Coman (Macovei) Georgiana-Alisa

Continuitate şi schimbare de-a lungul

ciclurilor învăţământului general
obligatoriu

Educaţia a devenit, în timp, una din cele mai importante calităţi ale
omului. Dacă în trecut omul era apreciat şi respectat în mare parte datorită
educaţiei, astăzi, omul modern nu poate fi conceput fără educaţie. Astfel,
dacă în trecut marea responsabilă pentru educaţie era familia, astăzi cel care
îşi asumă un procent covârşitor din educaţie este statul prin intermediul
învăţământului institutionalizat.

Dezvoltarea economică şi implicit socială a dus la nevoia unui om

educat, învăţat ceea ce a determit statul să-şi asume rolul de înfăptuitor al
acestui deziderat instituind învăţământul obligatoriu. În România, implicarea
statului în educaţie este covârşitoare fapt pentru care, în timp, a crescut
numărul de clase obligatorii în învăţământul general. Structura formală a
învăţământului românesc are la bază psihologia vârstelor şi teoriile învăţării
care au un aport considerabil în redefinirea şi reconstituirea aspectelor
educaţionale ale vârstelor şcolare, ceea ce a dus la introducerea ciclurilor
curriculare.

Din punct de vedere structural şi funcţional, periodizarea şcolarităţii pe

cicluri curriculare a stat la baza generării planurilor de învăţământ,
programelor şi manualelor şcolare pentru fiecare ciclu de învăţământ. La

1
Coman (Macovei) Georgiana-Alisa

nivel operaţional, introducerea ciclurilor curriculare a impus modificări ale

metodologiei de predare a disciplinelor şcolare şi a solicitat regândirea
strategiilor didactice prin adaptarea acestora la obiectivele curriculare şi la
nivelul de vârstă al elevilor. Prin adaptări interne, prin abordări flexibile,
prin finalităţile urmărite şi prin strategiile didactice adoptate, ciclurile
curriculare asigură continuitatea demersului instructiv-educativ de la o
treaptă de şcolarizare la alta (învăţământ pre-primar - învăţământ primar;
învăţământ primar - gimnaziu; gimnaziu – liceu), continuitatea la nivel
metodic prin transfer de metode de la un ciclu la altul, stabilirea de
conexiuni intra- şi interdisciplinare explicite la nivelul curriculum-ului prin
intermediul ansamblului de obiective generale şi construirea unei structuri a
sistemului de învăţământ mai bine corelată cu vârsta psihologică a elevilor.
De ce trebuie să asigure ciclurile curriculare continuitate de la o treaptă
şcolară la dar în acelaşi timp şi schimbarea faţă de treapta anterioară?
Răspunsul este unul foarte simplu: la ce ţi-ar folosi să înveţi ceva dacă n-ai
mai avea nevoie de acele cunoştinţe şi mai târziu (continuitate) şi la ce ţi-ar
folosi să înveţi ceva dacă pe baza celor învăţate nu ajungi să descoperi şi să
înveţi alte lucruri (schimbare). Ca învăţarea să se realizeze continuu şi
temeinic este nevoie de formarea unei baze de cunoştinte, ceea ce se
formează în ciclul primar, dar şi de schimbare şi de dezvoltarea cunoştintelor
ceea ce se realizează în ciclul secundar. Prin urmare obiectivele vor fi
împărţite în două: generale care vor asigura continuitatea de la un ciclu la
altul şi cadru care vor face diferenţa între achiziţii fundamentale şi
dezoltarea cunoştintelor şi aptitudinilor, modificându-se în funcţie de conţi-
nuturi. Metodele de predare au şi ele importanţa lor atât în continuitate cât
mai ales în schimbare. Schimbarea metodelor fără o continuitate a lor poate
bulversa şi duce la incapacitate de adaptare la noul ciclu sau chiar la un

2
Coman (Macovei) Georgiana-Alisa

regres în achiziţionarea de noi cunoştinţe. În acelaşi timp, continuitatea

metodelor fără o schimbare a lor duce la o plafonare în achiziţionarea de
cunoştinţe. Metodele de predare trebuie să ţină cont atât de obişnuinţa
elevilor şi de nevoia de legătură cu ciclul anterior dar şi de nevoia de
schimbare dictată de creşterea în vârstă. Prin urmare, chiar dacă metodele
rămân aceleaşi este nevoie ca accentual să se pună diferit în concordanţă cu
vârsta psihologică pentru a împlini atât nevoia de continuitate cât şi pe cea
ce schimbare, fiind completate cu cele complementare. În ceea ce priveşte
strategiile de evaluare acestea devin din ce în ce mai complexe de la un ciclu
şcolar la altul pe măsură ce achiziţiile de cunoştinţe şi aptitudini devin din ce
în ce mai bogate.

În concluzie putem spune că atât continuitatea cât şi schimbarea îşi au

rolul lor foarte important şi bine determinat în trecerea de la un ciclu şcolar
la altul întrucât pe de o parte toate cunoştinţele trebuie să se lege între ele iar
pe de altă parte nimic nu rămâne la fel deoarece creşte atât volumul
cunoştinţelor copiilor cât şi aceştia, trecând la o altă vârstă psihologică în
care înteleg şi gândesc totul altfel.