

-------------------------------- Cod: |_|_|_|_|_|_|_|

19. Abaterea (Acţiunea Generatoare):


(Bifati casuta corespunzătoare abaterii - acţiunea generatoare)

00 Nu exista informaţii []
10 Abaterea cauzată de probleme electrice, explozii, incendii - nespecificata []
11 Probleme electrice datorită deteriorarii echipamentului-contact indirect []
12 Probleme electrice-contact indirect []
13 Explozii []
14 Incendii []
19 Alte grupuri 10 de tipul Abatere nespecificata mai sus []
20 Abaterea prin inundare, rasturnare, scurgere de vapori, emisii de gaze - []
nespecificata
21 Stare solida - inundare, rasturnare []
22 Stare lichidă -scurgere, innoroire, curgere, improscare, stropire []
23 Stare gazoasa - vaporizare, aerosoli, formaţiuni gazoase []

149
24 Material pulverizant - fum, praf/particule în suspensie/emisii []
29 Alte grupuri 20 de tipul Abatere nespecificata mai sus []
30 Spargerea, explozia, craparea, alunecarea, prăbuşirea, daramarea Agentului []
material - nespecificate
31 Spargerea materialului - la zona de contact []
32 Explozia - ce cauzează craparea (pentru lemn,sticla, metal, piatra,
plastic, altele) []
33 Alunecare, prabusire, daramare a Agentului material (asupra victimei) []
34 Alunecare, prabusire, daramare a Agentului material (tras de victima) []
35 Alunecare, prabusire, daramare a Agentului material - aflat la nivelul
victimei []
39 Alte grupuri 30 de tipul Abatere nespecificata mai sus []
40 Pierderea controlului (total sau parţial) asupra masinii, mijloacelor de []
transport sau echipamentelor de lucru, instrumentelor acţionate manual,
obiectelor, animalelor-nespecificate
41 Pierderea controlului (total sau parţial)-al masinii (inclusiv pornirea []
nedorita) sau al materialului de lucru
42 Pierderea controlului (total sau parţial) - asupra masinii, mijloacelor []
de transport sau echipamentelor de lucru, (motorizate sau nu)
43 Pierderea controlului (total sau parţial) - asupra instrumentelor de []
lucru (motorizati sau nu) sau asupra materialului conţinut de
instrumentul de lucru
44 Pierderea controlului (total sau parţial)-asupra obiectului (mutat,
manuit, etc.) []
45 Pierderea controlului (total sau parţial)-asupra unui animal []
49 Alte grupuri 40 de tipul Abatere nespecificata mai sus []
50 Alunecarea-împiedicarea şi prăbuşirea unei persoane- nespecificate []
51 Prăbuşirea persoanei - la un nivel inferior poziţiei anterioare []
52 Alunecarea - împiedicarea şi prăbuşirea persoanei - la acelaşi nivel []
59 Alte grupuri 50 de tipul Abatere nespecificata mai sus []
60 Miscarea corpului conducand la leziuni externe - nespecificate []
61 Călcarea pe un obiect ascutit []
62 Aşezarea în genunchi, aşezarea pe scaun, inclinarea []
63 Agatarea sau cararea pe moment a unui obiect []
64 Miscari necoordonate, acţiuni nesincronizate []
69 Alte grupuri 60 de tipul Abatere nespecificata mai sus []
70 Miscarea corpului conducand la leziuni interne - nespecificate []
71 Urcarea, cararea, ridicarea în picioare []
72 Impingerea, tragerea []
73 Aşezarea, ridicarea []
74 Rotirea, invartirea []
75 Călcarea gresita, rasucirea piciorului sau a calcaiului, alunecare
fără prabusire []
79 Alte grupuri 70 de tipul Abatere nespecificata mai sus []
80 Socul, inghetul, violenta, agresiunea, ameninţarea- nespecificate []
81 Socul, inghetul []
82 Violenta, agresiunea, ameninţarea- între angajaţii companiei aflaţi sub
autoritatiea companiei angajatoare []
83 Violenta, agresiunea, ameninţarea- din partea altor companii asupra []
victimelor care isi îndeplinesc sarcinile de lucru (soferii mijloacelor
de transport, etc.)
84 Agresiunea, atacul - unui animal []

85 Prezenta victimei sau a unei terţe persoane în postura de a crea un []


pericol pentru ea însăşi, sau o alta posibilitate
89 Alte grupuri 80 de tipul Abatere nespecificata mai sus []
99 Alte abateri neprezentate în clasificarea de mai sus []
--------------------------------------------------------------------------------------
20. Agentul material al ABATERII(echipamentul de munca)
(Se va completa în clar şi codificat agentul material al ABATERII)

-------------------------------- Cod: |_|_|_|_|_|_|_|


─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
21. Contact - Modalitatea de ranire:
(Se va completa în clar şi codificat tipul de contact - modalitatea de ranire)
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
00 Nu exista informaţii []
10 Contactul electric, termic, sau cu substanţe nocive - nespecificat []

150
11 Contact indirect cu arc electric, scanteie, fulger(pasiv) []
12 Contact direct cu curentul electric (electrocutare) []
13 Contact cu flacara sau cu obiecte sau medii fierbinti sau arzand []
14 Contact cu obiecte sau medii reci sau inghetate []
15 Contact cu substanţe nocive - pe cale nazala sau bucala, prin inhalare []
16 Contact cu substanţe nocive - pe/prin piele sau ochi []
17 Contact cu substanţe nocive - pe cale digestiva prin inghitire []
19 Alte grupuri 10 de tipul Contacte - Modalităţi de ranire nespecificate
mai sus []
20 Inundare, acoperire, invaluire - nespecificate []
21 Inundare cu lichid []
22 Acoperire cu un corp solid []
23 Invaluit în, inconjurat de particule gazoase sau arzand în aer []
29 Alte grupuri 20 de tipul Contacte - Modalităţi de ranire nespecificate
mai sus []
30 Impact orizontal sau vertical cu obiecte stationare (victima fiind
în mişcare)-nespecificate []
31 Mişcare verticala, prabusire pe/sau frontal (rezultând o cazatura) []
32 Mişcare orizontala, prabusire pe/sau frontal []
39 Alte grupuri 30 de tipul Contacte - Modalităţi de ranire nespecificate
mai sus []
40 Coliziune cu un obiect în mişcare-nespecificat []
41 Coliziune-cu un obiect în zbor []
42 Coliziune-cu un obiect în cadere []
43 Coliziune-cu un obiect în balans []
44 Coliziune - cu un obiect în rotaţie,mişcare, obiecte transportate, vehicule []
45 Coliziune - cu un obiect, inclusiv vehicule - coliziune cu o persoana
(victima fiind în mişcare) []
49 Alte grupuri 40 de tipul Contacte - Modalităţi de ranire nespecificate
mai sus []
50 Contact cu un Agent Material ascutit, cu vârf, contondent-nespecificat []
51 Contact cu un Agent Material ascutit(cutit, lama, etc.) []
52 Contact cu un Agent Material cu vârf ascutit (cui, instrument ascutit, etc.) []
53 Contact cu un Agent Material greu sau contondent []
59 Alte grupuri 50 de tipul Contacte - Modalităţi de ranire nespecificate
mai sus []
60 Capcane, cazaturi - nespecificate []
61 Capcane, cazaturi - în []
62 Capcane, cazaturi - sub []
63 Capcane, cazaturi - între []
64 Un membru, mana, sau deget rupt, sau tăiat(amputat) []
69 Alte grupuri 60 de tipul Contacte - Modalităţi de ranire nespecificate
mai sus []
70 Leziuni fizice sau mentale - nespecificate []
71 Leziuni fizice - ale sistemului muscular []
72 Leziuni fizice - din cauza radiatiilor, zgomotului, luminii sau presiunii []
73 Socuri sau presiuni mentale []
79 Alte grupuri 70 de tipul Contacte - Modalităţi de ranire nespecificate
mai sus []
80 Muscatura, zgarietura, etc. (provocate de către un animal sau de om) -
nespecificate []
81 Muscatura []
82 Intepaturi provocate de insecte sau de peşti []
83 Lovituri, muscaturi, strangulari []
89 Alte grupuri 80 de tipul Contacte - Modalităţi de ranire nespecificate
mai sus []
99 Alte Contacte - Modalităţi de ranire neprezentate în clasificarea de mai sus []
----------------------------------------------------------------------------------------

22. Agentul material al CONTACTULUI - Modalitatii de ranire:


(Se va completa în clar şi codificat agentul material al CONTACTULUI)

-------------------------------- Cod: |_|_|_|_|_|_|_|


─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

151
23. CAUZE

a. CAUZE DEPENDENTE DE EXECUTANT

00-*-CAUZE DEPENDENTE DE EXECUTANT *-nespecifice []


01- Neutilizarea mijloacelor de protecţie din dotare []
02- Neefectuare la timp de operaţii indispensabile securităţii muncii []
03- Efectuare necorespunzătoare de comenzi, manevre []
04- Efectuare necorespunzătoare de pozitionari, consolidări, fixări etc. []
05- Efectuare necorespunzătoare de asamblari []
06- Efectuare necorespunzătoare de reglaje []
07- Utilizare necorespunzătoare a mijloacelor de protecţie []
08- Efectuare, în afară sarcinilor de munca a pornirii de mijloace de
transport, instalaţii, maşini / utilaje []
09- Efectuare, în afară sarcinilor de munca a întreruperii functionarii
instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor []
10- Efectuare, în afară sarcinilor de munca a alimentarii cu curent
electric sau fluide []
11- Efectuare, în afară sarcinilor de munca a opririi alimentarii cu curent
electric sau fluide []
12- Expunere, în afară sarcinilor de munca prin deplasare/stationare în []
locuri/zone cu pericol permanent/temporar
13- Comunicări accidentogene prin conţinutul lor []
14- Comunicări accidentogene prin defecţiunile transmiterii []
15- Caderi la acelaşi nivel prin dezechilibrare []
16- Caderi la acelaşi nivel prin alunecare []
17- Caderi la acelaşi nivel prin antrenare []
18- Caderi la acelaşi nivel prin împiedicare []
19- Caderi de la înălţime prin pasire în gol []
20- Caderi de la înălţime prin dezechilibrare []
21- Caderi de la înălţime prin alunecare []
22- Caderi de la înălţime prin antrenare []
23- Caderi de la înălţime datorită reactiilor spontane inadecvate în caz []
de pericol
24- Prezenta la lucru sub influenta alcoolului []
25- Prezenta la lucru în stare de oboseala []
26- Prezenta la lucru sub influenta unor medicamente []
27- Prezenta la lucru sub influenta unor stări emotionale puternice []
28- Prezenta la lucru cu anihilarea brusca a capacităţii functionale []
29- Prezenta la lucru în condiţii psiho-fiziologice necorespunzătoare []
datorate altor cauze

b. CAUZE DEPENDENTE DE MIJLOACELE DE PRODUCŢIE

00-*- CAUZE DEPENDENTE DE MIJLOACELE DE PRODUCŢIE * - nespecifice []


30- Deplasări sub efectul gravitatiei prin alunecare []
31- Deplasări sub efectul gravitatiei prin rostogolire/rulare []
32- Deplasări sub efectul gravitatiei prin rasturnare []
33- Deplasări sub efectul gravitatiei prin cadere libera []
34- Deplasări sub efectul gravitatiei prin scurgere []
35- Deplasări sub efectul gravitatiei prin deversare []
36- Deplasări sub efectul gravitatiei prin surpare []
37- Deplasări sub efectul gravitatiei prin prabusire []
38- Deplasări sub efectul gravitatiei prin scufundare []
39- Miscari ale maşinilor, mecanismelor, în funcţionare normală []
40- Miscari ale maşinilor, mecanismelor, de etansate contraindicat []
41- Miscari ale maşinilor, mecanismelor, întrerupte contraindicat []
42- Miscari ale maşinilor, mecanismelor, în condiţii de imposibilitate a
declansarii (pornirii) []
43- Miscari ale maşinilor, mecanismelor, în condiţii de imposibilitate a
întreruperii (opririi) []
44- Miscari ale maşinilor, mecanismelor, în condiţii de imposibilitate a dozarii[]

45- Miscari functionale şi disfunctionale, devieri de la traiectoriile normale


(ex: ale pieselor în mişcare, ale mijloacelor de transport) []
46- Miscari functionale şi disfunctionale, balans []
47- Miscari functionale şi disfunctionale, recul (ex: al unui furtun,
al unei manivele) []

152
48- Miscari functionale şi disfunctionale, socuri excesive la pornire
sau oprire []
49- Miscari functionale şi disfunctionale, desprinderea şi proiectarea
de corpuri, particule (ex: la polizare) []
50- Miscari functionale şi disfunctionale, jet, eruptie (materiale lichide,
gazoase sau pulverulente) []
51- Obiecte sau suprafeţe intepatoare []
52- Obiecte sau suprafeţe cu muchii taioase []
53- Obiecte sau suprafeţe abrazive []
54- Obiecte sau suprafeţe alunecoase []
55- Obiecte sau suprafeţe adezive []
56- Obiecte sau suprafeţe cu denivelari []
57- Corpuri sau suprafeţe cu temperaturi ridicate []
58- Corpuri sau suprafeţe cu temperaturi scăzute []
59- Pericol de electrocutare directa []
60- Pericol de electrocutare indirecta []
61- Pericol de electrocutare la tensiune de pas []
62- Vibratii excesive ale sculelor, utilajelor, elementelor de construcţie
datorate curentului electric
63- Explozii datorate curentului electric []
64- Implozii datorate curentului electric []
65- Incendii datorate curentului electric []
66- Flacari-flame datorate curentului electric []
67- Contact sau manipulare substanţe toxice []
68- Contact sau manipulare substanţe caustice []
69- Contact sau manipulare substanţe inflamabile []
70- Contact sau manipulare substanţe explozive []
71- Contact sau manipulare culturi de bacterii []
72- Contact sau manipulare culturi de virusi []
73- Contact sau manipulare culturi de richeti []
74- Contact sau manipulare culturi de spirocheti []
75- Contact sau manipulare culturi de ciuperci []
76- Contact sau manipulare protozoare []
77- Contact sau manipulare plante periculoase []
78- Contact sau manipulare animale periculoase []
79- Poziţii de lucru forţate sau vicioase []
80- Contactul prelungit cu apa (prezenta în obiectul muncii sau în
spaţiul de lucru) []
81- Efort static mare (prin intensitate şi/sau durata) []
82- Dificultatea efectuării miscarilor şi riscul contactelor periculoase
legate de spaţiul de munca []
83- Forta fizica excesiva []
84- Viteza de execuţie excesiva []
85- Subsolicitare fizica (ex.: în sarcina de supraveghere) []
86- Suprasolicitare senzoriala (ex.: asamblari de piese mici) []
87- Distribuţia excesiva a atentiei în condiţii de ritm impus []
(ex.: activitate de dispecerat)
88- Monotonia muncii []
89- Luarea unor decizii (dificile şi de mare răspundere) în timp limitat []
90- Precizie mare a miscarilor în spaţiu şi/sau în timp []
91- Alte cauze []

c. CAUZE DEPENDENTE DE SARCINA DE MUNCA

000- * - CAUZE DEPENDENTE DE SARCINA DE MUNCA * -nespecifice []


092- Omisiuni în prestabilirea operaţiilor de munca []
093- Erori în prestabilirea operaţiilor de munca []
094- Repartizare executant cu pregătire profesională necorespunzătoare
pe locurile de munca []
095- Repartizare executant cu instruire incompleta în domeniul securităţii
şi sănătăţii în munca []
096- Repartizare executant cu incompatibilităţi psiho-fiziologice fata
de cerinţele locului de munca []
097- Admiterea la lucru în condiţii psiho-fiziologice necorespunzătoare []
098- Tolerarea abaterilor de la disciplina tehnologică []
099- Tolerarea abaterilor de la respectarea normelor de securitatea muncii []
100- Neasigurarea corelării şi/sau coordonării unor operaţii de munca
desfăşurate în cadrul unor lucrări complexe []

153
101- Admiterea desfăşurării lucrului cu mijloace de producţie
necorespunzătoare []
102- Amplasarea necorespunzătoare a mijlocului de producţie []
103- Neasigurarea întreţinerii şi exploatării corespunzătoare a
mijloacelor de producţie []
104- Prevederea utilizării unor materii prime sau materiale necorespunzătoare
cerinţelor de securitate []
105- Neasigurarea condiţiilor normate privitoare la mediul de munca
(microclima, iluminat, zgomot şi vibratii, radiatii, etc.) []
106- Prevenirea unui ritm de munca necorespunzător []
107- Alte cauze []

d. CAUZE DEPENDENTE DE MEDIUL DE MUNCA

000- *CAUZE DEPENDENTE DE MEDIUL DE MUNCA *- nespecifice []


108- Temperatura aerului ridicată []
109- Temperatura aerului scăzută []
110- Umiditatea aerului ridicată []
111- Umiditatea aerului scăzută []
112- Viteza curentilor de aer []
113- Aeroionizarea pozitiva excesiva []
114- Presiune scăzută a aerului []
115- Presiune ridicată a aerului []
116- Suprapresiune în adâncimea apelor []
117- Zgomot excesiv []
118- Ultrasunete []
119- Nivel de iluminare scăzut []
120- Stralucire mare []
121- Orbire directa sau prin reflexie []
122- Palpaire []
123- Radiatii infrarosii (calorice) []
124- Radiatii ultraviolete []
125- Microunde []
126- Radiatii electromagnetice cu frecventa inalta, medie şi joasa []
127- Laseri []
128- Radiatii ionizante alfa []
129- Radiatii ionizante betta []
130- Radiatii ionizante gamma []
131- Potenţial electrostatic []
132- Trasnete []
133- Inundatii []
134- Vant []
135- Grindina []
136- Viscol []
137- Alunecări,surpari, prabusiri de teren sau copaci []
138- Avalanse []
139- Seisme []
140- Gaze, aerosoli, vapori toxici []
141- Gaze, aerosoli, vapori caustici []
142- Pulberi, gaze, vapori inflamabili în aer []
143- Pulberi,gaze,vapori explozivi în aer []
144- Pulberi pneumoconiogene []
145- Bacterii []
146- Virusi []
147- Picheti []
145- Spirocheti []
149- Ciuperci []
150- Protozoare []
151- Mediu subteran []
152- Mediu aerian []
153- Altitudini mari []
154- Mediu acvatic []
155- Mediu subacvatic []
156- Mediu mlastinos []
157- Mediu extraterestru []
158- Mediu cu conţinut redus de oxigen []
159- Relaţii neprincipiale între şef şi subaltern []
160- Relaţii neprincipiale între membrii colectivului []

154
161- Activitate în condiţii de izolare socială []
162- Stări de panica []
163- Alte cauze []
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
L. DESCRIEREA PE SCURT A ACCIDENTULUI:
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. Numele şi prenumele persoanei din partea angajatorului care a
completat formularul: -----------------
2. Telefon la care poate fi contactata persoana care a completat
formularul: |_____||__________|

3. Semnatura persoanei care a completat formularul -----------


4. Numele şi prenumele conducatorului unităţii (angajatorului): ------------------
5. Numele şi prenumele inspectorului de munca ce a verificat formularul --------------

Semnatura conducatorului Semnatura inspectorului de munca


unităţii (angajatorului) care a verificat formularul
L.S.

Data:_______________ Data:_______________

Semnatura inspectorului şef


I.T.M._____________
Data:_____________

L.S.
NOTA: pentru completarea prezentului formular se vor utiliza caractere MAJUSCULE
sau dactilografiere

*ST*

┌───────────────────────────┐ A. DATE DE IDENTIFICARE A FORMULARULUI:


│ ANEXA la FIAM Nr. ___/___│
│ │ 1.ITM care a înregistrat accidentul:
│ PENTRU ÎNREGISTRAREA │
│ FINALIZARII INCAPACITĂŢII│ Cod judeţ**: |_|_| Nume Judeţ: _________

155
│ TEMPORARE DE MUNCA │
└───────────────────────────┘

B. DATE DE IDENTIFICARE A ANGAJATORULUI


(care înregistrează accidentul de munca):

1. Denumire angajator: ...............................................................

ADRESA SEDIULUI ANGAJATORULUI:

2. Judeţul: |___________| 3. Cod UNIC*: |___________| 4. Localizare geografică |_______|

*) În cazul instituţiilor publice (ex. primării) în locul Codului Unic se va înscrie


Codul Fiscal, iar în cazul Persoanelor Fizice în locul Codului Unic se va înscrie
Codul Numeric Personal

5. Localitate: |___________________________| 6. Cod POŞTAL: |_______________________|

7. Strada: |___________________________________________________________| 8. Nr. |_____|

9. .. 10. Scara .. 11. Etaj .. 12. Ap. .. 13. Sect.: .. 14. Fax: ... 15. Interfon |____|

16. Tel.:|_________| 17. Interior: |_______| 18. Adresa e-mail: ______________________

C. DATE DE CARACTERIZARE A ANGAJATORULUI (care înregistrează accidentul de munca):


───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. Tip Angajator: Unitate [] Subunitate [] Sucursala[] Agenţie [] Punct de [] Filiala []
principala lucru
Reprezentanta [] Alte tipuri []
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
2. Forma Juridică:* SA - Societate pe acţiuni [] OC2 - Cooperativa de consum

*) Se va completa SRL - Societate cu Răspundere [] OC3 - Cooperativa de credit


forma juridică Limitată
bifandu-se doar o SCS - Societate în Comandită [] SAG - Societate agricolă
singura casuta. Simpla
SNC - Societate în Nume [] OSL - Organizaţie cu scop lucrativ
Colectiv
RA - Regie Autonomă [] ALT - Alta forma juridică(unitate
economică, culturală, socială,
obsteasca fără forma juridică

OC1 - Cooperativa expresă)


mestesugareasca [] SCA - Societate în Comandită pe
Acţiuni
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Capital social integral de stat [] Proprietate obsteasca []
Capital social de stat peste 50% [] Proprietate integral străină []
3. Forma de Capital social privat peste 50% [] Proprietate publica de interes
proprietate: naţional şi local []
Capital social integral privat [] Alte tipuri de capital []
romanesc sau romanesc şi străin
Proprietate cooperatista []
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
4. Denumire angajator tutelar: .........................................................

5. CNP/CUI angajator tutelar: |____________| 6. Judeţul angajatorului tutelar |_________|


───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
D. DATE DESPRE ACTIVITĂŢILE ECONOMICE ALE ANGAJATORULUI (care înregistrează accidentul
de munca):
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. Activ. ec. principala*: Diviziunea:|_|_| Grupa|_|_|_| Clasa:|_|_|_| 2. Nr. angaj.|_|_|
-------------------------------------------------------------------------------------------
3. Activ.ec. implicat Diviziunea:|_|_| Grupa|_|_| Clasa:|_|_|│5. Dimensiunea
accidentat*: │ întreprinderii:
│0 angaj.0 []| 500 5[]

156
4. Alte activ. ec. ale Diviziunea:|_|_| Grupa|_|_| Clasa:|_|_|│ |angj.
ag. ec.*: │1-9 |sau mai
────────────────────────────┐Diviziunea:|_|_| Grupa|_|_| Clasa:|_|_|│ angaj. 1 []|mult
│ │ |
│Diviziunea:|_|_| Grupa|_|_| Clasa:|_|_|│10-49 |Nr. 9[]
│ │ angaj. 2 []|Necu-
│Diviziunea:|_|_| Grupa|_|_| Clasa:|_|_|│ |noscut
│ │50-249 |de
│Diviziunea:|_|_| Grupa|_|_| Clasa:|_|_|│ angaj. 3 []|angaj.
│ │ |
│ │250-499 |
│ │ angaj. 4 []|
*) Se vor completa codurile de Diviziune, Grupa, respectiv Clasa conform codificarilor CAEN
-------------------------------------------------------------------------------------------

E. DATE DE IDENTIFICARE A PERSOANEI ACCIDENTATE:


───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

1. Numele __________________ 2. Prenumele: _______________________________

(Se va completa cu MAJUSCULE numele şi prenumele persoanei accidentate)

3. Cod numeric personal: |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|


(Inscrieti codul numeric personal din actul de identitate al accidentatului)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

F.DATE DESPRE MOMENTUL PRODUCERII ACCIDENTULUI:


───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. Data producerii accidentului ziua:|_|_| luna:|_|_| anul:|_|_|_|_|
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
G. DATE DESPRE FINALIZAREA INCAPACITĂŢII TEMPORARE DE MUNCA (ITM)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. TIP ACCIDENT: INCAPACITATE TEMPORARĂ DE MUNCA: [] MORTAL [] ( *) Se va bifa
(la finalizareaITM) casuta corespunzat.
tipului accidentului)
2. Data începerii incapacităţii ziua:|_|_| luna:|_|_| anul:|_|_|_|_|

3. Data terminării incapacităţii ziua:|_|_| luna:|_|_| anul:|_|_|_|_|

4. Nr. zile Incapacitate Temporară |_|_|_| 5. Din care câte zile |_______|
de Munca(ITM) cumulate de spitalizare?

6. Modalitate de terminare a ITM: Reluare [] Deces [] Invaliditate: []


───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
(În cazul încadrării accidentatului într-un grad de INVALIDITATE - se vor completa
informaţiile de la poziţia 7)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
7. Grad INVALIDITATE: GR.I [] GR.II [] GR.III [] 8. Nr. decizie INV:|____| Data |_/_/_|
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
(Se vor bifa casutele corespunzătoare situaţiei accidentatului/Data emiterii
deciziei de INVALIDITATE are forma: zz/ll/aaaa)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

Semnatura conducatorului unităţii (angajatorului)


L.S.

