Epidemiile

Hazarde biologice sunt reprezentate de epidemii şi de invazii de insecte. Epidemiile

sunt caracterizate prin imbolnavirea in masa ale populatiei, datorita unor agenti patogeni
cum sunt viruşii, rickettsiile, bacteriile, fungii şi protozoarele. Cele mai grave maladii sunt
transmise de agenti purtatori precum tantarii( malaria, febra galbena), musca tete( boala
somnului), puricii, paduchii(tifosul exantematic). Epidemiile de mari proporţii poarta
denumirea de pandemii au generat milioane de victime, mai ales in Evul Mediu( ciuma
bubonica, spre ex. , in Europa). În prezent se manifesta maladia SIDA( Sindromul
Imunodeficientei Dobandite), determinata de virusul HIV, cu transmitere sexuala sau prin
transfuzii de sange. Epidemiile sunt favorizate de:
●saracie, lipsa de igiena,
●infestarea apei,
●aglomerarea gunoaielor menajere,
●înmultirea sobolanilor şi a cainilor comunitari.
Hazardele naturale, cum sunt inundaţiile sau cutremurele puternice, sunt însotite de
pericolul declanşării unor epidemii.
Cu toate că medicina a făcut mari progrese în descifrarea originilor şi mecanismelor de
răspândire a bolilor infecţioase, o pandemie cu implicaţii dezastruoase ar putea izbucni
oricând. Boli care au fost exterminate cu ani în urmă în ţările civilizate continuă să facă
ravagii în statele în curs de dezvoltare şi ar putea fi o chestiune de timp până ca ele să se
extindă.
Totuşi, ţările bogate nu sunt nici ele în afara pericolului, în urma folosirii excesive a
antibioticelor, care şi-au pierdut eficienţa în faţa bacteriilor şi a virusurilor. În plus,
schimbările climatice fac ca arealele insectelor purtătoare de boli să devină tot mai
cuprinzătoare.
Spre exemplu, cum clima Terrei devine tot mai încinsă şi mai umedă, arealul
ţânţarului anofel, purtătorul malariei, se va extinde. De asemenea, ţânţarul Aedes,
responsabil cu transmiterea febrei galbene şi a celei dengue, a început de curând să-şi facă
veacul şi în mediul urban, părăsindu-şi tot mai des habitatul tradiţional, junglele.
 Deşi există un vaccin pentru febra galbenă, numită astfel după icterul pe care îl
cauzează, nici un tratament cunoscut nu-i poate veni de hac. Epidemiile izbucnite în 2008 în
Paraguay şi în Coasta de Fildeş le-au dat astfel mult de furcă autorităţilor locale. Pentru
febra dengue nu există încă un vaccin. Odată instalată, nu se mai poate face mare lucru
pentru pacienţi, însă cei care îi supravieţuiesc capătă imunitate în faţa ei. Nu scapă însă de
pericol, deoarece există patru tulpini ale virusului, iar anticorpii eficienţi împotriva uneia
sunt lipsiţi de putere în faţa celorlalte.

