SISTEMUL NERVOS VEGETATIV

RECAPITULARE - SINTEZA

I.DOMENIUL COLINERGIC

Reprezintă totalitatea neuronilor şi a sinapselor care folosesc ca mediator chimic

acetilcolina.
Acetilcolina este sintetizată din colină şi acetat activ sub acţiunea colin-acetilazei. După
sinteză, acetil-colina este depozitată în vezicule presinaptice din care este eliberată în fanta
sinaptică în momentul depolarizării membranei presinaptice şi sub influenţa ionilor de calciu.
După eliberare, acetilcolina acţioneză pe receptorii colinergici post sinaptici care sunt de 2 tipuri:
a) muscarinici (M)
b) nicotinici (N)

a) Receptorii muscarinici (M)

- sunt stimulaţi specific de muscarină
- sunt de 5 tipuri: M1, M2, M3, M4, M5
o receptorii M1 - SNC , unele plexuri nervoase periferice
o receptorii M2 – miocard, muşchi netezi
o receptorii M3 – glande endocrine, muşchi netezi

b) Receptorii nicotinici (N)

- sunt receptori în serpentină
- sunt stimulaţi specific de nicotină
- sunt formaţi din 5 subunităţi care formează un canal de sodiu
- stimularea lor determină deschiderea canalului de sodiu urmată de un influx de sodiu
şi depolarizare membranară
- sunt de 2 tipuri :
o receptori N ganglionari (N1)situaţi la nivelul ggl. vegetativi parasimpatici şi
simpatici, respectiv la nivelul glandei medulosuprarenale
o receptori N musculari (N2) situaţi la nivelul plăcii terminale motorii
Terminarea efectului colinergic se datorează degradării acetil-colinei de către colin-
esteraze, sunt 2 tipuri de colinesterază:
- colin-esteraza adevărată sau acetil-colin-esteraza, care are o putere foarte mare de
degradare a acetil-colinei
- pseudo colin-esteraza sau butiril-colin-esteraza.
Substanţele cu acţiune în domeniul colinergic sunt de 2 tipuri:
A. Parasimpato-mimetice

1/16
B. Parasimpato-litice

A. Parasimpato-mimeticele
- sunt substanţe cu actiune similară cu stimularea vagală
- sunt de 2 tipuri:
o a) Parasimpato-mimeticele directe
o b) Parasimpato-mimeticele indirecte

1. Parasimpato-mimeticele directe
Acţionează ca agonişti ai RM (receptori muscarinici)
Notă: Agoniştii = o substanţă care se fixează pe un receptor şi produce stimularea receptorilor
respectivi.

1. Acetil-colina
- stimulează RM şi RN
- efecte :
o deprimare cardiacă şi vaso-dilataţie cu hipotensiune
o bronho-constricţie şi creşterea secreţiilor traheo-bronşice
o stimulează peristaltismul digestiv şi creşte secreţiile digestive
o la nivelul ochilor produce mioza prin contracţia musculaturii irisului, produce
spasm de acomodaţie cu fixarea vederii de aproape datorită contracţiei musculaturii ciliare şi
scade presiunea intraoculară datorită favorizării scurgerii umorii apoase din compartimentul
anterior al ochiului
- acetil-colina are structură cuaternară de amoniu (structură polară) din acest motiv trece
greu prin membranele biologice
- nu se foloseşte în scop terapeutic deoarece are efecte brutale (efecte de intensitate mare
care se instalează foarte repede) generalizate şi de foarte scurtă durată.