Semnatura inspectorului de munca care a verificat


formularul

Data ___________ Data ___________


*ST*

ANEXA CLASIFICARI

CLASIFICARE

157
Codificare Localizare Geografică a Accidentului
┌─────┬─────┬─────────┬─────┬─────┬─────────┬─────┬─────┬─────────┬─────┬─────┬─────────┐
│CODUL│CODUL│ TOTAL │CODUL│CODUL│ TOTAL │CODUL│CODUL│ TOTAL │CODUL│CODUL│ TOTAL │
│REGI-│JUDE-│ │REGI-│JUDE-│ │REGI-│JUDE-│ │REGI-│JUDE-│ │
│UNII │TULUI│ │UNII │TULUI│ │UNII │TULUI│ │UNII │TULUI│ │
├─────┼─────┼─────────┼─────┼─────┼─────────┼─────┼─────┼─────────┼─────┼─────┼─────────┤
│ 1 │ │Nord-Est │ 2 │ │Sud-Est │ 3 │ │ Sud │ 4 │ │ Sud-Vest│
├─────┼─────┼─────────┼─────┼─────┼─────────┼─────┼─────┼─────────┼─────┼─────┼─────────┤
│ │ 04 │Bacau │ │ 09 │Brăila │ │ 03 │Arges │ │ 17 │Dolj │
│ │ 07 │Botosani │ │ 10 │Buzau │ │ 12 │Calarasi │ │ 20 │Gorj │
│ │ 24 │Iaşi │ │ 14 │Constanta│ │ 16 │Dambovita│ │ 27 │Mehedinti│
│ │ 29 │Neamt │ │ 18 │Galaţi │ │ 19 │Giurgiu │ │ 30 │Olt │
│ │ 35 │Suceava │ │ 38 │Tulcea │ │ 23 │Ialomita │ │ 40 │Valcea │
│ │ 39 │Vaslui │ │ 41 │Vrancea │ │ 31 │Prahova │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ 36 │Teleorman│ │ │ │
├─────┼─────┼─────────┼─────┼─────┼─────────┼─────┼─────┴┬────────┼─────┼─────┼─────────┤
│ 5 │ │ Vest │ 6 │ │Nord-Vest│ 7 │Centru│ │ 8 │ │Bucureşti│
├─────┼─────┼─────────┼─────┼─────┼─────────┼─────┼─────┬┴────────┼─────┼─────┼─────────┤
│ │ 02 │Arad │ │ 05 │Bihor │ │ 01 │Alba │ │ 25 │Ilfov │
│ │ 11 │Caras- │ │ 06 │Bistrita-│ │ 08 │Braşov │ │ 42 │Municip. │
│ │ │Severin │ │ │Nasaud │ │ 15 │Covasna │ │ │Bucureşti│
│ │ 22 │Hunedoara│ │ 13 │Cluj │ │ 21 │Harghita │ │ │ │
│ │ 37 │Timis │ │ 26 │Maramures│ │ 28 │Mures │ │ │ │
│ │ │ │ │ 32 │Satu-Mare│ │ 34 │Sibiu │ │ │ │
│ │ │ │ │ 33 │Salaj │ │ │ │ │ │ │
└─────┴─────┴─────────┴─────┴─────┴─────────┴─────┴─────┴─────────┴─────┴─────┴─────────┘
*ST*

CLASIFICARE 2
*T*
Agentul Material

00.00.00.00 Nu exista informaţii


00.01.00.00 Nu exista agent material
00.02.00.00 Nu exista informaţii
00.99.00.00 Alte situaţii din grupa 00, neprezventate mai sus
01.00.00.00 Clădiri şi suprafeţe(acoperite /neacoperite, fixe sau mobile,
temporare sau nu - nespecificate)
01.01.00.00 Componente ale clădirilor + componente structurale
(usi, pereţi, partitii etc. şi obstacole(ferestre, etc.))
01.01.01.00 Ferestre, fride(ataşate clădirilor)
01.01.02.00 Usi (ataşate clădirilor)
01.01.03.00 Partitii, pereţi
01.01.99.00 Alte părţi ale clădirilor
01.02.00.00 Suprafeţe la nivelul solului(acoperite sau neacoperite,
ferme, terenuri sportive, podele alunecoase, podele din lemn
01.02.01.00 Suprafeţe, în general
01.02.01.01 Podele
01.02.01.02 Podele/suprafeţe alunecoase(inclusiv din cauza ploii,
zapezii, ghetii, etc.)
01.02.01 03 Alte suprafeţe alunecoase, inclusiv din cauza
lichidelor (cu excepţia apei) sau a altor substanţe
imprastiate pe podea: ulei, grasime, etc.
01.02.01.04 Podele denivelate(sau cu obiecte mici, mari, etc.)
01.02.01.05 Podele din lemn- cu cuie
01.02.01.06 Alţi agenţi materiali(holuri, borduri, scări de piatra, etc.)
01.02.02.00 Ferme(câmpuri agricole, pajişti)
01.02.03.00 Terenuri sportive
01.02.99.00 Alte suprafeţe la nivelul solului, pasaje
01.03.00.00 Suprafeţe la nivelul solului, plutitoare
01.99.00.00 Alte clădiri+ suprafeţe din grupa 01, neprezentate mai sus
02.00.00.00 Clădiri, structuri, suprafeţe la nivele superioare (acoperite
sau neacoperite) - nespecificate
02.01.00.00 Părţi ale clădirilor la nivele superioare -fixe (acoperisuri,
terase, usi şi ferestre, scări, platforme)
02.01.01.00 Scări
02.01.02.00 Acoperisuri, terase, acoperisuri de sticla, cadre
02.01.03.00 Intrari în clădiri

158
02.01.04.00 Platforme de încărcare/descărcare
02.01.99.00 Alte părţi ale clădirilor, la nivele superioare
02.02.00.00 Structuri, suprafeţe - la nivele superioare -fixe
(inclusiv benzi, scări fixe, piloni)
02.02.01.00 Scări fixe
02.02.02.00 Coloane, piloni, benzi, mezanine, catarguri
02.02.99.00 Alte structuri fixe, suprafeţe - la nivele superioare
02.03.00.00 Structuri, suprafeţe- la nivele superioare -mobile
(inclusiv esafoduri, scări mobile, leagane, platforme)
02.03.01.00 Scări mobile
02.03.02.00 Suporturi improvizate
02.03.03.00 Platforme mobile
02.03.99.00 Alte structuri mobile, suprafeţe la nivele superioare
02.04.00.00 Structuri şi suprafeţe la nivele superioare - temporare
(inclusiv platforme temporare, balansoare)
02.04.01.00 Platforme
02.04.02.00 Cadre
02.04.03.00 Balansoare
02.04.99.00 Alte suprafeţe la nivele superioare - temporare
02.05.00.00 Structuri+suprafeţe la nivele superioare-plutitoare
(inclusiv platforme de foraj, esafoduri pe barje)
02.05.01.00 Platforme de foraj
02.05.99.00 Alte Structuri şi suprafeţe la nivele superioare -plutitoare
02.99.00.00 Alte clădiri, structuri şi suprafeţe la nivele superioare
din grupa 02, neprezentate mai sus
03.00.00.00 Clădiri, structuri, suprafeţe-sub nivelul solului(acoperite
sau neacoperite) - nespecificate
03.01.00.00 Excavaţii, santuri,fantani, gropi, canale, garaje
03.01.01.00 Excavaţii, santuri
03.01.02.00 Fantani, canale
03.01.03.00 Pante abrupte
03.01.04.00 Gropi pentru monitorizare
03.01.99.00 Alte excavaţii, santuti,fantani, gropi
03.02.00.00 Zone subterane, tunele
03.03.00.00 Medii subacvatice
03.99.00.00 Alte clădiri, structuri, suprafeţe-sub nivelul solului - din
grupa 03, neprezentate mai sus
04.00.00.00 Sisteme pentru furnizarea şi distribuţia materialelor,
reţele de canalizare- nespecificate
04.01.00.00 Sisteme pentru furnizarea şi distribuţia materialelor, reţele
de canalizare -fixe - pentru gaz, aer, lichide, solide
04.01.01.00 Sisteme pentru furnizarea şi distribuţia materialelor, reţele
de canalizare -fixe - pentru gaz
04.01.01.01 Reţele de canalizare, valve, legături, regulatoare de presiune(gaz)
04.01.02.00 Echipamente pentru ventilatia aerului, extractii
04.01.02.01 Sisteme extractive
04.01.02.02 Canale colectoare, separatoare
04.01.02.03 Filtre de aer
04.01.02.04 Proceduri de extracţie, furnale de evacuare
04.01.03.00 Sisteme pentru furnizarea şi distribuţia materialelor -
fixe -pentru lichide şi produse vascoase
04.01.03.01 Reţele de canalizare, valve, legături, robineti,
pulverizatoare - de lichid
04.01.04.00 Sisteme pentru furnizarea şi distribuţia materialelor, reţele
de canalizare -fixe - pentru solide
04.01.04.01 Distribuţia prin cadere, absorbţie, descărcare
04.01.04.02 Echipamente de furnizare şi distribuţie
04.01.04.04 Masa de asamblare
04.01.04.04 Masa de distribuţie
04.01.04.05 Burlane
04.01.99.00 Alte sisteme pentru furnizarea şi distribuţia materialelor,
reţele de canalizare -fixe
04.02.00.00 Sisteme pentru furnizarea şi distribuţia materialelor, reţele
de canalizare -mobile
04.02.01.00 Sisteme pentru furnizarea şi distribuţia materialelor, reţele de
canalizare -mobile, pentru gaz
04.02.01.01 Reţele de canalizare, pentru aer
04.02.02.00 Echipamente de ventilaţie, de extracţie- mobile

159
04.02.02.01 Echipamente Cobra
04.02.03.00 Sisteme pentru furnizarea şi distribuţia materialelor, reţele
de canalizare -mobile, pentru substanţe vascoase
04.02.04.00 Sisteme pentru furnizarea şi distribuţia materialelor, reţele
de canalizare -mobile, pentru solide
04.02.99.00 Alte Sisteme pentru furnizarea şi distribuţia
materialelor, reţele de canalizare -mobile
04.03.00.00 Canale colectoare, drene
04.99.00.00 Alte sisteme pentru furnizarea şi distribuţia
materialelor, reţele de canalizare din grupa 04,
reprezentate mai sus
05.00.00.00 Motoare, sisteme pentru transmiterea şi depozitarea
energiei - nespecificate
05.01.00.00 Motoare, generatoare de putere (termice, electrice,
nucleara), inclusiv compresoare, pompe
05.01.01.00 Motoare termice
05.01.01.01 Motoare cu combustie interna
05.01.02.00 Motoare electrice
05.01.02.01 Alternatoare, dinamo-uri
05.01.02.02 Motoare electrice
05.01.03.00 Transformatoare electrice
05.01.04.00 Compresoare, pompe,ventilatoare
05.01.04.01 Compresoare
05.01.04.02 Refrigeratoare
05.01.05.00 Generatoare de radiatii
05.01.05.01 Generatoare de radiatii X
05.01.05.02 Acceleratoare de particule
05.01.05.03 Generatoare de radiatii laser
05.01.99.03 Alte motoare, generatoare de putere
05.02.00.00 Sisteme pentru transmiterea şi depozitare energiei (mecanice,
pneumatice, hidraulice, electrice, inclusiv baterii şi acumulatori)
05.02.01.00 Transmisii mecanice
05.02.01.01 Transmisie prin cablu
05.02.01.02 Curele de transmisie
05.02.01.03 Roti de transmisie
05.02.01.04 Lanturi de distribuţie
05.02.01.05 Pinioane
05.02.01.06 Reductii
05.02.01.07 Coturi, mansoane
05.02.01.08 Cilindri, benzi
05.02.01.09 Roti
05.02.02.00 Transmisii pneumatice
05.02.03.00 Transmisii hidraulice
05.02.04.00 Transmisii electrice(circuite electrice)
05.02.04 01 Instalaţii electrice(fixe, de joasa tensiune)
05.02.04.02 Lampi portabile, cabluri de extensie
05.02.04.03 Conducte ingropate, echipamente de inalta frecventa
05.02.04.04 Instalaţii de iluminare
05.02.04.05 Reţele de furnizare a curentului electric
05.02.04.06 Baterii, acumulatori
05.02.99.00 Alte metode de transmisie
05.99.00.00 Alte sisteme pentru transmiterea şi depozitare energiei,
din grupa 05, neprezentate mai sus
06.00.00.00 Instrumente ne-electrice, nespecificate
06.01.00.00 Instrumente ne-electrice - tip fierastrau
06.01.01.00 Fierastrau de mana
06.01.01.01 Fierastrau de dulgherie
06.01.01.02 Fierastrau pentru busteni
06.01.01.03 Fierastrau pentru metale
06.01.99.00 Alte instrumente acţionate manual - tip fierastrau
06.02.00.00 Instrumente ne-electrice pentru tăiat, separat(inclusiv
foarfeci, foarfeci de gradina)
06.02.01.00 Foarfeci de gradina, pentru copaci, clesti, cutter-e
06.02.02.00 Cutite, pene de despicat
06.02.03.00 Cutite pentru copaci, cioplitoare
06.02.99.00 Alte instrumente ne-electrice pentru tăiat
06.03.00.00 Instrumente ne-electrice pt. tăiat, scurtat, crapat
06.03.01.00 Dalti, burghie

160
06.03.01.00 Foarfece şi cutite de pentru lemn
06.03.99.00 Alte instrumente pentru tăiat
06.04.00.00 Instrumente ne-electrice pt. pilit, polizat, lustruit
06.04.01.00 Pile, raspe, gratare
06.04.99.00 Alte instrumente pentru pilit, polizat, lustruit
06.05.00.00 Instrumente ne-electrice pt. gaurit, insurubat, rotit
06.05.01.00 Polizoare
06.05.02.00 Surubelnite
06.05.03.00 Maşini de gaurit ne-electrice
06.05.99.00 Alte instrumente ne-electrice pentru gaurit, insurubat, rotit
06.06.00.00 Instrumente ne-electrice pentru nituit, pentru fixarea
cuielor, scoabelor
06.06.01.00 Ciocan, baros
06.06.02.00 Capsatoare
06.06.99.00 Instrumente ne-electrice pentru nituit
06.07.00.00 Instrumente ne-electrice pentru tăiat textile
06.07.01.00 Ace de perforat
06.07.02.00 Ace de tăiat
06.07.99.00 Alte instrumente ne-electrice pentru tăiat textile
06.08.00.00 Instrumente ne-electrice pentru sudura, lipire
06.09.00.00 Instrumente ne-electrice pentru extractia materialelor
şi pentru lucrat pământul
06.09.01.00 Cazmale, scafe
06.09.02.00 Tarnacoape
06.09.03.00 Sapaligi
06.09.04.00 Furci
06.09.05.00 Greble
06.09.99.00 Alte instrumente ne-electrice pentru extractia materialelor
şi pentru lucrat pământul
06.10.00.00 Instrumente ne-electrice pentru vopsit, lubrificat, spălat, curatat
06.10.01.00 Pensule
06.10.02.00 Bureti
06.10.03.00 Bidoane de ulei
06.10.99.00 Alte instrumente ne-electrice pentru vopsit, lubrificat,
spălat, curatat
06.11.00.00 Instrumente ne-electrice pentru vopsit
06.11.01.00 Pensule, bidinele
06.11.02.00 Trafalete
06.11.99.00 Alte instrumente ne-electrice pentru vopsit
06.12.00.00 Instrumente ne-electrice pentru prins, apucat
06.12.01.00 Parghii, clesti de prins, tesle
06.12.99.00 Alte instrumente ne-electrice pentru prins; apucat
06.13.00.00 Instrumente ne-electrice pentru bucatarie(cu excepţia
cutitelor)
06.13.01.00 Furculite, linguri, polonice
06.13.99.00 Alte instrumente ne-electrice pentru bucatarie(cu excepţia
cutitelor)
06.14.00.00 Instrumente ne-electrice pentru chirurgie şi medicina, în general
06.14.01.00 Seringi, ace
06.14.02.00 Bisturie
06.14.03.00 Echipamente stomatologice
06.14.99.00 Alte instrumente ne-electrice pentru chirurgie şi medicina,
în general
06.15.00.00 Instrumente ne-electrice medicale şi chirurgicale (care nu sunt
de tăiat)
06.14.01.00 Forcepsi
06.14.99.00 Alte instrumente ne-electrice medicale şi
chirurgicale(care nu sunt de tăiat)
06.99.00.00 Alte instrumente ne-electrice pentru alte activităţi din
grupa 06, neprezentate mai sus
07.00.00.00 Instrumente acţionate manual, mecanice - nespecificate
07.01.00.00 Instrumente(unelte)-tip fierastrau
07.01.01.00 Fierastrau
07.01.01.0X Fierastrau
07.01.02.00 Fierastrau circular
07.01.02.0X Fierastrau circular
07.01.03.00 Fierastrau pentru sabloane
07.01.03.0X Fierastrau pentru sabloane

161
07.01.04.00 Lanturi-fierastrau
07.01.04.0X Lanturi-fierastrau
07.01.99.00 Alte instrumente mecanice - tip fierastrau
07.02.00.00 Instrumente mecanizate pentru tăiat, separat (inclusiv
foarfeci foarfeci de gradina)
07.02.01.00 Foarfeci de tuns(electrici, termici, etc)
07.02.01.0X Lame de barbierit(electrici, termici, ctc)
07.02.02.00 separatori portabili
07.02.02.0X Separatori portabili
07.02.03.00 Foarfece de gradina mecanizat
07.02.03.0X Foarfece de gradina mecanizat
07.02.04.00 Instrumente de descarcerare
07.02.04.0X Instrumente de descarcerare
07.02.05.00 Foarfece petru tăiat gard viu
07.02.05.0X Foarfece pentru tăiat gard viu
07.02.06.00 Cutit electric
07.02.06.0X Cutit electric
07.02.99.00 Alte instrumente mecanizate pentru tăiat, separat
07.03.00.00 Instrumente mecanizate pt. sculptat, tăiat, daltuit, tuns
07.03.01.00 Dalti(electrice)
07.03.01.0X Dalti(electricc), ace, ciocanele
07.03.02.00 Instrumente pentru fante şi caneluri
07.03.02.0X Instrumente pentru fante şi caneluri
07.03.03.00 Ace dentare
07.03.99.00 Instrumente mecanizate pentru sculptat, tăiat, daltuit, funs
07.04.00.00 Instrumente mecanizate pentru pilit, polizat
07.04.01.00 Maşini de polizat
07.04.01.0X Maşini de polizat
07.04.02.00 Maşini de lustruit
07.04.02.0X Maşini de lustruit
07.04.03.00 Maşini de decojit
07.04.03.0C Maşini de decojit
07.04.04.00 Cutit circular
07.04.04 0X Cutit circular
07.04.99.00 Alte instrumente mecanizate pentru pilit, polizat
07.05.00.00 Instrumente mecanizate pentru gaurit, rotit, insurubat
07.05.01.00 Masina de gaurit electrica, actionata manual
07.05.02.00 Masina de insurubat, de strâns
07.05.03.00 Chei
07.05.99.00 Alte instrumente mecanizate pentru gaurit, rotit, insurubat
07.06.00.00 Instrumente mecanizate pentru nituit, sudura
07.06.01.00 Matrite
07.06.02.00 Ciocane pneumatice
07.06.03.00 Pistoale pentru cuie
07.06.04.00 Pistoale pneumatice pentru nituri
07.06.05.00 Tesle, ciocane pentru nituri, clesti pentru nituri
07.06.06.00 Pistoale cu cartus - pentru pioneze
07.06.07.00 Maşini pentru capsat
07.06.99.00 Alte instrumente mecanizate pt. nituit, sudura, capsare
07.07.00.00 Instrumente mecanizate pentru tăiat
07.07.01.00 Maşini portabile
07.07.99.00 Alte instrumente mecanizate pentru tăiat
07.08.00.00 Instrumente mecanizate pentru sudat, lipit
07.08.01.00 Maşini electrice pentru sudura
07.08.02.00 Aplicator de adeziv
07.08.99.00 Alte instrumente mecanizate pentru sudat, lipit
07.09.00.00 Instrumente mecanizate pentru extragerea
materialelor şi pentru lucrat pământul
07.09.01.00 Ciocan pneumatic, baros
07.09.99.00 Alte instrumente mecanizate pentru extragerea
materialelor şi pentru lucrat pământul
07.10.00.00 Instrumente mecanizate pentru vopsit, lubrificat,
spălat, curatat
07.10.01.00 Aspiratoare
07.10.02.00 Misini de ceruit
07.10.03.00 Aspiratoare cu inalta presiune
07.10.99.00 Alte instrumente mecanizate pentru vopsit, lubrifiat, spălat,
curatat

162
07.11.00.00 Instrumente mecanizate pentru vopsit
07.11.01.00 Pistoale de vopsit
07.11.99.00 Alte instrumente mecanizate pentru vopsit
07.12.00.00 Instrumente mecanizate pt. prins, pt. apucat
07.12.01.00 Clesti pneumatici
07.12.02.00 Prese
07.12.99.00 Alte instrumente mecanizate pt. prins, pt. apucat
07.13.00.00 Instrumente mecanizate pentru bucatarie
07.14.00.00 Instrumente mecanizate pentru încălzit
07.14.01.00 Uscatoare de par
07.14.02.00 Casti de uscat parul
07.14.03.00 Aprinzatoare electrice
07.14.04.00 Fier de călcat
07.14.99.00 Alte instrumente mecanizate pentru încălzit
07.15.00.00 Instrumente mecanizate medicale şi chirurgicale
07.15.01.00 Bisturie electrice
07.15.99.00 Alte instrumente mecanizate medicale şi chirurgicale
07.16.00.00 Alte instrumente mecanizate medicale şi chirurgicale - altele
07.17.00.00 Pistoale pneumatice
07.18.00.00 Alte instrumente mecanizate din grupa 07, neprezentate mai sus
08.00.00.00 Instrumente mecanizate - fără a fi specificată sursa de energie -
nespecificate
08.01.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie -
tip fierastrau
08.02.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie
pentru tăiat şi separat
08.03.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie
pentru sculptat, daltuit
08.04.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie
pentru polizat, lustruit
08.05.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie
pentru gaurit, rotit, insurubat
08.06.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie
pentru nituit, sudat
08.07.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie
pentru tăiat
08.08.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie
pentru sudat, lipit
08.09.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie
pentru extractia materialelor şi pentru lucrat pământul
08.10.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie
pentru lubrificat, curatat, spălat
08.11.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie
pentru vopsit
08.12.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie
pentru apucat, pentru prins
08.13.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie
pentru bucatarie
08.14.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie -
medicale şi chirurgicale
08.15.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie-
medicale şi chirurgicale - altele
08.99.00.00 Instrumente mecanizate -fără a fi specificată sursa de energie -
pentru alte activităţi, neprezentate mai sus
09.00.00.00 Maşini+ echipamente-portabile/mobile -nespecificate
09.01.00.00 Maşini şi echipamente- portabile s-au mobile - pentru extractia
materialelor în activităţi de minerit, excavaţii, construcţii
09.01.01.00 Echipamente pentru excavaţii
09.01.01.01 Sfredel
09.01.02.00 Excavatoare
09.01.02.01 Mini -incarcatoare de pământ
09.01.02.02 Mini - excavatoare
09.01.02.03 Incarcatoare
09.01.02.04 Excavatoare operate prin cabluri
09.01.02.05 Buldozere
09.01.02.06 Excavatoare hidraulice
09.01.02.07 Nivelatoare de pământ
09.01.03.00 Maşini de astupat gropi

163
09.01.03.01 Nivelator pneumatic
09.01.03.02 Basculante
09.01.03.03 Maşini de comprimat
09.01.04.00 Construcţia şi întreţinerea soselelor
09.01.04.01 Razuitoare de asfalt, maşini pentru tratarea asfaltului,
excavatoare
09.01.04.02 Maşini de imprastiat bitum
09.01.04.03 Agregate de strivit- autopropulsate
09.01.05.00 Betoniere
09.01.05.01 Maşini de finisat asfaltul
09.01.06.00 Echipament plutitor pentru activităţi riviere şi maritime
09.01.06.01 Maşini pentru activităţi subacvative
09.01.07.00 Echipamente pentru foraj
09.01.07.01 Foreze
09.01.08.00 Echipamente pt. construcţia de reţele de canalizare
09.01.09.00 Echipamente pentru activităţi subterane
09.01.09.01 Echipamente pentru construcţia tunelelor
09.01.09.02 Echipamente pentru construcţia ecluzelor
09.01.10.00 Echipamente pentru demolări
09.01.10.01 Excavator pentru spart betonul
09.01.10.02 Lama termica
09.01.11.00 Maşini pentru tratamentul suprafeţelor din beton
09.01.11.01 Maşini de nivelat
09.01.12.00 Instrumente pentru întreţinerea plitelor din beton
09.01.99.00 Alte maşini şi echipamente- portabile sau mobile -
pentru activităţii cu pământul
09.02.00.00 Maşini şi echipamente- portabile sau mobile - pentru
activităţi cu pământul - agricole
09.02.01.00 Tractoare
09.02.02.00 Cositoare, maşini de tuns iarba
09.02.02.01 Cositoare
09.02.02.02 Maşini de tuns iarba
09.02.02.03 Maşini de tuns lastari, trase sau nu; cutite de tuns
iarba, cu lame rigide
09.02.02.04 Maşini de tuns lastari, trase sau nu; cutite de tuns
iarba(electrice, pneumatice, etc.)
09.02.02.05 Suflatoare
09.02.03.00 Echipamente auto-propulsate
09.02.03.01 Tractoare agricole
09.02.03.02 Maşini agricole
09.02.04.00 Echipamente trase cu mana
09.02.04.01 Vehicule, trailere agricole
09.02.04.02 Alte echipamente trase cu mana
09.02.05.00 Echipamente agricole pentru tratarea recoltei
(pesticide, insecticide, ierbicide)
09.02.06.00 Alte echipamente agricole
09.03.00.00 Componente de maşini şi echipamente- portabile sau mobile
09.03.01.00 Părţi componente ale maşinilor de tăiat
09.03.99.00 Alte componente de maşini şi echipantente-portabile sau mobile
09.04.00.00 Maşini mobile de curatat interiorul
09.04.01.00 Maturi şi perii mecanice
09.04.02.00 Maşini de curatat podeaua
09.04.03.00 Maşini de curatat podeaua cu operator(walking)
09.04.04.00 Maşini de curatat podeaua cu operator(driver)
09.04.99.00 Alte maşini mobile de curatat interiorul
09.99.00.00 Alte maşini portabile sau mobile de curatat, din grupa
09, neprezentate mai sus
10.00.00.00 Maşini şi echipamente - fixe - nespecificate
10.01.00.00 Maşini pentru extractia materialelor şi de lucrat pământul
10.01.01.00 Maşini fixe pentru extractia materialelor şi de lucrat
pământul, în mine şi cariere
10.01.02.00 Maşini fixe agricole pentru lucrat pământul
10.01.03.00 Maşini fixe pentru lucrat pământul - în construcţii
10.01.99.00 Alte maşini pentru extractia materialelor
10.02.00.00 Maşini pentru pregătirea materialelor
10.02.01.00 Strivitoare cu bare, came, roti, grinde
10.02.01.0X Moara pentru...
10.02.01.0X Maşini de fragmentat

