P. 1
Limbaj, comunicare_causneanu

Limbaj, comunicare_causneanu

|Views: 337|Likes:
Published by Cristof Danutza

More info:

Published by: Cristof Danutza on Jan 14, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/06/2015

pdf

text

original

4

La aproximativ 20 de luni este faza grarnaticala opusa din punet de vedere al sensului cuvantului-fraza; exprimand 0 constatare, copilul se indica. pe sine la persoana a treia etc.

La inceputul celui de-a! treilea an apar elementele esentiale ale structurii sintactice, tnsa mai exista inca stangacii, deformari care dau limbajului copilului un aspect hazliu, acestea eliminandu-se de la sine daca adultul nu Ie fixeaza prin "babytalk". La 3 ani este ~i "a doua varsta a intrebarilor", este varsta lui "pentru ceT', cand copilul doreste sl1 afle nu atat nurnele obiectelor, cat scopul lor de a fl. Acest "pentru eel" are 0 functie dubla: intelectuala. dar ~i afectiva, pentru cA il ajuta pe copil sa-si alunge frica si nelinistea.

Limbajul format de copil prezinta trei aspecte diferite:

• insoteste toate activitatile copilului, fiind "umbra actiunii";

• are un aspect de comunicare sociala: copilul dorind sa. fie ascultat, da ordine celorlalti (rnai ales parintilor);

• aspectul initial de joe vocal nu dispare integral.

P. Osterrietb ("Introducere in psihologia copilului", Buc. 1976) afirma ca limbaj ul contribui e la "obiecti varea universului $1 a individul ui", permitand reconstituirea trecutului ~i anticiparea viitorului, prin interiorizarea sa treptata contribuie la structurarea gandirii pe care 0 formeaza conform normelor colectivitatii care-I emite, deci limbajul este ~i un important factor de sociaJizare.

Exista doi factori deosebit de irnportanti aflati In contact direct, care determina si influenteaza aparitia $i dezvoltarea limbajului: realizarea posibilitatilor proprii speciei umane $i influenta actuala a mediului ~i a civilizatiei.

Acesti doi factori, in conditii normale, depind unul de celalalt.

Functia sirnbolica a gandirii copilului il ajuta sa inteleaga limbajul adultului.

Realizarea acestei functii simbolice presupune abilita~i care tin de specia umaria, transmise genetic, dar $i de viata sociala in mediu uman.

Functia limbajului este, in mod esential, cea de cornunicare.

Dobandirea lirnbajului presupune indeplinirea a doua conditii, dupa parerea lui M. Vincent (M. Debesse - "Psihologia copilului de la nastere la adolescenta", 1970): prima conditie este elaborarea materialului fonetic iar cea de-a doua este reprezentata de aparitia si dezvoltarea functiei simbolice.

5

Materialul fonetic

Este constituit din discrirninarea auditiva ~i posibilitatea emisiunii de sunete.

Aceste elemente sunt indispensabile pentru achizitionarea lirnbajului.

La inceput apare ganguritul care este ca un exercitiu motor ~I nu este controlat de functia auditive (se observa la inceput si la surzi).

Curand se vor stabili legaturi intre senzatiile auditive $i senzatiile rnusculare ~i vibratorii, copilui descoperind concomitenta acestora si incercand sa Ie adapteze. Aceasta activitate realizata de cafre copil este dependents de mediul inconjurator, fiind redusa sau inta.rit~ de limbajul auzit Copilul "raspunde mediului" pnn fenomenul de "contagiune ernotionala $1 acornpaniament" descris de Wall on.

Copilul apoi, auzind un sunet, tinde s<1-1 emita, eu conditia ca acest sunet sa. faca parte din repertoriui obisnuit. Aceasta este prima faza a imitatiei, spune Vincent, care nu este forrnativa, dar care pregateste asimilarea fonemelor Iimbii, lmitatia consta in a stapani fonemele, prin descoperirea $i fixarea ansamblurilor de contractu musculare care permit ernisia aeestora. Aceasta activitate se realizeaza prin controlul auzului, prin corectari.

Functia simbolica

La varsta de 10 1uni copilul lntelege semnificatia cuvintelor pe care Ie asociaza eu ceea ce se petrece In juruJ sau, pronunta primele cuvinte prin care doreste sa se faca inteles, cere sau refuza ceva.

Nu se poate stabili eu preeizie momentul aparitiei pnrnei semnificatii in limbajul oral a1 copilului.

Acum se observa primele incercan intentionate de comunieare, aproximativ in acelasi timp eu aparitia primelor cuvinte "luate" din limbajul adultului care se pot identifiea. Limbajul adultului este model, dar ~i stimulent pentru copil.

Pentru a se adapta realitati: "totale", copilul incepe prin a face legatura intre semn $i obiect. Nu se stie daca acesta numeste obiectul atunei cand stie sa-l distinga sau viceversa, daca numele obiectului ii da acestuia individualitate.

Limbajul apare concormtent eu reprezentarea. Reprezentarea $1 functia simbolica sunt foarte apropiate.

6

Etapele asimilarii limbajului

Dupa parerea lui M. Cohen asirnilarea limbajului presupune patru etape: prima etapa este aparitia primelor elemente de comunicare, a doua 0 constitute multiplicarea elementelor de comunicare folosite izolat, a treia este aparitia sintezelor iar a patra aparitia formelor gramaticale ale limbajului adult.

Intrarea in scoala face ca dezvoltarea ~j perfectionarea lirnbajului sa se faca sub influenta rnediului social.

Dupa varsta de 6 am, datorita scris-cititului, copilul capata constunta lirnbajului.

7

CAPITOLUL II

MECANISMELE LIMBAJULUI ORAL

in comunicarea verbals participa atat sisteme aferente, cat si sisteme eferente

a carer activitate, la oamenii normali, asigura emiterea ~i receptionarea vorbirii.

Sistemul aferent este format din:

-analizatorul auditiv, cu rol In receptionarea vorbirii;

-analizatorul vizual, cu rol predominant la surzi;

-analizatorul tactil, pentru perceperea limbajului scris la orbi;

-analizatorul kinestezic, eu rol in vorbire, dar si in scriere.

Sistemul eferent este alcatuit din elemente morrice. Acestea pun in functiune aparatul de emisie, atat pentru vorbirea orala, cat si pentru vorbirea interna (limbajuJ intern). Aceste elemente pun in functiune si muschii rnainii in vederea scrierii.

Aparatele peri fence sunt coordonate de etajele superioare ale sistemului nervos central ~i ale scoartei cerebrale.

Din punet de vedere rnorfo-functional, aparatul periferic al producerii lirnbajului oral este format din: cavitatea bucala eu componentele sale: lirnba, dintii, buzele, bolta palatina ~i arcadele dentare, faringele, laringele, nasul ~i traheea, acestea indeplinind totodata si functii organice, senzoriale sau instinctuale.

Sistemul periferic al receptionarii vorbirii este format din: aparatul auditiv (ureche, cal de conducere a irnpulsurilor auditive, centri auditivi din cortex), aparatul vizual si aparatul tactil.

A paratu I vizuaJ ~i eel tactil au un rol insernnat in cazurile de deficienta senzoriala, dar si in perceptia vorbirii la omul normal.

N. I. Jinkin opineaza ca aparatul periferic al vorbirii sonore are trei componente: energetica, generatoare ~i rezonatoare.

Componenta energetica

Este reprezentata de energia aerului expulzat din plamani, care trece apoi prin trahee, cavitatea nazala si bucala,

8

Vorbirea sonora normals se realizeaza numai in timpul expiratiei, in tirnp ce in cazurile de balbaiaHi ~i de dislalie grava, subiectul se poticneste, emitand sunetele ~i in timpul inspiratiei.

Componenta generatoare este fermata din laringe ~i corzile vocale, pe de 0 parte, ~j de bolta palatina, pe de alta parte.

Componenta rezonatoare este alcatuita din cavitatea toracica, gura, faringele si rarnificatiile sale, cavitatea nazala si nazo-faringiala.

Anumite anomalii ale organului periferic de producere a vorbirii determine dislal ii mecanice accentuate, iar rinolali i Ie (urmare a malformati i I or congenitale labio-maxilo-palatine) au un TOI negativ asupra vorbirii, dar mai ales asupra dezvoltarii psihice generale ~i a formarii personalitatii,

Activitatea de vorbire se realizeaza sub influenta irnpulsului efector ce rezulta in urma stimularii neuronilor motori de catre impulsurile aferente.

Centrii nervosi situati pe traiectul encefalului pun in miscare, datorita irnpulsurilor efectoare, muschii aparatului fonoarticulator,

Rolul hotarator in realizarea $i coordonarea activitatii vorbirii ll are scoarta cerebrala (centri i lirnbaj ul ui se afl a In lobii frontal si parietal din emisfera stanga).

Producerea limbajului lnsa, nu se poate realiza in conditii normale, in afara receptiei vorbirii, receptie care se face prin intermediul auzului, Auzul determina analiza ~i sinteza vorbirii : intensitate, frecventa, succesiunea sunetelor si a cuvintelor. Aceste operatii se claborcaza si se dezvolta pe parcursul evolutiei ontogenetice.

Pentru perceptia vorbirii, cuvintele trebuie sa aiba 0 anumita intensitate peste valoarea prag a analizatorului auditiv ~i sa poata f diferentiate fatA de fond. Intensitatea sunetelor in cadrul cuvantului nu este uniforms, vocalele avand intensitate mai mare decal consoanele.

Din punct de vedere al frecventei, unele cuvinte sunt lnalte (vocaleJe), altele medii (consoanele deschise), iar altele joase (guturalele "g", "h" mai ales).

Perceptia vorbirii se face si in functie de coeficientul de descifrabilitate (rezistenta perceptiei auditive la influentele care 0 pot deranja), - M. Golu - "Principii de psihologie cibernetica"

In ontogeneza, elementele de receptare $i intelegere a vorbirii se dezvolta inaintea capacitatii de a vorbi independent.

9

Caracteristicile fonemelor

AI. Rosetti afinna eli vocalele se formeaza in laringe, tar consoanele in cavitatea bucala.

Exista patru categorii de sunete: vocaJe, consoane, lichide (au caracteristicile comune atat vocalelor, dt si consoanelor) si globale (nu sunt in totalitate nici vocale, niei consoane - "h" aspirat de exemplu).

Dupa AI. Graur in limba romana sunt 47 de foneme: 7 vocate si 40 consoane.

Vocalele au 0 intensitate mai mare decat consoanele, dar 0 frecventa mai mica. Durata vocalelor este mai mare decat durata consoanelor, frecventa lor in limba rornana fiind de 49%. In ernisia vocalelor, curentul de aer iese liber tarn sa intarnpine rezistenta, in timp ce in cazul consoanelor, au lac inchiderea si deschiderea brusca a canalului de emisie.

Dupa modul in care participa organele periferice la emisia fonemelor, acestea se pot clasifica in mod diferit.

AI. Rosetti clasifica vocaJele, dupa cum spune E. Verza, astfel:

I. In functie de locul de articulatie: -anterioare ~i prepaJate (e.i)

-rnediale (a,a)

-postpalate (u,o)

-vocala neutra (a)

II. Dupa gradul de inchidere/deschidere -deschise: a

-semideschise: 0, e, Ii, a

-inchise: u, i, 1

Consoanele erau clasificate astfel:

Dupa rnodul de articulare: -fricative (u, z, f,j, s, S, h)

-ocluzive (b, c, d, g, p, t)

-semiocluzive (africate: c-cer; g-ger)

-laterale (J)

-vibrante (r)

Dupa rnodalitatea vibratiilor laringiene: -sonore (b, d, g, v, Z, j, g)

-surde (p, t, c, f, s, S, t, C, h)

10

Dupa existenta/abscnta vibratiilor nazale: -nazale (n, m)

-orale (b, d etc.)

DupA locul unde sunt articulate: -bilabiale (b, m, p, u)

-labio-dentale (f v, I)

-apico-dentale (d, t, I, n)

-alveolare (5, ~, g, c, g, z)

-dorso-palatale (c-chin, g-ghem)

Dupa locul limbii stabil in contact cu 0 anumita regiune din cavitatea bucala: antero-Iinguale (d, u, t), medio-linguale, dorsale (j, s, c, g) ~i postero-linguale (c, g).

Dupa existenta/inexistenta unui contact accesoriu intre lirnba si balta palatina consoanele sunt de doua feluri: dure (m, n, ... ) ~j palatizatc.