2. Pilocarpina
- este un alcaloid vegetal
- are structură diferită de a acetil-colinei, din acest motiv nu este degradată de colin-esterază
şi are efecte de lungă durată
- stimulează în special RM

- efecte :
o creşterea secreţiilor exocrine în special secreţia salivară şi sudoripară
(transpiraţia)
o scade presiunea intraoculară

2/16
- este o substanţă destul de toxică, din acest motiv sistemic este folosită numai ca antidot în
intoxicaţiile cu atropină
- principala utilizare a pilocarpinei e în aplicaţiile locale conjunctivale pentru tratamentul
glaucomului (în acest caz se folosesc soluţii de concentraţie între 0,5 şi 4 %)

2. Parasimpato-mimeticele indirecte
Acţionează prin inhibarea colin-esterazei determinând acumulare de acetil-colină în fanta
sinaptică, din acest motiv numindu-se şi anticolinesterazice. Sunt de 2 tipuri:
- I. reversibile
- II. ireversibile

a. Anticolinesterazice reversibile

1. Fizostigmină
- este destul de toxică, din acest motiv sistemic este folosită numai ca antidot în intoxicaţia
cu atropină
- aplicată local conjunctival este utilă în tratamentul glaucomului, dar are un dezavantaj că
produce iritaţie locală; produce mioza.

2. Neostigmina
- este mai puţin toxică
- acţionează pe RM şi RN
- indicaţii terapeutice datorită efectelor M este folosită în :
o tratamentul ileusului paralitic postoperator
o tratamentul atoniei sau hipotoniei vezicii urinare
o tratamentul glaucomului
- datorită efectelor N este folosită în tratamentul miasteniei gravis şi supradozării
curarizantelor
- reacţii adverse :
o colici digestive
o diaree
o vărsături
o hipotensiune
o bradicardie
o bronhospasm
- contraindicaţii :
o în ileusul obstructiv
o la pacienţi cu obstacole mecanice pe căile urinare
o la hipotensivi

3/16
 o la astmatici
o în insuficienţa cardiacă
o la femeile însărcinate
o la pacienţii la care s-a administrat curarizante depolarizante
- mod de administrare : se administrează fie injectabil intra-venos fie intern

b. Anticolinesterazice ireversibile

Inactivează ireversibil colin-esterazele, nu se folosesc terapeutic, sunt substanţe toxice

folosite ca gaze toxice de luptă cum sunt Trilon, sau ca insecticide în agricultură cum sunt
organo-fosforicele; de exemplu Parationul.
Organo-fosforicele : sunt substanţe foarte liposolubile, ele pătrund uşor în organism prin
inhalare, ingestie sau transtegumentar. Intoxicaţia cu organo-fosforice se manifestă ca o criză
colinergică endogenă.
Tratamentul intoxicaţiei cu organo-fosforice se face prin :
- îndepărtarea toxicului neabsorbit (spălături gastrice dacă a înghiţit )
- administrarea intravenoasă de doze mari de atropină (1,2 fiole la 2-4 minute)
- administrarea de reactivator de colin-esterază (oximele – Obidoxima)
- administrarea de anti-convulsivante
Notă : Absorbţie = trecerea de substanţe de la locul de administrare în sânge

B. Parasimpato-litice

Sunt substanţe care împiedică producerea efectelor vagale.

Sunt de 2 tipuri :
I. Parasimpato-litice directe
II. Parasimpato-litice indirecte

I. Parasimpato-litice directe

Acţionează ca antagonist al RM (antagonist = substanţă care se fixează pe receptor, dar nu

îl stimulează şi astfel împiedică acţiunea agonistului)