164
10.02.01.0X Maşini de pisat
10.02.01.0X Moara cu bare
10.02.01.0X Moara cu tuburi
10.02.01.0X Moara cu muchii
10.02.02.00 Mori pentru piatra
10.02.02.0X Mori pentru piatra
10.02.03.00 Strivitoare cu role
10.02.03.0X Malaxoare
10.02.04.00 Strivitoare rotative
10.02.04.0X Strivitoare rotative pentru...
10.02.04.0X Tocator pentru...
10.02.04.0X Sfasietor pentru...
10.02.04.0X Defibrator pentru...
10.02.04.0D Batator, pisator
10.02.04.0X Mixer
10.02.04.0X Presa
10.02.04.0X Tocator de deşeuri
10.02.04.0X Granulator
10.02.05.00 Strivitor
10.02.05.0B Zdrobitor
10.02.05.0X Ciocan de zdrobit
10.02.05.0X Ciocan în cadere
10.02.05.0X Concasor
10.02.06.00 Maşini pentru filtrare şi separare, oscilatoare
10.02.06.0B Maşini de golire
10.02.06.0X Maşini de sortat
10.02.06.0X Osciloscoape
10.02.06.0X Site
10.02.06.0X Prese
10.02.06.0X Ciururi
10.02.06.0X Ciururi rotative
10.02.06.0X Site de moara
10.02.07.00 Maşini pentru filtrare şi separare, pivotante
10.02 07.0H Maşini rotative
10.02.07.0X Site rotative
10.02.07.0X Ecrane rotative
10.02.07.0X Ciururi rotative, tambure, tobe
10.02.07.0X Filtre
10.02.08.00 Maşini pentru filtrare şi separare, centrifugale
10.02.08.0X Separator centrifugal
10.02.08.0X Uscator - centrifugal
10.02.09 00 Maşini de filtrat şi separat, prese
10.02.09.0X Filte tip presa
10.02.10.00 Maşini pentru filtrare şi separare, decantoare
10.02.10.0X Dancatoare
10.02.11.00 Maşini de decorticat
10.02.11.0G Maşini de smuls
10.02.11.0G Epilatoare
10.02.11.0H Maşini de decojit
10.02.11.0H Maşini de decojit
10.02.11.0X Maşini de decojit
10.02.12.00 Maşini pentru deschis
10.02.12.0F Batatoare
10.02.12.0F Desfacator de baloti
10.02.12.0F Desfacator
10.02.12.0F Darac
10.02.12.0F Încărcător (textile)
10.02.12.0F Masina de descurcat fire
10.02.12.0F Masina de îndepărtare a scaietilor din lana
10.02.12.0F Masina de sfasiat materiale
10.02.12.0F Masina de daracit
10.02.12.0F Masina Willey
10.02.12.0F Masina de daracit
10.02.12.0F Deschizator
10.02.12.0F Maşini de tuns oile
10.02.12.0F Tubina de melitat
10.02.13.00 Maşini de pieptanat
10.02.13.0F Maşini de trasat(pentru textile)

165
10.02.13.0F Pieptene
10.02.14.00 Maşini pentru malaxat(cu brate)
10.02.14.0H Mixere pentru creme(pentru prajituri)
10.02.14.0H Maşini pentru amestecat aluatul
10.02.14.0X Mixere
10.02.14.0H Maşini pentru ciocolata
10.02.14.0X Agitatoare
10.02.14.0X Mixere interioare(cufundate)
10.02.14.0X Mixer Werner
10.02.14.0X Maşini pentru amestecat aluatul (cu brate)
10.02.15.00 Maşini pentru malaxat cu cuva mobila
10.02.15.0A Malaxoare pentru beton
10.02.15.0A Malaxoare industriale pentru beton
10.02.15.0A Balastiere
10.02.16.00 Maşini pentru malaxat cu cuva fixa
10.02.16.0F Cuve pentru vopsea
10.02.16.0F Rezervoare
10.02.16.0H Recipiente pentru agitat
10.02.16.0H Maşini de trasat
10.02.16.0H Mixer de inghetata
10.02.16.0H Mixer electric
10.02.16.0X Cristalizator
10.02.16.0X Masina de dilutie, prin mixare
10.02.16.0X Masina de omogenizat
10.02.16.0X Mixer (cu cilindru fix)
10.02.16.0X Rasnita
10.02.17.00 Malaxor cu cilindri
10.02.17.0X Mixer cilindric
10.02.99.00 Alte tipuri de maşini pentru strivit, filtrat, mixat
10.03.00.00 Maşini pentru procesarea materialelor - procesare chimica
10.01.01.00 Maşini pentru procese chimice, reactoare industriale
10.01.01.00 Echipamente pentru tratamentul cu pesticide
10.01.01.02 Reactoare, echipamente de distilare
10.01.01.03 Băi şi alte echipamente pentru tratamente chimice
10.03.02.00 Echipamente pentru laboratoare chimice
10.03.02.01 Echipamente pt. laboratoare chimice pt. analize
10.03.02.02 Laboratoare de sticlarie
10.03.99.00 Alte echipamente pentru laboratoare chimice
10.04.00.00 Maşini pentru procesarea materialelor - procesare la
cald(cuptoare, uscatoare)
10.04.01.00 Cuptoare de ardere
10.04.01.0X Echipamente pentru tratamente la cald
10.04.01.0B Cuptoare pentru tratarea metalelor
10.04.01.0A Cuptoare pentru ciment, caramida, etc.
10.04.02.00 Uscatoare
10.04.02.01 Cuptoare de uscat
10.04.02.02 Echipamente de uscare
10.04.02.03 Echipamente pentru menţinerea temperaturii
10.04.02.04 Instalaţii de încălzire/răcire
10.04.02.05 Boilere
10.04.02.06 Echipamente de încălzire
10.04.02.07 Reglatoare de temperatura
10.04.02.08 Incalzitoare cu aburi
10.04.03.00 Sterilizatoare, pasteurizatoare, autoclave
10.04.03.01 Autoclave
10.04.03.02 Pasteurizatoare
10.04.03.03 Sterilizatoare
10.04.04.00 Echipamente pentru gătit
10.04.04.01 Echipamente pentru gătit şi reincalzit mancarea
10.04.99.00 Alte tipuri de echipamente pentru procesare la cald
10.05.00.00 Maşini pt. procesarea materialelor -procesare la rece
10.05.01.00 Maşini de răcire
10.05.01.01 Echipamente de producere a frigului
10.05.01.02 Echipamente de răcire
10.05.01.03 Maşini de răcire
10.05.99.00 Alte maşini de răcire
10.06.00.00 Maşini pt. procesarea materialelor - alte procese
10.07.00.00 Maşini pt. procesarea materialelor - procesare prin compresare

166
10.07.01.00 Prese pentru deformare
10.07.01.0B Maşini pentru laminarea metalelor
10.07.01.0X Prese de stantat
10.07.01.0B Matrite pt.diverse piese de feonerie(cuie, nituri, etc.)
10.07.01.0X Maşini pentru jonctiune prin presare
10.07.01.0H Injectoare
10.07.01.0H Maşini pentru presarea carnii
10.07.01.0H Prese pentru produsele alimentare
10.07.01.0X Prese pentru suruburi
10.07.01.0X Nicovale
10.07.01.0X Arbore de presare mecanică
10.07.01.0X Tuburi pentru expandare
10.07.01.0X Maşini pentru producerea sticlei
10.07.01.0X Maşini pentru testarea mingilor (prese)
10.07.01.0X Maşini de stantat
10.07.01.0X Ciocan-pendul
10.07.01.0X Prese de legatorie
10.07.01.0X Prese de legatorie -manuale
10.07.01.0X Prese de arcuire
10.07.01.0X Prese pentru insurubat
10.07.01.0X Prese de calibrare
10.07.01.0X Prese-chei
10.07.01.0X Presa - cap de lebada
10.07.01.0X Prese de frictiune
10.07.01.0X Prese la rece
10.07.01.0X Pedale
10.07.01.0X Prese pentru tighel
10.07.01.0X Prese cu suport mobil
10.07.01.0X Prese pentru imbinarea materialului
10.07.01.0X Prese electromagnetice
10.07.01.0X Prese pneumatice
10.07.01.0X Supape
10.07.02.00 Prese de forjare
10.07.02.0B Maşini de forjat
10.07.03.00 Ciocane-pilon
10.07.03.0B Ciocan cu cadere
10.07.03.0B Baros
10.07.03.0B Ciocan electric
10.07.03.0B Prese la cald
10.07.04.00 Prese pentru balotat, impachetat
10.07.04.0X Prese pentru tocat, prese pentru balotat(hârtie, textile,metale, etc.)
10.07.05.00 Alte tipuri de prese
10.07.05.0E Prese pentru emailat
10.07.05.0E Prese pentru pliat
10.07.05.0E Prese pentru copertare
10.07.05.0E Prese pentru gofrat
10.07.05.0X Prese pentru lipit(menghine)
10.07.05.0E Maşini de satinat, emailat, smaltuit
10.07.05.00 Prese pentru călcat
10.07.05.0G Maşini pentru lustruit
10.07.05.0X Banc pentru calibrare
10.07.05.0X Maşini de curatat(în industria textila)
10.07.05.0X Filator - cu cilindri(masina pt. producerea firelor)
10.07.05.0X Prese circulare
10.07.05.0X Prese de comprimat
10.07.05.0X Prese de zimtat
10.07.05.0X Presa pentru executat mulaje de carton
10.07.05.0X Prese de balotat grane
10.07.05.0X Prese de testare
10.07.05.0X Prese hidraulice
10.07.05.0X Alte maşini de presat
10.08.00.00 Maşini pentru dat forma materialelor - prin netezire,
laminare, presare cu cilindri
10.08.01.00 Laminoare
10.08.01.0B Laminor
10.08.01.0B Laminor la rece
10.08.02.00 Maşini de tras în fire (filatoare de sarma)
10.08.02.0B Banc de tras în fire

167
10.08.02.0B Maşini de tras în fire
10.0S.03.00 Maşini de netezit (cu cilindri)
10.08.03.06 Maşini de indoit, de curbat(tuburi, profile, etc.)
10.08.03.0B Maşini pentru îndreptat (tuburi, profile, etc.)
10.08.03.0B Maşini de tăiat coli
10.08.03.0B Maşini de tăiat suluri
10.08.03.0B Maşini pentru profile
10.08.03.0B Maşini pentru profilat tuburi
10.08.03.0B Matrite
10.08.03.0B Matrite rotative
10.08.04.00 Calendere
10.08.04.0D Calendere pentru plastic
10.08.04.0E Calendere pentru lipirea şi glasarea hârtiei
10.08.04.0X Calendere pentru grane
10.08.04.0X Calender
10.08.05.00 Masina cilindrica pentru producerea hârtiei
10.08.05.0E Maşini pentru rularea/derularea hartei pe suluri
10.08.05.0E Maşini de producere a cartonului
10.08.05.0E Maşini de producere a cutiilor de carton
10.08.05.0E Maşini de producere a sacoselor de hârtie
10.08.05.0E Maşini de producere a plicurilor
10.08.05.0E Maşini folosite în prod. hârtiei(fără alte detalii)
10.08.05.0E Maşini de incrertit
10.08.05.0E Slotter - pentru taieturi, fante
10.08.05.0E Maşini de producere a tuburilor din carton( dimensionare,
tăiere pe dimensiuni)
10.08.05.0E Maşini cu cutit rotativ
10.08.05.0E Maşini de derulat
10.08.05.0E Cilindri în mişcare de dute-vino
10.08.05.0E Stivuitor
10.08.05.0E Masina de despachetat
10.08.05.0E Masina de dimensionat
10.08.05.0E Masina de indosariat
10.08.05.0E Masina de glasat
10.08.05.0E Alimentator automatic
10.08.05.0E Presa de dimensionat(cu cilindri)
10.08.05.0E Masa de fabricaţie
10.08.06.00 Cilindri, alte aparate(în afară celor de tipărit)
10.08.06.0B Maşini de polizat foi metalice
10.08.06.0B Maşini de lustruit vehicule, locomotive
10.08.06.0F Prese de călcat
10.08.06.0G Aparate pentru extensia pielii
10.08.06.0G Tabacarii
10.08.06.0H Maşini de modelare a produselor de panificatie
10.08.06.0H Cilindri pentru întinderea(călcarea) confecţiilor
10.08.06.0H Maşini de modelare a painii
10.08.06.0H Rulou pentru aluat
10.08.06.0H Cilindri pentru cereale
10.08.06.0H Blender maşini pt. coperti din carton sau din lenm
10.08.06.0X Maşini pentru stratificarea lemnului
10.08.06.0X Uscatoare, uscatoare centrifugale
10.08.99.00 Alte maşini pentru dat forma materialelor
10.09.00.00 Maşini pt. dat forma materialelor - prin injecţie,
extracţie, aspirare, rotire, fasonare, topire, turnare
10.09.01.00 Injectoare, extractoare
10.09.01.0A Extractoare pentru caramida sau tigla
10.09.01.0A Maşini pentru producerea curentilor de aer
10.09.01.0A Prese pentru caramida
10.09.01.0B Prese de injecţie sau extracţie(în metalurgie)
10.09.01.0B Presa pentru sinterizare
10.09.01.0X Maşini de injecţie sau extracţie
10.09.01.0H Maşini pentru aluat
10.09.01.0H Maşini pentru unt
10.09.01.0H Maşini de carnati, salamuri
10.09.01.0X Maşini de injecţie sau extracţie, prin lovire
10.09.01.0X Injector
10.09.01.0X Maşini de expandat, generatoare de spuma
10.09.01.0X Maşini pentru umflat/desumflat

168
10.09.01.0X Prese pentru desumflat
10.09.02.00 Maşini pentru presat, pentru afanat
10.09.02.0X Maşini şi prese pentru afanat
10.09.02.0D Maşini pentru retragere(scoatere)
10.09.02.0D Maşini pentru realizarea compoziţiei materialelor
10.09.02.0D Prese de vulcanizare
10.09.02.0H Prese pentru produse alimentare
10.09.02.0X Matrite pentru turnare la rece
10.09.02.0X Maşini de spritat aluatul, cremele-sub diverse forme
10.09.02.0X Matrite pentru turnare la cald
10.09.02.0X Masina de paletat
10.09.02.0X Prese-prin bataie
10.09.03.00 Alte tipuri de maşini pentru presat, pentru afanat
10.09.04.00 Cuptor de ardere(de distrugere)
10.09.05.00 Furnal
10.09.06.00 Cuptor
10.09.07.00 Cuve, creuzete
10.09.08.00 Mulaje de sticla
10.09.09.00 Alte aparate de topit
10.09.09.0B Turnatorii(maşini)
10.09.09.0B Linotip
10.09.99.00 Alte maşini de dat forma materialelor, prin injecţie..
10.10.00.00 Maşini-instrumente(pentru tratarea suprafeţelor,
nivelare, polizare, etc.)
10.10.01.00 Freze
10.10.01.0X Freze automate
10.10.01.0X Ereze pentru muchiile suprafeţelor
10.10.01.0X Masina de frezat
10.10.01.0B Masina de divizat
10.10.01.0B Masina de calibrat
10.10.01.0B Masina de centrat
10.10.01.0B Rascheta
10.10.02.00 Masina de netezit
10.10.02.0B Maşini de modelare (a suprafeţelor)
10.10.02.0X Modelator
10.10.02.0X Masina pentru caneluri
10.10.02.0X Masina de netezit(planer)
10.10.02.0X Foarfece cu patru fete
10.10.03.00 Masina pentru fante
10.10.03.0X Masina pentru crestaturi
10.10.03.0X Masina de gaurit
10.10.03.0X Masina pentru fante
10.10.03.0X Masina pentru fante cu lant
10.10.04.00 Maşini de macinat, ascutit, forfecat
10.10.04.0A Strung pentru sticla
10.10.04.0A Fierastrau pentru caramida, fierastrau pentru sticla
10.10.04.0X Rasnita cu disc
10.10.04.0X Piulita pentru macinat
10.10.04.0X Rasnita cu roata
10.10.04.0X Moara
10.10.04.0X Rasnita cu pendul
10.10.04.0X Rasnita cu fierastrau
10.10.04.0X Taietor cu disc fix
10.10.05.00 Rectificatoare de suprafata
10.10.05.0X Banc de slefuit
10.10.05.0X Banc de rectificare
10.10.05.0X Rectificator cilindric sau plan
10.10.05.0X Lustruitor
10.10.06.00 Maşini de polizat
10.10.06.0D Masina pentru polizat cauciucul
10.10.06.0G Masina pentru polizat pielea
10.10.06.0X Polizor cu perie
10.10.06.0X Polizor fix
10.10.06.0X Polizor cu perie circulara
10.10.06.0X Polizor circular pentru finisajul suprafeţelor
10.10.06.0X Roata de polizat
10.10.06 0X Masina de tamponat
10.10.06.0X Masina de pulverizat sticla

169
10.10.06.0X Masina de tamponat fixa
10.10.06.0X Masina de tamponat fixa - cu curea fixa
10.10.07.00 Polizoare cu tambur
10.10.07.0X Polizor cu tambur
10.10.07.0X Tambur de polizat, de tamponat
10.10.08.00 Maşini pentru suprafeţe plane
10.10.08.0C Maşini pentru suprafeţe plane
10.10.09.00 Strunguri centrate
10.10.09.0X Strung fix
10.10.09.0X Strung cu arc
10.10.09.0X Strung orizontal
10.10.09.0X Strung centrat (glisant, cu fir, cu spirala, cu spin, cu arc, etc.)
10.10.09.0X Strung vertical
10.10.10.00 Strunguri automate şi strunguri rasturnate(cu
burghiul fixat într-un punct superior suprafeţei de lucru)
10.10.10.0X Strung automat
10.10.10.0X Strung pentru finisaj
10.10.10.0X Strung pivotant
10.10.10.0X Strung pentru jonctiuni
10.10.11.00 Strung cu burghiu rotativ
10.10.11.0X Masina cu burghiu rotativ
10.10.11.0X Strung cu burghiu rotativ
10.10.12.00 Maşini de strunjit-cu ax
10.10.13.00 Misini de gaurit
10.10.13.0X Masina de punctat
10.10.13.0X Masina de gaurit(columnar, radial, cu ax singular)
10.10.14.00 Alezoare
10.10.14.0X Alezoare(verticale şi orizontale)
10.10.14.0X Rectificatoare (verticale şi orizontale)
10.10.15.00 Alte aparate pentru tratarea suprafeţelor
10.10.15.0A Roata olarului
10.10.15.0B Electropolizor
10.10.15.0D Strung pentru resapat
10.10.15 0X Strung pentru lemn, strung pentru piele
10.10.99 00 Alte aparate pentru slefuirea suprafeţelor
10.11.00.00 Maşini-unehe-ipt fierastrau
10.11.01.00 Fierastrau circular
10.11.01.0X Fierastrau circular
10.11.01.0X Fierastrau lamelar, pentru fante şi caneluri
10.11.01.0X Fierastrau pentru modelaj (traforaj)
10.11.01.0X Fierastrau rotativ
10.11.02.00 Fierastrau cu panglica, cu coarda
10.11.02.0X Fierastrau cu panglica, cu coarda
10.11.02.0X Fierastrau cu panglica, cu coarda-pentru despicat
10.11.03.00 Fierastrau alternativ
10.11.03.0X Fierastrau alternativ
10.11.03.0X Fierastrau oscilant
10.11.03.0X Fierastrau sabie
10.11.04.00 Alte tipuri de fierastrau
10.11.04.0C Fierastran de dimensionat
10.11.04.0C Fierastrau cu panglica, pentru busteni
10.11.99.00 Alte maşini - tip fierastrau
10.12.00.00 Maşini-unelte - pentru tăiat, despicat, tuns (inclusiv
cutite de macelarie, maşini de tuns, clesti pt. sarma,
echipamente de întrerupere a oxigenului)
10.12.01.00 Prese de decupat, de perforat
10.12.01.0X Prese de decupat
10.12.01.0E Perforator pentru hârtie
10.12.01.0E Presa pentru taierea şi marcarea hârtiei
10.12.01.0X Disc taietor
10.12.01.0X Masina de cioplit, de crestat
10.12.01.0X Masina de perforat
10.12.01.0X Masina de punctat
10.12.01.0X Presa de decupat( presa de tighelit)
10.12.01.0X Presa de punctat
10.12.02.00 Ghilotine
10.12.02.0X Ghilotina
10.12.02.0X Masina de forfecat

170
10.12.02.0H Masina pentru îndepărtat grasimea
10.12.02.0X Masina de cizelat
10.12.02.0X Masina de tăiat pentru...
10.12.02.0H Masina de feliat pâine şi prajituri
10.12.02.0X Masina de decojit
10.12.02.0X Masina de separat în bucăţi
10.12.02.0H Masina pentru tăiat peste
10.12.02.0H Masina de decojit, masina de desapat
10.12.02.0X Masina de tocat, tocator
10.12.02.0X Razatoare, raspa
10.12.02.0H Masina pentru îndepărtat tendoanele şi nervurile
10.12.02.0X Masina de feliat(cu lama la suprafata)
10.12.02.0H Masina pentru tăiat aluatul
10.12.02.0X Taietor cilindric
10.12.02.0X Masina de tăiat în bucăţi(de aceeaşi dimesiune)
10.12.02.0X Ghilotina
10.12.02.0X Masina de stantat
10.12.02.0X Masina de portionat
10.12.02.0X Masina de crestat
10.12.02.0X Foarfeca de gradina
10.12.03.00 Taietoare - crocodil(cu came de strangere)
10.12.03.0X Taietor de muchii
10.12.03.0X Taietor de fragmente metalice
10.12.03.0X Taietcr -crocodil
10.12.03.0X Taietoare ne-mecanizate cu maner sau pedala
10.12.04.00 Cizela cu lamela pivotanta
10.12.04.0X Feliator pentru..., feliator cu disc
10.12.04.0X Cizela cu discuri taietoare
10.12.04.0X Masina de cizelat cu role, cutit rotativ
10.12.05.00 Cizele(altele decât cizelele ne-portabile)
10.12.06.00 Masina de sfasiat
10.12.07.00 Fierastrau cu lant
10.12.07.0X Fierastrau fix cu lant
10.12.08.00 Feliator
10.12.08.0C Strung rotativ pentru furnir
10.12.08.0C Despicator de busteni (pana)
10.12.08.0C Feliator- pentru lemn şi alte materiale
10.12.08.0X Masina de despicat (lemnul)
10.12.09.00 Polizor
10.12.09.0C Polizor pentru lemn şi alte materiale
10.12.09.0C Masina de aschiat
10.12.09.0X Masina de stantat
10.12.10.00 Despicator
10.12.09.0G Masina de transat
10.12.09.OG Masina stratisicat(pielea de animale)
10.12.09.0G Masina de ras(blanuri)
10.12.09.0G Masina de tăiat
10.12.09.0G Cleste pentru blanuri şi perii
10.12.09.0X Razuitoare
10.12.09.0X Masina de smirgheluit
10.12.09.0X Masina de tuns
10.12.09.0X Masina de slefuit
10.12.11.00 Masina de tăiat cu flacara
10.12.11.0X Masina de tăiat cu flama
10.12.11.0X Masina de tăiat cu flacara
10.12.11.0X Taietor de metale-la cald
10.12.11.0X Masina de tăiat cu flacara
10.12.12.00 Masina de tăiat cu laser
10.12.12.0X Laser
10.12.12.0X Mecanism cu laser
10.12.13.00 Masina de tăiat cu jet de apa
10.12.13.0X Masina de tăiat cu jet de lichid
10.12.14.00 Masina de tăiat cu plasma
10.12.15.00 Alte aparate de tăiat
10.12.15.0X Cutter
10.12.15.0X Masina de erodare cu scanteie, masina de electroerodare
(cu bobina, cu electrozi)
10.12.15.0X Masina de tăiat cu scanteie