Grupurile fonetice formeaza silabe-unitati ale pronuntarii. La emiterea lor participa cele trei sisterne periferice: generator, rezonator ~i energetic.

Combinarea silabelor duce la alcatuirea cuvantului ce formeaza unitali mai mari - sintagmele,

Lirnbajul este un sistern deschis cu autoreglare care se perfectioneaza ~i se echilibreaza in functie de starea interna a celui ce cornunica, emitatorul (E), dar si de capacitatea de receptionare ~i intelegere a interlocutorului, receptorul (R).

Relatia lim baj-comportament

Lirnbajul a constituit ~l constitute obiectuJ de srudiu 81 unor discipline psihologice, dar si aJ li ngvistici i, psiho-l ingvisticii, eibernetici i.

Datorita lirnbajului, oamenii se integreaza in societate comunicand intre ei, tsi transmit experiente!e din generatie in generatie, aeesta fiind un bun ce apartine tuturor oamenilor.

Prin limbaj omul isi regleaza propriul comportament, dar ~i pe eel al celui ce receptioneaza informatia transrnisa, deoarece limbajuJ are un rol foarte important in reglarea proceselor psihice.

Ombredane vorbeste de cinci functii ale limbajului, ee se dezvolta odata eu evolutia acestuia: functia afectiva, functia ludica, functia practica, functia dialectica ~i functia reprezentativa.

"

Marx: si Engels afinnau despre relatia dintre lirnbaj ~i constiinta: "Limba e la fel de veche ca ~i constiinta: limba e constiinta reala, practice ~i existents pentru alti oameni", insa limba nu se confunda eu lirnbajul.

Comunicarea verbals (limbajul expresiv) $1 receptionarea informatiilor (lirnbajul irnpresiv) reprezinta 0 caracteristica cornportamentala proprie fiecarui individ. Ins~i cornportamentul este 0 modalitate de comunicare.

Ca manifestare a cornportarnentului, limbajul se exprima sub diferite forme, cea mai frecvent folosita fiind vorbirea, care, conform opiniei lui T. Slama-Cazacu, reprezinta "realizarea verbals a comunicarii".

Prin vorbire se exprima 0 atitudine, 0 parere personala, se influenteaza receptorul (auditoriul) si eomportamentuI acestuia. Receptorul i~i poate forma 0 parere personals despre vorbitor, parere ce poate corespunde sau nu realitatii.

In general, conduits verbal a se modifica In functie de evolutia psihica a ornului, de nivelul dezvoltarii sale, de varsta, sex, rnotivatie.

InsA cele mai importante relatii sunt cele care se dezvolta intre conduita verbala si dezvoltarea psihica generala ~i intre conduits verbala $i gradul de normalitate al vorbirii (sau tulburarile sale). Tulburarile lirnbajului influenteaza in mod negativ conduita verbals.

Vorbirea este influenfata in mare masura de gradul de cultura al omului sau de relatia dintre vorbitor si interlocutor. Ea exprirna toate particularitatile personalitatii, insusirile caracterului, ale temperamentului si ale aptitudinilor verbale ale vorbitorului.

Prin vorbire se dezvaluie tulburarile mecanisrnelor logice operante.

In cazurile de b§lb§iala ~i dislalie grava, tulburarile de vorbire pot fi ascunse de catre vorbitor 'in timpul desfasurarii unui dialog, monologul evidentiindu-le.

J. Piaget afirma ca aceasta conduita verbals este superioara conduitei senzorio-motorie ~i se deosebeste de aceasta din urma prin urmatoarele caraeteristici: poate introduce scheme de operatii anticipative, da posibilitatea gandirii sa se extinda in timp si spatiu nelimitat iar eu ajutorul limbajuJui gandirea cuprinde ansambluri de relatii simultane, ale actiunilor ~i efectelor probabile.

Copilul, in cursul dezvoltarii sale psihice, tsi insuseste noi modele de conduita verbala, la inceput spontan ~i apoi in scoala, cand are loc asa-zisa "culturalizare" a conduitei verbale.

12

Tulburarile de Iimbaj in general schimba conduits verbals. schimbari care nu sunt profunde, lnsa are loc 0 crestere a tensi unii nervoase datorata constientizarii acestor tulburari,

Conduita verbals exprirna sentimentele, trairile ernotionale, motivatiile noastre la un moment dat ~i este supusa unui control riguros aJ constiintei.

Factorii ce influenteaza conduita verbala sunt:

a) Mediul social in care traieste individul.

b) Arnbianta in care se rnanifesta (poate fi stimulativa sau inhibitorie),

c) Predispozitiile individuale, aptitudinile pentru Iimbaj,

d) Caracteristicile specifice sexul ui (lntr-un experiment facut se evidentiaza faptul cil la fete conduita verbals contine un numar mai mare de cuvinte [atii de conduita verbals a baierilor, intr-o situatie identica).

Conduita verbala este reglata de latura calitativa a inforrnatiei, din punet de vedere semantic, dar $i pragmatic.

Cuvantul cu incarcatura sa semantica $i pragmatics reprezinta instrurnentul de baza in regJarea comportamentului.

13

CAPITOLUL III

COMUNICAREA

FoRMA DE RELATIONARE A COPILULUI CU CElLALTI

Activitatea mainilor este prirnul mod de stabilire a relatiilor dintre om si obiectele din juru\ sau, este forma prirnara de comunieare.

LimbajuJ s-a constituit ca un sistem de comunicare pluridimensional ~J multiform.

C. Paunescu in "Limbaj ~i intelect" (Buc. 1973) afirma ca timbajul articuJatinstrument a1 progresului - este unicul sistern de transmitere a unei informatii esentializate ce rezulta din cunoastere ~i creativitate (pag.12),

Inainte de teoria functiei semiotice a lui 1. Piaget, In filosofia veche indiana a existat 0 teorie a logosului "Sphata" - cuvantul, fraza este un singur simbol semnificant.

Personalitatea umana trebuie sa pleee de la limbaj - "cornportarnentul verbal este mijlocul eel mai freevent utilizat pentru a trece de la cornportarnentul particular la eel colectiv" (S.A Miller - "Langage et communication", P. U.F, Paris, 1956 pag.

8).

Abordarea limbajului ca sistem de cornurucare determina punerea In interrelatie a eelor patru planuri ale acestuia: planul energetic, planul informational, planul semantic si planul pragmatic.

MesajuJ se transrnite printr-un cod. In comurucarea interumana codul principal este eel verbal.

o limbs (instrumentul comunicarii) reprezinta 0 colectie de elemente de tipul sunetelor, semnelor grafice, care sunt unitatile limbii respective. Ele formeaza multirnea R - repertoriul limbii. UniHl~ile ce apartin multimii R se cornbina, determina texte (enunturi).

CopiluJ are dificultati in a se adapta la mediul inconjurator, la viata socio-culturala, datorita unor tulburari sau deficiente de comunieare nedepistate si nerezolvate la timp.

Fiinta umaria relationeaza cu rnediul pnn comumcare, cerinta umana fundamental a., cum spun E. Vrasmas $i C. Stanica, autoarele lucrarii "Terapia tulburarilor de limbaj. lnrervenui logopedice" (EOP, Buc. 1997)

14

"Comunicarea, in spetii este un prvces complex de schimb de energie, substantd, informatie care ancoreaz/i omul in determinantele sale de sistem complex bio-psiho-social" .

Comunicarea mama-copil este timpurie, reprezinta prima sursa a relatiei socio-afective, ~i influenteaza hotarator relatiile dintre cei doi.

Comunicarea interpersonal a se va desavarsi adam eu apantia si dezvoltarea limbajului de la eel mirnico-gestual spre eel verbal articulator ~j apoi grafic,

Limbajul verbal este eel mai usor de observat si identificat pnn caracteristicile emisiei sale (articulare, forma, sens, ton, directie, semnificatie etc.) ~i receptiei sale (compatibilitatea de limbaj, integritatea analizatorilor, dispozitia de receptie etc.).

Cornunicarea interrnodala este 0 alta forma a cornunicarii care se formeaza ~i se dezvolta la copil pe masura ce acesta face cunostinta si cucereste lumea obieetelor si a naturii, lurnea rnateriala,

In primul an de viata, comunicarea nonverbala (CNV), fermata din gestica, mimica si atitudine corporal A se conjuga treptat cu comunicarea verbals.

Ganguritul este materia prima a vorbirii. Vocabularul cuprinde mal iotAi cuvinte neclare care apoi devin clare.

Procesul lalatiunii (in jurul varstei de 5 luni) - faza superioara a ganguritului - este "0 expresie articulata si consta intr-o ernisie de repetitii de silabe (reactie circulara)" (U. Schiopu, E. Verza - "Psihologia varstelor - ciclurile vietii" Bue.1995).

Spre sfarsitul lunii a 10-a apar primele cuvinte "molecule ale vocabularului", reduse ca material fonetic.

Cand exists disonanta intre comunicarea verbala ~j CNV In familie sau cresa, dezvoltarea limbajului $i a intelectului copilului manifesta stagnari.

Comunicarea verbala determina conduite noi la copil, cum ar fi: sirnpatia si antipatia;

evaluarea "cah" (-) si "gigea" (+); gelozia;

timiditatea ;

simularea;

imitatia la cerere,

15

• '* ... ~..:....4.

In prima copili1rie (de la 1 Ja 3 ani) se invatA comunicarea verbala, Exista trei feluri de limbaj in aceasta perioada:

Limbajul "mic" face legatura dintre copil si cei din jurul sau si coniine onomatopee, holofraze;

Limbajul situativ coniine cuvinte concrete insotite de exclarnatii nurneroase si de CNV. Acest limbaj exista dupa varsta de 2 ani ~i se mentine pana la 5-6 ani. La 2 ani limbajul "mic" se transforma in lirnbaj situativ.

Limbajul contextual evolueaza paralel cu eel situativ pe care mai apoi 11 va domina .

Treptat se vor verbaliza senzatiile olfactive, gustative eu evaluari: bun, rau etc. apoi se verbalizeaza rnirosurile, scalele rudirnentare ale evaluarii: nne-mare, usor-greu, cald-rece.

Verbalizarea culorilor se produce treptat, mai lntai se percep ~i se denurnesc culorile vii.

Acum se verbalizeaza ~i senzatiile auditive din punet de vedere al sursei (pisica a mieunat), dar ~i senzatiile interne ("pe Nelu Il doale bultica"),

Vocabularul copilului la 3 ani contine aproximativ 1100 de cuvinte.

Cei doi autori, U. Schiopu ~i E. Verza, afirma cil exista doua principii ce actioneaza in structurile de pronuntie:

Principiul economiei - inlocuirea articularilor dificile cu cele usor de pronuntat ~iprincipiu/ tendiruei de repetitie, rnai ales in tendinta de repetitie a silabei accentuate a cuvintelor.

A doua copiiarie (de la 3 la 6 ani) - perioada prescolara Limbajul face In aceasta perioada numeroase progrese.

Unii autori (Ch. Buhler, W. Stern) clasifica vocabularul in rnediu, maxim ~i minim la copiii pana ia 6 ani astfel:

3 ani-maxim circa 1000 de cuvinte mediu circa 700-800 de cuvinte minim circa 400 de cuvinte

6 ani-maxim 2500 de cuvinte

mediu 2000 de cuvinte

minim 1500 de cuvinte

Se cornplica structura propozitiilor, sc foJosesc numeroase adjective. lncepe sa se alcatuiasca contextul, propozitiile devin rnai lungi ~i mai complexe.

16

Oefectele de vorbire (de pronuntie) din aceasta perioada eer tratarnent logopedic. Ele sunt dislalii, tulburari de ritrn ~i de debit, defecte de rezonanta Si rnotricitate verbals (bradi si tahilalii), Apar ~i anumite forme ale mutismului electiv, logofobii, afonii,

A treia copiB1rie (de la 6 13 10-1 I ani) - perioada scolara

La intrarea in scoala, gradul dezvoltarii limbajului copiilor difera din punct de vedere al nivelului expnmaru, al laturii fonetice a Iimbajului oral (dialecte, jargoane), al strueturi j vocabularul UI, nivel UJUI exprimarii literare si gramaticale. Mai pot aparea ~i neinjelegeri partiale sau totale ale sensului cuvintelor, nesesizarea sensului figurat, omisiuni de litere, inlocuiri, dezacorduri, dificultati In probleme de

omomrme.