2. Atropina

TRIADA:
1. ANTISPASTIC
4/16
 2. ANTISECRETOR
3. MIDRIATIC

- este un alcaloid vegetal

- efecte :
o la nivelul ap. cardio-vascular produce tahicardie şi creşterea vitezei de
conducere la nivel cardiac, din acest motiv este folosită în tratamentul blocurilor cardiace produse
de digitalice
o la nivelul ap. respirator produce scăderea secreţiilor şi împiedică bronho-
spasmul şi bronho-constricţia produsa de anestezice
o la nivelul ap. digestiv scade secreţiile gastrice, din acest motiv poate fi folosită
ca anti-ulceros, datorită scăderii secreţiilor digestive poate apare un efect advers de uscare a gurii
o la nivelul musculaturii netede digestive, biliare, urinare scade contracţiile, din
acest motiv poate fi folosită ca antispastic miotrop, datorită scăderii contracţiilor digestive ea
poate produce constipaţie, iar datorită scăderii contracţiilor vezicii urinare poate produce reacţia
adversă de retenţie urinară
o la nivelul ocular produce midriază datorită relaxării musculaturii circulare a
irisului, datorită acestui efect este folosită pentru producerea midriazei pentru examenul fundului
de ochi şi pentru a împiedica producerea aderenţelor între iris şi cristalin la pacienţii cu irido-
ciclite, datorită midriazei atropina produce ca reacţii adverse : fotofobia, deoarece efectele
atropinei sunt de lungă durată, ea nu mai este folosită pentru indicaţii oftalmologice decât foarte
rar
- la nivelul ochilor atropina mai produce cicloplegie (incapacitatea adaptării vederii la
aproape datorită lipsei de contracţie a musculaturii ciliare). Datorită cicloplegiei este folosită
pentru determinări ale indicelui de refracţie al cristalinului la copii, dar produce ca reacţie adversă
incapacitatea adaptării la vederea pentru aproape, datorită cicloplegiei; ea creşte presiunea
intraoculară şi este contraindicaţie în glaucom
- atropina mai este folosită pentru tratamentul intoxicaţiilor cu parasimpato-mimetice directe
sau indirecte
- contraindicatiile atropinei sunt :
o glaucomul (boala caracterizată prin creşterea presiunii intra-oculare )
o adenomul de prostată

3. Scopolamina
- este un alcaloid vegetal foarte liposolubil
- trece uşor bariera hemato-encefalică

5/16
 - are toate efectele atropinei, dar în plus are efecte anti-emetice şi deprimante pentru sistemul
nervos central (SNC)
- este folosită limitat la pacienţii cu agitaţie marcată şi în tratamentul răului de mişcare
- ca reacţii adverse produce :
o uscarea gurii
o constipaţie
o tulburări de vedere
o tulburări de micţiune
o sedare marcată
- are aceleaşi contraindicaţii ca ale atropinei

4. Pirenzepina
- este un parasimpato-litic care la doze obişnuite blocheză selectiv RM, din plexurile
nervoase digestive
- datorită efectului antisecretor localizat digestiv se foloseşte ca anti-ulceros
- ca reacţii adverse poate produce diaree

5. Homatropina
- este un parasimpato-litic de uz oftalmologic
- are aceleaşi indicaţii, reacţii adverse şi contraindicaţii oftalmologice ca şi atropina, dar are
avantajul unui efect de durată mult mai scurtă

6. Ipatropiu
- este un parasimpato-litic folosit ca anti-astmatic
- se administrează inhalator

II. Parasimpato-litice indirecte

7. Toxina botulinică
- acţionează prin împiedicarea eliberării de acetilcolină
- produce bloc presinaptic colinergic

C. Substanţe ganglionare

Acţionează pe RN (receptorii nicotinici) ganglionari.

Sunt de 2 tipuri : nicotinice şi ganglioplegice

6/16
 I. Nicotinice

- produc iniţial stimularea RN ganglionari parasimpatici, apoi a celor simpatici şi apoi

produce paralizii ganglionare

1. Nicotina
- este un alcaloid toxic din frunzele de tutun
- este foarte liposolubilă
- în mod obişnuit pătrund în organism prin fumat
- intoxicaţia cronică se numeşte tabagism, se caracterizează prin dependenţă psihică şi se
tratează prin oprirea bruscă a fumatului

II. Ganglioplegice

- sunt substanţe care blochează de la început RN ganglionar

- ele acţionează ca antagonişti ai RNg
- produc oprirea controlului digestiv la nivel periferic, manifestată în principal prin
vasodilataţie cu hipotensiune şi scăderea peristaltismului intestinal
- sunt indicate în tratamentul crizelor hipertensive severe şi pentru obţinerea hipotensiunii
controlate
- sunt administrate injectabil intravenos
- ca reacţii adverse pot produce:
o hipotensiune severă până la colaps
o tulburări ischemice în teritoriile cu artero-scleroză
o constipaţie până la ileus paralitic
- sunt contraindicate la pacienţii cu arteroscleroză cerebrală sau coronariană avansată