171
10.12.99.00 Alte maşini de tăiat
10.13.00.00 Maşini pentru tratarea şi suprafeţele(curatare, spalare,
uscare, vopsire, tipărire)
10.13.01.00 Pulverizator de particule
10.13.01.0X Bloc de sticla
10.13.01.0X Cabina de pulverizare
10.13.01.0X Masina de granulat
10.13.01.0X Distrugator
10.13.01.0X Masina de pulerizat(imprastiat)
10.13.02.00 Aparatura de spălat
10.13.02.0A Masina pentru spălat sticle
10.13.02.0X Masina pentru spălat, degresat, uscat
10.13.01.0F Masina pentru spălat şi uscat - cu solventi
10.13.01.0H Masina pentru spălat legume
10.13.01.0X Spalator
10.13.01.0X Banda transportoare(în spălătorii)
10.13.01.0X Unelte de curatat
10.13.01.0X Cuva(containerul) masinii de spălat
10.13.01.0X Echipament de curăţenie
10.13.03.00 Maşini pentru uscarea suprafeţelor (exclusiv cuptoare de uscat)
10.13.04.00 Maşini pentru vopsire, imprimare
10.13.04.0X Maşini de tipărit
10.13.04.0X Maşini pentru lacuit
10.13 04.0E Masina de cusut Minerva
10.13.04.0E Darac
10.13.04.0E Presa de proba
10.13.04.0E Presa pentru imprimerie
10.13.04.0E Presa pentru îmbrăcăminte, pentru canapele
10.13.04.0E Presa pt. uscarea hârtiei (în procesul de fabricaţie)
10.13.04.0E Presa de echilibrare
10.13.04.0E Presa tipografica
10.13.05.00 Maşini cilindrice pentru vopsire, imprimare
10.13.05.0X Masina de lacuit(cu cilindri)
10.13.05.0X Masina de imprimat(cu cilindri)
10.13.05.0X Masina pentru serigrafie
10.13.05.0X Masina de codificat
10.13.05.0X Masina pentru pelicule
10.13.05.0X Umezitor de suprafeţe
10.13.05.0X Masina de pre-imprimare(în fotografie)
10.13.05.0X Cutit rotativ (pentru tăiere şi imprimare longitudinala)
10.13.05.0E Masina pentru schite
10.13.06.00 Cabina de vopsire prin pulverizare
10.13.06.0X Cabina de vopsire prin pulverizare
10.13.06.0X Instalaţii pentru vopsire
10.13.06.0X Pistol de vopsit
10.13.07.00 Masina pentru vopsit prin imersie
10.13.08.00 Masina pentru vopsit, pentru dimensionat
10.13.08.0F Masina de vopsit cu dispozitiv buretos(trafalet)
10.13.08.0F Masina de egalizat
10.13.08.0F Masina de vopsit prin tamponare
10.13.08.0F Masina pentru finisarea pieilor de animale
10.13.08.0F Masina de lipit
10.13.08.0F Masina de gresat
10.13.08.0F Masina de parlit
10.13.08.0F Masina de captusit
10.13.08.0F Masina rotativa(pentru textile)
10.13.08.0F Masina de brodat
10.13.08.0F Trafalet
10.13.08.0F Mercerizator
10.13.08.0F Masina de polimerizat
10.13.08.0F Sabloane
10.13.08.0F Masina pentru sanforisare
10.13.08.0G Morisca(pentru spălătorii, tabacarii)
10.13.08.0G Tambur de tabacarie
10.13.08.0G Roata cu bataie
10.13.08.0G Toba de tabacarie
10.13.08.0X Masina de imprimat
10.13.08.0X Masina de uscat

172
10.13.08.0X Masina de barbotare
10.13.08.0X Morisca (pentru vopsitorii)
10.13.08.0X Masina de impregnat
10.13.99.00 Alte aparate pentru curatat, spălat, uscat, vopsit, imprimat,
inpregnat
10.14.00.00 Maşini pentru tratarea suprafeţelor-galvanizare, tratament
electrolitic
10.14.01.00 Maşini pentru tratamente electrolitice
10.14.01.0X Echipamente pentru tratarea suprafeţelor (crom, cadmiu, nichel,
cianuri)
10.14.02.00 Maşini pentru pulverizarea sau imersia în straturi
10.14.02.0X Echipamente pentru tratarea suprafeţelor (pentru galvanizare,
cositorire, emailare)
10.14.02.0X Maşini de metalizat
10.14.03.00 Alte maşini pentru tratarea suprafeţelor
10.15.00.00 Maşini de asamblat(prin sudare, lipire, nituire, insurubare, prin
robineti, conexiuni electrice, coasere, prin carlige)
10.15.01.00 Masina pentru suduri de rezistenta
10.15.01.0X Masina pentru suduri de rezistenta
10.15.01.0X Masina de sudat
10.15.01.0X Masina de sudat în puncte
10.15.01.0X Presa pentru sudura
10.15.02.00 Masina de sudat cu flacara autogena, cu oxiacetilena
10.15.02.0X Masina de tăiat cu flacara(cu petrol sau gaz)
10.15.02.0X Masina de tăiat cu flacara
10.15.02.0X Reglator de presiune(a flacarii taietoare)
10.15.02.0X Lampa pentru sudat
10.15.02.0X Masina de sudat cu flacara
10.15.02.0X Aparat de sudat cu flacara autogena, cu oxiacetilena
10.15.03.00 Masina de sudat electrica
10.15.03.0X Dispozitiv de prins cablurile şi electrozii
10.15.03.0X Aparat de sudat cu arc electric
10.15.04.00 Masina de sudat cu imersie
10.15.04.0X Masina de sudat cu imersie
10.15.05.00 Masina de lipit
10.15.05.0X Masina pentru jonctiuni şi pentru lipit
10.15.05.0X Masina de lipit
10.15.05.0X Masina de sudat cu vid
10.15.06.00 Capsator
10.15.06.0X Capsator(exclusiv pentru procesul de impachetare)
10.15.06.0X Masina de inserat
10.15.06.0X Masina de inserat capse (exclusiv pentru procesul de impachetare)
10.15.07.00 Masina pentru nituit
10.15.07.0X Masina fixa pentru nituit
10.15.08.00 Masina pentru infiletat
10.15.08.0F Masina de asamblat prin rotire
10.15.08.0F Cadru cu pivotare continua
10.15.08.0F Cadru de infiletare
10.15.08.0F Masina cu infiletare dubla
10.15.08.0F Masina pentru infiletat
10.15.08.0F Banc pentru infiletare
10.15.08.0X Mashia de cablat
10.15.09.00 Misina de bobinat
10.15.09.0F Mosor
10.15.09.0F Maşini pentru derularea firelor textile de pe mosor
10.15.09.0F Maşini pt. derularea sau rularea tesaturilor pe suluri
10.15.09.0F Aparate de măsura
10.15.09.0F Masina de urzit
10.15.09.0F Masina de tors
10.15.09.0F Masina de control(textile)
10.15.09.0F Masina de bobinat
10.15.09.0F Masina de creponat
10.15.09.0F Masina de tesut
10.15.09.0F Masina de gofrat
10.15.09.0F Masina de torsionat(metale, sarma)
10.15.09.0F Masina de derulat de pe suluri(metale, sarma)
10.15.10.00 Masina pentru rasucirea cablurilor
10.15.10.0X Masina pentru rasucirea cablurilor

173
10.15.10.0X Masina de calibrare
10.15.10.0X Masina de spiralat
10.15.10.0X Masina pentru impletirea sarmei
10.15.10.0X Masina de spiralat cabluri
10.15.10.0X Masina pentru stabilopozi
10.15.11.00 Masina de tesut, tricotat
10.15.11.0B Masina pentru confecţionarea plaselor metalice
10.15.11.0B Masina de tesut(metale)
10.15.11.0F Masina de tesut(textile)
10.15.11.0F Masina de tricotat
10.15.11.0F Masina de remaiat
10.15.11.0F Masina de tricotat
10.15.12.00 Masina de cusut
10.15.12.0E Masina de brodat
10.15.12.0X Masina de pliat
10.15.12.0X Masina pentru intins (materialul)
10.15.12.0X Maşini pentru montat cap-coada
10.15.12.0X Maşini pentru reactivarea asamblarilor cap-coada
l0.15.12.0X Maşini pentru fixarea spiralelor pe caiete
10.15.12.0X Impletitor de sarma
10.15.12.0X Maşini de cusut (exclusiv procesul de impachetare)
10.15.12.0X Maşini de innodat (exclusiv procesul de impachetare)
10.15.99.00 Alte aparate pentru sudat, lipit, asamblat
10.15.99.0D Toate tipurile de maşini pentru lipirea plasticului
10.16.00.00 Maşini de inpachetat
10.16.01.00 Maşini de umplere/de descărcare
10.16.01.0Y Aparate pentru spuma lichidă
10.16.01.0Y Maşini pentru măsurarea cantităţii(în procesul de impachetare)
10.16.01.0Y Controlor de nivel
10.16.01.0Y Aparate de alimentare
10.16.01.0Y Maşini pentru umplerea butoaielor
10.16.01.0Y Maşini pentru cantarirea produselor
10.16 01.0Y Masina de comprimat
10.16.01.0Y Masina pentru numerotat produsele
10.16.01.0Y Masina pentru colete, pachete
10.16.01.0Y Masina pentru controlul nivelului
10.16.01.0Y Decapsator de sticle
10.16.01.0Y Masina de taiatm, masina pt. tăiat recipiente, containere
10.16.01.0Y Masina de scos capace
10.16.01.0Y Masina de desurubat
10.16.01.0Y Masina de distribuţie
10.16.01.0Y Masina de descărcare (golire)
10.16.01.0Y Masina de îmbuteliat
10.16.01.0Y Masina de impachetat
10.16.01.0Y Masina de impachetat îmbrăcăminte
10.16.01.0Y Masina pentru modelarea produselor
10.16.01.0Y Masina de spălat, de limpezit (în procesul de impachetare)
10.16.01.0Y Masina de iluminat
10.16.01.0Y Masina pentru fasonarea produselor
10.16.01.0Y Masina pentru deschiderea containerelor
10.16.01.0Y Masina de ceruit
10.16.01.0Y Maşini pentru cantarirea bunurilor
10.16.01.0Y Masina de pozitionat
10.16.01.0Y Masina de prelevare de probe (în procesul de impachetare)
10.16.01.0Y Masina pentru caneluri
10.16.01.0Y Maşini pentru înclinat containere(în descărcare)
10.16.01.0Y Maşini pentru umplerea sticlelor
10.16.01.0Y Maşini pentru emailarea interiorului sticlelor, buteliilor,
flacoanelor
10.16.01.0Y Maşini pentru uscarea recipientelor
10.16.01.0Y Maşini pentru umplere, pentru pus în sticle
10.16.01.0Y Maşini de sortat
10.16.01.0Y Maşini de impachetat, de ambalat
10.16.01.0Y Maşini de defiletat
10.16.01.0Y Maşini de umplut
10.16.01.0Y Maşini pentru pus în sticle
10.16.02.00 Maşini pentru pachete şi etichetare
10.16.02.0Y Maşini pt. închis butelii, sticle, maşini de pus dopuri

174
10.16.02.0Y Maşini de pus cepuri
10.16.02.0Y Maşini de capisonat
10.16.02.0Y Maşini de cusut (în procesul de impachetare)
10.16.02.0Y Masina de stivuit
10.16.02.0Y Masina de prins/desprins
10.16.02.0Y Masina cu tubulatura (folosite în patiserii şi confecţii)
10.16.02.0Y Maşini de etichetat
10.16.02.0Y Maşini de strâns (de impreunat)
10.16.02.0Y Maşini de unit(de legat)
10.16.02.0Y Cititor de coduri(scanner)
10.16.02.0Y Maşini de legat
10.16.02.0Y Masina de închis sticle
10.16.02.0Y Masina de capsat
10.16.02.0Y Masina de invelit în celofan
10.16.02.0Y Masina de codificat
10.16.02.0Y Masina de lipit şi pliat etichete
10.16.02.0Y Masina pentru lipit cutii de carton şi saci
10.16.02.0Y Compostor
10.16.02.0Y Masina pentru impachetat în piele
10.16.02.0Y Masina pentru impachetarea caserolelor (cu produse alimentare)
10.16.02.0Y Masina de desprins
10.16.02.0Y Decodor
10.16.02.0Y Masina de depaletat
10.16.02.0Y Masina pentru dezlipit etichete
10.16.02.0Y Masina pentru dozat conţinutul în cutii
10.16.02.0Y Masina pentru dozat conţinutul în recipiente
10.16.02.0Y Masina pentru dozat conţinutul în sticle
10.16.02.0Y Masina de coletat
10.16.02.0Y Masina de coletat/decoletat
10.16.02.0Y Masina de prins/desprins
10.16.02.0Y Masina pentru umplerea cutiilor de carton
10.16.02.0Y Masina pentru lipirea cutiilor de carton şi a sacilor
10.16.02.0Y Masina pentru lipit etichete
10.16.02.0Y Masina pentru scos etichete
10.16.02.0Y Masina de pliat
10.16.02.0Y Masina de etichetat
10.16.02.0Y Masina pentru sigilat(deseori prin cusaturi)
10.16.02.0Y Masina pentru sigilat recipiente metalice
10.16.02.0Y Masina pentru sigilat sticle
10.16.02.0Y Masina pentru sigilat cutii şi saci de hârtie
10.16.02.0Y Masina de legat
10.16.02.0Y Masina de format,umplut+sigilat cutii+saci de hârtie
10.16.02.0Y Maşini pentru invelirea sticlelor
10.16.02.0Y Maşini pentru invelirea în huse de protecţie
10.16.02.0Y Maşini de imprimat(în procesul de impachetare)
10.16.02.0Y Maşini de marcat
10.16.02.0Y Maşini de scos banda
10.16.02.0Y Maşini pt. scos sarma (în procesul de despachetare)
10.16.02.0Y Maşini de paletat
10.16.02.0Y Maşini pentru aplicarea pielii pe pachete
10.16.02.0Y Maşini pentru plierea cutiilor de carton şi sacilor
10.16.02.0Y Maşini pentru plierea pliantelor
10.16.02.0Y Maşini pentru dezlipit, scos cauciucul(în procesul de
despachetare)
10.16.02.0Y Maşini pentru scos dopuri speciale
10.16.02.0Y Maşini pentru scos bete
10.16.02.0Y Maşini pentru umplere (şi coasere)
10.16.02.0Y Maşini pentru umplerea recipientelor metalice
10.16.02.0Y Maşini pentru umplerea bomboanelor cu crema
10.16.02.0Y Maşini pentru umplerea cutiilor şi sacilor de hârtie
10.16.02.0Y Maşini pentru ambalarea în rulouri (tunele)
10.16.02.0Y Masina de creponat ambalajul
10.16.02.0Y Masina de cusut(în procesul de ambalare)
10.16.02.0Y Masina pentru plasarea unui extra dop
10.16.02.0Y Masina pentru impachetarea coletelor
10.16.02.0Y Masina pentru etansiezat
10.16.02.0Y Masina de incapsulat
10.16.02.0Y Masina de etichetat

175
10.16.02.0Y Masina de decapsulat
10.16.02.0Y Masina pentru închis (recipiente)
10.16.02.0Y Masina de marcat
10.16.02.0Y Masina pentru pus cercuri la butoaie
10.16.02.0Y Masina de cusut
10.16.02.0Y Masina pt.scos sarma de prindere a dopurilor (la sticle)
10.16.02.0Y Masina de paletat
10.16.02.0Y Masina de pliat
10.16.02.0Y Masina de cusut(fără umplere)
10.16.02.0Y Masina de cusut pentru pachete
10.16.02.0Y Masina de încărcat
10.16.03.0Y Maşini pentru umplerea sacilor
10.16.03.0Y Masina de umplere a sacilor
10.16.04.0Y Masina de cusut, lipit ambalajele
10.16.04.0Y Capsator- utilizat în procesul de ambalare
10.16.04.0Y Masina de pus banderole
10.16.04.0Y Masina de legat sfori (folosită în procesul de ambalare)
10.16.04.0Y Masina pentru prins clipsuri
10.16.04.0Y Masina pentru insertia clipsurilor
10.16.04.0Y Masina pentru ambalare- folosind cuie
10.16.04.0Y Masina de cusut (folosită în procesul de ambalare)
10.16.04.0Y Maşini pentru barete (în procesul de ambalare)
10.16.04.0Y Maşini pt. fixarea capselor (în procesul de ambalare)
10.16.04.0Y Alte maşini de impachetat
10.17.00.00 Alte maşini industriale -specifice(diverse maşini de
monitorizare şi testare)
10.17.01.00 Maşini de monitorizare şi testare
10.17.01.01 Maşini pt. dozarea cantităţii, balante (automate / manuale)-
exclusiv cele utiliz. în procesul de ambalare
10.17.01.02 Detector de metale
10.17.01.03 Maşini de măsurat, maşini detestat
10.17.01.04 Instrumente de măsura
10.17.02.00 Maşini diverse
10.17.02.01 Mecanism central
10.17.02.02 Masina de cuplat(la energia electrica)
10.17.02.03 Maşini de fabricare a becurilor
10.17.02.04 Maşini-unelte(nespecificat tipul)
10.17.02.05 Masina automată
10.17.02.06 Masina de transfer
10.17.02.07 Robot
10.17.99.00 Alte tipuri de maşini pentru industrie - specifice
10.18.00.00 Maşini specifice, folosite în agricultura, care nu sunt
clasificate anterior
10.18.01.00 Maşini de muls
10.18.99.00 Alte maşini folosite în agricultura
10.99.00.00 Alte maşini fixe şi echipamente din grupa 10, neprezentate mai sus
11.00.00.00 Sisteme de transmisie, transport şi depozitare -nespecificate
11.01.00.00 Sisteme de transmisie, transport şi depozitare -fixe -curele, benzi,
cabluri, transportoare, etc.
11.01.01.00 Transportoare pe lant
11.01.01.01 Lant de transmisie
11.01.01.02 Lant de transmisie(prin tragere)
11.01.01.03 Transmisie prin role
11.01.01.04 Role de transmisie
11.01.02.00 Curea de transmisie
11.01.02.01 Linie de transmisie
11.01.02.02 Transportor pe curle
11.01.02.03 Transportor pe curele - portabil
11.01.03.00 Spirale de transmisie
11.01.03.01 Transmisie cu insurubare, sfredel
11.01.03.02 Alimentator de suruburi
11.01.04.00 Scări rulante, covoare rulante
11.01.04.01 Scări rulante
11.01.04.02 Covoare rulante
11.01.05.00 Echipamente de transport suspendat
11.01.05.01 Telecabina, teleski, telescaun- pt.transp. persoanelor
11.01.05.02 Telecabina - pentru transportul materialelor
11.01.06.00 Alte tipuri de transportoare

176
11.01.06.01 Paleti transportori
11.01.06.02 Transportor pe role
11.01.06.03 Convector de aer
11.01.06.04 Tranportor aerian pe cablu
11.01.06.05 Tren aerian
11.01.06.06 Transportor de vibratii
11.01.06.07 Transportor de oscilatii
11.01.99.00 Alte tipuri de transportoare
11.02.00.00 Ascensoare, lifturi, macarale, scripeti, parghii
11.02.01.00 Ascensoare pentru produse
11.02.01.01 Ascensoare pentru persoane
11.02.01.02 Scripeti
11.02.01.03 Echipamente pt.ridicare(nacele, platforme în urcare)
11.02.02.00 Mecanism pentru transportul incarcaturilor suspendate
11.02.02.01 Mecanisme suspendate pentru transportul vehiculelor, lift hidraulic
11.02.02.02 Ridicare prin parghii
11.02.03.00 Alte tipuri de ascensoare
11.02.03.01 Dispozitive pentru ridicat galeata
11.02.03.02 Ascensor-încărcător
11.02.03.03 Ascensor-coborator
11.02.03.04 Masina de urcat
11.02.03.05 Masina pentru fixarea containerelor
11.02.03.06 Masina pentru răsturnarea containerelor
11.02.99.00 Alte echipamente de urcat
11.03.00.00 Macarale fixe şi mobile, macarale montate pe vehicule,
mecanisme pt. transportul incarcaturilor suspendate
11.03.01.00 Macarale, punti rulante
11.03.01.01 Macarale
11.03.01.02 Încărcător/descarcator acţionat manual
11.03.01.03 Punti rulante, macarale portabile
11.03.01.04 Brate de încărcare pe vehicule
11.03.02.00 Mulinete, balansoare
11.03.02.01 Mulinete, balansoare
11.03.99.00 Alte mecanisme pentru transportul incarcaturilor suspendate
11.04.00.00 Dispozitive mobile acţionate manual(conectate la o sursa de
energie sau nu) - roabe, vagoneti, ete.
11.04.01.00 Aparate pentru transportul incarcaturilor, fără urcare
11.04.01.01 Roabe
11.04.01.02 Vagonet acţionat manual
11.04.01.03 Transportoare înclinate, roller, carucioare de bagaje
11.04.01.04 Transportor de paleti
11.04.02.00 Motostivuitoare
11.04.02.01 Electrostivuitoare, ascensoare, stivuitoare cu sofer
11.04.02.02 Electrostivuitoare, ascensoare, stivuitoare cu operator
11.04.02.00 Alte dispozitive mobile acţionate manual
11.05.00.00 Echipamente de ridicare, de siguranta, de sustinere şi diverse
dispozitive acţionate manual(inclusiv carlige, funii)
11.05.01.00 Lanturi, cabluri, funii, chingi, corzi elastice
11.05.02.00 Grinzi, cuve de excavator, solenoizi, electromagneti,
tampoane de absorbţie, dispozitive de aspiratie
11.05.03.00 Carlige, dispozitive de prindere
11.05.04.00 Alte echipamente de ridicare
11.06.00.00 Sisteme de depozitare, echipamente de ambalare, containere
(silozuri, tancuri, containere, bazine) -fixe
11.06.01.00 Silozuri, depozite de materiale -fixe
11.06.02.00 Tancuri, containere fixe, deschise
11.06.02.01 Bazine, piscine, elstee, rezervoare - fixe
11.06.03.00 Tancuri, containere fixe, închise
11.06.03.01 Tancuri, containere(care nu sunt pentru gaz)
11.06.03.02 Tancuri, containere pentru gaz
11.06.04.00 Alte sisteme fixe de dopozitare
11.07.00.00 Sisteme de depozitare, echipamente de ambalare,
containere (silozuri, tancuri, containere, bazine) -mobile
11.07.01.00 Containere, bene
11.07.01.0Y Containere, bene- mobile
11.07.99.00 Alte sisteme de depozitare - mobile
11.08.00.00 Accesorii de depozitare, rafturi, resteluri, paleti
11.08.01.00 Rafturi, rasteluri

177
11.08.01.0Y Rafturi, rasteluri
11.08.02.00 Paleti
11.08.02.0Y Paleti
11.08.99.00 Alte accesorii de depozitare
11.09.00.00 Ambalaje diverse, de mărime mica şi medie, mobile (containere
diverse, sticle, lăzi, extinctoare, etc.)
11.09.01.00 Containere micii(care nu sunt plasate pe vehicule)
11.09.01.0Y Containere mici (care nu sunt plasate pe vehicule)
11.09.02.00 Recipienţi, bidoane, butoaie, butelii(care nu sunt pentru gaz)
11.09.02.0Y Recipienţi, bidoane, butoaie, butelii(care nu sunt pentru gaz)
11.09.03.00 Butelii de gaz, aerosoli, extinctoare
11.09.03.0Y Butelii de gaz, aerosoli, extinctoare
11.09.04.00 Recipienţi flexibili
11.09.04.0Y Recipienţi flexibili, mici şi mari
11.09.05.00 Ustensile de depozitare (la rece)
11.09.05.00 Ustensile de depozitare (la rece)
11.09.06.00 Pubele, lăzi de gunoi
11.09.05.00 Pubele, lăzi de gunoi
11.09.99.00 Alte tipuri de ambalaje(inclusiv cutii goale sau pline)
11.99.00.00 Alte dispozitive pentru transmisie, transport şi
depozitare -din grupa 11, neprezentate mai sus
12.00.00.00 Vehicule de teren -nespecificate
12.01.00.00 Vehicule grele - pentru bunuri, pasageri
12.01.01.00 Camioane, remorci, semi-remorci pentru transport de bunuri
12.01.02.00 Autobuze, autocare: pentru persoane
12.01.99.00 Alte tipuri de vehicule grele
12.02.00.00 Vehicule uşoare - pentru bunuri, pasageri
12.02.01.00 Automobile
12.02.02.00 Camionete, furgonete
12.02.03.00 Tractoare rutiere
12.02.99.00 Alte tipuri de vehicule uşoare
12.03.00.00 Vehicule cu doua sau trei roti - motorizate sau nu
12.03.01.00 Motociclete, scooters
12.03.02.00 Biciclete, scooters
12.03.99.00 Alte vehicule cu doua sau trei roti
12.04.00.00 Alte vehicule de teren, ski-uri, role, patine cu rotile
12.04.01.00 Echipamente pentru deplasarea pe picioare(ski, role)
12.04.02.00 Alte tipuri de echipamente pentru deplasare(rutiera)
12.05.00.00 Alte vehicule de teren din grupa 12, neprecizate mai sus
13.00.00.00 Alte vehicule de transport -nespecificate
13.01.00.00 Vehicule pentru transport feroviar, inclusiv trenuri suspendate:
pentru bunuri
13.01.01.00 Trenuri, vagoane, etc.. pentru bunuri
13.01.02.00 Trenuri suspendate:pentru bunuri
13.01.99.00 Alte vehicule pentru transport feroviar: pt. bunuri
13.02.00.00 Vehicule pentru transport feroviar, inclusiv trenuri suspendate:
pentru pasageri
13.02.01.00 Trenuri, trenuri de metrou, tramvaie, vagoane: pentru pasageri
13.02.02.00 Trenuri suspendate: pentru pasageri
13.02.99.00 Alte vehicule pentru transport feroviar: pentru persoane
13.03.00.00 Vehicule de transport nava-cargo
13.03.01.00 Transportatoare navale:cargo
13.03.02.00 Transportatoare navale:cargo - autopropulsate, inpinse, remorcate
13.03.03.00 Barje
13.03.99.00 Alte vehicule de transport nava-cargo
13.04.00.00 Vehicule de transport naval.-pentru pasageri
13.04.01.00 Bacuri: pentru pasageri
13.04.02.00 Vase de croaziera
13.04.99.00 Alte vehicule de transport naval.-pentru pasageri
13.05.00.00 Vehicule de transport naval pentru pescuit
13.05.01.00 Vase pentru pescuit - la scara industriala
13.05.02.00 Vase pentru pescuit - la scara redusă

13.05.03.00 Vase pentru pescuit - la scara industriala sau la scara


redusă, nespecificate
13.05.99.00 Alte vehicule de transport naval pentru pescuit
13.06.00.00 Vehicule aeriene:cargo