Competenta lingvistica este mal dezvoitata decat perforrnanta verbala. Vocabularul copilului (activ Si pasiv) cuprinde aproximativ 1500-2500 de cuvinte, la inceputul perioadei scolare. La sfarsitul perioadei scolare vocabularul activ va ajunge la 1500-1600 de cuvinte, iar eel totalla 4000-4500 de euvinte.

Distorsiunile comunicarii determina tulburari, perturbari ale relatiilor eu cei din jur ~i eu natura, ducand la deforrnarea imaginii de sine ~i la pierderea increderii In propriiJe forte, a respectuJui pentru sine,

Comuniearea trebuie sa indeplineasca 0 conditie principala, ~J anume integritatea organica ~i functionala a sistemelor principale de relatie ale copilului. AstfeJ, in acest proces sunt implicate anumite componente ale dezvoltarii psihice precum: componenta senzoriala (auditive. vizuala, kinestezica), eomponenta operatorie $i de comprehensiune, componenta socio-afectiva. Aceste componente sunt antrenate de limbaj care reprezinta suportul cornunicarii.

In construirea pe etape a limbajului, de la eel rnimico-gestual Ia eel verbal Si apoi Ja eel grafic, eomunicarea se realizeaza prin interdependenta celor trei componente mentionate mai sus.

Diflcultil]] $i tulburari de comunicare

o tulburare de lirnbaj, oricare ar f ea, constituie 0 bariera in comunicare. Terapia Iimbajului se circumscrie terapiei cornunicarii.

Comunicarea antreneaza acte $i scheme operationale de la simplu la complex, afirma cele doua autoare, E. Vrasmas si C Stanidi. ("Terapia tulburarilor de lirnbaj.

[ 7

Interventii logopedice", Buc.1997). Astfel, precizeaza ele, pentru identificarea mecanisme lor de comunicare exists urmatoarele conduite:

-simple - in functie de analizatorii irnplicati: V3z, auz, tact, miscare, rniros, gust;

-cornplexe, precum: -a privi si a gasi cu privirea obiectele;

-a manipula obiectele;

-a alege comportamente adecvate diferitelor obiecte;

-a indeplini rna; multe sarcini;

-a intelege pozitia obiectelor;

-a recunoaste si intelege sunetele;

-a irnita actiuni;

-a imita sunetele rostite;

-a folosi jocuJ de imaginatie.

-care cer operatii intelectuale:

-a intelege sensul cuvintelor;

-a crea cuvinte;

-a lntelege sensu] lirnbajului;

-a produce expresi i complexe de limbaj;

-a se exprima prin limbajul nonverbal etc.

Aceste conduite, in mod obisnuit, se formeaza la copil pe 1a 2,5 ani.

o sene de autori identifica dificultatile de comunicare eu cele de invatare, altii considera eli aceste dificultati constituie doar 0 parte a dificultatilor de tnvatare. in zilele noastre exista parerea conform careia in dificultatile de comunicare intra: deficientele de lirnbaj, vorbire si auz.

Prima forma de comunieare a copilului este prin miscare, la inceput baotica ~i apoi din ce in ce mai organizata,

Evaluarea comunicarii

lnstrumentele de evaluare - fisa de observare

Fisa de observare se bazeaza pe observatia directa $1 indirecta. Informatiile fumizate de aceasta pot f culese direct de catre terapeut sau indirect, din discutiile cu parintii sau eu eei ce-J au in grija pe copi!.

18

Acest instrument se aplica fie la varste miei, fie In cazul deficientelor foarte grave (severe), cand limbajul nu este structurat.

Structura fisei de observatie se constituie pe patru dornenii: primul domeniu 11 constituie relatiile copilului eu activitatea si jocul, al doilea este format din relatiile copilului eu obiectele, al treilea din relatiile copilului cu ceilalti (adulti ~i copii), iar ultimul din relatiile copiluJui Cll sine.

inregistnlrile in aceasta fi~a trebuie sa raspunda mai ales la intrebari ca: "Ce poate face?"/"Cum face?" copilul.

Directiile in care se realizeaza tnsemnarile sunt:

Din punct de vedere intelectual: -ce stie ~i cum foloseste ceea ce stie; -cum rezolva diferite probleme (curiozitate, stil de abordare, metoda de lnvatare, limbajul verbal ~i nonverbal, cum intelege, analizeaza, sintetizeaza, rnernoreaza, ordoneaza etc.).

Din punct de vedere fiztc: miscari grosiere si fine, coordonare vizuala ~i motorie, coordonare ochi-rnana etc.

Din punct de vedere socto-emotional:

-sfera relatiilor cu alti copii ~i ell adultii;

-nivel de dependenta/interdependenta comportarnentala;

-autocontrolul ~i frustrarile;

-imaginea de sine ~i increderea 'in fortele proprii;

-capacitate de cooperare $i intrajutorare.

Modalitati de observare

Fisa de observatie se poate eonstrui $i in functie de 0 serie de indicator: observationali, un ansamblu de conduite precum: atitudinea copilului fatl1 de propria activitate, relatia copilul ui eu obiectele ~i mediul inconj urator, relatia copilului cu altii ~i relatia copilului cu sine.

Atitudinea copilului ratA de propria activitate se exprima prin: -acti vitAli preferate/ref uzate:

-cat de greu/usor se decide;

-cum finalizeaza ~i cat timp participa la 0 activitate;

-cat este de atent ~i de hotarat;

-cum priveste;

19

-cum aude;

-curn asculta;

-cat este de ordonat etc.

Relatia copilului Cll obiectele Si cu mediul inconjurator se observe prin: -modul cum apuca, cum msnuieste, cum identifica diferite obiecte;

-curn recunoaste obiectele;

-curn le foloseste;

-cum Ie ingrijeste etc.

Relatia eopilului eu aJtii se exprima prin: -felul cum comunica verbal eu ceilalti copii;

-cum se adreseaza;

-curn comunica nonverbal;

-cum exprirna atitudinea fata de ceilalti.

Relatia copilulu; eu sine se evidentiaza prin anumite conduite precum: -felul cum se situeaza din punct de vedere cronologic ~i spatial (v~rstA, adresa);

-maniera in care se prezinta pe sine;

-modalitatea de rccunoastere a starilor psihice;

-daca rnanifesta autorespect etc.

Un alt mod de structurare a fisei de observatie ar fi in functie de principalele domenii de dezvoltare a copilului:

Dezvoltarea fizica - trasaturile dezvoltarii fizice:

Misciirile si folosirea corpului: cum se mi~dl (repede/incet); daca l~i stapaneste sau nu rniscarile; expresivitatea corpului; felul In care i$i exprima sentimentele ratA de corp.

Expresiile faciale: daca chipul exprima trairile afective; daca isi exprima numai trairile puternice; daca are momente de inexpresivitate.

Vorbirea: -daca i~j exprirna propriile train prin ton si voce; realizeaza un control al vocii (moduiari ale acesteia sau inexpresivitate); daca vorbirea este fluenta sau prezinta probleme de articulate.

Reactij emotionale: cum i~i manifesta supararea, fericirea, furia; are un control exagerat sau prea slab echilibrat asupra trairilor afective.

Activitatea de joe

Nevoi de bazli - care sunt acestea in principal (obiceiuri alirnentare, sexuale, de somn, metabolism etc.)

20

Portretul socio-emotional - se realizeaza pe baza unor aspecte precum: -i ni [ierea unei acti vi Hi.ti;

-stabi I irea atentiei;

-curiozitatea;

-toleranta la frustrate;

-relatiile eu adultul;

-acceptarea regulilor ~i a I irnitelor;

-interacti unea cu alti copi i.

Ghidul de observatie

Folosirea fiselor de observatie presupune respectarea unui ghid de observatie

care trebuie s~ indepl ineasca anumite conditi i: -sa aiba un scop;

-sa aiba un model adecvat scopului;

-sa aleaga un spatiu pentru notarea informatiilor;

-sa identifice lipsa unei deprinderi sau cornportament;

-sa existe claritatea observatiilor;

-sa inregistreze obiectiv informatiile ~i concluziile.

Terapia comunlcaril

E. Vrasmas ~i C. Stanica (Bucuresti 1997) afirma ca aceasta terapie este complexa, este 0 terapie globala care se refera atat la terapia lirnbajului, cat $i la cea a tulburarilor organice sau functionale care apar la copil.

J. Piaget in 1928 identifies sase stadii ale cornunicarii la copilul mic:

Dezvoitarea perceptiei vizuale $i construirea perrnanentei obiectului. Dezvoltarea mijloacelor pentru interventie ~i modificarea mediului inconjurator Dezvoltarea imitatiei vocabularului ~i gesticii.

Dezvoltarea cauzalitatii operationale .

Construirea relatiilor dintre obiecte in spatiu .

Dezvoltarea schemelor corespunzatoare obiectelor.

Terapia comunicarii se refers ~i la organizarea instrurnentelor de baza ale cornunicarii care sunt: lirnbajul, relatia sociala, psiho-motricitatea, rnotivatia si ernotiile.

29

CAPITOLULV

HANDICAPUL DE LIMBAJ

Handicapul de limbaj afecteaza transmiterea unui mesaj, receptarea acestuia, incapacitatea decodificarii lui, deci cornunicarea in general. De asemenea este afectata ~i comunicarea scrisa precum $1 cititul. Intr-un cuvant tulburarea de lirnbaj afecteaza toate palierele vietii copilului, rnai ales comportamentul $1 personalitatea.

Handicapul de limbaj se poate clasifica in functie de rnai multe criterii: etiologic, simptomatologic, psihologic, morfologic ~i lingvistic.

Criteriul etiologic

Cauzele care determina handicapul de limbaj se impart in trei categorii: cauze care actioneaza in tirnpul sarcinii marnei (incornpatibilitatea factorului Rh), cauze care actioneaza in timpul nasterii ~j cauze care actioneaza in primii trei ani de vialA (copii cu constitutie anatorno-fizilogica vulnerabila: handicapuri de intelect, surzi etc.),

Exista de asemenea mai rnulte tipuri de cauze:

- cauze organice ce afecteaza irnpresivitatea si expresivitatea limbajului de natura. centrala ( este afectata intelegerea Iirnbajului) ~i penferica (este afectata pronuntia), bolile primei copilarii, anomalii ale aparatului de pronuntie (val paiatin, dinti, buze); - cauze functionale care afecteaza cornpartimentul sensorio-motor: dereglari ale sistemului nervos, boli de nutritie etc.

- cauze neurologice

- cauze osihosociale

Sunt tulburari de lirnbaj primare (apar de sine statator) ~I secundare (pe fondul altor handicapuri), senzoriale ~i motorii.

Criteriul simptomatologic

Pot fi: dislalii si disfonii, tulburari de ritm (balbaiala $i bolboroseala), de pronuntie (dislalia), de fonatie $i de simbolizare,

30

CriteriuJ lingvistic

Sunt deficiente fonetice (este afectata numat pronuntia nu ~i auzul), deficiente fonetico-fonematice (deficiente ale pronuntiei si ale auzului) precum ~i deficiente fonetico-fonematice-Iexico-grarnaticaie (retard de lirnbaj).

TipuriJe handicapului de limbaj

Tulburilri de pronuntie: dislalia, rinolalia, dizartria.

TulburAri de ritm ~i cadents a vorbirii: balbfiiala, logonevroza, tahilalia, bradilalia, tulburarile coreice, aftongia si tumultus sermonis.

Tulburari ale scris-cititului: totale (agrafia ~i alexia) si partiale (disgrafia st dislexia).

Tulburari de voce: afonia, disfonia, fonastenia etc. Tulburari polimorfe de limbaj: alalia ~j afazia,

Tulburari de dezvoltare a Iimbajului: retardul de lirnbaj, mutismul psihogen (voluntar sau electiv).

Tulburari de limbaj bazate pe disfunctii psihice: dislogii, ecolalii, jargonoafazii.

DISLALIA

Dislalia (pelticia) este 0 tulburare frecventa a vorbirii copilului prescolar, eu varsta cuprinsa intre 4 si 7 ani, afirma C. Paunescu

Consta in: imposibilitatea de a pronunta unele sunete precum: r, s, I, S, ci, ce; inlocuirea sunetelor ee nu pot fi pronuntate eu aJtele: r eu I, p eu b, v eu f; pronuntarea incorecta a anumitor sunete: ~, z cu limba intre dinti, de exernplu ~i inversiunea sunetelor sau silabelor sau eiiminarea lor.