2. Trimetafan
3. Hexametoniu

D. Substanţe curarizante

Acţionează la nivelul RN muscular şi produc relaxarea musculaturii striate. Afectarea

musculaturii striate se face începând cu muşchii care fac mişcări fine şi rapide (cum sunt muşchii
feţei sau ai mâinii), apoi sunt cuprinse alte grupe musculare, ultimul muşchi afectat fiind
diafragmul.
Toate curarizantele se administrează injectabil intravenos(IV).
7/16
 Curarizantele sunt indicate pentru:
o relaxarea musculaturii striate în caz de intervenţii chirurgicale
o a uşura manevrele de reducere a fracturilor sau a luxaţiilor în ortopedie
o a uşura manevrele de intubare
o combaterea unor crize convulsive cum sunt cele din tetanos sau din
electroşocuri

Reacţii adverse :
o apnee toxică prin supradozare
o ileus paralitic
o hipotensiune
o bronhospasm
o reacţii alergice
Contraindicaţii :
o la pacienţii cu deficit respirator
o la pacienţii alergici la curarizante
o la pacienţii astmatici
o la pacienţii hipotensivi
o la pacienţii cu deficit genetic de pseudo-colinesteraze sunt contraindicate
curarizantele depolarizate
Curarizantele sunt de 2 tipuri :

I. Curarizante anti-depolarizante

Acţionează ca antagonişti ai RN muscular, produc de la început relaxare a musculaturii

striate. În cazul supradozării se administrează ca antidot anti-colinesterazicele reversibile.

1. D-tubocurarina
2. Pancuroniu

II. Curarizante depolarizante

Produc iniţial stimularea RN muscular, manifestat prin fasciculaţie musculară urmată rapid
de epuizarea RN şi relaxarea musculaturii striate, în supradozarea lor este absolut contraindicată
administrarea de anticolinesterazice.

1. Suxametoniu (succinil-colina)

8/16
2. Decametoniu

I. DOMENIUL ADRENERGIC

Reprezintă toate sinapsele care folosec ca neurotransmiţător catecolaminele.

Catecolaminele sunt :
1. Adrenalina
2. Noradrenalina
3. Dopamina

Domeniul adrenergic are 2 componente : nervoasă şi umorală.

Umorală - reprezentat de medulo-suprarenală care secretă în circulaţie un amestec de
adrenalină şi noradrenalină. Sinteza catecolaminelor se face începând de la tirozină care este
transformată în dopamină apoi în noradrenalină care la rândul ei se transformă în adrenalină.
După sinteză, catecolaminele sunt depozitate în vezicule presinaptice de depozit din care
sunt eliberate în fanta sinaptică în momentul depolarizării membranei presinaptice şi sub
influenţa ionilor de Ca+2.
Catecolaminele acţionează pe receptorii adrenergici. Receptorii adrenergici sunt receptori
în serpentină şi sunt de 4 tipuri:

o Rα 1

o Rα 2

o Rβ 1

o Rβ 2

1. Receptori α 1
- produc vasoconstricţie
- midriază prin contracţia musculaturii radiare a irisului
- stimularea tractului genito-urinar, datorită stimulării fosfatidial-inozitolice cu creşterea
concentraţiei calciului intracelular

2. Receptorii α 2
- sunt de 3 tipuri :
o Rα 2 postsinaptici : produc relaxarea tractului digestiv, creşterea secreţei
salivare, scad secreţia de insulină şi renină
o Rα 2 presinaptici : care când sunt stimulaţi determină inhibarea eliberării de
catecolamine (au rol într-un mecanism de feed-back negativ (-) simpatic)

9/16
 o Rα 2 extrasinaptici : sunt descrişi în principal la nivelul trombocitelor şi
produc creşterea agregării trombocitare
- efectele Rα 2 sunt produse prin inhibarea adenilat-ciclazei cu scăderea consecutivă a
cantităţii de AMPc (adenilat monofosfat ciclic)

