UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE

SPECIALIZAREA – ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Precizări terminologice şi metodologice suplimentare

– lucrare realizată în cadrul seminarului
„Medicină socială” –
Conferentiar univ. dr. SIMONA STANCIU

ŢIGAN LAURA
ASISTENŢĂ SOCIALĂ, anul I
22.11.2010
 “Demografie şi sociologia populaţiei. Fenomene demografice”

Precizări terminologice şi metodologice suplimentare

Autorul Traian Rotariu îşi propune să treacă în revistă câteva noţiuni de nuanţă
tehnică, ce sunt indispensabile înţelegerii demersului demografic şi care trebuie precizate de
la început, pentru că în jargonul demografilor, ele primesc o determinaţie foarte precisă.
El începe cu triada cohortă, generaţie, promoţie. Ca si alte notiuni demografice, si
acestea sunt legate de timp, ca dimensiune cu multiple fatete in analiza demografica. Avem
nevoie de un interval suficient de mare pentru a se produce o masa statistica de evenimente
demografice. De regula, acest interval de colectare a unei mase de evenimente demografice
este anul calendaristic. Indivizii care participa la realizarea unui eveniment demografic intr-
un asemenea interval de timp (relativ scurt) formeaza ceea ce se numeste, cu un termen
generic (adica valabil indiferent de tipul evenimentului in cauza), o cohorta. In cazul
casatoriilor, termenul se particularizeaza in promotie (promotia de casatoriti sau de casatorii
– si in sensul de cupluri), iar in cazul nasterilor – mai exact, al nascutilor – „cohorta” devine
generatie. Vom vorbi deci de „generatia 1900” in sensul de totalitate a indivizilor nascuti
intr-o populatie intre 1 ianuarie si 31 decembrie 1900. Conceptul de „cohorta” este esential
pentru precizarea si circumscrierea unui fenomen demografic. De exemplu, pentru analiza
divortialitatii se poate porni de la o cohorta de casatorii (cei casatoriti in, sa zicem, 1950 sau
in intervalul cincinal 1951-1955) si sa urmarim in timp ce s-a intamplat cu aceste casatorii.
Metoda ne permite sa facem comparatii in timp, luand din aceeasi populatie promotii
anterioare sau posterioare acesteia, sau in spatiu, luand promotii de casatorii similare din alte
populatii.
Autorul continuă prin a susţine faptul că o asemenea modalitate de a trata
manifestarea unui fenomen se numeşte analiză din perspectivă longitudinală. Ea se
particularizeaza prin aceea ca porneste de la o categorie de indivizi care s-au supus cu totii, in
acelasi timp, unui fenomen demografic, deci putem presupune ca destinul lor fata de un alt
fenomen nu e determinat de plasarea pe axa timpului a acestui moment de inceput.
Fireste ca exista si un alt punct de vedere din care sa privim desfasurarea unui
fenomen demografic. În acest caz este vorba de o perspectivă transversală sau de moment,
caracterizata prin aceea ca manifestarea fenomenului este inregistrata pe un interval scurt de
timp - acel interval de referinta minimal necesar pentru colectarea evenimentelor capabil sa
dea contur statistic unui fenomen si care, cel mai adesea, se reduce la anul calendaristic.
Avantajul unei asemenea analize transversale este acela ca se circumscrie clar un fragment
scurt de timp cand se produc evenimentele, oamenii aflandu-se deci, cu totii, in conditii
similare, adica intr-o situatie ce se manifesta aici si acum. Se intelege asadar ca fiecare din
cele doua perspective are avantajele si dezavantajele ei, valente si limite care – lucru extrem
de important – sunt variabile in functie de fenomenele demografice cercetate. Se poate afirma
ca perspectiva transversala este preferabila atunci cand manifestarile unui fenomen sunt
dependente mai mult de conditiile prezente, de moment, iar cea longitudinala este mai