178
13.06.01.00 Avioane-cargo
13.06.02.00 Elicoptere:cargo
13.06.03.00 Baloane:cargo
13.06.99.00 Alte vehicule aeriene:cargo
13.07.00.00 Vehicule aeriene pentru pasageri
13.07.01.00 Avioane pentru pasageri
13.07.02.00 Elicoptere: pentru pasageri
13.07.03.00 Baloane: pentru pasageri
13.07.99.00 Alte vehicule aeriene: pentru pasageri
13.08.00.00 Alte vehicule de transport din grupa 13, neprezentate mai sus
14.00.00.00 Materiale, obiecte, produse, maşini sau componente ale vehiculelor -nespecificate
14.01.00.00 Materiale de construcţii -mari şi mici: prefabricate, componente,
cadre, grinzi, caramizi, tigle, etc.
14.01.01.00 Materiale de construcţii -mari
14.01.01.01 Elemente prefabricate( usi, partitii, ferestre)
14.01.01.02 Obloane, cofraje, cadre
14.01.01.03 Grinzi, barne
14.01.02.00 Materiale de construcţii -mici
14.01.02.01 Caramizi, tigle
14.01.03.00 Diverse elemente
14.01.99.00 Alte materiale de construcţii
14.02.00.00 Componente de maşini şi vehicule: sasiuri, brate de macara,
parghii, roti
14.02.01.00 Sasiuri, baraci mobile
14.02.02.00 Dispozitive pentru comanda maşinilor
14.02.03.00 Manivele, leviere
14.02.04.00 Roti
14.02.05.00 Anvelope
14.02.99.00 Alte componente ale maşinilor
14.03.00.00 Părţi/componente de maşini, unelte -partii ale maşinilor
(inclusiv fragmente şi aschii provenite din agentul material)
14.03.01.00 Piese de lucru
14.03.02.00 Unelte, părţi ale uneltelor de pe maşini
14.03.01.00 Aschii dintr-un polizor
14.03.02.00 Aschii, fragmente dintr-o unealta
14.03.99.00 Alţi agenţi proveniţi dintr-o unealta sau parte de masina
14.04.00.00 Componente de asamblare: suruburi, cuie, zavoare
14.04.01.00 Suruburi, zavoare
14.04.02.00 Cuie, clame, clipsuri, nituri
14.04.99.00 Alţi agenţi de asamblare
14.05.00.00 Particule, praf, fragmente, aschii şi altele
14.05.01.00 Fragmente, aschii, cioburi
14.05.02.00 Particule, praf
14.05.99.00 Alte tipuri de particule, praf, fragmente, aschii
14.06.00.00 Produse agricole(inclusiv seminţe, paie, alte produse agricole)
14.07.00.00 Produsepentru agricultura(inclusiv fertilizatori, hrana pentru animale)
14.07.01.00 Fertilizatori
14.07.02.00 Alimente
14.07.02.00 Produse pentru tratamente în agricultura(ierbicide,
pesticide, fungicide...)
14.07.99.00 Alte produse pentru agricultura
14.08.00.00 Stocuri de produse (inclusiv obiecte şi ambalaje din zonele de depozitare)
14.08.01.00 Stocuri de substanţe, obiecte, agenţi
14.08.02.00 Cutii, diverse ambalaje
14.08.99.00 Alte stocuri de produse
14.09.00.00 Stocuri de produse -în role, bobine
14.10.00.00 Incarcaturi- transportate prin dispozitive mecanice,
mecanisme de transmisie
14.11.00.00 Incarcaturi- transportate prin mecanisme suspendate
14.12.00.00 Incarcaturi- transportate cu mana
14.99.00.00 Alte materiale, obiecte, produse, agenţi - din grupa 14, neprezentate mai sus
15.00.00.00 Substanţe chimice, explozive, radioactive, biologice - nespecificate
15.01.00.00 Substanţe caustice, corosive (solide, lichide sau gazoase)
15.02.00.00 Substanţe toxice, nocive (solide, lichide sau gazoase)
15.03.00.00 Substanţe inflamabile(solide, lichide sau gazoase)
15.03.01.00 Substanţe cu combustie spontana
15.03.02.00 Substanţe care pot produce gaze inflamabile, ca rezultat al reacţiei cu apa sau cu
alte substanţe

179
15.03.03.00 Combustibili
15.03.99.00 Alte substanţe inflamabile
15.04.00.00 Substanţe explozive, reactive (solide, lichide sau gazoase)
15.04.01.00 Amestecuri explozive
15.04.02.00 Substanţe natural sau pirotehnic explozive
15.04.03.00 Substanţe cu reactie violenta în contact cu apa
15.04.99.00 Alte substanţe explozive
15.05.00.00 Gaze, vapori fără efecte specifice(inerte biologic, care produc asfixiere)
15.05.01.00 Gaze, vapori fără efecte specifice
15.05.02.00 Gaze, vapori fără efecte specifice(inerte biologic, care produc asfixiere)
15.05.99.00 Alte gaze, vapori fără efecte specifice
15.06.00.00 Substanţe radioactive
15.07.00.00 Substanţe biologice
15.07.01.00 Urina
15.07.02.00 Fecale
15.07.03.00 Sânge, plasam, ser,
15.07.04.00 Lichide biologice, sperma, saliva, mucus, coloizi
15.07.05.00 Substanţe alergenice de origine biologica
15.07.06.00 Toxine
15.07.99.00 Alte substanţe biologice
15.08.00.00 Substanţe, materiale -fără un risc specific(apa, materiale inerte..)
15.99.00.00 Alte substanţe chimice, explozive, radioactive, biologice -din grupa 15,
neprezentate mai sus
16.00.00.00 Mecanisme-echipamente de siguranta-nespecificate
16.01.00.00 Mecanisme de siguranta -pe maşini
16.02.00.00 Dispozitive de protecţie -individuale
16.02.01.00 Protecţia capului
16.02.02.00 Protecţia respiratei
16.02.03.00 Protecţia ochilor
16.02.04.00 Protecţia corpului
16.02.05.00 Protecţia mainilor
16.02.06.00 Protecţia picioarelor
16.02.99.00 Alte protecţii
16.03.00.00 Mecanistme şi echipamente de urgent
16.04.00.00 Alte mecanisme şi echipamente de siguranta din grupa 16, neprezentate mai sus
17.00.00.00 Echipament de birou, echipament personal, echipament sportiv şi arme - nespecificate
17.01.00.00 Mobilier
17.02.00.00 Echipamente - calculatoare, aparatura de birou, copiatoare, comunicaţii
17.02.01.00 Calculatoare
17.02.02.00 Monitoare
17.02.03.00 Imprimante
17.02.04.00 Scanner
17.02.05.00 Fotocopiator
17.02.06.00 Echipamente de telefonie, fax, telefax
11.01.99.00 Alte calculatoare şi echipamente de birou automate
17.03.00.00 Echipament-didactic, de scris, de desenat-inclusiv Maşini de scris, maşini de
stampilat, aparate de mărit, ceasuri de pontaj
17.03.01.00 Aparate de duplicat
17.03.01.01 Duplicator cu arc sau xenon
17.03.02.00 Echipament fotografic
17.03.02.01 Aparate de mărit
17.03.02.02 Role de film fotografic
17.03.03.00 Maşini de scris, imprimante, etc.
17.03.03.01 Maşini de scris
17.03.03.02 Maşini de imprimat etichete pentru adresa
17.03.03.03 Timbratoare
17.03.03.04 Masina de pontaj
17.03.99.00 Alte echipamente pentru scris, desenat
17.04.00.00 Obiecte şi echipamente pentru sport şi jocuri
17.05.00.00 Arme
17.05.01.00 Arme de foc
17.05.02.00 Arme albe
17.05.99.00 Alte tipuri de arme
17.06.00.00 Obiecte personale, vestimentatie
17.06.01.00 Diverse obiecte, creioane, stilouri, ochelari
17.06.02.00 Vestimentatie
17.06.99.00 Alte obiecte personale
17.07.00.00 Instrumente muzicale

180
17.08.00.00 Aparatura casnica, ustensile, obiecte(uz ocupational)
17.09.00.00 Alte echipamente de birou, echipament personal, sportiv, arme – din grupa 17,
neprezentate mai sus
18.00.00.00 Organisme vii şi vietuitoare -nespecificate
18.01.00.00 Arbori, plante, culturi
18.01.01.00 Butuci, trunchiuri
18.01.02.00 Ciuperci
18.01.99.00 Alţi agenţi vegetali
18.02.00.00 Animale domestice şi de crescatorie
18.02.01.00 Nevertebrate
18.02.02.00 Peste
18.02.03.00 Anfibieni
18.02.04.00 Păsări
18.02.05.00 Mamifere domestice
18.02.05.01 Porcine
18.02.05.02 Bovine
18.02.05.03 Ovine
18.02.05.04 Cabaline
18.02.05.05 Caini, pisici
18.02.05.06 Soareci, sobolani
18.02.99.00 Alte animale domestice şi de crescatorie
18.03.00.00 Animale sălbatice, insecte, serpi
18.03.01.00 Paraziti multicelulari
18.03.02.00 Insecte
18.03.03.00 Paianjeni
18.03.04.00 Serpi
18.03.05.00 Nevertebrate, meduze, corali, etc.
18.03.06.00 Peste
18.03.07.00 Amfibieni
18.03.08.00 Păsări
18.03.09.00 Mamifere
18.03.99.00 Alte animale sălbatice
18.04.00.00 Micro-organisme
18.04.01.00 Paraziti unicelulari
18.04.02.00 Bacterii
18.04.03.00 Fermenti şi drojdie
18.04.04.00 Alte micro-organisme
18.05.00.00 Agenţi virali infectiosi
18.06.00.00 Oameni
18.07.00.00 Alte organisme şi forme de viata din grupa 18, neprezentate mai sus
19.00.00.00 Depozite de deşeuri -nespecificate
19.01.00.00 Depozite de deşeuri - de materii prime, materiale, produse, obiecte
19.02.00.00 Depozite de deşeuri - de substanţe chimice
19.03.00.00 Depozite de deşeuri - de substanţe biologice, plante, animale
19.03.01.00 Deşeuri provenite din laboratoare, spitale, etc
19.03.01.01 Sânge, urina, fecale
19.03.01.02 Reziduuri ale culturilor de celule şi culturi bacteriologice
19.03.01.99 Alte deşeuri provenite din laboratoare, spitale
19.03.02.00 Resturi animaliere
19.03.03.00 Resturi vegetale
19.03.99.00 Alte deşeuri biologice
19.99.00.00 Alte depozite de deşeuri din grupa 19, neprezentate mai sus
20.00.00.00 Fenomene fizice şi naturale, nespecificate
20.01.00.00 Fenomene fizice şi naturale - zgomote, radiatii Naturale(fulger, arc electric,
presurizare, depresurizare,
presiune, etc.)
20.02.00.00 Elemente naturale şi atmosferice
20.03.00.00 Dezastre naturale(inclusiv inundatii, eruptii vulcanice,
cutremure, refluxuri,incendii, etc.)
20.03.01.00 Elemente naturale(fulger, inundatii, tornade) şi elemente
atmosfere excepţionale
20.03.02.00 Cutremure, eruptii vulcanice
20.03.03.00 Incendii
20.03.99.00 Alte dezastre naturale
20.99.00.00 Alte fenomene fizice şi naturale din grupa 20, neprezentate mai sus
99.00.00.00 Alţi agenţi materiali, neprezentati în aceasta clasificare

181
PRECIZĂRI SUPLIMENTARE

FIAM Nr. - Numărul formularului FIAM se completează la sediul ITM în momentul aprobării P.V.
de cercetare
A1 - Nr. Accident la angajator [a/b/c] - Semnificatie: a-nr. accident la angajator, b- nr.
persoane accidentate în accident (camp a), c-nr. accidentat în cadrul accidentului (camp a)
B4 - Se codifica codul prin cod regiune + cod judeţ conform CLASIFICARE 1 prezent în ANEXA
CLASIFICARI (Ex. BACAU=104 - 1= cod regiune nord est; 04= cod judeţ Bacau)
D1, D3, D4 - se completează codurile activităţilor economice la nivel de Diviziune, Grupa
respectiv Clasa, conform campurilor solicitate prin FIAM
D1 - Activitatea economică principala- este definită ca cel mai important tip de activitate,
în termeni de cel mai mare număr de angajaţi.
D3 - Activit.ec. în care este implicat accidentatul - vizează activitatea economică a
unităţii locale în care isi desfăşoară activitatea accidentatul (Unitatea locală - este
considerat amplasamentul geografic în care este desfasurata în principal activitatea sau se
spune ca este baza operationala a activităţii. Dacă o persoana are mai multe locuri în care
lucrează (transport, construcţii, întreţinere, supraveghere, activităţi ambulante) sau lucrează
la domiciliu, unitatea locală este considerată a fi locul de unde se dau instrucţiuni sau de
unde este organizată activitatea.
D5 - Se bifeaza casuta corespunzătoare dimensiunii întreprinderii
F3- În cazul în care accidentatul nu are cod numeric personal se vor completa doar primele 7
poziţii ale câmpului, cunoscut fiind faptul ca acestea reprezintă: SAALLZZ (S=sexul, AA=anul
naşterii, LL=luna naşterii, ZZ=ziua naşterii). Completarea campurilor va fi facuta conform
acestei structuri şi în cazul persoanelor din afară tarii care nu au cod numeric personal pe
aceeaşi structura, sau în cazul persoanelor la care nu se poate obţine CNP.
K18; K20; K22 - se completează pe baza Anexei CLASIFICARI - CLASIFICARE 2 (Agentul material)
AGENTUL MATERIAL - Detaliere: Poziţia 4 a codului (ultimele 2 caractere - care au forma: 0A,
0B, 0C, 0D, 0E, 0F, 0G, 0H) este utilizata pentru a face diferentierea între agenţii materiali.
Aceasta poziţie consta în clasificarea 0X, care reprezintă tipul materialului de lucru, sau
clasificarea 0Y - care prezintă tipul pachetului. Codificarea Agentului material, cu literele X
şi Y este redefinita, pentru fiecare agent material, conf. Tabelului de mai jos.

───────────────────────────────────────────────────────────────────
VALORILE CODURILOR 0X SAU 0Y NATURA MATERIALULUI
───────────────────────────────────────────────────────────────────
0A Piatra, minereuri
0B Metal
0C Lemn
0D Cauciuc, plastic
0E Hârtie, carton
0F Textile
0G Piele
0H Alimente
───────────────────────────────────────────────────────────────────
Anexa FIAM |_______/______| PENTRU ÎNREGISTRAREA FINALIZARII INCAPACITĂŢII TEMPORARE DE
MUNCA - Se completează şi se transmite la ITM care a înregistrat accidentul de munca, în termen
de maximum 5 zile lucrătoare de la finalizarea incapacităţii temporare de munca a persoanei
accidentate (prin prezentarea documentelor care certifica durata incapacităţii precum şi
modalitatea de terminare a acesteia: R-reluarea activităţii; I- Invaliditate - încadrarea
persoanei accidentate într-un grad de invaliditate; D-Deces - decesul persoanei accidentate după
un număr de zile de incapacitate temporară de munca).

---------------

182
183
184
185
186
187
188
ANEXA 19

-------------------------
*T*
Nr. .... data .............
Judeţul .....................
Localitatea .................
Unitatea sanitară ............

FIŞA DE SEMNALARE BP1

Către: ............................

I. Numele ...................................................
Prenumele ............................................ Sexul M/F
Data naşterii: an .... luna ............ ziua .................
Buletin identitate: seria ...... nr. ......., CNP .............
Profesia ......................................................
Încadrat la ....................................................
Adresa .........................................................
Diagnosticul prezumtiv .........................................
................................................................
Agentul cauzal .................................................
Ocupaţia care a generat boala ..................................
Vechimea în ocupaţia respectiva ................................
Semnatura şi parafa medicului,

Diagnosticul de profesionaiitate precizat


.....................................................
................................................................
................................................................

Semnatura şi parafa
Medicului de medicina muncii,

Data completării:
an ..... luna .... ziua ....
*ST*

189
ANEXA 20
la normele metodologice
-----------------------

Judeţul .............................
Localitatea .........................
Unitatea sanitară ...................

PROCES-VERBAL Nr. ...


DE CERCETARE A CAZULUI DE BOALA PROFESIONALĂ
anul..... luna ... ziua ....

Subsemnatul, Dr. ..............., posedand legitimatia nr. ..... eliberata


de Ministerul Sănătăţii Publice, în prezenta (numele, prenumele, funcţia);
............. procedând la cercetarea cazului de imbolnavire profesională
.................... din întreprinderea/instituţia .....................
cu sediul în localitatea ............. str. ....., nr. ..... depistat de
unitatea sanitară .......... cu diagnosticul de ............ am constatat
următoarele:
1. - îmbolnăvirea profesională se datorează următoarelor cauze:
....................................................................
....................................................................
....................................................................
2. - Prin aceasta s-au încălcat următoarele prevederi legislative de
sănătate şi securitate în munca:
....................................................................
....................................................................
....................................................................
1. .............. răspunde: .................. termen: ..............
2. .............. răspunde: .................. termen: ..............

Prezentul proces-verbal s-a întocmit în trei exemplare, din care unul


pentru întreprinderea/instituţia/societatea în cauza, al doilea pentru
medicul/unitatea sanitară care asigura asistenta de medicina muncii şi
al treilea se depune la dosarul de obiectiv de medicina muncii din
Autoritatea de Sănătate Publica.

Am primit un exemplar din prezentul


proces-verbal şi am luat cunostinta
de prescripţiile făcute, astăzi data
de mai jos:

an ..... luna ..... ziua ...

Semnatura conducatorului Semnatura şi parafa medicului


întreprinderii/instituţiei care a efectuat cercetarea,

Semnatura
inspectorului de munca

190
ANEXA 21
la normele metodologice
-----------------------

FIŞA DE DECLARARE A CAZULUI DE BOALA PROFESIONALĂ BP2


nr. ..../luna .....

Judeţul .............................................
Localitatea .........................................
Unitatea sanitară ...................................
Numele şi prenumele .................................
CNP .................................................

ÎNTREPRINDERE/UNITATE ANGAJATOARE ..................


....................................................
ADRESA COMPLETA A ÎNTREPRINDERII/UNITĂŢII ............
....................................................
COD CAEN*1) ........................................
Secţia, atelierul ..................................
COD OCUPAŢIE ACTUALA*2) ............................
COD OCUPAŢIE CARE A GENERAT BOALA*3)................
Vechimea în ocupaţia care a generat boala ..........
Data semnalarii ..................................
Diagnosticul prezumtiv ...........................
Unitatea care a confirmat diagnosticul de profesionalitate ..........
Diagnosticul precizat complet*4) (şi codificarea radiologica*5).......
Data confirmării (anul, luna, ziua) ..................................
Agentul cauzal (circumstanţe) ........................................
....................................................................
Măsuri indicate pentru bolnav (concediu medical, spitalizare, recomandări
program redus, control periodic schimbarea locului de munca, pensionare
etc.) ........................
......................................................................
Bolnavul a decedat (da, nu) .........................................
Număr total lucrători din întreprindere/unitate: ....................
Număr lucrători din întreprindere/unitate expusi la agentul cauzal
incriminat: .................
Cercetarea s-a făcut prin procesul-verbal nr.
Data completării:
an ....., luna ..... ziua ........

Semnatura şi parafa medicului


de medicina muncii

*1) din patru cifre, conform Ordin nr. 601 din 26/11/2002 al Institutului
Naţional de Statistica, cu modificările şi completările ulterioare
*2) conform Ordinului ministrului muncii şi protecţiei sociale privind
aprobarea Clasificarii ocupatiilor din România (C.O.R,) nr. 138 din
17 aprilie 1995 (Monitorul Oficial nr. 272 din 23 noiembrie 1995), cu
modificările şi completările ulterioare
*3) conform Ordinului ministrului muncii şi protecţiei sociale privind
aprobarea Clasificarii ocupatiilor din România (C.O.R.) nr. 138 din
17 aprilie 1995 (Monitorul Oficial nr. 272 din 23 noiembrie 1995), cu
modificările şi completările ulterioare
*4) denumire completa, complicatii afecţiuni asociate
*5) după caz

191
Verso

Ruta profesională*)

┌───┬──────────────┬────────┬────────┬───────────────────────┬────────────┬────────────┐
│Nr.│Întreprinderea│Ocupaţia│Secţie │Durata expunerii │Concentratia│Concentratia│
│ │(localitatea) │ │Atelier │ Anul, luna │ medie în │ medie │
│ │ │ │ ├───────────┬───────────┤ pulberi │ SiO(2) │
│ │ │ │ │ de la │pana la │ │ │
├───┼──────────────┼────────┼────────┼───────────┼───────────┼────────────┼────────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ 1 │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├───┼──┬──┬──┬──┬──┼──┬──┬──┼──┬──┬──┼──┬──┬──┬──┼──┬──┬──┬──┼────┬───┬───┼────┬───┬───┤
│ │13│14│15│16│17│18│19│20│21│22│23│24│25│26│27│28│29│30│31│ 32 │ 33│ 34│ 35 │ 36│ 37│
├───┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼────┼───┼───┼────┼───┼───┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───┼──┴──┴──┴──┴──┼──┴──┴──┼──┴──┴──┼──┴──┴──┴──┼──┴──┴──┴──┼────┴───┴───┼────┴───┴───┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ 2 │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├───┼──┬──┬──┬──┬──┼──┬──┬──┼──┬──┬──┼──┬──┬──┬──┼──┬──┬──┬──┼────┬───┬───┼────┬───┬───┤
│ │13│14│15│16│17│18│19│20│21│22│23│24│25│26│27│28│29│30│31│ 32 │ 33│ 34│ 35 │ 36│ 37│
├───┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼────┼───┼───┼────┼───┼───┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───┼──┴──┴──┴──┴──┼──┴──┴──┼──┴──┴──┼──┴──┴──┴──┼──┴──┴──┴──┼────┴───┴───┼────┴───┴───┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ 3 │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├───┼──┬──┬──┬──┬──┼──┬──┬──┼──┬──┬──┼──┬──┬──┬──┼──┬──┬──┬──┼────┬───┬───┼────┬───┬───┤
│ │13│14│15│16│17│18│19│20│21│22│23│24│25│26│27│28│29│30│31│ 32 │ 33│ 34│ 35 │ 36│ 37│
├───┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼────┼───┼───┼────┼───┼───┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───┼──┴──┴──┴──┴──┼──┴──┴──┼──┴──┴──┼──┴──┴──┴──┼──┴──┴──┴──┼────┴───┴───┼────┴───┴───┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ 4 │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├───┼──┬──┬──┬──┬──┼──┬──┬──┼──┬──┬──┼──┬──┬──┬──┼──┬──┬──┬──┼────┬───┬───┼────┬───┬───┤
│ │13│14│15│16│17│18│19│20│21│22│23│24│25│26│27│28│29│30│31│ 32 │ 33│ 34│ 35 │ 36│ 37│
├───┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼────┼───┼───┼────┼───┼───┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───┼──┴──┴──┴──┴──┼──┴──┴──┼──┴──┴──┼──┴──┴──┴──┼──┴──┴──┴──┼────┴───┴───┼────┴───┴───┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ 5 │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├───┼──┬──┬──┬──┬──┼──┬──┬──┼──┬──┬──┼──┬──┬──┬──┼──┬──┬──┬──┼────┬───┬───┼────┬───┬───┤
│ │13│14│15│16│17│18│19│20│21│22│23│24│25│26│27│28│29│30│31│ 32 │ 33│ 34│ 35 │ 36│ 37│
├───┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼────┼───┼───┼────┼───┼───┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└───┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴────┴───┴───┴────┴───┴───┘

* Se completează numai pentru silicoza

192
XII. AVIZAREA DOCUMENTAŢIILOR CU CARACTER TEHNIC DE INFORMARE
ŞI INSTRUIRE ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ

Secţiunea 1. Prevederi generale

Capitolul VIII din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii SSM nr. 319/2006 are
ca scop stabilirea tipurilor de documentaţii cu caracter tehnic de informare şi instruire în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă care se supun avizării, a cerinţelor care stau la
baza realizării acestora, precum şi a procedurii de avizare.
Documentaţiile care se supun avizării sunt:
a) filme sau imagini, pe peliculă sau suport magnetic, cu subiecte din domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă;
b) afişe, pliante, broşuri din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
c) module de curs destinate instruirii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă,
elaborate de prestatorii de servicii;
d) diapozitive, diafilme şi alte asemenea.