3. Receptorii β 1
- produc stimularea tuturor funcţiilor cardiace (frecvenţa, viteza de conducere, forţa de
contracţie, consum de oxigen)
- mai produc stimularea SNC cu anxietate şi creşterea secreţiei de renină

4. Receptorii β 2

- produc vasodilataţie, bronhodilataţie, relaxarea tractului genito-urinar (relaxarea uterului se

numeşte efect tocolitic)
- mai produc tremor al extremităţilor, cresc secreţia de insulină, glucagon, cresc
gluconeogeneza şi glicogenoliza având efect hiperglicemiant

Efectele β 1 şi β 2 sunt produse prin activarea adenilat-cilazei cu creşterea AMPc celular.

Terminarea efectului adrenergic se datorează recaptării în terminaţia presinaptică prin
mecanisme active şi parţial datorită degradării catecolaminelor prin 2 sisteme enzimatice :

• MAO ( mono-amin-oxidaza) care este predominantă în mitocondrii

• COMT (catecol-o-metil-transferaza) predominantă în citoplasmă
Indiferent de succesiunea în care acţionează cele două sisteme enzimatice, produsul final
de metabolizare este acidul vanil-mandelic care se elimină urinar, dozarea acestuia din urmă dă
informaţii referitoare la tonusul simpatic.

SUBSTANŢE CU ACŢIUNE ÎN
DOMENIUL ADRENERGIC

i. Simpato-mimetice

Sunt substanţe care produc efecte similare stimulării adrenergice.

Sunt de 2 tipuri :

I. Simpato-mimeticele directe

10/16
 Acţionează ca agonişti ai receptorilor adrenergici, pentru ca o substanţă să se poată fixa pe
R adrenergici, ea trebuie să aibă în moleculă cele 2 grupări oxidil fenolice, în plus mărimea
radicalului de la gruparea aminică, influenţează şi el fixarea pe R adrenergici, cu cât acesta este
mai mare substanţa va stimula mai puţini Rα şi mai mulţi Rβ , în special Rβ 2.
8. Adrenalina (epinefrină)
- este o catecolamină, stimulează toţi receptorii adrenergici
- produce în principal : vasoconstricţie, stimularea cardiacă şi vasodilataţie coronariană
- este indicată în tratamentul :
o şocului anafilactic, în acest caz este utilă deoarece produce stimulare cardiacă,
vasoconstricţie, bronhodilataţie
o crizelor severe de astm bronşic deoarece produce bronhodilataţie
o hemoragiilor ca hehostatic deoarece produce vasoconstricţie
o pentru potenţarea (creşte efectul) efectului anestezicelor locale prin
vasoconstricţie

- reacţii adverse : tahicardii, aritmii cardiace, chiar fibrilaţie ventriculară

- administrarea se face numai injectabil intravenos sau subcutanată.

9. Noradrenalina (norepinefrina)
- este o catecolamină care stimulează Rα 1, Rα 2 şi foarte puţin Rβ 1
- principalul efect este vasoconstricţia
- principala utilizare teraputică este în tratamentul colapsului administrată prin perfuzie
intravenoasă
- noradrenalina nu poate fi administrată intern din aceleaşi motive ca şi adrenalina
- reacţii adverse :
o hipertensiune severă cu accidente vasculare cerebrale sau coronariene
o vasa spasm la locul injectării cu tulburări ischemice, în acest caz se
administrează fentolamină ca antidot

10. Izoprenalina
- este o catecolamină sintetică care stimulează Rβ 1 şi Rβ 2
- produce bronhodilataţie şi stimulare cardiacă
- indicaţii :
o tratamentul astmului bronşic prin administraţie sublinguală şi inhalator
o în tratamentul unor forme de insuficienţă cardiacă administrate intravenos
- reacţii adverse : tahi-aritmii, palpitaţii, crize anginoase

11/16
11. Dobutamina
- stimulează numai Rβ 1
- este indicată în tratamentul şocului cardiogen
- se administrează în perfuzie intravenoasă