Anumite boli cu origine incertă care au făcut ravagii în trecut ameninţă şi ele să
capete anvergură globală în condiţiile în care ar putea reapărea oriunde şi oricând. Un astfel
de exemplu este SARS (Sindromul Respirator Acut Sever), o pneumonie atipică ce este
cauzată de o mutaţie a unui virus de origine animală. Prima şi singura epidemie SARS de până
acum a izbucnit la sfârşitul lui 2002, în provincia Guandong din sudul Chinei. Numai răspunsul
ferm al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, bazat pe instituirea de carantine, a împiedicat
boala apărută din senin să ia proporţii globale. Anihilarea ei a durat până la jumătatea lui
2003, timp în care s-a răspândit în toată lumea, un caz înregistrându-se chiar şi în România.
Aproape 800 de oameni şi-au pierdut viaţa în urma epidemiei SARS, iar pericolul
reapariţiei sindromului este extrem de ridicat de vreme ce până nici în prezent nu se
cunoaşte de la ce specie a provenit virusul care a suferit ulterior o mutaţie.
Şi originea Ebola este învăluită în mister, deşi oamenii de ştiinţă încearcă s-o dezlege încă
din anii ’70, de când virusul a fost descoperit. În esenţă o febră hemoragică, Ebola a fost
botezată imediat “boala celor un milion de tăieturi”, deoarece cauzează o reacţie în sânge ce
produce fisurarea la nivel microscopic a vaselor capilare. Asta duce la hemoragii interne
masive, care îi ucid în scurt timp pe cei infectaţi, rata de mortalitate în rândul pacienţilor
fiind de 90%. Partea bună este că boala nu se transmite pe calea aerului, ci trece doar de la
o persoană la alta, iar asta reduce şansele ca ea să se extindă departe de locul în care apare.
O mutaţie ce i-ar permite să se transmită pe calea aerului s-ar dovedi însă devastatoare.
Cum majoritatea bolilor infecţioase umane îşi au originea în lumea animală,
epidemiologul american Nathan Wolfe şi colegii săi de la Universitatea California din Los
Angeles au iniţiat un proiect îndrăzneţ de a monitoriza animalele sălbatice şi oamenii care
intră în contact cu ele frecvent, în căutarea unor noi microorganisme infecţioase. Printr-un
parteneriat cu Google, el şi colegii lui au lansat Global Viral Forecasting Initiative, un
program în cadrul căruia epidemiologii, specialiştii în sănătate publică şi conservaţioniştii din
întreaga lume colaborează pentru a identifica şi a monitoriza agenţi patogeni, scopul lor fiind
de a întocmi o hartă a bolilor transmise de la animale la om.
Până acum, programul a adunat laolaltă în jur de 100 de oameni de ştiinţă ce supraveghează
populaţii umane şi animale din Camerun, China, Republica Democrată Congo, Laos, Madagascar
şi Malaiezia, regiuni sensibile în ceea ce priveşte apariţia unor noi boli infecţioase.
Următoarele pe listă sunt Brazilia şi Indonezia, unde există o mare diversitate de
specii ce i-ar putea infecta pe oameni cu agenţi patogeni.
Dezvoltarea căilor de transport le permite acestor agenţi patogeni să circule extrem de
repede pe întreaga planetă, după cum globalizarea a făcut ca bacteriile salmonela şi E.coli să
poată stârni oricând pandemii. Diversitatea furnizorilor de alimente este în continuă
scădere, hrănirea populaţiilor fiind trecută în sarcina unor corporaţii-gigant, iar asta ar
putea avea consecinţe nefaste în cazul insinuării unui asemenea agent patogen în mecanismul
de procesare a unui produs.

“80% din carnea de vită din SUA provine din fermele deţinute de patru companii,
alte două procesează frunzele de salată de pe piaţă, iar 30% din lapte este procesat de
către o singură companie”, subliniază jurnalistul Michael Pollan lipsa de diversitate a
alimentelor de peste Ocean. Cum bucătăria americană, reprezentată în principal de fast
fooduri, s-a extins pe întreaga planetă, un agent patogen insinuat în mecanismul de producţie
a alimentelor va ajunge fără dificultate în farfuriile de pe tot cuprinsul Terrei.

Stafilococii rezistenţi la meticilină (un tip de penicilină sintetică) sunt şi ei un motiv

de îngrijorare pentru comunitatea medicală internaţională. Aceşti stafilococi au apărut în
1990, după ce abuzul de antibiotice i-a dat bacteriei o rezistenţă fără precedent. Ei pot fi
anihilaţi cu uşurinţă doar dacă sunt depistaţi la timp, înainte să pătrundă în sânge, după
aceea doctorii fiind nevoiţi să apeleze la cel mai puternic tip de antibiotic disponibil. Cum
bacteriile capătă rezistenţă mai repede decât pot cercetătorii să creeze noi soiuri de
medicamente, e doar o chestiune de timp până când se va ivi un nou stafilococ pentru care nu
va exista leac.

Virusul gripei aviare se află în spatele uneia dintre cele mai înfricoşătoare pandemii
care planează asupra omenirii, cu toate că el se transmite în prezent doar de la păsările
infectate la oameni. Cercetătorii se tem însă că nu va dura mult până îşi va face apariţia o
formă de H5N1 capabilă să treacă de la om la om, fapt care va decima omenirea.
 “Moartea neagră”, cea mai necruţătoare pandemie
Umflăturile colcăind de puroi, durerile îngrozitoare şi frisoanele erau principalele
simptome ale ciumei bubonice, supranumită “Moartea neagră”, care a ucis la mijlocul anilor
1300 două treimi din populaţia Europei în numai patru ani. Ciuma bubonică a apărut în 1330 în
Asia Centrală, pentru ca după 1347 să se răspândească şi în Europa, unde a făcut ravagii până
în 1351. “Moartea neagră” s-a retras atunci, dar numai pentru o vreme, reapărând cu
regularitate până în secolul al XV-lea. În Anglia, ultima epidemie a fost în 1665, când au
murit aproximativ 100.000 de oameni. Ciuma bubonică şi-a făcut din nou apariţia la sfârşitul
secolului al XIX-lea, în Asia, numai în India făcând în jur de şase milioane de victime.
Masurile preventive cuprind vaccinarea si educarea populatiei, pastrarea igienei in scoala si
in familie, izolarea focarelor de declansare a epidemiilor, combaterea agentilor purtatori.