Specificu I dislaliei

Dislalia poate fi:

- usoara - di sial ie sim pIa sau monomorfa consta in tul burari ee se manifests la niveJul unor sunete izolate (cele ee se pronunta mai t8rziu de obicei, in ontogencza);

31

- polimorIa - tulburarile se manifests la nivelul mai multor sunete;

- general a. (totala) - sunt afectate toate sunetele. In acest eaz vorbirea este

greu accesibila, individul are dificultati in exprimarea propriilor ganduri, iar in eazurile grave nu intelege vorbirea celor din jurul sau, pentru ca are un vocabular sarac, in general.

Frecventa dislaliilor difera in functie de: nivel de dezvoltare psihica, anturaj, conditii de educatie, conditii econornice.

Unii autori afirma eli frecventa dislaliilor scade odata eu varsta.

Etiologia dislaliei

Cauzele ce determina dislalia sunt foarte variate: fie imbolnavirile din prima copilarie (primii trei ani de viata), fie imbolnAviri ale sistemului nervos sau ale organelor de auz, fie boli infecto-contagioase (rujeola, scarlatina), bronhopneurnonii, accidente in timpul nasterii, rahitism etc.

Intarzieri ale vorbirii se semnaleaza atunci cand bolile infecto-contagioase apar in perioada forrnarii acesteia (8 luni-3 ani).

Alte cauze, si ele foarte importante, sunt deficientele aparatului fonoarticulator (implantarea vicioasa a incisivilor superiori sau inferiori, !ipsa dintilor din fata, dintii cariati, sugerea degetelor), irnitarea de catre parinti a vorbirii peltice fiziologice a copilului mic. De altfel, cauzele dislaliei sunt combinate.

Unele cercetari mai recente fae 0 legatura intre dislalie, tulburanle de ritm (bal ba iala, tah i 1 alia, brad i I ali a, tum u It u s serm oni s) si t ul burari 1 e seri s-ci ti tu lui (dislexo-disgrafia) pe de 0 parte, ~i stangacie sau contrarierea stangaciei pe de alta parte (lirnbajul este 0 functie putemie lateralizata, realizandu-se In emisfera stanga la dreptaei ~i dreapta la stangaci, deci, datorita lateralizarii drepte prezente la stangaci rezulta 0 sene de dificultati functionale ee determina anurnite tulburari 18 nivelul conduitei verbale).

In studiul efectuat de M. Golu si E. Vena "Consideratii metologice 10 legAtura. eu fenomenul lateralitatii ~i influenta lui asupra dezvoltarii limbajului" se atesta eli cele mai frecvente tulburari dislalice sunt determinate de stanglicie (sigmatismele si rotacismele).

M. Seeman afirrna eil dislalule grave au caraeter ereditar, mai ales pe linie paterna.

32

Corectarea vorbirii copilului se face In raport cu varsta acestuia. Trebuie s~ se intervina atunci cand exists forme usoare de pelticie, dod copilul modifies doua, trei sunete, ~i mai ales atunei cand dezvoltarea lui psihica este normala. Exercitiile de eorectare trebuie aplicate cu griJa, copiilor sanatosi din punet de vedere fizic. Nu se recornanda exersarea dupa perioade de boala, cand copiii sunt onositi sau plictisiti. Corectarea vorbirii de catre parinti se face sub stricta supraveghere a logopedului.

Copilut nu trebuie constrans sa faca exercitiile de corectare, iar daca incepe sa manifeste tearna, trebuie intrerupte.

Este necesar ca unul din eei doi parinti (eel care are mai rnulta rabdare, tact si o mai mare autoritate morals In fata copilului) sa faca exercitiile de corcctarc, si nu bunicii, fratii mal mario

Corectarea se face insemnand pe un caiet sunetele pe care copilul nu Ie poate pronunta sau Ie pronunta gresit.

Sigmatismele si parasigmatismete

E.Verza in lucrarea sa "Dislalia ~i terapia ei" (Buc. 1977) afirma ca acestea reprezinta prirnul loc In categoria tulburarilor dislalice pentru cA siflantele ~i suieratoarele apar mai tarziu in vorbirea copilului ~i emiterea lor necesita miscari mai fine ale aparatului fonoarticulator, auz fonematie mai bine dezvo1tat.

Ele sunt free vente Ja copi i i de varstA prescolara.

Sunetele siflante $i suieratoare: $, s, z, j, ce, ci, ge, gi sunt inlocuite intre ele, dar ~i cu alte sunete, t sau d mai ales.

o mare frecventa 0 au omisiunile $i deformarile sunetelor respective. Conform tuturor autorilor, cauzele producerii sigmatisrnelor sunt deficientele de auz fonematic. Cu cat acestea sunt mai accentuate, cu atat tulburarile dislalice sunt mai grave ~i se exti nd asupra mal multor sunete.

Alta cauza irnportanta ar f imitarea unor modele gresite de pronuntie sau metode gresite de educatie.

A nomali de dento-max ilare $i despi caturile de val palati n ~i buze sunt si ele

cauze ale sigrnatismului, precum si: crcsterca deficitara a dintilor; lipsa acestora;

muscatura deschisa $i oblica;

33

- prognatismul;

- macro ~i microglosia:

- "buza de iepure" ~i "gura de lup".

Toate aeestea pot determina diferite forme ale sigrnatisrnului din cauza fixarii incoreete a aparatului de pronuntie si devierea de la normal ajetului de aero

in functie de aceste cauze exists mai multe forme de sigmatism:

Sigmatimul interdental este determinat de pronuntia unor sunete siflante cu limba intre dinti. Conform cercetarilor, acesta este cea mai frecventa forma de sigmatism. Ea apare foarte des Ja copiii mici datorita !ipsei dintilor din fata. ~i dispare, de obicei, odata cu cresterea accstora. Poate aparea si din cauza vegetatiilor adenoide sau rigiditatii lirnbii, fenomen descris de Froschels.

Sigrnatismullateral ia nastere prin iesirea jetului de aer, fie in dreapta- dexter, fie in stanga- sigmatism lateral sinister sau bilateral- sigmatism bilateral.

Sigmatismui addental - varful lirnhii se sprijina pe dinti, iar jetul de aeT nu poate iesi prin spatiul dintre acestia, Acest tip de sigmatism apare datorita prognatismului sau deficientelor de auz fonematic sau hipoacuzii.

Sigmatismul palatal - retragerea varfului limbii mult spre bolta palatine, rezultand astfel un sunet suierator (fricativ). De exernplu: ,,~aJa" In loc de "sala",

,j ial" In loc de "ziar".

Cauzele aparitiei sigmatisrnului palatal sunt asernanatoare cu cele ale sigmatismului addental.

Sigmatismul strident - sonoritatea sunetelor este prea mare, ele sunt articulate prea putemic.

Sigmatismul labial si labio-dental - cazuri mal rare in logopedie, cand pronuntia se realizeaza fie cu participarea buzelor tara sprijinul incisivilor inferiori $i rezulta un fel de $ sau f, fie cand producerea siflantelor se face cu ajutorul incisivilor supenon.

Sigmatismul nazal determina transformarea sunetelor siflante intr-un fel de "ng". Poate fi: partial - orifieiul faringo-nazal se inchide doar partial si total - jetul de aer se seurge doar prin nas.

Sigmatismul nazal poate fi determinat fie de despicaturile palatului, fie de imobiJitatea acestuia (un paJat prea scurt, de exemplu),

Sigmatismul laringeal descris de S. Borel-Maisonny consta in rostirea suneteJor intre coardele vocale eu 0 rezonanta guturala,

34

Rotacismul si pararotacismul

Inseamna deformarea, omisiunea sau inversarea sunetului r cu alte sunete. Sunetul r, din punct de vedere ontogenetic, apare mai tarziu In vorbire, dupa sunetele siflante ~j suieratoare ~i are 0 pronuntie dificila deoarece presupune 0 dezvoltare a aparatului fonoarticulator $i sincronizarea fina a rniscariior acestuia.

Are 0 frecventa mare in vorbire ~i se sesizeaza foarte usor mai ales la copiii anteprescolari $i scolari mici.

Pararotacismul insearnna inlocuirea lui r cu alt [onemo

La majoritatea copiilor, pe masura ce cresc, isi corecteaza rotaeismul. Daca acesta. persists dupa patru ani, se impun exercitii logopedice.

SunetuJ r se poate omite, defonna sau inloeui eel mai adesea cu I, dar $1 eu alte sunete ca: d, h, v ; mai rar cu i $1 u.

Cauzele rotacismului pot fi:

anomalii anatomice ~i functionale ale limbii: fren prea scurt sau prea mare, micro sau macroglosie etc.

- defectiuni ale boltei palatine;

deficiente ale auzului fonematic si/sau fizic; irnitarea unor modele gresite de pronuntie;

factori de natura psiho-sociala care eonduc la formarea unor deprinderi gresite si crearea unor complexe ce se reflecta In dezvoltarea lntregii personal ita t i.

Din punet de vedere simptomatologic si etiologic, in literatura de specia1itate exista peste 30 de forme de rotacism.

Dislalicii vorbitori de lirnba roman~ prezinta doar cateva forme ale rotacismului, precum:

Rotacismul interdental se produce prin vibrarea vfufului limbii sprijinit de incisivii superiori sau uneori atingerea buzei superioare eu Iimba - sunetuJ r se poate produce chiar lateral in acest caz si este suierat sau sasait.

Rota.eismul labial - r se produce prin vibrarea buzelor, iar limba are un joe

usor.

Rotacismul labiodental - vibreaza buza superioara, atingand incisivii inferiori sau vibreaza buza inferioara ~i atinge incisivii superiori.

35

Rotacismul apical - limba este strans lipltl1 In timpul pronuntiei de alveolele dentare sau varful limbii este curbat in timp ce se sprijina pe bolta ~i vibratiite nu se produc in zona potrivita, tar sunetul r va avea caracteristicile sunetelor fricative.

Rotacismul velar - nu vibreaza varful lirnbii, ci bolta palatine.

Rotacismul nazaJ - orificiul palato-faringian se inchide complet si se produce un r strident cu caracteristici nazale.

Rotacismul uvular se produce prin vibrarea uvulei $i nu a varfului limbii sprijinit pe alveolele incisivilor superiori. Acest tip de rotacism are 0 frecventa mare in limba romans. Necorectarea lui, precum $i a celui nazal $1 velar poate duce la producerea fonoasteniei.

Rotacismul bucal - aerul se seurge printre limbs ~i obraji care vibreaza. Alte tulburari dislalice, dar cu 0 frecventa mai mica, sunt:

Lambdacismul si paralambdacismul - deformarea, omiterea ~I inlocuirea sunetului I. Forme mai frecvente ale lambdacismului sunt:

- interdental - format prin introducerea varfului lirnbii rntre dinti;

- nazal - coborarea valului palatin ce determina iesirea aerului pe nas, freevent 'in

despicaturile palatine;

- afon - coardele vocale participa putin sau deloc la emiterea sunetului.

In paralambdacism sunetul I este inlocuit prin dublarea vocalei care il

urmeaza in cuvant sau eu sunete ea: n, t, i, d, g, r.

Betacismul SI parabetacismul - este afectat sunetul b. Capacismul si paracapacismul- este afectat sunetuJ c. Gamacismul si paragamacismul- este afectat sunetul g. Deltacismul si paradeltacismul- este afectat sunetul d. Fitacismu\ si parafitacismul - este afectat sunetul f Nutacismul si paranutacismul- este afectat sunetul n. Mutacismul si paramutacismul - este afectat sunetul m, Hamacism si parahamacism - este afectat sunetul h. Tetalcism si paratetalcism - este afectat sunetul L Vitacism $i paravitacism - este afectat sunetul v,

Pentru ultimele patru sunete, tulburarile dislalice sunt cauzate pe de 0 parte de nesincronizarea inspiratiei si expiratiei, iar pe de alt~ parte, de deficientele de ociuziune, rezonanta ~i sonorizare,

36

in anumite situatii, dislalia se accentueaza prin "deficientele de sonorizare a consoanelor", atunei dod dislalicul emite In locul consoaneior sonore (d, b, v, g,j, z) consoane surde (t, p, f, c, s, s) ~i se ajunge la 0 vorbire afona. Acest fenomen de inlocuire se produce mai rar, in dislalia grava, dizartrie, in cazurile de hipoaeuzie si debilitate mintala,

Relatia diotre dislalie ~i deflcientele limbajului scris-citit

Sigmatismul ~i parasigmatismul, rotacismul si pararotacisrnul, lambdacismul $i paralambdacismul sunt forme ale dislaliei partiale care se reflects eel rnai adesea in IimbajuJ scris-citit,

Transpunerea fenomenelor dislalice in limbajul scris-citit se realizeaza pe baza prineipiilor asemanarii, apropierii $i contagiunii. Astfel, inlocuirile, ornisiunile $i inversiunile se produc prin asemanare in limbajul scris-citit, insa doar la unii dislalici.