12. Dopamina
- stimulează receptorii dopaminergici periferici şi Rα 1 şi Rβ 1
- produce : stimulare cardiacă, vasoconstricţie periferică, vasodilataţie splenică (în teritoriul
digestiv)
- este indicată în tratamentul colapsului
- se administrează în perfuzie intravenoasă

13. Salbutamol : are structură de saligenină

14. Terbutalina

15. Fenoterol - au structură de rozercinol

16. Orciprenalina

- sunt substanţe care stimulează Rβ 2

- produc bronhodilataţie şi relaxare uterină
- indicaţii terapeutice :
o în tratamentul astmului bronşic
o pentru profilaxia naşterilor premature şi a iminenţei de avort datorită efectului
tocolitic
- reacţii adverse :
o administrate injectabil pot produce:
 tahi-aritmii
 palpitaţii
 crize anginoase
o mai pot determina anxietate
o tremor al extremităţilor (membre)
- contraindicaţii :
o la pacienţii cu cardiopatie ischemică
o la pacienţii cu tahi-aritmii
12/16
1. Simpato-mimeticele indirecte

Sunt substanţe care acţionând prin mecanisme diferite determină creşterea cantităţii de
catecolamine la nivelul sinapselor adrenergice.
17. L-dopa
- este un precursol al catecolaminelor
- acţionează prin creşterea aintezei de catecolamine
- este folosită ca medicament anti-parkinson-ian dopaminergic în boala Parkinson

18. Efedrina
- acţionează în principal prin creşterea eliberării de catecolamine
- structura sa este caracterizată prin lipsa oxhidrililor fenolici, din acest motiv substanţa nu
se poate fixa direct pe receptorii adrenergici
- lipsa oxhidrililor fenolici face ca substanţa să aibă o polaritate scăzută, motiv pentru care se
absoarbe din tubul digestiv
- datorită lipsei oxhidrililor fenolici substanţa este stabilă la acţiunea enzimelor digestive
- efecte :
o produce stimularea SNC
o produce stimulare cardiacă şi vasoconstricţie
o produce bronhodilataţie şi stimularea musculaturii scheletice
- indicaţii :
o în tratamentul hipotensiunii
o în tratamentul astmului bronşic
o în tratamentul miasteniei gravis
o aplicată local pe tegumente samucoase este indicată în tratamentul hemostatic
(oprirea sângerărilor) dau decongestiv (scăderea edemului) al mucoaselor conjunctivale şi nazale
- reacţii adverse : insomnie, agitaţie, hipertensiune
- folosirea îndelungată produce tahifilaxie (toleranţă instalată rapid) din acest motiv efedrina
nu trebuie folosită mai mult de 7-10 zile
- se administrează inern sau injectabil sau în aplicaţii locale pentru efectele topice
- contraindicaţii : la copii, în sarcină, la cardiaci, la hipertensivi

19. Nafazolina
- are aceleaşi proprietăţi ca efedrina, dar este mult mai toxică, din acest motiv nu este
folosită sistemic
- se administrează local conjunctival sau nazal ca decongestiv sau hemostatic

13/16
 - este contraindicată la copii
ii. Simpato-litice

Sunt substanţe care împiedică efectele stimulării adrenergice

Sunt de 2 tipuri :
 Simpato-liticele directe
 Simpato-liticele indirecte

I. Simpato-liticele directe
Acţionează ca antagonişti ai receptorilor adrenergici.

20. Tolazolina
- blochează Rα 1 şi Rα 2
- produce (efecte) :
o vasodilataţie
o tahicardie prin mecanism reflex
o creşterea peristaltismului digestiv şi a secreţiilor gastrice prin efecte
parasimpatomimetice şi histamina eliberatoare
- este folosită în tratamentul :
o feocromocitomului (tumora de suprarenală care secretă în exces catecolamine)
o sindroamelor vasospastice (sindrom RAYNAUD)
- reacţii adverse : hipotensiune, tahiaritmii, tulburări ischemice în teritorii cu arteroscleroză,
pirozis, ulcer gastric
- contraindicaţii : la cei cu arteroscleroză avansată coronariană sau cerebrală şi la cei cu
ulcer
- substanţa nu poate fi folosită ca antihipertensiv din cauza tahicardiei reflexe pe care o
produce datorită blocării Rα2 presinaptice