Secţiunea a 2-a. Cerinţe de realizare a documentaţiilor

Cerinţele generale pentru realizarea documentaţiilor care se supun avizării sunt:


a) conţinutul să fie în concordanţă cu legislaţia în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă în vigoare;
b) să prezinte informaţia într-o formă accesibilă, completă şi uşor de asimilat;
c) conţinutul şi realizarea să fie în concordanţă cu nivelul de pregătire al subiecţilor
cărora li se adresează.
Cerinţele specifice pentru realizarea filmelor cu subiecte din domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă sunt:
a) scenariul şi regia să asigure perceperea corectă şi clară a mesajului;
b) imagine clară şi sugestivă;
c) sonor clar şi sugestiv;
d) forme de prezentare : filmare reală sau animaţie;
e) durata proiecţiei : 10 – 20 minute.
Cerinţele specifice pentru realizarea afişelor şi pliantelor din domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă sunt:
a) grafică simplă, fără greşeli tehnice, subliniindu-se elementele principale ale
temei eliminându-se detaliile nesemnificative;
b) utilizarea unor culori vii, contrastante, în concordanţă cu subiectul, respectiv
culori deschise pentru situaţii pozitive şi culori închise pentru situaţii negative;
c) fără text sau cu text scurt, concis şi vizibil, cu dimensiunea literelor aleasă
astfel încât să permită citirea textului de la o distanţă de 4 – 5 m;
d) subiectul să ocupe circa 60% din suprafaţa afişului , iar marginile să fie sufi-
cient de mari pentru a-l izola de fondul pe care este aplicat;
e) mărimea afişului va fi aleasă în funcţie de scopul urmărit şi locul în care va fi
expus;
f) materialele din care sunt realizate să fie adecvate mediilor în care vor fi utilizate,
respectiv să fie rezistente la acţiunea factorilor din mediul în care sunt
amplasate şi/sau utilizate (umiditate, agenţi chimici, etc.).
193
Cerinţele specifice pentru realizarea broşurilor din domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă sunt:
a) să prezinte informaţiile clar şi concis;
b) să se axeze pe o temă concretă;
c) să prezinte un interes practic cât mai larg.
Cerinţele specifice pentru elaborarea suportului de curs destinat instruirii
lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă sunt:
a) să fie elaborat în baza unei documentări bibliografice la zi;
b) să utilizeze terminologia specifică securităţii şi sănătăţii în muncă;
c) să fie elaborat pe o tematică orientată spre grupuri ţintă de lucrători şi tipul
instruirii, dezvoltată efectiv pentru înlăturarea problemelor de securitate şi
sănătate în muncă ce rezultă din evaluarea riscurilor şi adaptată evoluţiei
riscurilor sau apariţiei de riscuri noi;
d) să fie redactat clar, concis, accesibil, adaptat nivelului de pregătire al grupului
ţintă căruia îi este destinat;
e) informaţiile să fie sistematizate, într-o organizare logică a conţinutului, orientate
spre situaţii concrete de muncă;
f) să cuprindă ilustraţii, desene, scheme, pictograme şi tabele explicative, dacă
este necesar;
g) să evidenţieze consecinţele neaplicării şi/sau nerespectării legislaţiei din dome-
niul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Cerinţele specifice pentru realizarea diapozitivelor şi diafilmelor sunt:
a) pe cât posibil să fie realizate color şi să fie clare;
b) să fie însoţite de scheme explicative;
c) textele care le însoţesc să fie redactate clar şi concis fără a da naştere la
interpretări;
d) să fie realizate într-o succesiune logică.

Secţiunea a 3-a . Avizarea documentaţiilor


Documentaţiile care se supun avizării pot fi difuzate sau comercializate, numai
dacă sunt avizate de către Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire şi
protecţie şi de avizare a documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi instruire în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, denumită în continuare Comisia de abilitare şi
avizare, din judeţul în care îşi are sediul elaboratorul .
În situaţia în care elaboratorul are cetăţenia , respectiv naţionalitatea unui stat
membru al UE ori aparţinând Spaţiului Rconomic European, documentaţiile se avizează de
către Comisia de abilitare şi avizare constituită la nivelul DMSSF Bucureşti .
Pentru avizarea documentaţiilor solicitantul va transmite prin poştă Comisiei de
abilitare şi avizare din judeţul în care îşi are sediul elaboratorul o cerere conform modelului
din anexa nr. 24 la N.M. de aplicare a Legii SSM , însoţită de un dosar care cuprinde:
a) copie după certificatul de înregistrare la Registrul Comerţului şi, după caz, anexa
la acesta, iar în cazul când elaboratorul este dintr-un stat membru UE / SEE ,
acesta va depune documentul echivalent eliberat de statul de origine sau
provenienţă;
b) un scurt memoriu de prezentare a documentaţiei;
c) două exemplare din documentaţia supusă avizării;
d) în cazul diapozitivelor şi diafilmelor se vor transmite: originalul şi două copii pe
suport hârtie.
194
Comisia de abilitare şi avizare va transmite prin poştă avizul sau decizia de
respingere motivată, în termen de 30 de zile de la data primirii solicitării.
Avizul comisiei, prezentat în anexa nr. 25 N.M. de aplicare a Legii SSM , va fi însoţit
de un exemplar din documentaţia transmisă de solicitant , care va purta ştampila
Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
Decizia de respingere, prezentată în anexa nr. 26 N.M. de aplicare a Legii SSM , va fi
însoţită de cele două exemplare de documentaţie transmisă de solicitant pentru a fi
refăcută în sensul celor precizate în decizie.

Secţiunea a 4-a. Dispoziţii finale

Difuzarea sau comercializarea documentaţiilor supuse avizării vor fi însoţite de o


copie a avizului.
Angajatorul care utilizează documentaţiile supuse avizării trebuie să deţină o copie
a avizului.
Respingerea avizării unei documentaţii poate face obiectul unei contestaţii depuse
la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei în termen de maximum 30 zile de la
data primirii deciziei de respingere.
Soluţiile adoptate ca răspuns la contestaţie vor fi comunicate celor interesaţi în
termen de 30 de zile de la data primirii contestaţiei.
Dacă în timpul controalelor se constată diferenţe între documentaţia avizată şi cea
folosită în activitatea curentă inspectorul de muncă dispune măsuri pentru retragerea
documentaţiei neconforme şi comunică în scris Comisiei de abilitare şi avizare teritoriale
situaţia constatată, cu propunerea de suspendare sau de retragere a avizului.
Comisia de abilitare şi avizare teritorială aduce la cunoştinţa titularului de aviz
situaţia constatată pentru ca acesta să-şi prezinte punctul de vedere.
Comisia de abilitare şi avizare teritorială analizează comunicarea inspectorului de
muncă împreună cu punctul de vedere al titularului de aviz şi emite o decizie de
suspendare sau de retragere a avizului, după caz.
Suspendarea se poate face pe o perioadă determinată, în funcţie de timpul necesar
pentru remedierea deficienţelor constatate.
Decizia de retragere a avizului poate face obiectul unei contestaţii depuse la
Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei în termen de maximum 30 zile de la data
primirii deciziei de respingere. Soluţiile adoptate ca răspuns la contestaţie vor fi
comunicate celor interesaţi în termen de 30 de zile de la data primirii contestaţiei .
În situaţia în care titularul de aviz intenţionează să aducă modificări unei
documentaţii avizate are obligaţia să comunice Comisiei de abilitare şi avizare teritoriale
conţinutul acestor modificări.
Comisia de abilitare şi avizare teritorială analizează dacă modificările asupra
documentaţiei sunt intervenţii minore sau majore şi decide menţinerea avizului sau
necesitatea unei noi avizări.

195
XIII . EVALUAREA CONFORMITĂŢII PRODUSELOR

Pentru a asigura sănătatea salariaţilor la locul de muncă se impune, încă din faza
de proiectare, ca produsele comercializate, care sunt utilizate în domeniul industrial să
respecte anumite condiţii esenţiale de securitate şi sănătate. Evaluarea acestora se
face de fabricant în cazul produselor simple sau de către organisme de certificare de
terţă parte , în cazul produselor complexe, conform procedurilor de certificare
specificate în fiecare act normativ ce reglementează o categorie de produse.

I.Terminologie

a) acreditare – procedura prin care organismul naţional de acreditare, recunoscut


conform legii, atestă că un organism sau un laborator este competent să efectueze
sarcini specifice;
b) autoritate competentă – organ al administratiei publice centrale responsabil cu
reglementarea unui domeniu;
c) cerinţă esenţială - cerinţă care are in vedere protecţia sănătăţii, securitatea
utilizatorilor, protecţia animalelor domestice, a proprietăţii şi a mediului, aşa cum
este prevazut în actele normative în vigoare;
d) certificare a conformităţii – acţiune a unui organism care este independent faţă de
clienţii lui şi alte parţi interesate şi care dovedeşte existenţa încrederii adecvate că
un produs , identificat corespunzător, este conform cu un anumit standard sau cu un
alt document normativ;
e) certificat de conformitate – document emis pe baza regulilor unui sistem de
certificare şi care indică existenţa încrederii adecvate că un produs, identificat
corespunzător , este conform cu un anumit standard sau cu un alt document
normativ;
f) certificat de examinare de tip – document emis de către un organism notificat, prin
care se atestă că un tip de produs a fost supus evaluării confomităţii în baza unei
reglementări tehnice care prevede evaluarea conformităţii produsului prin aplicarea
modulului “ examinare de tip” ;
g) declaraţia de conformitate EC – parte a procedurii de evaluare a conformitaţii, prin
care un producător sau un reprezentant autorizat dă o asigurare scrisă că un produs
satisface cerinţele esenţiale din reglementările tehnice aplicabile sau este în
conformitate cu tipul pentru care s-a emis un certificat de examinare de tip şi
satisface cerinţele esenţiale din reglementările aplicabile;
h) domeniu reglementat – ansamblul activităţilor economice şi produselor asociate
acestora , pentru care se emit reglementări tehnice specifice privind condiţiile de
introducere pe piaţă şi/sau de punere în funcţiune;
i) desemnare – procedura prin care o autoritate competentă aprobă, prin ordin al
conducatorului său , pentru un laborator , un organism de certificare sau de
inspecţie recunoscut, dreptul de a acţiona pe piaţă în legătură cu o procedură de
evaluare a conformităţii, prevăzută de o reglementare tehnică;
j) evaluare a conformităţii – activitate al cărei obiect este determinarea faptului că un
produs satisface cerinţele esenţiale din reglementarile tehnice aplicabile sau că un
produs este în conformitate cu tipul pentru care s-a emis un certificat de examinare
de tip şi satisface cerinţele esenţiale din reglementările tehnice aplicabile
produsului;
k) inspecţie – examinarea proiectului unui produs, a unui produs, a unui serviciu, a
unui proces sau a unei instalaţii şi determinarea conformităţii lor cu condiţii
specifice sau cu condiţii generale , pe baza unei aprecieri profesionale;
197
l) importator – orice persoana fizică autorizată sau persoană juridică cu domiciliul,
respectiv sediul, în România sau în unul din statele membre ale Uniuni Europene ,
care introduce pe piaţa românească sau pe piaţa Uniunii Europene un produs
provenit din afara acestui spaţiu;
m) introducerea pe piaţă a unui produs – acţiunea de a face disponibil , pentru prima
dată , contra cost sau gratuit, un produs din domeniul reglementat, în vederea
distribuirii şi/sau utilizării;
n) încercarea - operaţiunea tehnică ce constă în determinarea uneia sau mai multor
caracteristici ale unui produs, în concordanţă cu o procedură specifică;
o) marcaj de conformitate - simbol care se aplică de producător sau de reprezentantul
autorizat al acestuia, înainte de introducerea pe piaţă şi/sau de punere în funcţiune ,
pe un produs , pe o placă de marcaj ataşată , pe ambalajul şi/sau pe documentele
însoţitoare şi care are semnificaţia conformităţii produsului cu toate cerinţele
esenţiale, prevăzute în reglementările tehnice aplicabile;
CS – marcaj naţional de conformitate,
CE – marcaj european de conformitate
p) organism de certificare – organism independent faţă de clientul lui şi alte părţi
interesante, care aplică regulile unui sistem de certificare în scopul evaluării,
certificării şi supravegherii conformităţii;
q) organ de control – structura responsabilă, stabilită să asigure supravegherea pieţei;
r) organism notificat - laborator de încercări , organism de certificare sau de inspecţie ,
persoana juridică cu sediul în Romania sau într-un stat membru al Uniunii Europene ,
care a fost desemnat şi notificat de către o autoritate competentă ori, respectiv, de
către un stat membru, pentru a realiza evaluarea conformităţii într-un domeniu
reglementat şi care este cuprins în lista organismelor notificate, publicată în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene;
s) producător – persoană fizică autorizată sau persoană juridică , responsabilă pentru
proiectarea şi realizarea unui produs, în scopul introducerii pe piaţă şi/sau punerii în
funcţiune , în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene , în numele său;
responsabilităţile producătorului se preiau de orice persoană fizică autorizată sau
persoană juridică care asamblează, ambalează sau etichetează produse în vederea
introducerii pe piaţă şi/sau punerii în funcţiune, sub nume propriu;
t) punerea în funcţiune – acţiunea ce are loc în momentul primei utilizări a unui produs,
în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene;
u) reprezentant autorizatr al producătorului – persoană fizică sau juridică cu domiciliul,
respectiv cu sediul, în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene,
împuternicită de producător să acţioneze în numele acestuia;
v) standard european armonizat – standard european, elaborat în baza unui mandat al
Comisiei Europene şi adoptat de o organizaţie europeană de standardizare, care
conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale dintr-o directivă aplicabilă,
acoperită de un astfel de standard; lista standardelor europene armonizate se
publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
w) supravegherea pieţei – ansamblul măsurilor , resurselor şi structurilor instituţionale
adecvate, prin care autorizaţiilor competente asigură şi garantează, în mod imparţial,
că produsele introduse pe piaţă şi/sau puse în funcţiune îndeplinesc prevederile
reglementărilor tehnice aplicabile, indiferent de originea lor, cu respectarea
principiului liberei concurenţe.

II. Legislaţia europeană în domeniul liberei circulaţii a produselor

Legislaţia europeană în domeniul liberei circulaţii a produselor se aplică


produselor noi şi este reglementată de articolul 95 al Tratatului de la Mastricht care
prevede libera circulaţie a produselor în cadrul pieţei unice europene, îndeplinind
198
condiţiile esenţiale de securitate şi sănătate , prevăzute în fiecare directivă specifică
tipurilor de produse.
Articolul 95 este documentul general privind armonizarea reglementărilor
referitoare la produse, în legătură cu sănătatea, securitatea, protecţia mediului şi
protecţia consumatorilor.

În conformitate cu prevederile art. 95 al Tratatului de la Mastricht:


- pot fi plasate pe piaţă doar produsele care nu pun în pericol securitatea persoanelor,
animalelor domestice şi a bunurilor;

- se urmăreşte realizarea unor directive care să permită, ca regulă, armonizarea totală a


dispoziţiilor legislative şi administrative, pentru a se asigura circulaţia liberă a
produselor;

- se cere introducerea unor reglementări privind supravegherea pieţei.

Este obligatoriu ca orice produs introdus pe piaţă să satisfacă încă din faza de
concepţie ( înainte de introducerea în fabricaţie în serie ) cerinţele esenţiale de
securitate şi sănătate descrise în cadrul directivei, să fie evaluate conform procedurii
adecvate şi să fie însoţit de atestări corespunzătoare: marcaj CE, declaraţie de
conformitate şi eventual certificat de conformitate emis de un organism notificat la
nivel UE. Produsele care nu îndeplinesc aceste cerinţe trebuie să fie restricţionate sau
retrase de pe piaţă.

Statele membre au obligaţia să permită circulaţia liberă a produselor care sunt


conforme prevederilor mai sus menţionate.

Statele membre acceptă prezumţia că respectarea specificaţiilor unui standard


european armonizat, dovedită conform procedurilor specifice de evaluare a
conformităţii, asigură satisfacerea cerinţelor esenţiale de securitate, utilizand eventual
standardele naţionale sau alte metode ( calcule, încercări ).

III. Legislaţia româna privind evaluarea conformităţii produselor

Legea 608/2001 modificată prin Ordonanţele Guvernului nr.71/2003 şi 62/2004


aprobate prin Legea 503/2003 şi respectiv Legea 406/2004, reglementează evaluarea
conformităţii produselor, astfel încât , acestea să circule liber în condiţii de siguranţă.
Legea prevede produsele din domeniul reglementat, pentru care se emit reglementări
tehnice specifice aplicabile ( Hotărari de Guvern ) care transpun directive europene şi
pentru care se face evaluarea conformităţi:

1. Echipamente de joasă tensiune;


2. Recipiente sub presiune;
3. Jucării;
4. Produse pentru construcţii;
5. Compatibilitatea electromagnetică;
6. Maşini industriale;
7. Echipamentele individuale de protecţie;
8. Aparate de cântărit cu funcţionare neautomată;
9. Dispozitivele medicale implantabile active;
10. Arzătoare cu combustibili gazoşi;
11. Cazane pentru apă caldă;
12. Explozibili utilizaţi în scopuri civile;
13. Dispozitive medicale;
199
14. Medii potenţial explozive;
15. Ambarcaţiuni de agrement;
16. Ascensoare;
17. Echipamente de refrigerare;
18. Echipamente sub presiune;
19. Dispozitive medicale pentru diagnostic în vitro;
20. Echipamente terminale de radio şi telecomunicaţii;
21. Ambalaje şi deşeuri de ambalaje;
22. Instalaţii de transport pe cablu pentru persoane;
23. Interoperativitatea sistemului de transport feroviar de mare viteză transeuropean;
24. Echipamente marine;
25. Echipamente sub presiune transportabile;
26. Emisiile de zgomot în mediu produse de către echipamente destinate utilizării în
exteriorul clădirilor;
27. Interoperativitatea sistemului de transport feroviar convenţional transeuropean.

Procedurile pentru evaluarea conformităţii depind de gradul de complexitate al


produsului şi de riscul estimat la utilizarea acestuia.

Reglementarea tehnică prevede, pentru fiecare categorie de produse din


domeniul reglementat, una sau mai multe proceduri pentru evaluarea conformităţii;
procedura pentru evaluarea conformităţii este formată din una sau mai multe combinaţii
adecvată următoarelor module:
a) modulul A - controlul intern;
b) modulul B - examinarea de tip;
c) modulul C - conformitatea cu tipul;
d) modulul D - asigurarea calităţii producţiei;
e) modulul E - asigurarea calităţii produsului;
f) modulul F - verificarea produsului;
g) modulul G - verificarea unităţii de produs;
h) modulul H - asigurarea totală a calităţii.

Marcajul CE se aplică conform reglementărilor tehnice aplicabile produsului, în


mod vizibil, uşor lizibil şi de neşters, direct pe produs, pe instrucţiunile ce însoţsc
produsul sau pe o placă de marcaj ataşată produsului, astfel încât să nu poată fi
detaşată. În situaţia în care acest lucru nu este posibil sau în cazul în care nu există
cerinţe în acest sens, ţinând cont de natura produsului, marcajul CE se aplică pe
ambalaj, dacă este cazul, şi pe documentele ce însoţesc produsul, dacă reglementarea
tehnică prevede astfel de documente.

În situaţia în care un produs intră sub incidenţa mai multor reglementări tehnice
aplicabile în care se prevede aplicarea marcajului de conformitate, marcajul de
conformitate semnifică conformitatea produsului cu toate prevederile aplicabile din
aceste reglementări. Marcajul CE este urmat de numărul de identificare a organismului
notificat, în situaţia în care organismul notificat intervine în faza de producţie.

De asemenea, se admit introducerea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune şi a


produselor româneşti cu marcaj CS, aplicat conform reglementărilor tehnice aplicabile,
numai până la data intrării în vigoare a Acordului PECA (Protocolul European privind
Evaluarea Conformităţii Produselor Industriale) sau până la data aderării României la
Uniunea Europeană, în situaţia în care un astfel de protocol nu este aplicat.

200
Pentru fiecare categorie de produse din domeniul reglementat, Guvernul
României va transpune directiva europeană ce reglementează libera circulaţie a
mărfurilor respective în câte o Hotărâre de Guvern. Astfel Ministerul Muncii, Solidarităţii
Sociale şi Familiei este autoritatea competentă în aplicarea următoarelor directive
europene:

- Directiva Consiliului 73/23/CEE cu privire la echipamentele electrice de joasă


tensiune transpusă prin Hotărârea de Guvern 457/2003 modificată prin
Hotărârea de Guvern 1514/2004;

- Directiva Consiliului 98/37/CE cu privire la maşini, transpusă prin Hotărârea de


Guvern 119/2004;

- Directiva Consiliului 89/686/CEE cu privire la echipamentul individual de


protecţie, transpusă prin Hotărârea de Guvern 115/2004;

- Directiva Consiliului 94/9/CE cu privire la echipamentele şi sistemele de


protecţie destinate utilizării în atmosfere potenţiale explozive, transpusă prin
Hotărârea de Guvern 752/2004;

- Directiva 2000/14/CEE privind limitarea nivelului emisiilor de zgomot în mediu


produs de echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor, transpusă
prin Hotărârea de Guvern 539/2004;

- Directiva Consiliului 93/15/CE privind explozivii utilizaţi în scopuri civile care


urmează să fie transpusă în legislaţia românească.

Pentru aceste acte normative organul de control care verifică respectarea


acestora şi care este responsabil pentru supravegherea pieţei este Inspecţia Muncii,
care este organul de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea
Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

Hotărârea de Guvern nr. 119 din 5 februarie 2004 privind stabilirea condiţiilor pentru
introducerea pe piaţă a maşinilor industriale

Această Hotărâre de Guvern transpune integral în legislaţia română Directiva


98/37/CE şi reglementează cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate pe care maşinile
trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi puse pe piaţă (Anexa nr.1). Aceste cerinţe
sunt transpuse prin intermediul standardelor europene armonizate fiecărei categorii de
maşini.
De asemenea, hotărârea stabileşte în funcţie de complexitatea şi gradul de risc
al unei maşini, procedurile de evaluare a conformităţii pe care producătorul sau
reprezentantul său autorizat trebuie să le realizeze pentru a putea pune pe piaţă acea
maşină.
În cadrul hotărârii, se defineşte conceptul de maşină, şi anume: un ansamblu
de părţi sau componente aflate în legătură, dintre care cel puţin una este mobilă,
prevăzut cu sisteme de acţionare adecvate, circuite de comandă şi putere etc, destinat
unui anumit scop, de regulă, pentru transformarea, prelucrarea, transportarea sau

201
ambalarea unui material sau un ansamblu de maşini care, în scopul de a ajunge la unul
şi acelaşi rezultat, sunt dispuse şi comandate astfel încât să fie solidare în funcţionare.
De asemenea, se defineşte termenul componentă de securitate: componentă
care, chiar dacă nu este un echipament interschimbabil, este introdusă pe piaţă de
producător sau reprezentantul său autorizat, pentru a îndeplini o funcţie de securitate
atunci când este utilizată şi a cărei defectare sau funcţionare necorespunzătoare
periclitează securitatea sau sănătatea persoanelor expuse.
Având în vedere această definiţie, în ghidul european de aplicare a directivei
maşini sunt clasificate ca maşini: rampele reglabile, benzile transportoare, macaralele
plutitoare, demaroarele auto, pistoalele pentru bolţuri, obloanele acţionate cu motor şi
maşinile care manipulează materiale pirotehnice.
Prevederile HG 119/2004 nu se aplică în cazul următoarelor categorii de
maşini:
a) maşinile a căror singură sursă de energie este forţa umană, aplicată direct, cu
excepţia celor utilizate pentru ridicarea sau coborârea sarcinilor;
b) maşinile de uz medical folosite în contact direct cu pacienţii;
c) echipamentele tehnice specifice parcurilor de distracţie;
d) cazanele de abur şi recipientele sub presiune;
e) maşinile special proiectate sau puse în funcţiune pentru utilizare în domeniul nuclear
şi care, în cazul unei defectări, pot provoca o emisie radioactivă;
f) sursele radioactive încorporate într-o maşină;
g) armele de foc;
h) rezervoarele de stocare şi conductele de transport pentru petrol, motorină, lichide
inflamabile şi substanţe periculoase;
i) mijloacele de transport, adică vehiculele şi remorcile lor destinate transportului
aerian, rutier, feroviar, naval, de mărfuri şi/sau persoane. Vehiculele utilizate în
industria extractivă de minereuri nu sunt excluse;
j) navele maritime şi platformele maritime inclusiv echipamentele de la bordul acestor
nave sau unităţi;
k) instalaţiile cu cablu, inclusiv funicularele, pentru transportul public sau privat de
persoane;
l) tractoarele agricole şi forestiere;
m) maşinile speciale proiectate şi construite în scop militar sau de menţinere a ordinii
publice;
n) ascensoarele care servesc în mod permanent anumite nivele precizate ale clădirilor
şi construcţiilor, având o cabină care se deplasează de-a lungul unor ghidaje rigide
şi a cărei înclinaţie pe orizontală este superioară valorii de 15 grade, destinate
transportului de persoane, de persoane şi mărfuri sau numai de mărfuri, în cazul în
care cabina este accesibilă unei persoane şi este dotată cu organe de comandă
situate în interiorul ei;
o) mijloacele de transport pe şină, cu pinion şi cremalieră, pentru persoane;
p) instalaţiile de extracţie care echipează puţurile de mină;
q) elevatoarele teatrale;
r) ascensoarele de şantier destinate pentru ridicarea persoanelor sau a persoanelor şi
mărfurilor.
Se consideră că sunt în conformitate cu toate prevederile hotărârii, inclusiv cu
procedurile de evaluare a conformităţii, dacă:
a) maşinile poartă marcajul de conformitate CE, aplicat de un producător sau
reprezentantul autorizat al acestuia şi dacă sunt însoţite de declaraţia CE de
conformitate la care se face referire în Anexa nr. 2, punctul A;

202
b) componentele de securitate sunt însoţite de declaraţia CE de conformitate la care se
face referire în Anexa nr. 2, punctul C.

Înainte de emiterea declaraţiei CE de conformitate, atât pentru maşini, cât şi


pentru componente de securitate, producătorul sau reprezentantul său autorizat, trebuie
să întocmească un dosar tehnic care cuprinde:

(a1) planul de ansamblu a maşinii, precum şi schiţe ale circuitelor de comandă;

(a2) planuri detaliate şi complete, însoţite eventual de note de calcul, rezultate ale
încercărilor, etc, care să permită verificarea conformităţii maşinii cu cerinţele esenţiale
de sănătate şi securitate;

(a3) lista: (i) cerinţelor esenţiale prevăzute în prezenta hotărâre;


(ii) standardelor relevante;
(iii) altor specificaţii tehnice care au fost folosite la proiectarea maşinii;

(a4) descrierea soluţiilor adoptate pentru a preveni pericolele prezentate de maşină;

(a5) rapoartele tehnice sau certificatele obţinute de la un organism sau laborator


competent;

(a6) orice raport tehnic care prezintă rezultatele încercărilor efectuate, la alegerea
producătorului, fie de el însuşi, fie de către un organism sau laborator competent, dacă
se declară conformitatea cu un standard armonizat care prevede încercări;

(a7) un exemplar al instrucţiunilor maşinii;

În cazul fabricaţiei în serie, dosarul tehnic va cuprinde dispoziţiile interne care


vor fi implementate pentru menţinerea conformităţii maşinilor cu prevederile prezentei
hotărâri.
Anexa IV cuprinde 17 categorii de maşini şi 5 categorii de componente de
securitate pentru care producătorul poate alege între examenul CE de tip sau procedura
declaraţiei de conformitate, în funcţie de modul în care produsele respectă sau nu
standardele europene armonizate. Această listă este completă, nu indicativă şi trebuie
interpretată în sens strict. Nu pot fi incluse echipamente care nu sunt trecute în listă,
chiar dacă au riscuri asemănătoare.