Transpunerea fenomenelor dislalice in seris are loe mai ales in dictari, dar $1 in copierea textelor.

Daca dislalia este rnai grava, se rnanifesta pregnant in scris $i citit.

Unii autori considers di la niste copii normali greselile de transcriere a lirnbajului oral In limbajul seris se produc In proportie de 40~50%, dar nu sunt afectate toate cuvintele ee contin foneme pronuntate gresit,

Principalele fenomene de transpunere a greselilor din limbaj ul oral in limbajul scris-citit

- ornisiuni de sunete, litere, silabe, mai ales a sunetelor s, i, r, I, m, 1, 0, u, n, i, s, Z ~i la grupurile ae $i ea;

- omisiuni de cuvinte, propozitii, sintagme aparute mai aJes spre sfarsitul compunerii sau dictarii, ea urmare a fenornenului de oboseala;

- contopiri de cuvinte (mai ales in dictari);

- substituiri de foneme $i graferne, mai des substituindu-se u eu a, i eu e, 0

eu u, e eu i, t cu 5, X eu g, feu p;

- substituiri ~i deformari de cuvinte;

- adaugiri de foneme ~i cuvinte (adaugarea grafemului la sfarsitul

cuvantului, atunci cand acesta se gasestc ~i in cuvantul urmator);

37

- inlocuirea cuvintelor sau comprimarea lor, caz 'intalni! mai rar;

- confuzii de foneme ~i litere ea urmare a asemanarii lor din punct de

vedere acustico-optic: dell p, d cu b, ~ cu s, m eu n, i cu a., ce eu ci;

- disortografii: dezacorduri grarnaticale, omisiuni ale semnelor de punctuatie, lipsa iiterei mari la inceput de fraza sau propozitie;

- texte incoerente, ilogice.

Metode si procedee folosite pentru corectarea dislaliei

Acestea sunt metode generale si metode specifice conform opiniei autorului lucrarii "Dislalia si terapia ei", E. Vena.

Metodele generaie sunt cele care actionem in mod indirect asupra corectarii pronuntiei, atunci cand dislalicul este pregatit din punet de vedere psihologic si fiziologic pentru activitatea logopedics de corectare a tulburarilor sale.

Metodele specifice sunt exercitiile logopedice specifice.

Aplicarea, atat a metodelor genera Ie, cat si a celor speci [ice, trebuie sa tin~ cont de:

- sirnptornatologie (manifestarea dislaliei care este foarte diferita de la individ

la individ, chiar cand exisHi acelasi diagnostic);

- temperament, rezonanta afectiva, personalitatea individului in general;

- comportament si rnanifestarile lui;

- cauzele ce au deterrninat dislalia (in functie de acestea se impun metode ~i

procedee generate ~i particulate de corectare a tulbutarilor);

- varsta si nivelul de dezvo1tare psihica (adoptarea unor metode potrivite ce pot fi intelese si asimilate si care determina rezultate rapide);

- gradut de dezvoltare al Iirnbajului in general, a capacitatii de exprimare ~i

asimilare a informatiilor:

- conditii de via~a $i activitate ale logopatuJui;

- existenta unor deficiente ale auzului fizic si/sau fonernatic;

- deficienta de pronuntie se datoreaza unei tulburari de limbaj sau exista in

paralel eu acesta.

Este necesar ea dislalia sa se corecteze in perioada prescolars deoarece se previne astfel instalarea unor deprinderi gresite de pronuntie, iar pe de alta parte se

38

previne aparitia unor tulburari de personalitate provocate de deficientele de limbaj, precum: retinere in vorbire, blocaje psihice, negativism, insuccese scolare repetate, dificultat] de integrare, dezorganizarea totals a personalitatii chiar, cum afirrna E.Verza.

in perioada scolara, deficientele de pronuntie pot provoea dislexie, disgrafie si balbaiala.

Pentru corectarea dislaliei se aplica la inceput metode eu caracter general, in functie de gravitatea tuiburarii, apoi se aplica exercitiile logopedice specifice.

k METODE SI PROCEDEE GENERALE UTILlZA TE IN CORECTAREA DISLALJEI

1. Gimnastica SI miogimnastica corpuluj si a organelor ce participA la pronuntie: exercitii de relaxare-incordare a rnusculaturii aparatului de ernisie, exercitii de dezvoltare a expresivitatii faciale, exercitii de motricitate linguala, mandibulata, labiala.

2. Educarea respiratiei si a echilibrului expir-inspir. Cateva exernple ar fi:

- suflarea In spirometru pentru masurarea capacitajii toracice si evidentierea progreselor, daca acestea exista;

- suflarea in lumanare, in alte obiecte (jucarii, bucatele de hartie);

- inspiratie pe nas, expiratie pe gum si viceversa prin aburirea oglinzii in scopul

obtinerii contro\uiui vizual.

Aceste exercitii se pot efectua culcat, sezand sau in picioare, apoi in mod treptat se asociaza eu pronuntarea unor silabe, cuvinte, propozitii, care sa sc faca printr-o singura expiratie.

Este necesar ea vorbirea sl1 se realizeze numai pe expir.

Presiunea inspir-expir se modi fica in functie de sunet, astfel cl1, pentru consoanele surde presiunea expiratiei este mai accentuata decat la pronuntarea consoanelor sonore.

La dislalici musculatura este insuficient dezvoltata datorita lipsei de exersare naturala, respiratia nu se realizeaza ritmie si nu exista 0 diferentiere neta intre cele doua tipuri de respiratie caracteristica fiecarui sex (respiratie costo-abdominala caracteristica sexului masculin ~i respiratia toracica la sexul feminin).

39

Exercitiile de respiratie se fae In functie de varsta dislalicului ~i pot f insotite de vorbire sau exeeutate concornitent eu ea, individuale sau de grup.

3. Educarea auzului fonematic :>i aparatului fonoarticulator.

,,0 articulare clara si inteligibila necesita organe puternice, lnsa suficient de elastice care sa permita efectuarea unor miscari coordonate rapid $i diferentiat tara a fi insotite de efort fonator." - afirrna E. Verza 7n .Dislalia ~i terapia ei ".

Pentru realizarea acestui scop sunt necesare exercitii pentru antrenarea aparatului fonoarticulator precum: umtlarea si dezumflarea sirnultana a obraj ilor, [uguierea buzelor, ridicarea ~i coborarea ritmica a sprancenelor, vibrarea buzelor, irnitarea surasului, acoperirea unei buze eu cealalta, ridicarea si coborarea lirnbii in cavitatea bucala, limba "sageat3"/"cupa", clatirea gurii, imitano gargara.

Auzul fonematic reprezinta "capacitatea de a identifica si diferentia sunetele unei limbi, de a distinge intre sunet ~i iitert1, intre sunet ~i reprezentarea sa grafica", spune autorul lucrarii mai sus mentionate.

Cateva exemple de exercitii sunt: pronuntarea unor serii de silabe ca: sa, se, se, za, ze, zi, sa, se, si, ja, je, ji, ghicirea voeii celor din jur, inregistrarea pe banda a pronuntiei incorecte, ascultarea ei si compararea eu pronuntia corecta a logopedului, recunoasterea unor zgomote ~i onomatopee.

Tulburarile de auz due la incapacitatea diferentierii sunetelor pana la im posibi li tate a perceperi i cuvintelor. Pentru a pronunta coreet, dislalicul trebuie s!\. realizeze 0 cornparatie a pronuntiei sale eu cea a persoanelor din jurul sau si sa realizeze un autocontrol (pe baza auzului) asupra emisiei vocale. Deficientele auzului fonematic determine imposibilitatea autocontrolului auditiv, Aceste exercitii de dezvoltare a auzului fonematic ll ajuta pe dislalic sa-si detecteze propria tulburare si sa incerce s-o inlature.

4. Educarea personalitatii trebuie sa inlature negativismul la copiii scolari, rnai ales la adolescenti $i la cei aflati la pubertate, pentru ca. altfel dislalia poate provoca devieri de comportament, delasare la invatatura, obraznicie, Educarea personalitatii necesita urrnarirea unei serii de scopuri precum: redarea increderii In fortele proprii, crearea convingerii ca dislalia nu presupune deficit intelectual $[ ca este 0 tulburare pasagera ce se poate corecta, crearea increderii In Jogoped.

CeJe mai bune rezultate Ie obtine psihoterapia care vizeaza simptomele disialiei, dar mai ales inlaturarea fricii de a vorbi $i a sentirnentului de inferiontate. Ea poate fi aplicata individual sau in grup, sub forma unor ~edinte bine pianificate.

40

La formarea grupurilor se tine seama de varsta subiectilor, nivelul de cultura, inteligenta, tipul dislaliei ~i cauzele care au determinat-o.

Se pot folosi filme cu irnagini linistitoare, muzica, sugestie sau hipnoza, ,Jocut curativ logopedic" (folosit de R. Schilling) care insearnna substituirea actorilor, regizorilor de catre copii, discutia libera sau pe baza unei terne date.

Psihoterapia trebuie sa se adreseze ~i familiei dislalicului care trebuie sa manifeste intelegere, receptivitate, rabdare.

B. METODE ~I PROCEDEE SPECIFIC LOGOPEDfCE UTILlZA TE PENTRU CORECT AREA DISLALIEI

Formarea prcnuntiet corecte a sunetului afectat ~i introducerea lui in cuvinte si propozitii este metoda cu ceJe rnai rapide rezultate in corectarea dislaliei.

Pentru pronuntia izolata a sunetului se folosesc mijloace ajutatoare ca: oglinzi, sonde, spatula, trusa logopedics (folosita mai des la subiecti cu anornalii organice precum: macro/microglosii, despicaturi de buza si val palatin, prognatism, deficiente senzoriale).

1n primul rand se corecteaza fonemele din categoria lui s, apoi Iichidele r $1 I, consoanele sonore (b, d, g, n) Si in final consoanele f, c, p, t.

Cel mai greu se corecteaza rotacisrnul ~i pararotacismul, apoi sigrnatismele ~i parasigmatismele (sunt mai frecvente decaf rotacismele).

Corectarea sigmatismelor si parasigmatismelor

Trebuie sa se efectueze exercitii prernergatoare rostirii sunetului s: plasarea limbii la nivelul incisivilor inferiori, concentrarea suflului de aer spre mijlocul Iimbii, irnitarea sasaitului sarpelui, chemarea pisicii, apoi se folosesc cuvinte care sa cantina s, exercitii cu silabe, s intervocalic (isi-ese-asa), s intre consoane, exercitii de pronuntie prin acoperirea foselor nazale cu mana pentru sigmatismul nazal, pronuntarea lui 5 In cuvinte monosilabice: sac, sat, sol, sub, alcatuirea de propozitii eu aceste cuvinte, pronuntarea unor cuvinte In care s se afla la inceput: soba, sita, intre vocale: pisica, rnasa, coasa, Vasile, intre consoane: gasca, basma, pastor, [a final de cuvant: os, ros, gasirea perechii corespunzatoare: ras-neras, cules-necules, ghicitori care 11 contin pe s:

41

"Nu e furca, nu e fus

Si totusi pe tors s-a pus. (Pisica)"

Corectarea rotaeismelor SI pararotacismelor

MuW specialisti considera ell sunetul r apare la sfarsit In vorbirea copilului, iar lipsa lui face ca vorbirea sa aiba un aspect "pasarese", de exempJu: "eu vobesc cu Andei", .,veau sa meg afaa". Cei mai multi copii, neputand sa-l rosteasca pe r, 11 inlocuiesc eu 1.

Pentru aparitia sunetului r se fae miscari de girnnastica a max.i 1 are 1 or, buzelor, limbii, i se arata copilului pozitia corecta a limbii, a rnaxilarelor rara sa i se ceara sA-I pronunte, apoi se executa jocuri distractive, cum ar fi: sforaitu! calului, bate gongul, care se repeta de trei-patru ori pe zi.