21. Fentolamina
- blochează Rα1 şi Rα2
- are aceleaşi proprietăţi ca şi tolazolina, nu are însă efecte parasimpatomimetice şi este mai
bine suportată

22. Prazosin
- blochează selectiv Rα1, producând vasodilataţie, nu determină tahicardie reflexă deoarece
nu blochează Rα2 presinaptici
- este folosit în tratamentul hipertensiunii arteriale cronice
- reacţii adverse : produce fenomenul de prima doză caracterizat prin colaps şi lipotimie, din
acest motiv prima doză trebuie administrată sub controlul medical.

14/16
 23. Propranololul
- blochează Rβ1 şi Rβ2
- este folosit ca anti-hipertensiv deoarece prin blocarea β1 scade debitul cardiac şi secreţia de
renină, iar prin blocarea unor Rβ în SNC scade controlul simpatic periferic
- este folosit ca antianginos deoarece prin blocarea Rβ1 scade consumul de oxigen al cordului
- este folosit ca antiaritmic deoarece împiedică influenţele simpatice cardiostimulatoare
- este folosit ca antimigrenos deoarece prin blocarea Rβ2 împiedică vasodilataţie cerebrală
marcată
- se administrează intern sau injectabil
- reacţii adverse : hipotensiune, bradicardie (scăderea frecvenţei cardiace), blocuri, bronho-
spasm, vasospasm
- contraindicaţii :
o la hipotensivi
o la bradicardici
o în insuficienţa cardiacă acută
o la astmatici
o cei cu sindroame vasospastice
o la diabetici în tratamentul cu antidiabetice
- blochează selectiv Rβ1, au aceleaşi
24. Atenolol
indicaţii ca şi propranololul, au însă
avantajul că pot fi folosite la astmatici şi
25. Metoprolol
la cei cu sindroame vasospastice

II. Simpatoliticele indirecte

Sunt substanţe care acţionând prin mecanisme diferite, scad cantitatea de catecolamine în
sinapsele adrenergice.

26. Alfa-metil dopa

- duce la sinteză de alfa-metil noradrenalină şi alfa-metil adrenalină, neuro-transmiţători falşi
cu efecte inhibitorii
- produce vasodilataţie şi scăderea tensiunii arteriale
- este folosită ca antihipertensiv
- se administrează intern

27. Guanetidina
- este un alcaloid vegetal care împiedică eliberarea de catecolamine
15/16
- produce vasodilataţie
- este folosită în tratamentul cronic al formelor severe de hipertensiune arterială
- reacţii adverse : hipotensiunea, tulburări ischemice

28. Rezerpina
- este un alcaloid vegetal
- împiedică recaptarea catecolaminelor în veziculele presinaptice de depozit, determinând
epuizarea veziculelor presinaptice
- este folosită ca antihipertensiv atât ca tratament cronic administrată intern cât şi ca
tratament de criză administrată injectabil
- are şi efecte anxiolitice (scade stressul puternic) şi neuroleptice (anti-psihoză)
- reacţii adverse :
o hipotensiune
o scăderea fluxurilor plasmatice tisulare inclusiv în teritoriul renal
o sedare, somnolenţă
- contraindicaţii :
o în insuficienţa renală
o la pacienţii cu arteroscleroză avansată

29. Clonidina
- este un agonist selectiv al Rα2 a
- prin stimularea unor Rα în SNC, determină scăderea tonusului simpatic periferic, iar prin
stimularea Rα2 presinaptici scade eliberarea de catecolamine în periferie
- produce vasodilataţie şi scăderea tensiunii arteriale
- este folosită ca anti-hipertensiv
- reacţii adverse : hipotensiune, sedare, somnolenţă
- contraindicaţii : tratamentul nu trebuie oprit brusc deoarece pot apare crize hipertensive

16/16