Procedura de evaluare a conformităţii este prezentată schematic în cele ce


urmează :

203
Schema de certificare a masinilor
conform Directivei 98/37/CE
Declaraţia CE de
Dosar tehnic de conformitate cu
construcţie (Anexa V) cerinţele esenţiale
Modulul A
Cele la care nu se
face referire în Anexa
IV

Cele la care se face


referire în Anexa IV, 1)
Tipurile de utilaje Examenul tip CE
fără a respecta total sau
PRODUCATOR şi componente de (Anexa VI)
parţial standardele, ori
protecţie. Modulul B
dacă nu există astfel de
Anexa IV
standarde

Cele la care se face Dosarul tehnic (Anexa


referire în Anexa IV şi VI) trimis organismului
completate cu notificat Declaraţia de
standarde conformitate a tipului
însoţită de examenul
Dosarul tehnic (Anexa tip CE
Tipurile de utilaje VI) trimis organismului Modulul A
şi componente de notificat pentru
protecţie. certificare sau verifi-
Anexa IV carea conformităţii
dosarului

Examenul tip CE
(Anexa VI)
Modulul B
(1) Componentele de securitate

nu poartă marcajul CE. Toate


maşinile şi componentele de
securitate trebuie să fie însoţite
de declaraţia CE de conformi-
tate.

În scopul aplicării acestei hotărâri, au fost elaborate o serie de acte normative :

- Normele Metodologice din 28.06.2004 pentru recunoaşterea şi desemnarea


laboratoarelor de încercări, precum şi a organismelor de certificare şi de
inspecţie care realizează evaluarea conformităţii maşinilor industriale,
publicate în MO 676 din 27.07.2004.

- Ordinul M.M.S.S.F. nr. 492 din 23.09.2004 pentru aprobarea listei organis-
melor recunoscute care efectuează evaluarea conformităţii maşinilor
industriale.

- Ordinul M.M.S.S.F. nr. 242 din 26.05.2004 privind aprobarea listei standar-
delor române care adoptă standarde europene armonizate referitoare la
maşini industriale, publicat în M.O. nr. 634 din 13.07.2004, iar lista completă
este publicată în M.O. nr. 634 bis.

Hotărârea de Guvern nr. 115 din 5 februarie 2004 privind stabilirea cerinţelor esenţiale
de securitate ale echipamentelor individuale de protecţie si a condiţiilor pentru
introducerea lor pe piaţă

Această hotarâre transpune Directiva 89/686/CEE şi stabileşte condiţiile care


reglementează introducerea pe piaţă şi libera circulaţie a echipamnentelor individuale
de protecţie , abreviate prin ”EIP" , cerinţe esenţiale de securitate pe care trebuie să le
respecte EIP pentru a asigura protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor.

204
Hotărârea defineşte EIP ca fiind orice dispozitiv sau articol destinat a fi purtat sau
ţinut cu mâna , de către o persoană ca mijloc de protecţie împotriva unuia sau mai
multor riscuri pentru sănătate şi securitate.
Se consideră , de asemenea , EIP :
u Un ansamblu constituit din mai multe dispozitive sau mijloace , integrate de către
producător în scopul asigurării protecţiei unei persoane împotriva unuia sau mai
multor riscuri potenţiale simultane;
u Un dispozitiv sau un mijloc de protecţie , detaşabil sau nedetaşabil , combinat cu un
echipament individual care nu are rol de protecţie , purtat sau ţinut cu mâna de o
persoană pentru executarea unei activităţi specifice;
u Componente interschimbabile ale EIP , esenţiale pentru o funcţionare corespun-
zătoare şi utilizate exclusiv pentru un astfel de echipament.

Se consideră ca parte integrantă a EIP orice sistem introdus pe piaţă împreună cu


aceasta , pentru racordarea acestuia la alt dispozitiv extern , complementar, chiar dacă
acest sistem nu este destinat a fi purtat sau ţinut cu mâna în permanenţă de către
utilizator pe întreaga durată de expunere la risc.
Anexa I a acestei hotărâri stabileşte categoriile de EIP pentru care hotărârea nu se
aplică :

1. EIP proiectate şi fabricate special pentru utilizarea de către forţele armate sau
pentru menţinerea legii şi ordinii (căşti de protecţie , scuturi sau alte elemente care
asigură acelaşi tip de protecţie)

2. EIP pentru autoapărare (recipienţi cu aerosoli , arme individuale de descurajare


sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie)

3. EIP proiectate şi fabricate în scop privat împotriva :

• Condiţiilor atmosferice adverse (bonete , îmbrăcăminte de sezon , încălţăminte ,


umbrele sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie)

• Umidităţii şi apei (mănuşi de spălat vesela sau alte sortimente care asigură acelaşi
tip de protecţie)

• Căldurii (mănuşi sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie)

4. EIP care nu se poartă permanent destinaţie de protecţiei sau salvare a persoanelor


îmbarcate la bordul navelor sau aeronavelor

5. Căştile de protecţie şi vizierele destinate utilizatorilor de vehicule cu motor cu


două sau trei roţi .

Procedurile de evaluare a conformităţii sunt în funcţie de complexitatea EIP.


Hotărârea face următoarea clasificare a EIP :

I. EIP de concepţie simplă

II. EIP ce nu sunt incluse în categoria I şi III

III. EIP de concepţie complexă

205
La EIP de concepţie simplă , utilizatorul poate evalua singur nivelul de protecţie
împotriva riscurilor , ale căror efecte pot fi identificate în timp şi se manifestă treptat .
Din această categorie fac parte EIP destinate protejării utilizatorului împotriva
următoarelor categorii de factori de risc :

a. acţiuni mecanice cu efecte superficiale (mănuşi pentru grădinărit , degetare sau


alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie);

b. produse de curăţare cu acţiune slabă şi cu efecte uşor reversibile (mănuşi de


protecţie împotriva soluţiilor diluate de detergenţi sau altor sortimente care
asigură acelaşi tip de protecţie);

c. riscuri care decurg din manipularea produselor fierbinţi care nu expun utilizatorul
la o temperatură mai mare de 500C sau la şocuri mecanice periculoase (mănuşi ,
şorţuri de uz profesional sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie);

d. agenţi atmosferici care nu sunt nici excepţionali şi nici extremi (articole pentru
protecţia capului , îmbrăcăminte de sezon , încălţăminte sau alte sortimente care
asigură acelaşi tip de protecţie );

e. şocuri mecanice şi vibraţii minore care nu afectează zonele vitale ale corpului şi
ale căror efecte nu pot provoca leziuni ireversibile (căşti de protecţie de tip uşor
împotriva scalpării , mănuşi, încălţăminte uşoară sau alte sortimente care asigură
acelaşi tip de protecţie );

f. lumina solară (ochelari de soare sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de
protecţie ).

EIP de concepţie complexă destinate a asigura protecţia împotriva pericolelor care


pot conduce la deces sau împotriva pericolelor care pot afecta grav şi ireversibil
sănătatea , în cazul cărora proiectantul consideră că utilizatorul nu ar putea identifica în
timp nişte posibile efecte imediate :

a) aparate de protecţie respiratorie filtrante , destinate protecţiei împotriva aerosolilor


solizi şi lichizi sau împotriva gazelor iritante , periculoase , toxice sau radiotoxice;

b) aparate de protecţie respiratorie care asigură o izolare completă faţă de atmosferă ,


inclusiv cele utilizate pentru scufundare;

c) EIP care asigură numai o protecţie limitată în timp împotriva acţiunilor chimice sau
împotriva radiaţiilor ionizante;

d) Echipamente de intervenţie în medii cu temperaturi înalte , ale căror efecte sunt


comparabile cu cele ale unei temperaturi a aerului egală sau mai mare de 1000C şi
care pot fi sau nu caracterizate de prezenţa radiaţiilor infraroşii , a flăcărilor sau a
proiecţiilor de mari cantităţi de metal topit;

e) Echipamente de intervenţie în medii cu temperaturi scăzute , ale căror efecte sunt


comparabile cu cele ale unei temperaturi a aerului egală sau mai mică de -500C ;

f) EIP pentru protecţie împotriva căderii de la înălţime;

g) EIP pentru protecţie împotriva riscurilor electrice şi a tensiunilor periculoase sau EIP
utilizate pentru lucru la tensiune înaltă.

206
Obligaţiile producătorului

Pentru EIP introduse pe piaţă , producătorul sau reprezentantul autorizat al


acestuia au obligaţia să întocmească şi să deţină ,timp de 10 ani de la data introducerii
pe piaţă a EIP, documentaţia tehnică prevăzută în Anexa nr. 3 care va fi prezentată spre
examinare , le cerere , organului de control.

În cazul în care , nici producătorul , nici reprezentantul autorizat al acestuia nu au


sediul în România, obligaţia deţinerii documentaţiei care va fi prezentată la cerere
organului de control revine importatorului.

Documentaţia tehnică furnizată de producător

Documentaţia tehnică furnizată de producător trebuie să cuprindă toate datele


relevante cu privire la mijloacele utilizate de producător pentru a se asigura că EIP
respectă cerinţele esenţiale specifice domeniului său.

În cazul modelelor de EIP din grupa II şi III , documentaţia tehnică trebuie să


cuprindă în primul rând:

1) dosarul tehnic de fabricaţie , constând din:

a) planuri de ansamblu şi detalii ale EIP însoţite , acolo unde este cazul , de note de
calcul şi de rezultatele încercărilor pe prototip , în măsura în care este necesar ,
pentru a verifica respectarea cerinţelor esenţiale;

b) o listă completă a cerinţelor esenţiale de securitate şi a standardelor armonizate


sau a altor specificaţii tehnice luate în consideraţie la proiectarea modelului;

2) o descriere a mijloacelor de control şi încercare care urmează să fie utilizate la locul


de fabricare pentru a verifica conformitatea producţiei de EIP cu standardele
armonizate sau cu alte specificaţii tehnice şi pentru a menţine nivelul calităţii;

3) un exemplar din fişa de instrucţiuni.

În cazul EIP de concepţie simplă , se aplică procedura "Declaraţia CE de


conformitate a producţiei" prin care producătorul sau reprezentantul său autorizat emit
o declaraţie după modelul prezentat în Anexa nr. 4 prin care atestă conformitatea EIP
introdus pe piaţă cu prevederile directivei şi aplică pe fiecare EIP marcajul de
conformitate CE.

În cazul EIP din categoria II se aplică Examinarea CE de tip procedură prin care
organismul notificat , în urma examinării dosarului tehnic de fabricaţie şi a modelului ,
constată şi atestă că modelul de EIP în cauză satisface prevederile hotărârii.

În cazul EIP de concepţie complexă (categoria III) , producătorul efectuează


"Examinarea CE de tip" , după care, la alegere, pentru a dovedi omogenitatea producţiei
şi conformitatea EIP cu modelul descris în certificatul de examinare CE de tip şi cu
cerinţele esenţiale , va aplica una din procedurile de certificare a calităţii producţiei:

- sistem de control al calităţii CE pentru produsul final- organismul notificat , ales de


producător, efectuează verificările necesare în mod aleatoriu, în mod normal , la
intervale de cel puţin un an, pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele esenţiale.

207
- sistem de asigurare a calităţii CE a producţiei prin supraveghere: un organism
notificat ales de producător evaluează , în urma auditului documentaţia sistemului
calităţii şi o aprobă.

Ghidul european de aplicare a Directivei 89/686/CEE prezintă o clasificare a EIP în


cele trei categorii de mai sus , iar EIP pentru care prevederile Hotărârii de Guvern nr.115
nu se aplică sunt clasificate ca fiind de categoria zero.

Pentru aplicarea acestei hotărâri au fost elaborate o serie de acte normative:

- Ordinul MMSSF nr. 354 din 28.06.2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice
privind recunoaşterea si desemnarea laboratoarelor de încercări , precum şi a
organismelor de certificare şi de inspectie care realizează evaluarea conformităţii
echipamentelor individuale de protecţie , publicat în MO 676/27.07.2004 ;

- Ordinul MMSSF nr. 485 din 21.09.2004 pentru aprobarea listei organismelor
recunoscute care efectuează evaluarea conformităţii echipamentului individual de
protecţie , publicat în MO 916/07.10.2004;

- Ordinul MMSSF nr. 241 din 26.05.2004 privind aprobarea listei standardelor române
care transpun standarde europene armonizate referitoare la echipamentul individual
de protecţie , publicat în MO 635/13.07.2004 , lista completă a standardelor din
Monitorul Oficial 635 bis.

Hotărâre de Guvern nr. 457 din 18 aprilie 2003 privind asigurarea securităţii utilizatorilor
de echipamente electrice de joasă tensiune

Această hotărâre transpune Directiva europeană 73/23/CEE şi se aplică la


echipamentele electrice de joasă tensiune fabricate în ţară sau importate , destinate
pieţei interne , ale căror tensiuni de intrare sau ieşire sunt cuprinse în intervalul 50V-
1000 V curent alternativ şi 75V-1500V curent continuu , în interiorul echipamentelor
putând să apară şi alte tensiuni în afara acestor limite.

Exemple de astfel de echipamente electrice sunt:

Bunurile electrice de larg consum;

Mijloacele electrice de producţie:

• Aparataj electric;

• Scule portabile acţionate electric;

• Echipamente pentru iluminat;

• Aparataj electric de comutaţie şi de reglare;

• Instalaţii electrice;

• Conectoare şi cordoane de conectare;

• Echipamente pentru instalatii electrice.

208
În Anexa II , sunt prezentate echipamentele pentru care nu se aplică prevederile
acestei hotărâri:

- echipament electric pentru utilizare în atmosferă explozivă

- echipament electric pentru utilizare radiologică şi medicală

- componente electrice pentru lifturi de mărfuri şi de persoane

- contoare de energie electrică

- fişele şi prizele de uz casnic

- sisteme de supraveghere cu gard electric

- interferenţe radioelectrice.

- echipamentele electrice specializate , utilizate pe nave , avioane sau cale ferată, care
se supun prevederilor elaborate de organizaţiilor internaţionale , din care România
face parte.

De asemenea, nu se supun prevederilor prezentei hotărâri echipamentele


electrice concepute astfel încât securitatea lor depinde de modul în care sunt integrate
în produsul final: circuite integrate , tranzistori , diode , redresoare , triace ,tiristoare,
dispozitive optoelectronice, condensatoare, rezistoare , bobine, filtre ,relee terminale ,
microîntreruptoare.

Dar, se aplică prevederile prezentei hotărâri componentelor electrice destinate a fi


încorporate într-un echipament electric , pentru care este posibilă evaluarea securităţii ,
de exemplu: surse de lumină , startere, siguranţe fuzibile, întrerupătoare pentru uz
casnic , elemente ale instalaţiilor electrice, ş.a.

Conformitatea echipamentului electric de joasă tensiune cu cerinţele prezentei


hotărâri trebuie demonstrată printr-o declaraţie de conformitate emisă de producător
sau de reprezentantul său autorizat stabilit în România sau într-un stat membru al
Uniunii Europene, conform modelului prevăzut în Anexa nr.5 şi prin marcaj de
conformitate CE care atestă conformitatea acestuia cu prevederile prezentei hotărâri ,
inclusiv cu procedura de evaluare a conformităţii (controlul intern al producţiei)
prevăzute în Anexa nr.4.

Producătorul va întocmi un dosar tehnic de conformitate ce va cuprinde:

a) Descrierea generală a echipamentului electric de joasă tensiune;

b) Instrucţiuni de exploatare , manual de utilizare;

c) Desene de proiectare şi de fabricaţie , scheme ale componentelor , subansambluri-


lor, circuitelor;

d) Descriere şi explicaţii necesare pentru înţelegerea celor prezentate la lit.c) ;

e) Rezultatele calculelor de proiectare, controale efectuate etc ;

f) Lista cuprinzând standardele ce se aplică integral sau parţial şi descrierea soluţiilor


aplicate pentru a satisface cerinţele esenţiale de securitate în situaţia neaplicării
integrale a standardelor;
209
g) Rapoarte de încercări;

h) Declaraţie de conformitate , în copie , inclusiv traducerea legalizată în limba română


pentru echipamentele electrice de joasă tensiune din import.

Dosarul tehnic de conformitate trebuie ţinut la dispoziţia organelor de control


minimum 10 ani de la data fabricaţiei ultimului echipament electric de joasă tensiune.

Producătorul trebuie să ia măsurile necesare pentru ca procesul de producţie să


asigure conformitatea echipamentului electric de joasă tensiune fabricat cu
documentaţia tehnică prezentată şi cu cerinţele esenţiale de securitate prevăzute în
Anexa nr.1.

În aplicarea acestei hotărâri au fost elaborate o serie de acte normative :

- Ordinul MEC nr. 35 din 23.01.2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind
recunoaşterea şi desemnarea organismelor şi/sau laboratoarelor ce pot întocmi
rapoarte de încercări care atestă conformitatea echipamentului electric de joasă
tensiune cu cerinţele esenţiale de securitate , publicat în MO 96/2004;

- Ordinul MEC nr. 521 din 29.07.2004 pentru aprobarea listei cuprinzând laboratoarele
recunoscute care pot întocmi rapoarte de încercări ce atestă conformitatea
echipamentelor electrice de joasă tensiune, cu cerinţele esenţiale, publicat în MO
736/2004;

- Ordinul MEC nr. 384/22.06.2004 pentru aprobarea listei cuprinzând standardele


române privind asigurarea securităţii utilizatorilor de echipamente electrice de joasă
tensiune care adoptă standarde europene armonizate, publicat în MO 681/29.07.2004
Lista completă a standardelor este publicată în MO 681 bis.

Hotărârea nr. 752 din 14 mai 2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe
piaţă a echipamentelor şi sistemelor de protecţie destinate utilizării în atmosfere
potenţial explozive

Această hotărâre transpune integral în legislaţia română Directiva 94/9/CE şi


reglementează condiţiile de introducere pe piaţă a echipamentelor noi şi nu se aplică
echipamentelor second hand ; nu reglementeaza utilizarea echipamentelor în atmosfere
potenţial explozive , aceasta fiind reglementată de Directiva 89/655/CEE care este
transpusă în Normele Generale de Protecţie a Muncii , ediţia 2002.

Următorii termeni sunt definiţi astfel:

a) Echipamente înseamnă maşini , aparate,dispozitive fixe sau mobile, componente de


control şi instrumentaţia din acestea , sisteme de detectare sau prevenire care,
separat sau împreună , sunt destinate generării , transferului , stocării, măsurării ,
controlului şi transformării energiei folosite pentru prelucrarea materiei şi care pot
cauza o explozie prin propriile lor surse potenţiale de aprindere.

b) Sisteme protectoare înseamnă entităţi constructive destinate opririi imediate a


exploziilor incipiente şi/sau limitării domeniului efectiv al flăcărilor de explozie şi a
presiunilor de explozie. Sistemele protectoare pot fi integrate în echipamente sau pot
fi introduse pe piaţă separat ca sisteme autonome.

210
c) Componente înseamnă orice piesă esenţială pentru funcţionarea sigură a
echipamentelor şi sistemelor protectoare , dar fără a avea o funcţie autonomă.

d) Atmosfere explozive înseamnă amestecul cu aer , în condiţii atmosferice , al


substanţelor inflamabile , sub formă de gaze, vapori, ceţuri sau prafuri în care , după
ce s-a produs aprinderea , combustia se propagă în întregul amestec nears.

e) Atmosferă potenţial explozivă înseamnă o atmosfera care ar putea deveni explozivă


datorită condiţiilor locale şi operaţionale.

f) Echipamente de grupa I înseamnă echipamente destinate utilizării în părţile


subterane ale minelor şi la acele părţi ale instalaţiilor de suprafaţă ale acestor mine
care pot fi expuse la grizu şi/sau la praf combustibil.

g) Echipamente de grupa II înseamnă echipamente destinate utilizării în alte locuri care


pot fi expuse la atmosfere explozive.

Categoriile de echipamente care definesc nivelurile de protecţie necesare sunt


prezentate în Anexa nr.1 .

Echipamentele şi sistemele protectoare care pot fi destinate numai unei anumite


atmosfere explozive , în acest caz , acestea trebuie să fie marcate corespunzător.

Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică în cazul următoarelor categorii de


produse :

a) dispozitive medicale destinate utilizării în mediu ambiant medical;

b) echipamente şi sisteme protectoare la care pericolul de explozie rezultă exclusiv din


prezenţa substanţelor explozive sau a substanţelor chimice instabile;

c) echipamente destinate utilizării în medii casnice şi necomerciale în care atmosferele


potenţial explozive pot apare rareori , doar ca rezultat al scurgerii accidentale de
combustibil gazos;

d) echipamente individuale de protecţie;

e) nave şi platforme maritime mobile împreună cu echipamentele de la bordul acestora;

f) mijloacele de transport , adică vehiculele şi remorcile lor destinate exclusiv


transportului de pasageri , aerian, rutier , feroviar sau pe apă , precum şi mijloacele
de transport , în măsura în care acestea sunt destinate transportului de bunuri pe
cale aeriană , rutieră , feroviară sau pe apă. Nu trebuie excluse vehiculele destinate
utilizării într-o atmosferă potenţial explozivă;

g) arme , muniţii sau material de război.

Pentru a putea fi introduse pe piaţă , echipamentele , sistemele protectoare şi


dispozitivele de protecţie trebuie să satisfacă cerinţele esenţiale pentru sănătate şi
securitate , prevăzute în Anexa nr. 2 , aplicabile ţinând seama de utilizarea destinată , să
poarte marcajul de conformitate CE prevăzut la rt. 12 , şi fiecare exemplar să fie însoţit
de declaraţia de conformitate CE prevăzută în Anexa 10.

Componentele prevăzute la art. 6 alin. (2) sunt însoţite de atestatul scris de


conformitate prevăzut de art.9 alin. (3 ), nefiind necesar marcajul CE.

211
În aplicarea acestei hotărâri au fost elaborate o serie de acte normative:

- Ordinul MMSSF 477 din 14.09.2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind
recunoaşterea şi desemnarea laboratoarelor de încercări , precum şi a organismelor
de certificare si de inspecţie care realizează evaluarea conformităţii echipamentelor
şi sistemelor de protecţie destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive ,
publicat în MO 871/2004.

- Ordinul MMSSF 476 din 14.09.2004 privind aprobarea listei standardelor române care
adoptă standarde europene armonizate referitoare la echipamente utilizate în
atmosfere potenţial explozive, publicat în MO 866/2004.

Hotărârea nr.539 din 7 aprilie 2004 privind limitarea nivelului emisiilor de zgomot în
mediu, produs de echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor

Această hotărâre transpune în legislaţia română Directiva 2000/14/CE şi regle-


mentează modalităţile de introducere pe piaţă şi de colectare a datelor cu privire la
emisia de zgomot în mediu provenit de la o gamă de echipamente noi cu un nivel de
putere acustică ridicat, ce sunt comercializate. Acest act normativ nu se aplică la
condiţiile de utilizare ale echipamentelor din punct de vedere al emisiilor de zgomot la
locurile de muncă, ce sunt reglementate de Normele Generale de Protecţie a Muncii,
ediţia 2002.

Definiţii

Echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor

- toate maşinile industriale definite în articolul 1(2) al Directivei 98/37/CE


referitoare la maşini industriale care sunt autopropulsate sau pot fi deplasate şi care
indiferent de elementul sau elementele de acţionare sunt destinate a fi utilizate conform
tipului lor în aer liber şi care contribuie la expunerea la zgomot în mediu. Se consideră
utilizare în exteriorul clădirilor utilizarea echipamentelor într-un mediu în care transmisia
sunetului nu este afectată sau, nu este diminuată în mod semnificativ, de exemplu în
corturi, sub copertine de protecţie împotriva ploii sau în interiorul clădirilor ;
- echipamente neacţionate de un motor, destinate aplicaţiilor industriale
sau de mediu, care conform tipului lor sunt destinate a fi utilizate în exteriorul clădirilor
şi care contribuie la expunerea la zgomot în mediul înconjurător.

Nivelul de putere acustică LWA : puterea acustică amplificată cu coeficientul de


ponderare A, măsurată în dB în raport cu 1 pW, conform prevederilor din SR EN ISO
3744 :1997 şi SR EN ISO 3746 :1998.

Nivelul de putere acustică măsurat : un nivel de putere acustică determinat prin


măsurări conform prevederilor din Anexa nr.3 la prezenta hotărâre. Valorile măsurate
pot fi determinate, fie pe o singură maşină industrială reprezentativă pentru tipul de
echipament, fie ca medie a măsurărilor efectuate pe un număr de maşini industriale.

Nivelul de putere acustică garantat : un nivel de putere acustică determinat în


conformitate cu cerinţele prevăzute în Anexa nr.3 la prezenta hotărâre, care include
incertitudinile datorate variaţiilor în procesul de fabricaţie şi în procedurile de măsurare
despre care producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia confirmă că nu a fost

212
depăşit, având în vedere instrumentele tehnice folosite care sunt menţionate în
documentaţia tehnică.

Hotărea nu se aplică următoarelor categorii de echipamente :

a) echipamente destinate în primul rând transportului rutier, feroviar, aerian sau


naval de bunuri sau persoane ;

b) echipamente special proiectate şi construite, cu destinaţie militară şi pentru


poliţie şi cele destinate serviciilor de urgenţă.