Atunei cand copilul si l-a insusit se fac exercitii de fixare a sunetului $1 introducerea lui In vorbire: rostirea unor cuvinte care-I contin pe r la inceput insotit de vocala: rae, rece, rigla, in interiorul cuvantului dupa 0 consoana: brat, tren, vrabie, intre vocale: mare, tare, sare ~i la sfarsit: car, SUI, mar. Aceste cuvinte trebuie combinate in propozitii simple, in povestiri scurte.

Corectarea lambdacismelor si paralambdacismelor

Pozitia limbii ~I miscarile aparatului fonoarticulator se aseamana eu cele pentru r, de aeeea copilul, atunci cand Il pronunta pe r il pronunta user $i pe I. Se rostesc cuvinte care-l contin pe I in diferite pozitii

Corectarea pronuntiei sunetului z

Pronuntia acestui sunet este identica eu cea a lui S $i de aceea exercitiile pentru antrenarea aparatului fonoarticulator sunt asernanatoare eu cele descrise anterior. Pronuntia se face prin vibrarea corzilor vocale pe care copilul trebuie sa Ie simta atingand gatul logopedului. Se consolideaza prin jocuri de tipul: bazaitul albinei, rostirea cuvintelor eare il contin pe z in diferite pozitii,

42

Corectarea pronun(iei sunetul ui ~

S se lnlocuieste rar eu s. Se invata prin exersarea suieratului care este primul exercitiu (dupa ce se face girnnastica buzelor si a limbii) eu limba lipita user de eerul gurii. Intai trebuie pronuntat incet, apoi din ce in ce mai tare pe rnasura ce se fixeaza in vorbire. Se treee la pronuntarea cuvintelor care il contin pe ~ in diferite pozitii, scheme grarnaticale, euvinte care II contin pe s comparativ cu cele care-l contin pe s.

Corectarea pronuntiei sunetulUl j

Pronuntia lui j se real izeaza pri ntr-o pozi tie a I imbi i asernanatoare cu eea di n eazul lui ~, dar limba este mai incordata ~i vibratia este mai intensa prin impingerea limbii inapoi usor eu 0 spatula sau prin fixarea pozitiei in fata oglinzii, Se fac exercitii de pronuntie a unor cuvinte ce II contin pe j, separat $i In propozitii.

Corectarea oronuntiei sunetului (

Sunetul t se rosteste printr-o articulare asemanatoare eu a sunetelor t ~i s: plasarea varfului limbii la incisivii superiori, retragerea lirnbii spre colturi ~i impingerii ei pe dinti ~i suflare puternica, Se obtine ~i prin pronuntarea rapida si repetata a lui ts.

Corectarea pronuntiei grupurilor de sunete ee, ci

Se realizeaza printr-o articulate asernanatoare cu a sunetelor ts, obtinandu-se prin pronuntarea rapids a lui tse $i t$i. Se fae exercitii de rostire a cuvintelor usoare mai intai: cere, eire, apoi formarea de propozitii cu ele.

Corectarea pronuntiei grupurilor de sunete ge, gi

Aceste grupuri reprezinta corespondentul sonar ale grupurilor ce, CI $i emiterea lor se face prin vibratii ale limbii ~i laringelui. Se obtin prin derivarea din dje si dji. Se fac exercitii pentru pronuntarea grupurilor in cuvinte, diferentierea intre ce, ci ~i gc, gi in euvinte: rege/rece, ger/eer.

43

Core eta rea pronuntiei sunetului b

Pronuntarea corecta a lui b se face prin strangerea narilor eu degetul in timpul ernisiei sunetului m.

~rectarea pronuntiei sunetului f

Se face prin pronuntarea corectii a lui p insotita de retragerea buzei inferioare.

Corectarea pronuntiei sunetului v

Se face prin pronuntia lui f cu ajutorul vocii.

Corectarea pronuntiei sunetului h

Dislalioul trebuie sa sufle cu gura intredeschisa asupra ogiinzii reci, ea aburindu-se.

Corectarea inloellirii lui b ell P

Dislalicul trebuie sa simta pe dosul palmei ca la p explozia aerului este mai putcrnica ~i corzile vocale nu vibreaza ca la b.

RINOLALIA

Este acea tulburare de limbaj in care se realizeaza pronuntia pe nas a sunetelor-vfonfaiala".

Rinolalia se caracterizeaza printr-o tulburare a rezonantei sunetelor (nazalizarea lor) asa-numita «voce fonfaita".

intre rinolalie ~i dislalie exista atat elemente comune cat si clemente specifice. Aceste aseman ari ~i deosebiri se analizeaza din punct de vedere 81 etiologiei dar si din punet de vedere al simptomatologiei.

Unii autori lnglobeaza rinolalia in dislalie iar allii le considers doua tulburari distincte aJe vorbirii.

44

E. Verza consi dera ca intre ce Ie doua se face distinctie, ele avand amt elemente specifice cat ~i comune, mai ales in ceea ce priveste articularea ~i ernisia sunetelor.

ELEMENTE SPECIFICE RINOLALIEI

Formele rtnolaliei

Rinolalie aperta (deschisa) - aerul neeesar pronuntie: sunetelor se scurge pe cale nazala.

RinoJalie c1ausa (inchisa) - unda de aer necesara pentru pronuntarea sunetelor nazale m ~i n se scurge nu pe cale nazala ci pe cale bucala. Aceasta este de doua feluri: anterioard (sunt blocate narile) iar sonoritatea sunetelor m ~i n este stearsa si este afectata ~i respiratia si posterioarii (este blocat nazo-faringele) se omit sunetele m $1 n inlocuindu-se m eu b iar n cu d.

Rinolalie mixa [mixtii) - aerul se scurge alternativ pe cale nazala ~i pe cale bucala.

Etlologia rlnolaliei

Din punct de vedere etiologic exists cauze care provoaca exc1usiv rinolalia sau dislalia dar si cauze comune.

Exista doua tipuri de cauze ale rinolaliei: organice ~i functionale.

Cauzele organice ale rinolaliei deschise - anomalii la nivelul valului palatin, insuficienta dezvoltare a acestuia ca urmare a unor boli infectioase, vegetatii adenoide sau polipi, paralizia sau atonia valului, despicaturi labio-rnaxilo-palatine,

Cauze functionale: incapacitatea sau mobilitatea redusa a valului ~i a rnuschilor faringo-nazali, irnitarea vorbirii unor persoane rinolalice in perioada insusirii vorbirii de catre copil. Despicaturile palatului provoaca 0 serie de tulburari rinolalice denumite palatolalii, care, conform opiniei unor autori, s-ar inscrie in categoria dislaliei rnecanice deoarece predornina deficientele in pronuntarea sunetelor.

Spre deosebire de dislalie unde sunt afectate mai ales consoaneie, in rinolalia organica deschisa sunt afectate atat vocalele cat si consoanele, mai ales cele

45

explozive $i cele surde care se Inlocuiesc eu sunete nedeslusite produse prin asanumitul "coup de glotte".

Mai putin afectate sunt consoanele p ~i b, t ~i d dar de multe ori b este inlocuit eu m iar d cu n, t fiind ornis.

in palatolalie eonsoanele orale se pronunta nazal sau sunt omise.

Consoanele fricative sunt pronuntate prin sutlu nazal accentuat (deperditie nazal a. cum 0 numeste E. Verza). La fel ca In disl alie, cele mai afectate sunt si flantele deoarece ele presupun un suflu puternic $i concentrat ce nu se poate realiza din cauza scurgerii aerului pe cale nazala, fiind astfel omise sau inlocuite cu sunete "sparte".

Spre deosebire de dislalie, 1n rinolalia deschisa sunt afectate si vocalele, mai ales I, U $1 mai putin vocala a.

eel rnai putin afectate In cazul rinolal iei deschise sunt sunetele m $1 n.

in cazul rinolaliei functionale sunt aceleasi fenomene ca In cazul ce1ei organ ice dar amploarea $i gravitatea lor sunt diminuate,

Rinola1ia inchis1\ - sunt afectate mai ales sunetele nazale m si n care fie sunt ornise, fie se inlocuiesc eu b $1 d.

in rinolalja lnchisa de tip organic aerul este lrnpiedicat sa iasa pe cale nazala (total sau partial) din cauza unor deficiente ale cavitatii faringo-nazale (vegetatii adenoide, polipi, deviatii de sept).

Rinolalia inchisA de tip functional apare In urma functionani defectuoase a muschilor si valului palatin.

Rinolalia mixtii poate fi determinatii de asemenea, de cauze organice dar ~i functionale, cornbinand caracteristi ci le ri nol al iei deschise eu cele ale rinol al i ei lnchise.

ELEMENTE COMUNE RINOLALIEI Sf DISLALIEI

Tulburarile dislalice prezente In rinolahe sunt variate si depind de varsta, nivelul de dezvoltare psihica si mediul socio-cultural dar mai ales depind de cauza ce a provocat rinolalia, momentul interventiei chirurgicale si rezultatele ei dar $i de personalitatea subiectului.

CeJe mai frecvente fenomene care determina tuiburari dislalice in rinolalie, sunt: zgomotul anormal al glotei (afecteaza pronuntarea consoanelor p, d, b, t, s, z, j), sutlul nazal in timpul pronuntiei, suflul ragusit, nazonarea suneteJor etc.

46

Terapia logopedics a rinolaliei se poate face ~i inainte de interventia chirurgicala dar are rezultate rna; bune atunci cand se inlatura/amelioreaza cauza care a provocat-o.

Etapele corectar;j rinolaliei (M.Tomescu in "Particularitatile psihologice ale formarii deprinderii vorbirii corecte la copiii ell despicaturi de bolta ~i val palatin", Buc.1969):

Etapa pregatitoare consta in aplicarea metodelor ~i procedeelor de pregatire psihica pentru activitatea iogopedica;

Crearea unui tonus afectiv favorabil corectarii rinolaJiei;

Exercitii logopedice dupa principiul corectarii dislaliei, pentru ameliorarea sunetelor afectate ~i consolidarea lor in cuvinte,

TULBURA.Rl DE LIMBAJ CU SUBSTRA T NEUROLOGIC

ALALIA

E. Vra~ma~ si C.Stanica in lucrarea lor "Terapia tulburarilor de lirnbaj.

Interventii logopedice"(Buc.1997) afirrna di aceasta este cea mai profunda tulburare de elaborare, organizare ~i dezvoltare a limbajului, intalnita la copiii ce nu au vorbit niciodata.

Forme clinice ale alaliei sunt de trei feluri : cu predominanta motorie, eu predominanta senzoriaia ~i ell predorninanta senzo-motorie.

Alalia motorie

Sinonimii: afazie motorie congenitala, afazie de expresie, dispraxie de lirnbaj

etc.

Simptomatologie

Vorbirea spontana este redusa la trei-patru cuvinte sau este inexistenta iar vorbirea repetata este imposibila.

jn~elegerea limbajuJui este aparent normals insa subiectul nu intelege in profunzime notiunile abstracte si frazele rnai lungi.

47

Vorbirea se realizeaza cu dificultate, miscarile fonoarticulatorii fiind difuze si dezordonate.

In functie de gradul incordarii organelor fonoarticulatorii pronuntia poate fi: hipertonii, cand nu se pot pronunta sunetele: i, S, z sau hipotonii, cand pronuntia se aseamana vag eu modelul ~i nu se pot pronunta consoanele ocluzive (c) si niei cuvintele intregi.

Copilul alalic motor nu stie sa vorbeasca. EI prezinta 0 dispraxie bueolinguo-faciala care exists independent de aetul fonator $1 care deterrnina 0 masticatie greoaie precum $1 imposibilitatea realizarii unor miscari, ca de exernpl u: inchidere/deschidere a gurii, scoaterea limbii, suflare etc. Nu poate realiza 0 miscare la cerere, nu se poate spala pe maini, nu se poate sterge, trnbraca etc.

Alalia senzoriala

Sinonimii: surditate verbals congenital A, agnozie auditiva,

Alalia senzoriala este 0 tulburare (disfunctie) de percepere a mesajelor verbale si a intelegerii vorbirii, eu tulburari consecutive de exprirnare.

Simptomatologie

Vorbirea spontana este inexistenta sau este redusa la doua-trei cuvinte, tar vorbirea repetata poate 11: irnposibila, aproxirnativa si ecolalica,

Vocea alalicului senzorial este sonora. Deficienta auditive, desi exista la toti eel cu alalie senzoriala, nu reprezinta cauza irnposibilitatii insusirii limbajului (subiectul prezinta oscilari in folosirea auzului).

Caracteristice in alalia senzoriala sunt dificultatile In desprinderea formelor verbale de pe fondul senor, subiectul nu identifies stimuli; sonori ~i nu acorda 0 sernnificatie mesajeJor verbale.

Diagnostic diferenlial

Alalia se poate confunda din cauza absentei limbajului eu alte tulburari preeum: afazia, dizartria, mutisrnul electiv, autisrnul sau retardul de limbaj.

48

Afazie Alalie

Simptome neurologice pronuntate -
-
Tulburare dobandita Tulburare innascuta
Dezintegrarea lirnbajului Neintegrarea lirnbajului
Exista vorbire automata, emotionala, Vorbire inexistenta
repetata, telegrafica, Dizartrie AJalie
--
f-------------
Apare in infirmitatile rnotorii cerebrale Nu exista infirmitati motorii cerebrale
Infi rmitatea rnorricitati i organelor Necoordonare motorie
fonatoare
Subiectul nu poate vorbi Subiectul nu stie sa vorbeasca
-
Nu e afectat limbajul propnu-zls, el E afeetat lirnbajul $i eentruJ vorbirii
I
segmentul intermediar dintre organele
periferice ~t centrul limbaju!ui de pe
scoarta Mutism electiv Alalie

Dobandit lnnascut
Temporar, reversibil Permanent (daca nu se face terapie)
Se manifesta in functie de persoane, Nu se modifica comportamentul verbal in
locuri, situatie functie de mediu
Refuza contaetul eu mediul Nu refuza contaetul cu mediul
1---------- --
Este determinat de factorul educativ Nu este determinat de factorul educativ 49

Autismul Ala\ie

Cornportament inadecvat Comportament adecvat
--_.'--
Lirnbaj eu caracter reproductiv
Ecolalie de: continut Ecolalie de: conti nut
intonatie intonatie
lna1time nu exista
irnediata irnediata
inUirziaUI. nu exisUl
--- Retard de limbai Alalie

E determinat de factori de educatie ~i de Nu e determinata de factori educativi si
mediu de mediu
Blocaj In ritmul de evolutie -
In conditii propice se invata lirnbajul Tulburare ce dureaza, rezistenra 1a
invatare
LimbajuJ poate atinge nivelul Limbajul nu poate atinge nivelul
corespunzator varstei corespunzator varstei Surdomutitate Alalia senzoriala
_.
Nu aude niciodata I Oscileaza in folosirea auzului
.'
Nu reactioneaza Ja stimuli auditivi, Rcactioneaza selectiv la stimuli in
verba1i functie de cunoasterea sensului ~1 de
starea psihica
Vorbirea repetata e irnposibila lara Vorbirea repetata e posibila lara
dernutizare invatarea limbaj ului
Voce voalata, surda Voce sonora so

Terapia alaliei

Obieetivele terapeutice pentru recuperarea alaliei sunt generale ~I opera 1i anal e.

Obiective terapeutice generale sunt:

- elaborarea, organizarea $1 dezvoltarea J imbajului - sistem fundamental al vietii psihice;

- activitate logopedics, care influenteaze: disfunctiile motorii/de receppe ce stopeaza dezvoItarea limbajului, dezvoltarea psihica a copilului, eu consecinte asupra proceselor psihice prin care se edifica lirnbajul (atentia, memoria, gandirea);

- formarea functiei de comunicare a lirnbajului.

Obiective terapeutiee operationale

deblocarea aparatului fonoarticuiator;

pregati rea organe lor fonoartieulatori i pentru pronuntie; pregatirea copilului pentru receptionarea vorbiru pnn centrarea privirii asupra vorbitorului ~i formarea atentiei auditive;

invatarea componentelor lirnbii: fonetica, vocabular, structura grarnaticala

dezvoltarea coordonarii motorii:

invatarea orientarii In spatiu ~i a schernei corporale.

Elaborarea, organizarea si dezvoltarea limbajului presupune 0 sene de etape:

A. Etapa fonematica consta in intarirea sunetelor ee exista deja, imitarea sunetelor noi, erniterea unor onornatopee.

B. Etapa denumirii

in alalia motorie se denumesc cuvinte formate din silabe duble: mama, haba, papa, cuvinte eu silabe duble in care consoana se repeta $1 eu vocale diferite: marni, pipa, pupa, cuvinte cu 0 silaba care lncep eu 0 vocals ~i se term ina cu 0 consoana: am, an, ae etc.

In alalia senzonala terapia incepe cu acele cuvinte care descmneaza obiecte concrete, din jurul subiectului, ce fae parte din viata acestuia: partile corpu\ui (cap, ochi, nas, gum), familia (mama, tata), jucariile (cub, minge), alirnentele pe care Ie mananca, pasari (pui, rata), animale (vaca, cal, pisica), obiecte de mobilier (rnasa, scaun, dulap).

5 [

Denumirea se invata cu ajutorul jucariilor, imaginilor etc.

C. Etapa sintezei consta in structurarea vorbirii in propozitii (dupa ce copilul a invat.at aproxirnativ 30 de cuvinte).

D. Etapa extensiei proQOzitiei - invatarea structurii propozitiei: subiect-predicatcomplement.

E. Etapa limbajului expreSIV Hirgit - invatarea prepozitiilor, pronumelor

personale, substantivelor, verbelor.

F. Etapa iimbajului dialogat

G. Povestirea dupa imagini, diafilme

H. Conversatia Jibera

Tehnici de recuperare

Exercitii de intelegere a semntficauei vorbirti: sa arate partite corpului, sll arate anumite obiecte, sa execute sarcini simple etc.

Identificarea st imultlor sonori: sa recunoasca dupa auz (stand cu spatele) sursa sonora, recunoasterea vocii, a directiei din care s-a emis un sunet.

Structurile fonetice - exercitii cu vocale (inaltimea, intensitatea, durata acestora), exercitii de diferentiere a vocalelor surde de cele sonore, exercitii de diferentiere a sunetelor care se confunda: c-t, p-I, s-t etc. Aceste exercitii se pot insoti de bAtAi din palme sau de rnuzica $i se adapteaza posibilitatilor copiilor.

Dezinhibarea ~'I educarea motorie consta in exercitii de mobilitate bucolinguo-Iaciala, exercitii de educare a gesturilor simple, utile, exercitii de girnnastica a membrelor si a trunchiului.

TULBURARI DE LIMBAJ FARA SUBSTRA T NEUROLOGIC RETARDULDE LIMBAJ

C. Vrasmas $1 E.Stanica 11 considera drept blocajul ritrnului de evolutie a limbajului, ce se abate de la normal. Un copil cu retard de 1imbaj pana Is varsta de trei ani foloseste un nurnar redus de cuvinte, Ie pronunta gresit, nu formeaz.1 propozitii simple lnsa. are auzul bun si organele fono-articuiarorii normal dezvoltate.

52

Etiologie

Retardul de limbaj poate II cauzat de 0 serie de factori precum: factor; neurogen; (in perioada peri ~i postnatala);

factori somatogeni( bol i cronice indel ungate, bo I; infect; oase); factori psihogeni (mediu care nu stimuleaza vorbirea, suprasol iei tare verbala, exigente prea mari, atitudi ni brutale, socuri ernotiona Ie putern ice);

factori constitutionali - "inabilitate verbals" ereditara pe Jinie paterna, mai frecventa la baiel;;

Simptomatologie

Exista 0 Intarziere ln dezvoltarea motricitatii generaJe (statics capului, trunehi u 1 u i, mersu I).

Evolutia aparatului fonoarticulator stagneaza dupa perioada lalatiunii, vocalele sunt prezente insa eonsoanele difi ci le sunt omise sau in I ocui te, grupurile de consoane sunt inlocuite ell consoane mai usor de pronuntat, diftongii sunt redusi Ia 0 vocala, siJabele se reduc spre sfarsitul cuvantului.

Aparitia cuvintelor are loc dupa doi-doi am Si jurnatate, vocabularul fiind format doar din 20-30 de cuvinte.

CopiluJ nu forrneaza propozitii, nu diferentiaza sunetele in cuvinte, are dificultati la trecerea de la lirnbajul intern la eel extern, nu cunoaste semnificatia multipla a cuvintelor, uneori are tulburari de lateralitate ~i manifesta un deficit al rnotricitati i fine (buze, 1; mba, degete).

Dezvoltarea intelectuala poate f conform varstei cronologice, lirninara sau intarziata din cauza absentei limbajului.

Comportamentul psiho-afectiv este dominat de timiditate, absents dorintei de comunicare, hiperkinetism si opozitionisrn.

Formele clinice ale retardului de limbaj pot f de mal multe feluri:

Forma pura nu prezinta simptome somato-neuropsihice,

Forma constitutinnals In care sunt afectate toate laturile vorbirii. Forma somatica tnsoteste distrofia, rahitismul si deficientele fizice. Forma psihogena

53

Terapia retardului de limbaj

Obiectivele principale: irnbogatirea vocabularului. activarea vocabularului pasiv, dezvoltarea corectitudinii si cornplexitaui vorbirii, dezvoltarea expresivitatii vorbirii, dezvoltarea capacitat« de a povesti lntamplilrile prin care trece.

Etapele activiHHii terapeutice

Psihoterapia care precede celelalte procedee ~i care se desfasoara pe toata durata terapiei, Aceasta urrnareste: stabilirea echilibrului afectiv $i neuropsihic al copilului, inlaturarea fixani atentiei copilului pe propria vorbire, dezvoltarea rnotivatiei pentru comunicare verbala. Se poate folosi muzica 1n exercitiile fonetice.

Modelul stimularii [ingvtsttc .. :e: comunicare verbals permanenta parinti-copil, claritatea, corectitudinea vorbiru, incarcatura afectiva a vorbirii parinnlor.

Se inlatura din jurul copilului persoanele ell tulburari de limbaj, persoanele irascibile, nervoase, obosite.

SINDROMUL DISLF:XO-DISGRAFIC

Tulburare B structurilor lexico-grafice ale limbajului

Dislexla este dificultatea de a citi, rnanifestata pnn tulburari la nivelul perceptiei auditive, opt ice si kinestezice, mai general spus toate tulburarile ce intervin In achizitia cititului, in mecanisme!e acestuia (E.Vr~ma~, C.S1Anicd - "Terapia tulburarilor de Iimbaj. Interventii iogopedice", Buc.1997).

Disgrafia, conform acelorasi autoare, consta in incapacitatea copilului dezvoltat normal din punctul de vedere al limbajului, auzului $i intelectului, de a InvAta coreet $i de utiliza scrisul in conditii norma le.

Clasiflcarea dislexiilor

A. Dupa tipul inabilitatii exists: dislexie fonernatica dislexie optica dislexie literal a dislexie verbals

B. Dupa criteriul genetic:

54

dislexie constitut ionala dislexie de evolutie dislexie afectiva

c. Dupa etiologic:

dislexie adevarata dislexie falsa (afectiva) paradislexie

dislexie pura

D. Dupa criteriul prognozet (D.Hallgren) exista: dislexie evolutiva dislexie consti tuti ona I a

E Dupa gradul de deficients (R.Muchielli, A.Bourcier):

dislexie lejera dislexie medie dislexie grava dislexie foarte grava

sau

- dislexie minora dislexie medie dislexie majora

Clasificarea disgrafiHor

L Dupa predorninanta structurilor tulburate: di sgrafie aud i ti va

disgrafie verbala

disgrafie optica

disgrafie determinate de tahilalie disgrafie determinate de tulburari de ritrn disgrafie cauzata de scrierea in oglinda agramatismeJe

II. Dupa etapa de aparitie, forma ~i evolutie (CPaunescu):

perturbarea elementelor primate ale grafisrnului disgrafie specifica (propriu-zisa)

disgrafie de evolutie

disgrafie motrica

disgrafie de tip spatial (l l.Hecaen)

55

disortografi a

disfonogra f a (erori a le transm i teri iii mba j ul ui oral In eel scris)

De cele mai rnulte ori disgrafia este lnsotita de dislexie, formand irnpreuna sindromul dislexo-disgrafic.

Conform opiniei lui E. Verza, sindrornul dislexo-disgrafic este $i el de mai

multe feluri ~i anume:

dislexo-disgrafie speci fica dislexo-disgrafie de evolutie dislexo-di sgra fie spatiala dislexo-disgrafie pura dislexo-di sgrafie lin iara dislexo-disgrafie motrica

Simptomatologie

Se manifests tulburari In lexia $1 grafia vocalelor ~i consoanelor, in despartirea cuvintelor in silabe, tulburari in lexia ~i gratia cifrelor ~i a numerelor naturale simple $1 a eelor cu mai multe cifre.

Exists eonfuzii intre consoanele surde $i cele sonore (p-b, t-d, c-g, f-v), inversiuni la niveJul silabelor, fonemelor $1 grafemelor, omisiuni sau salturi de cuvinte/randuri in lexie ~i 10 grafic, ornisiuni de prepozitii sau conjunctii, ritm lent al copierii ~i partial al citirii.

Terapia dislexo-disgrafiei

Obiective principale in terapia dislexiei

1. Etapa premergdtoare urmareste anumite obiective precum: corectarea tulburarilor de schema corporala; coreetarea tulburarilor de latera1itate;

corectarea tulburari lor de organizare ~i structurare spatio-temporala: dezvoltarea aptitudinilor necesare in actul lexic;

identificarea, dtscriminarea ~i memorarea fonemelor.

56

2. Etapa literei are doua planuri: fonetico-auditiv ~i grafo-fonetic, constand In recunoasterea ~i identificarea literei in cuvant (fonernul ~i ape; grafemul).

3. Etapa silabelor consta In: operare eu siiabe, recunoasterea fonemului cu grafemul din carte, identificare, compunere (pronuntia silabei din doua foneme diferite), deseompunere.

4. Etapa cuvintelor

analiza ~i sinteza cuvantului (descornpunerea cuvantuiui in silabele anteri or tnvatate ~j compunerea si label or In cuvi nte);

recunoasterea cuvantului (recunoasterea silabelor ce alcatuiesc cuvantul );

identificarea cuvantului (citirea lui); operarea cu cuvinte.

5.Efapa propozuitlor consta In recunoasterea cuvintelor ce alcatuiesc propozitiile (analiza si sinteza propozitiilor - descornpunerea propozitiilor 'in cuvintele componente etc.

Obiective principale 1n terapia disgrafiei

a. Faza desenului (rnazgalitura, desert explicativ);

b. PregMirea pentru scris consta In: maiurizare motorie: motricitate generala, coordonare oculo-rnotorie, motricitate fina ( mobili tatea rnaini i), lateralitate; maturizare cognitiva: notiunea de forma (cere, dreapta, curba), notiuni spatiale (sus/jos, fata/spate), notiuni spatio-temporale (inainte/dupa); maturizare afectiva (interes pentru scris),

c. Iniliere in scriere - reproducerea semnelor grafice, insusiri!e acestora, elementele componente ale semnelor grafice, perfectionarea semnelor sense, tntelegerea lor.

Obiective comune in terapia djslexo~disgrafiei

Precitire si pregrafism: formarea conduitei perceptiv-motrice de orientate, organizare Si structurare spatio-ternporala, formarea $i dezvoltarea campului lexicografic, formarea abilitatilor actului lexico-grafic,

57

TULBURA.RI ALE VOCU

Sunt d istorsi un i a le spect ru I ur sonor ce se refera la: intensitatea, lnal ti mea, timbrul ~i rezonanta sunetelor. (C.Stiinlca, E.Vra~ma~ - "Terapia tulburarilor de lirnbaj. Interventii logopedice", Buc. 1997, pag.30 I).

Etiologia tulburarilor de voce este urmatoarea:

Cauzele organ ice - pot fi innascute sau dobandite: malformatii ale organelor

fonatoare precum:

balta palatina prea inalta/coborata sau prea ingusta: palat moale! despicat/ paralizat;

deforrnari ale lirnbii, dintilor;

deviatii de sept;

polipi nazal i;

noduli ai corzilor vocale; tumori faringiene benigne etc.

Cauze f unctionale: paral izii (ale corzi lor vocale, faringel ui), hipotonia palatului rnoale, fortarea vocii, fenomen secundar in hipoacuzii grave.

Cauze psihogene: stres (situaui conflictuale, soc ernotiv, trac, boli psihice ~i

star: reactive).

Forme clinice ale tulburarilor de voce sunt urrnatoarele:

Afooia care este pierderea vocii ca urmare a lezarii laringelui.

Fonastenia este 0 tulburare functionala ce se manifesta pnn slabirea/pierderea ternporara a vocii.

Vocea de cap (stridenta, cu rezonanta cefalica) care se produce la nivelul registrului ina It, mai ales la copiii eu hipoacuzie grava.

Vocea oscilanta (de falser) se produce at unci cand se schirnba registrele vorbirii in ernisia vocala.

Voces gravA produsa atune! cand ernisia se face din piept, in registruJ gray. Vocea inspirata caracterizata de zgomot laringian cauzat de aerul inspirat in momentul cand corzile vocale sunt apropiate intre ele.

Voces rAgu.,itA. manifestata prin ingrosarea si slabirea fonatiei din cauza inflamarii laringelui (gripe, raceli) sau a corzilor vocale.

Voces nazala - "refl uierea" pe nas a aeru lui expirat In vorbire.

S8

Terspia tulburaritor de voce

Disfoniile (aroola 5i fonastenia)

Mai iotai se fortifica organismu\ din punct de vedere fizic (administrate de vitam i ne) ~i psi hie (psihoterapie).

Educarea vocii prin exercitii se face dupa odihnirea corziior vocale pentru 0 anumita perioada de timp. Aceste exercitii sunt: exercitii de expiratie simpla, exercitii de expiratie cu siiabe si de expiratie cu vocaJe.

Vocea de cap se corecteaza prin reglarea ernisiei vocale pe registrul mediu. Vocea oscilanta se corecteaza prin: reglarea registrului normal al vocii, dernonstrarea pozijiei corecte a capului, invatarea pastrarii echilibrului intre aerul din plarnani ~i eel din afara.

Vacca grava se educe pe cale intuitiva (auditiva, vibro-tactila, vizuala), Vocea inspirat~ se educa prin reglarea intensitatii si presiunii aerului expirat prin: exercitii de girnnastica fono-articulatorie, exercitii de inspir-expir, exercitii de expiratie cu vocale, silabe, cuvinte, propozitii,

Voce? Tagusita se corecteaza numai dupa vindeearea organelor fonatoare atunci cand au existat irnbolnaviri ale acestora sau dupa odihnirea corzilor vocale. Exercitiile se fae cu voce ~optita sau de intensitate medie pentru evitarea raguselii, Vocea nazaJa se corecteaza prin exercitii de educare a auzului, pentru a diferentia vorbirea corecta de cca gresita.

Hipotonia vaJului palatin se corecteaza pnn exercitii de degiutitie, tuse provocata, ridiearea ~i coborarea capului, gargara eu capul dat pc spate, suflare in diferite obiecte, f1uierat etc.

BALBA.lALA

CStanica si E. Vrasrnas definesc balbaiala ca fiind 0 tulburare a vorbirii ce se manifesta prin "dezordini intermitente ale pronuntiei, repetari convulsive ~i blocaje ale unor foneme, omisiuni precipitate, urmate de dificultati in articularea unor cuvinte". De fapt balbaiala este 0 tulburare de ritm a vorbirii,

Forrnele clioice ale balbaielii sunt urmatoarele:

59

Balbsiala clonidi este repetarea exploziva, involuntara a suneteJor sau a sifabelor.

8a I baiala tonica consta in intreruperea/blocarea cursivitati i vorbi ri i pri ntr-o

incordare subita a organeJor de emisie,

B§lb§iala clono-tonica in care predornina forma clonica. Balbaials tono-clonica In care predomina forma tonica. Simptomatologie

Modificari de vorbire

spasme ale aparatului fono-articulator; aritrnie;

monotonia vorbirii;

inversiuni in fraza (pentru evitarea cuvintelor "problema"; sunete care "paralizeaza" vorbirea;

varbi re concisa/i ncompleta;

re fuzu I de a vorbi.

Miscdri ~'i act iuni asociate reprezentate pnn ticuri sau ritualuri de deb I ocare/I in i ~ti re.

Modificdri psihice: activitate dezorganizata, incordare, nehniste perrnanenta legata de vorbire, negativism, nevoie permanenta de ocrotire, izolare sociala, ernotivitate crescuta, urlburari ale citituiui dar ~i ale scrisului, comportament neadaptat.

Etiologia balbaielii: este reprezentata de: conditii agravante, conditii favorizante ~i factori declansatori,

Conditiile favorizante sunt reprezentate de: caracteristicile proceselor de excitatie si inhibitie (in hiperexcitabilitate balbaiala este mai frecventa), debilitate somato-psihica, mediu familiar traumatizant (sufocare afectiva, pariisiri, farnilii dezorganizate), supraincordare nervoasa, irnitatia.

Condit" agravante: situatu in calc trebuie sa vorbeasca copilul, atitudinea farniliei fata de tulburarea de vorbire (ironizare, corectare permanents etc.), boli debilitante, regim de via~ii dezordonat (altemarea activitatii eu sornnul, alirnentatie bazata pe excitante).

Factori declansatori: sires, emot: vi tate crescuta etc.

60

Terapia balbaielij

Exists trei tipuri de terapie:

Terapia simptomatico care consia In reeducarea eomponentelor vorbirii: respiratie, fonatie, pronunlie, printr-o sene de exercitii precurn: exercitii de girnnastica generals (asociata eu pronuntia), exercitii de educate a respiratiei, educarea ritmului vorbirii, invatarea vorbirii expresive.

Psihoterapia care elirnina conf1ictele psihice $1 restructureaza personalitatea subiectului (relaxare, hipnoza, sugestie, iudoterapia, socioterapia, terapia ocupationala),

Terapia complexa care imbina prirnele doua tipuri de terapii (Liebman sau Lettmayer).

Logopedul trebuie sa aleaga 0 anurnita metoda de terapie in functie de vecnimea b§lbaielii, de tuiburariie asociate acesteia si de personalitatea Jogopatului.

HANDICAPUL DE LlMBAJ - HANDICAPURI ASOCIATE

Asocieres bandicapului de limbaj cu handicapul intelectual

J. Benos afirma ca "un copi 1 deficient m intal e In mod egal un deficient motor" (C.paunescu, l.Musu - "Recuperarea medico-pedagogica a copilului handicapat mintal", Buc. 1990).

"Debii itatea motri ca." si ndrom descris de E. Dupre, se mani festa ~i asupra Iimbajului determinand 0 lntarziere in dezvoltarea acestuia, balbaial~ etc.

Copilul handicapat rnintal poate prezenta si 0 serie de deficiente de pronuntie ale cuvinteior (disialie mai ales care poate fi insolita de tulburari ale vocii sau tulburari dislexo-di sgra flee), stereoti pi i verbal e, perseverare verbals. Dar cea mai imponanra caracteristica a handicapului de intelect este labilitatea verbaia (vocabular foarte sarac, marcat de greseii numeroase).

Asocieres handicapului de limbaj cu handicapul vizual

invafarea Ii mbaj ul ui este decalata, copi j i orbi de varsta prescolara rnvapl limbajuJ foarte greu, eu un decalaj de aproximativ doi ani fata de copiii normali.

61

Copiii eu handicap vizual prezinta 0 serie de tulburari ale limbajului cum ar f dislalia care este determinate de imposibilitatea de a imita vizual pozitia aparatului fono-articulator in momentul emisiei sunetelor. Acest aparat fiind ins11 normal dezvoltat, tntr-un mediu propice, copilul poate Invata rapid pronuntarea cuvintelor.

Asocierea handicapului de limba] cu handicapul de auz

Dezvoltarea limbajului este imposibila atunci cand acest handicap este mostenit (surdo-mutenie) iar cand este dobandit se inregistreaza 0 involutie In dezvoltarea lirnbajului din punetul de vedere al exprirnarii ~i al vocabularului,

Exprimarea nu este armonioasa, vocea este stridenta sau foarte grava (copilul putand prezenta tul burari de voce), articuleaza sunetele deficitar (este prezenta dislalia ln mod frecvent). Dislalia este partial asemanatoare cu cea a copiilor normali (face confuzii intre sunete, silabe, pronuntia este insotita de rezonanta nazala),

Copilul eu handicap de auz prezinta si tulburar: ale scris-cititului,

Asocierea handicapului de limbaj cu handicapul psiho-motor

Copilul care are acest handicap este incapabil sa tina instrumentele de scris sau cele de citit in mana, prezinta dispraxie: tulburari lexice (inversiuni de litere, silabe), grafice (deforrnari de litere, inversiuni) dar mai ales disgrafie motrica.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->