graitoare atunci cand evenimentele demografice posibile sau care se produc efectiv intr-o
populatie, in fiecare clipa, depind de ceea ce s-a intamplat anterior pe acea linie.
Alţi termeni definiţi de către autor sunt: indice şi indicator. Sunt doi termeni care, in
demografie, se folosesc frecvent cu acelasi inteles. Dupa cum se stie, in statistica economica,
prin indice (index number) se desemneaza, in principiu, o valoare relativa care exprima
evolutia in timp a unei marimi. In sociologie, prin indicator se intelege orice construct cu
ajutorul caruia se poate evidentia un aspect al realitatii empirice cercetate. Este un indicator
de calitate a vietii, de exemplu, si faptul ca omul poseda sau nu autoturism, dar si raspunsul
la o intrebare de evaluare subiectiva, de tipul celor de satisfactie cu anumite aspecte ale vietii.
In demografie, cei doi termeni nu sunt clar departajati. In general, ei exprima starea unui
fenomen demografic sub o forma cantitativa, care, in cele mai multe cazuri, dar nu exclusiv,
se prezinta ca o marime relativa, adica un raport capabil sa exprime un fenomen. Pentru
exemplificarea diversitatii tipurilor de astfel de valori, sa observam ca un indicator
demografic este si varsta medie a mamelor la nastere, intr-un an calendaristic (deci un indice
statistic de pozitie), si proportia fetelor in randul nascutilor vii (deci o frecventa relativa), si
procentul de crestere a populatiei intr-un an (deci un index number) etc. Se intelege ca fiecare
indice se defineste intr-un context problematic dat si de aici deriva si semnificatia lui.
Totusi, doua tipuri de indicatori cu care lucreaza demografia necesita o atentie
speciala, din cauza aplicabilitatii lor foarte extinse, precum si datorita faptului ca este vorba
de indici specifici demografiei. E vorba de rate şi probabilităţi. Rata (rate, in engleza; taux,
in franceza) este un indice ce exprima intensitatea cu care se manifesta un fenomen
demografic in cursul unei perioade de timp calendaristic sau de-a lungul unei durate in
desfasurarea fenomenului, in perspectiva longitudinala. Formula standard de calculare a ratei
este un raport in care la numarator se afla numarul evenimentelor demografice petrecute in
intervalul considerat, iar la numitor, populatia medie pe acest interval. Important este ca aici
intervine ideea ca unui volum de populatie ii corespunde un volum de evenimente
demografice, iar prin raportarea ultimei cifre la prima se obtine un indice, in sens de marime
relativa, cu rol de a exprima intensitatea fenomenului in populatie. Cealalta notiune, cea de
probabilitate (probability, in engleza; quotient, in franceza), are o semnificatie aparent
apropiata de cea a ratei, dar intre ele exista diferente foarte clare. Probabilitatea, asa cum o
arata numele, arata ce sanse exista ca pe un interval de timp (care poate insemna nu numai un
interval intre doua date calendaristice, ci si intre doua aniversari de varsta ori de durata a
casatoriei etc.) sa se petreaca intr-o populatie un eveniment demografic. In general, o
probabilitate se defineste ca raport intre un numar de indivizi participanti la un eveniment
demografic si populatia initiala din care acestia se recruteaza. Datorita valorilor foarte mici
pe care le inregistreaza atat ratele, cat si probabilitatile (acestea fiind marimi subunitare cu
multe zerouri dupa virgula), demografii obisnuiesc sa le inmulteasca cu 1000, exprimandu-se
astfel intensitatea sau sansa la mia de indivizi (de tipul celor care formeaza numitorul). In
limbajul statistic, acest mod de prezentare se numeste in promile si se marcheaza cu semnul
‰.

Bibliografie:
Rotariu, Traian, Demografie şi sociologia populaţiei. Fenomene demografice, Ed. Polirom,
Iaşi, 2003.