Se supun evaluării două categorii de produse :

- O primă categorie de produse pentru care există la această dată informaţii


suficiente la Comisia Europeană privind metodele de măsurare şi nivelul actual de
zgomot emis, sunt cele supuse limitării nivelului de zgomot emis, conform Directivei
2000/14/CE, în două etape, începând cu 2002 şi respectiv 2006 ; în Art.12 sunt
nominalizate 22 de tipuri de produse, printre care : ascensoare de şantier pentru
materiale, maşini de compactat, compresoare, spărgătoare de beton, buldozere,
dumpere, grupuri de acţionare hidraulică, cositori de gazon, automacarale acţionate de
motor cu combustie internă, motosape, grupuri electrogene, generatoare de sudură etc.

- A doua categorie de produse pentru care nu sunt suficiente date şi pentru care
se colectează în continuare informaţii de către Comisia Europeană sunt cele supuse
doar etichetării nivelului de zgomot, fără a se solicita limitarea acestuia. Pe măsura
completării bazelor de date şi a progreselor tehnice, produse din grupa supusă doar
etichetării vor fi introduse treptat în grupa de produse supuse limitării nivelului de
zgomot. În Art.13, sunt nominalizate 41 tipuri de produse printre care : ferăstraie cu
bandă pentru şantiere de construcţii, ferăstraie portabile cu lanţ, malaxoare pentru
beton, maşini pentru transportul şi aplicare sub presiune a betonului şi a mortalului
utilaje de foraj, maşini pentru tăiat gard viu, ciocane hidrauluice, maşini pentru colectat
frunze etc.

Schema de evaluarea conformităţii pentru


Directiva 2000/14/CE
Controlul intern al producţiei
completat cu evaluarea
documentaţiei tehnice şi
verificarea periodic ă
Anexa 6.Modulul Aa

Echipamente supuse Libera


limitărilor de zgomot alegere a pro-
Art.12 ducatorului
Verificarea unităţii de produs
Anexa 7 Modulul G

Asigurarea calităţii totale


Anexa 8 Modulul H
Tipul
PRODUCATOR produsului

Controlul intern al producţiei


Echipamente supuse Anexa 5 Modulul A
numai marcării nivelului
de zgomot Art.13

Pentru a putea fi introduse pe piaţă, aceste echipamente trebuie să respecte


procedurile de evaluare a conformităţii, să fie însoţite de declaraţia de conformitate şi să
aibă marcajul CE şi marcajul suplimentar în care să fie indicat nivelul de putere acustică
garantat.

213
Colectarea datelor cu privire la zgomot :

Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia au obligaţia de a transmite


la Inspecţia Muncii o copie a declaraţiei de conformitate EC pentru fiecare tip de
echipament prevăzut la Art.12 sau Art.13 , introdus pe piaţă sau pus în funcţiune în
România.

Tinând cont de condiţiile specifice fiecărui stat membru, autorităţile publice pot
emite reglementări prin care introduc :

a) măsuri de utilizare a echipamentelor prevăzute la Art. 2 în domenii pe


care le consideră sensibile, inclusiv posibilitatea de limitare a orelor de lucru
pentru astfel de echipamente ;

b) cerinţe specifice de asigurare a protecţiei pentru lucrătorii care utili-


zează astfel de echipamente, cu condiţia ca aceasta să nu conducă la
modificarea echipamentelor într-un mod care contravine cu prevederile din
prezenta hotărâre.

Legea 245/2004 privind securitatea generală a produselor

Această lege transpune în legislaţia română Directiva 2001 / 95 / CE şi se


aplică pentru toate produsele pentru care nu există prevederi legale specifice de
securitate a produselor. În cazul în care unele produse au reglementări specifice de
securitate, această lege se aplică numai pentru aspectele şi riscurile sau categoriile de
riscuri care nu sunt prevăzute de aceste reglementări specifice.
Producătorii sunt obligaţi să pună pe piaţă numai produse sigure. Un produs va fi
considerat sigur :

214
a) din punct de vedere al aspectelor reglementate de dispoziţiile legislaţiei naţionale
atunci când, în absenţa prevederilor comunitare specifice privind reglementarea
produsului în cauză, el este conform cu reglementările naţionale ale României, ori ale
statului membru pe teritoriul căruia este comercializat, reglementări stabilite cu
respectarea principiilor liberei circulaţii a produselor şi serviciilor de piaţă, care
formulează cerinţele de sănătate şi securitate pe care produsul trebuie să le înde-
plinească pentru a fi comercializat.

b) din punct de vedere al riscurilor şi al categoriilor de riscuri reglementate de


standarde naţionale neobligatorii relevante, atunci când este conform cu standardele
naţionale neobligatoriii care transpun standarde europene, a căror referinţă este
publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene. Referinţele acestor standarde
naţionale armonizate sunt publicate de către Asociaţia de Standardizare din România .

Producătorii trebuie să asigure consumatorului informaţiile utile care îi permit să


evalueze riscurile inerente ale unui produs pe durata medie de utilizare sau pe o durată
rezonabilă, previzibilă, atunci când aceste nu sunt imediat perceptibile de către
consumator fără un avertisment corespunzător, precum şi să prevină astfel de riscuri .
In limitele activităţilor, producătorii trebuie să adopte măsuri proporţionale cu
caracteristicile produselor pe care le furnizează, care să permită :

a) informarea utilizatorilor privind riscurile pe care aceste produse le - ar


putea prezenta ;
a) întreprinderea unor acţiuni potrivite, inclusive, dacă este necesar pentru a
evita aceste riscuri, retragerea de pe piaţă, avertizarea adecvată şi eficientă a
consumatorilor, returnarea produsului de la consumatori.

Distribuitorii sunt obligaţi :

a) să acţioneze cu atenţia cuvenită pentru a contribui la respectarea cerinţelor


de securitate aplicabile, în special să nu distribuie produse despre care au
cunoştinţă sau pe care ar fi trebuit să le considere, pe baza informaţiilor
deţinute şi în calitate de specialişti că sunt neconforme cu aceste cerinţe ;
b) să participe , în limitele activităţii lor, la monitorizarea securităţii produ-
selor introduse pe piaţă, în special prin :

1.transmiterea informaţiilor privind riscurile produselor ;


2.păstrarea şi furnizarea documentelor necesare pentru a determina
originea produselor ;
3.colaborarea la acţiunile întreprinse de producători şi de autorităţile
competente pentru evitarea riscurilor.

IV Control şi prevenire

Modul de desfăşurare a activităţilor de control şi prevenire sunt reglementate de


Hotărârea Guvernului nr.891/2004 ce stabileşte pentru fiecare hotărâre de guvern ce
transpune o directivă privind libera circulaţie a mărfurilor, autoritatea competentă şi
nominalizează un organ de control ce va face supravegherea pieţei. Pentru directivele
pentru care autoritatea competenta este Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi
Familiei, organul de control care face supravegherea pieţei este Inspecţia Muncii.

215
Organul de control poate subcontracta activităţi tehnice cum ar fi, de exemplu,
încercări şi inspecţii, cu condiţia ca organul de control să îşi asume responsabilitatea
luării deciziei privind rezultatul supravegherii şi numai dacă nu există nici un conflict de
interese între sarcinile sale de supraveghere a pieţei şi activităţile de evaluare a
conformităţii ale organismului subcontractant. În scopul evitării conflictelor de interese,
organismele notificate trebuie excluse de la responsabilităţile privind supravegherea
pieţei.

Etapele supravegherii pieţei :

a) monitorizarea produselor introduse pe piaţă sau puse în funcţiune ;


b) stabilirea măsurilor ce trebuie luate de către producător, de către
reprezentantul autorizat al acestuia sau de către importator, pentru
îndeplinirea conformităţii, după caz.

Monitorizarea produselor introduse pe piaţă sau puse în funcţiune se realizea-


ză prin :

a) vizitarea regulată a locurilor unde se comercializează şi se depozitează de


către distruibuitor produsele ;
b) vizitarea regulată a locurilor unde produsele sunt puse în funcţiune ;
c) organizarea de controale inopinate şi verificări punctuale;
d) prelevarea de mostre de produse şi verificarea prin examinare şi încercare a
acestora .

Organul de control are dreptul de a solicita orice informaţie necesară pentru


realizarea sarcinilor ce îi revin.

În cazul în care au fost descoperite neconformităţi, pentru a verifica dacă


erorile apar în mod constant, organul de control poate verifica produsele în
conformitate cu modulele utilizate de către producător pentru evaluarea
conformităţii produselor cu cerinţele esenţiale prevăzute în reglementările
tehnice aplicabile acelor produse.

Organul de control monitorizează produsele prezentate la târguri,expoziţii,de-


monstraţii.

Verificările realizate de către organul de control pot fi :


a) verificări formale
b) verificări de fond

Verificările formale privesc :


- prezenţa şi modul de aplicare a marcajului CE ;
- disponibilitatea declaraţiei de conformitate EC ;
- informaţiile ce însoţesc produsul ;
- corecta alegere a procedurilor de evaluare a conformităţii .

Verificările de fond privesc :


- verificarea conformităţii produsului cu cerinţele esenţiale ;
- conţinutul declaraţiei de conformitate EC ;
- corecta aplicare a procedurilor de evaluare a conformităţii.

216
Stabilirea măsurilor ce trebuie luate de către producător

În situaţia în care organul de control descoperă că un produs nu este în con-


formitate cu prevederile reglementărilor tehnice aplicabile, acesta trebuie să ia măsurile
necesare şi să acţioneze pentru îndeplinirea conformităţii. Acţiunile corective depind de
gradul de neconformitate care trebuie stabilit, de la caz la caz, în concordanţă cu
principiul proporţionalităţii (măsurile stabilite de către organul de control trebuie să fie
corelate cu gradul de risc sau de neconformitate al produsului, iar impactul asupra
liberei circulaţii a mărfurilor nu trebuie să fie mai mare decât este necesar) .

a) pentru îndeplinirea conformităţii, organul de control poate solicita


producătorului, reprezentantului autorizat al acestuia sau importatorului, după
caz, să realizeze conformitatea cu prevederile din reglementările tehnice
aplicabile produsului introdus pe piaţă sau care a fost pus în funcţiune ;
b) în situaţia în care măsurile iniţiale nu au condus la rezultatele aşteptate sau
rezultatele obţinute sunt considerate insuficiente, organul de control va lua
măsurile potrivite pentru a restricţiona sau a interzice introducerea pe piaţă
ori punerea în funcţiune a produsului în cauză şi pentru a asigura retragerea
lui de pe piaţă .

Retragerea efectivă a produsului neconform de pe piaţă se realizează, după caz,


de către producătorul, reprezentantul autorizat al acestuia sau importatorul care a
introdus acel produs pe piaţă .

Organul de control trebuie să analizeze şi să decidă, de la caz la caz, dacă


neconformităţile constatate sunt nesubstanţiale sau substanţiale .

În legătură cu neconformităţile constatate, înaintea oricărei decizii, organul de


control va anunţa partea implicată, dând posibilitate acesteia de a fi consultată. Dacă
problema ce se impune a fi rezolvată este urgentă, dat fiind pericolul grav şi iminent,
organul de control dispune măsurile necesare, fără a consulta partea implicată.

Lipsa unei reacţii din partea părţii implicate, în intervalul de timp stabilit de către
organul de control, îndreptăţeşte organul de control să ia decizia pe care o consideră
necesară.

Orice decizie luată privind restricţionarea sau interzicerea introducerii pe piaţă,


punerii în funcţiune sau retragerii de pe piaţă a unor produse trebuie să fie motivată,
producătorul, reprezentantul autorizat al acestuia sau importatorul, după caz, trebuind
să fie informat în scris în acest sens.

Pot fi considerate neconformităţi nesubstanţiale, după caz, fapte ca de exemplu :

a) folosirea şi aplicarea incorectă a marcajului CE în ceea ce priveşte, de


exemplu, forma, mărimea, vizibilitatea, lizibilitatea, caracteristica
marcajului de conformitate CE de a nu putea fi şters ;
b) aplicarea incorectă a altor marcaje de conformitate şi mărci
suplimentare ;
c) neprezentarea imediată a declaraţiei de conformitate EC sau neînsoţirea
produsului de acest document , atunci când este obligatoriu ;
d) neînsoţirea sau însoţirea incompletă a produsului de alte informaţii
prevăzute în reglementarea tehnică aplicabilă ;

217
e) neînscrierea numărului de identificare al organismului notificat alături
de marcajul CE .

Sunt considerate neconformităţi substanţiale, neconformităţile produselor cu


cerinţele esenţiale din reglementăile aplicabile .

În cazul identificării de neconformităţi substanţiale, organul de control trebuie să


ia măsurile necesare pentru a se îndeplini conformitatea, urmărind principiul
proporţionalităţii. In aceste situaţii organul de control trebuie să restricţioneze sau să
interzică introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune a produsului şi să dispună
retragerea acestuia de pe piaţă. Organul de control trebuie să se asigure că aceste
măsuri sunt respectate şi îndeplinite.

Acţiunea de interzicere sau de restricţionare a introducerii pe piaţă ori a punerii în


funcţiune a unui produs poate fi la început temporară, pentru a permite organului de
control să obţină dovezi suficiente cu privire la periculozitatea sau la altă neconfomitate
substanţială a produsului.

Măsura naţională de restricţionare sau de interzicere a introducerii pe piaţă şi


punerii în funcţiune a unui produs ori retragerii unui produs de pe piaţă trebuie să fie
bazată pe dovezi care să constituie mijloace suficiente pentru demonstrarea erorilor
privind proiectarea produsului sau fabricarea acestuia şi care să indice un pericol
prvizibil, potenţial sau actual ori altă neconformitate substanţială, chiar şi în situaţia în
care produsele sunt corect fabricate, instalate, întreţinute şi folosite conform scopului
propus sau rezonabil prevăzut.

În exercitarea atribuţiilor ce îi revin în legătură cu supravegherea pieţei,


personalul organelor de control are dreptul să sigileze produsele care nu îndeplinesc
cerinţele prevăzute în reglementările tehnice.

(1) Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât,


potrivit legii penale să constituie infracţiuni, următoarele fapte care se sancţionează
astfel :

a) nerespectarea cerinţelor esenţiale de sănătate şi securitate, cu


amendă de la 5000 lei la 10000 lei, retragerea de pe piaţă şi / sau
interzicerea utilizării şi introducerii pe piaţă a produselor
neconforme ;
b) neîntocmirea şi nedeţinerea dosarului tehnic, neaplicarea
procedurilor de evaluare a conformităţii, neîntocmirea declaraţiei
de conformitate sau a altor documente care atestă conformitatea,
cu amendă de la 2500 lei la 5000 lei şi interzicerea comercializării
până la o dată stabilită de organul de control al autorităţii
competente împreună cu producătorul, reprezentantul autorizat al
acestuia sau cu importatorul, după caz, pentru eliminarea
neconformităţilor ;
c) neaplicarea marcajului de conformitate, cu amendă de la 2500 lei
la 5000 lei, retragerea de pe piaţă şi / sau interzicerea introducerii
pe piaţă a produselor nemarcate sau marcate incorect ;
d) nerespectarea prevederilor art.15, cu amendă de la 5000 lei la
10000 lei şi retragerea certificatului de recunoaştere.

218
XIV. SUBSTANŢE ŞI PREPARATE CHIMICE PERICULOASE, AGENŢI CHIMICI

1. Directivele europene transpuse în legislţia română în domeniul agenţilor


chimici periculoşi

Directivele europene transpuse în legislaţia româna, în domeniul agenţilor periculoşi


chimici sunt:
▪ Directiva cadru 89/391/CEE, privind introducerea de măsuri pentru încurajarea
îmbunătăţirilor în domeniul sănătăţii şi securităţii muncitorilor la locurile de muncă;
▪ Directiva 98/24/CE (amendată de D 2000/39/CE), cu privire la securitatea şi protecţia
sănătăţii lucrătorilor împotriva riscurilor legate de agenţii chimici la locurile de muncă;
▪ Directiva 90/394/CEE (amendată de D97/42/CE şi D 99/38/CE), referitoare la protecţia
lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni la locurile de
muncă;
▪ Directiva 67/548/CEE, cu amendamentele ulterioare;
▪ Dirctiva 83/477/CEE (amendată de D 91/382/CEE), privind protecţia împotriva riscurilor de
îmbolnăvire şi prevenirea acestor riscuri legate de expunerea la azbest la locul de muncă
▪ Directiva 91/322/CE, pentru stabilirea valorilor limită indicative în scopul implementării
Directivei 80/1107/CEE, privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de
expunerea la agenţi chimici, fizici şi biologici la locul de muncă;
▪ Directiva 94/33/CEE, privind protecţia tinerilor în muncă;
▪ Directiva 92/58/CEE, privind prescripţii minime de semnalizare de securitate şi/sau
sănătate la locul de muncă.

2. Legislaţia română în domeniul agenţilor chimici periculoşi


• Constituţia României;
• LEGEA nr. 53/ 2003, cu modificările şi completările ulterioare - CODUL MUNCII;
• LEGEA nr. 319/2006 a securitatăţii şi sănătăţii în muncă;
• H.G. nr. 1425/2006 ;
• H.G.nr.1218/2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitatte şi sănătate în muncă
pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa agenţilor
chimici;
• H.G.nr.1093/2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate pentru
protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau
mutageni la locul de muncă;
• H.G. nr. 971/2006 privind cerinţele minime de semnalizare de securitate şi /sau de
sănătate la locul de muncă ;

219
• LEGEA nr.126/1995, privind Regimul materiilor explosive, cu modificările şi completările
ulterioare;
• ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 200/ 2000, privind clasificarea, etichetarea şi
ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobată prin LEGEA nr.
451/2001;
• H.G. 490/2002, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 200/2000, privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea
substanţelor şi preparatelor chimice periculoase;
• H.G. 92/2003, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 200/2000, privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea
preparatelor chimice periculoase;
• SR 13253 - Etichetarea substanţelor şi produselor chimice periculoase;
• HG 95/2003, privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în
care sunt implicate substanţe periculoase;
• HG 1300/ 2002 - Notificarea substanţelor chimice;
• HOTĂRÂRE nr. 347/2003, privind restricţionarea introducerii pe piaţă şi a utilizării
anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase;
• HOTĂRÂRE nr. 932/2004 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 347/2003 privind
restricţionarea introducerii pe piaţă şi a utilizării anumitor substanţe şi preparate chimice
periculoase;
• HOTĂRÂRE nr. 63/2002 privind aprobarea Principiilor de bună practică în laborator,
precum şi inspecţia şi verificarea respectării acestora în cazul testărilor effectuate
asupra substanţelor chimice
• Ordinul MIR 608/2002, privind aprobarea Listei europene a substanţelor chimice
notificate – ELINCS;
• OM - MIR 227/2002, privind Inventarul european al substanţelor existente puse pe piaţă
– IESCE;
• HOTĂRÂRE nr. 697/2004 privind aprobarea Procedurii de consimţământ prealabil în
cunoştinţă de cauză pentru controlul importului şi exportului anumitor substanţe şi
preparate chimice periculoase – procedura PIC
• HOTĂRÂRE nr. 2427/2004 privind evaluarea şi controlul riscului substanţelor existente
• ORDONANŢĂ nr. 4/1995, privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de
uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi
silvicultură, aprobata prin LEGEA nr. 85/ 1995;
• H.G. nr. 172/ 5 mai 1997, pentru înfiinţarea Registrului Naţional al Substanţelor Chimice
Potenţial Toxice şi aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare a acestuia;
• HG. 707/ 3 iulie 2002, privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru
Substanţe şi Preparate Chimice Periculoase;
• LEGE nr. 122/ 2002, pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 48/1999, privind
transportul rutier al mărfurilor periculoase;

220
• ORDIN nr. 1147 din 10 decembrie 2002, pentru aprobarea Normativului tehnic privind
depozitarea deşeurilor - construirea, exploatarea, monitorizarea şi închiderea
depozitelor de deşeuri;
• LEGE nr. 346/2002, privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale,
cu modificările şi completările ulterioare;
• ORDIN nr. 553/1791/2002, pentru aprobarea Normelor metodologice privind constituirea
în anul 2003 a Fondului iniţial pentru funcţionarea sistemului de asigurare pentru
accidente de muncă şi boli profesionale;
• LEGEA nr. 360/2003 privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, cu
modificările aduse de Legea nr. 263/2005;

3. Agenţi chimici periculoşi la locul de muncă


3.1. Generalităţi

Procesul muncii presupune realizarea anumitor activităţi, în timp şi spaţiu, pentru care
lucrătorii depun efort fizic şi/sau intelectual, în cadrul unor anumite condiţii date ale mediului de
muncă în care pot exista unul sau mai mulţi factori de risc care pot afecta securitatea şi
sănătatea în muncă a lucrătorilor.
Sănătatea în muncă se defineşte drept acea stare de bunăstare fizică, mentală şi socială
completă şi nu numai datorată lipsei bolilor profesionale sau accidentelor de muncă. În acest
context, se poate aprecia că mediul de muncă şi sănătatea în muncă sunt puternic relaţionate şi
că numai un mediu de muncă sigur şi sănătos poate asigura acea stare de bine fizică, mentală şi
socială.
Factorii de risc ai mediului de muncă, ce pot influenţa în mod negativ sănătatea în muncă
prin modificarea echilibrului fizic, mental şi/sau social al lucrătorilor, care pot produce îmbolnăviri
profesionale sau care pot genera accidente de muncă, pot fi factori de natură chimică, biologică,
fizică şi/sau socială.
Reducerea continuă şi eficientă a riscurilor legate de expunerea la substanţe şi preparate
chimice periculoase la locul de muncă trebuie să fie o preocupare majoră a angajatorilor.
Substanţele şi preparatele chimice periculoase sunt numerose şi variate şi sunt raspândite
în majoritatea locurilor de muncă. Ele prezintă pericole pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor
şi riscuri ca urmare a expunerii de scurtă sau lunga durată sau prin acumularea lor pe termen
lung în organism.
Efectele asupra sănătăţii lucrătorilor expuşi pot fi reversibile sau ireversibile, mai putin
grave sau foarte grave, de tipul cancerelor, disfuncţiilor în reproducere sau anomaliilor
congenitale, care se pot manifesta asupra organismului imediat sau după o perioadă de latentă
ce poate fi uneori mai mare de 10-15 ani.
Pentru a putea asigura protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa
substanţelor şi preparatelor chimice periculoase la locul de muncă, angajatorii trebuie să
cunoască ce sunt agenţii periculoşi, cum se clasifică, modul de pătrundere în organism,
pericolele şi riscurile asociate acestora, ce prevad reglementarile naţionale legale în vigoare
pentru asigurarea cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă impuse de directivele
europene.

221
3.2. Definiţii

Agentul chimic periculos este orice substanţa sau preparat care, datorităproprietăţilor
fizico-chimice, chimice sau toxicologice, şi modului de folosire sau prezenţei acestora la locul de
muncă, prezintă risc pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor.
Mai exact, în înţelesul HG nr. 1218/2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitatte
şi sănătate în muncă pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa
agenţilor chimici
agentul chimic este orice element sau compus chimic, singur sau în amestec, în stare
naturală sau fabricat, utilizat ori eliberat, inclusiv sub formă de deşeuri, prin orice activitate
profesională, fie că este produs intenţionat sau nu, fie că este introdus pe piatţă sau nu.
agent chimic periculos este:
a) orice agent chimic care înntruneşte criteriile de clasificare ca substanţă periculoasă în
conformitate cu anexa nr.1 la Normele metodoligice de aplicare a OUG nr. 200/2000 privind
clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobate
prin HG nr. 490/2002, cu modificările şi completările ulterioare, fie că acea substanţă este
clasificată în temeiul hotărârii menţionate sau nu, cu excepţia substanţelor care întrunesc numai
criteriile de clasificare ca substanţe periculoase pentru mediu;
b) orice agent chimic care întruneşte criteriile de clasificare ca preparat periculos în sensul
Normelor metodologice privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor chimice
periculoase, aprobate prin HG nr. 92/2003, fie acel preparat este clasificat în temeiul hotărârii
menţionate sau nu, cu excepţia acelor preparate care întrunesc numai criteriile de clasificare ca
preparate periculoase pentru mediu;
c) orice agent chimic care, deşi nu întruneşte criteriile de clasificare ca fiindpericulos în
conformitate cu a) şi b), poate prezenta un risc pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor datorită
proprietăţilor sale fizico-chimice, chimice sau toxicologice şi a modului în care este utilizat sau este
prezent la locul de muncă, inclusiv orice agent chimic căruia nu i s-a atribuit o valoare limită de
expunere profesională potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare;
activitatea care implică agenţi chimici- orice proces de muncă în care sunt utilizaţi sau
intenţionează să se utilizeze agenţi chimici, în orice proces, inclusiv producerea, manipularea,
depozitarea, transportulori eliminarea şi tratarea , sau orice asemenea proces de muncă din care
rezultă agenţi chimici;
valoarea limită de expunere profesională- limita mediei ponderate în funcţie de timp a
concentraţiei unui asgent chimic în aerul zonei în care respiră un luncrător, pentru o perioadă de
referinţă specificată, pentru 8 ore sau pentru un termen mai scurt de maximum 15 minute;
valoarea limită biologică - limita concentraţiei, în mediul său biologic d ereferinţă, a unui
agent chimic relevant, a metabolitului sau a unui indicator al efectului;
supravegherea medicală – evaluarea medicală a unui lucrător pentru a se determina starea
sănătăţii sale, în relaţie cu expunerea la agenţii chimici specifici locului de muncă;
pericol – proprietatea intrinsecă, cu potenţial de a dăuna, a unui agent chimic;
risc – probabilitatea ca potenţialul de a dăuna, să producă efecte în condiţiile utilizării
şi/sau expunerii;
In înţelesul H.G.nr.1093/2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate
pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate