Constituie infracţiune, conform art.

2 „cultivarea, producerea, fabricarea,

experimentarea,
extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea,
distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea,
deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept”239.
Constituie de asemenea infracţiune săvârşirea faptelor de mai sus, având ca obiect
droguri de mare risc240.
Obiectul juridic generic este reprezentat de ocrotirea sănătăţii publice ca valoare
socială şi relaţiile sociale care se nasc şi evoluează în jurul şi în strânsă legătură cu
această valoare.
Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie, în opinia celor mai mulţi
specialişti241, la care aderă şi autorul, relaţiile sociale privitoare la sănătatea publică,
relaţii a căror existenţă şi dezvoltare sunt condiţionate de respectarea normelor legale
privitoare la producţia, fabricarea, vânzarea, cumpărarea, circulaţia, deţinerea,
transportul, transformarea, oferirea, livrarea cu orice titlu, procurarea ori alte operaţiuni a
substanţelor aflate sub control naţional.
În cazul agravantei prevăzute la art. 12 alin. 3, obiectul juridic special este
complex, apărându-se, pe lângă valorile sociale mai sus menţionate, şi viaţa persoanei şi
relaţiile sociale care se nasc şi se desfăşoară în jurul acestei valori242.
Obiectul material este format din substanţele aflate sub control naţional -
drogurile de risc şi drogurile de mare risc enumerate în tabelele - anexă I-III243.
Subiectul activ al infracţiunii este diferit în raport cu modalitatea de săvârşire a
acesteia.
Astfel, în modalităţile producerii, fabricării, extragerii, preparării, transformării,
oferirii, punerii în vânzare, vânzării, distribuirii, livrării cu orice titlu, trimiterii,
transportului ori altor operaţiuni privind circulaţia drogurilor precum şi în modalităţile
organizării, conducerii, finanţării activităţilor menţionate mai sus, acesta poate fi orice
persoană care îndeplineşte condiţiile cerute de lege. În ceea ce priveşte experimentarea,
deşi legea nu prevede nici o calitate specială, considerăm totuşi că subiectul activ trebuie
să posede cunoştinţe de specialitate privind substanţele folosite şi rezultate pe care le
produc, în această categorie intrând medici, chimişti, farmacişti etc.
 Subiectul pasiv este statul ca garant şi ocrotitor al sănătăţii publice. În secundar,
subiect pasiv poate fi persoana a cărei sănătate a fost periclitată ca urmare a nerespectării
circuitului legal al substanţelor aflate sub control naţional. Nu este necesară îndeplinirea
unor condiţii speciale de loc sau timp pentru existenţa infracţiunii în forma simplă. În
privinţa modalităţilor agravate, acestea sunt prevăzute la art. 14 lit. „c”, unde se consideră
că fapta are un pericol social sporit dacă drogurile au fost trimise şi livrate, distribuite sau
oferite unui minor244, unui bolnav psihic, unei persoane aflate în cură de dezintoxicare
sau sub supraveghere medicală ori s-au efectuat alte asemenea activităţi interzise de lege
cu privire la una din aceste persoane ori dacă fapta a fost comisă într-o instituţie sau
unitate medicală, de învăţământ, militară, loc de detenţie, centre de asistenţă socială, de
reeducare sau instituţie medical educativă, locuri unde elevii, studenţii şi tinerii
desfăşoară activităţi educative, sportive, sociale ori în apropierea acestora. Pentru
reţinerea acestei agravante, se are în vedere calitatea specială a subiectului pasiv sau locul
unde s-a comis infracţiunea. Astfel, legiuitorul a dorit ocrotirea în mod special a anumitor
categorii de persoane şi a locurilor în care acestea îşi desfăşoară activitatea, prin
sancţionarea mai gravă a faptelor comise împotriva acestora sau în respectivele locuri.
Se consideră a avea un pericol social sporit fapta comisă într-o instituţie sau
unitate medicală, de învăţământ, militară etc.
Autorul consideră că participaţia penală este posibilă atât sub forma coautoratului
cât şi sub forma instigării sau a complicităţii.
Latura obiectivă. Elementul material se realizează printr-o acţiune care se poate
înfăţişa sub forma cultivării, producerii, fabricării, experimentării, extragerii, preparării,
transformării, oferirii, punerii în vânzare, vânzării, distribuirii, livrării cu orice titlu ori
altor operaţiuni privind circulaţia drogurilor.
Prin cultivare se înţelege acţiunea de a însămânţa, răsădi, îngriji plante care conţin
substanţe stupefiante, a lucra pământul, precum şi recoltarea acestor plante. Din ele
trebuie să se obţină substanţe ce fac parte din categoria drogurilor, pentru ca acţiunea să
fie ilicită245.
Prin producere de droguri se înţelege realizarea printr-o activitate oarecare
(amestecare,topire, fierbere etc.) a unuia din compuşii chimici care sunt cuprinşi în
această categorie.
 Fabricarea presupune producerea acestor substanţe în serie şi în cantităţi mari,
prelucrând materiile prime şi obţinând astfel substanţe ilicite246.
Experimentarea constă în efectuarea de experienţe cu produse sau substanţe
stupefiante, în afara cadrului legal, adică în afara laboratoarelor de analize şi cercetări
ştiinţifice din instituţiile de învăţământ sau institutele de cercetări ştiinţifice. Constituie
infracţiune şi experimentarea substanţelor sau produselor stupefiante asupra propriului
corp, legea nefăcând nici o distincţie în această privinţă, pericolul social fiind acelaşi ca şi
atunci când s-ar experimenta asupra altei persoane. Spre exemplu247, meritul de a fi
descoperit morfina şi de a fi izolat-o din opiu revine farmacistului german Serturner. În
anul 1803, el a izolat şi a descris primul morfina. Un lucru mai puţin cunoscut îl
constituie faptul că acest farmacist şi-a compromis grav sănătatea făcând experienţe cu
morfină asupra propriului său corp.
Prin extragere se înţelege scoaterea unei substanţe interzise dintr-un compus,
separarea acesteia, folosind diverse procedee practice (topire, fierbere, ardere, etc.)248.
Prepararea se referă la combinarea a două sau mai multe substanţe, în final
obţinându-se una din substanţele prevăzute ca drog în tabelele - anexă I-III.
Transformarea constă în modificarea, schimbarea unor elemente caracteristice
unei substanţe considerate drog, obţinându-se în final o altă substanţă, de aceeaşi natură,
având însă efecte diferite.
Prin oferire se înţelege acţiunea de a propune cuiva să primească sau de a pune la
dispoziţia acestei persoane a vreuneia din substanţele stupefiante considerate droguri.
Distribuirea de droguri se realizează prin acţiunea de împărţire, repartizare a
acestor substanţe în mai multe locuri şi la mai multe persoane, acestea urmând ca la
rândul lor să le pună în vânzare şi să le vândă efectiv.
Livrarea cu orice titlu reprezintă acţiunea de a furniza, de a preda substanţe
supuse controlului naţional.
Prin trimitere de produse sau substanţe stupefiante se înţelege acţiunea de a
dispune ca o persoană să ducă, să transporte şi să predea la o anumită destinaţie aceste
produse. Nu este necesar, în cadrul acestei modalităţi, ca persoana care transportă şi predă
la destinaţie substanţele stupefiante să aibă cunoştinţă despre conţinutul transportului249.
 Transportul acestor droguri înseamnă acţiunea de a le deplasa, de a le căra dintr-
un loc în altul.
Procurarea presupune acţiunea de a face rost, de a obţine substanţe aflate sub
control naţional. Nu are relevanţă modalitatea faptică prin care se realizează procurarea
de droguri pentru existenţa infracţiunii, cu condiţia ca procurarea să nu privească
consumului propriu250.
Prin cumpărare se înţelege acţiunea de a intra în posesia unei substanţe stupefiante
considerate ca făcând parte din categoria drogurilor, plătind contravaloarea acesteia
cerută de vânzător.
Deţinerea constă în fapta persoanei fizice de a ţine, a păstra, la domiciliul său ori
în orice alt loc ştiut de ea, substanţe stupefiante, indiferent dacă este sau nu consumatoare
de droguri şi dacă acestea aparţin ei sau altei persoane251.
Prin alte operaţiuni se înţelege orice altă activitate care contravine circulaţiei
legale a substanţelor aflate sub control naţional care fac parte din categoria drogurilor.
De asemenea, elementul material al acestei infracţiuni, aşa cum rezultă din art. 10
din lege, se mai realizează şi prin organizarea, conducerea sau finanţarea activităţilor
enumerate mai sus.
Organizarea reprezintă demersurile pe care una sau mai multe persoane le fac
pentru constituirea unei asociaţii sau grupări precum şi constituirea efectivă a acestei
organizaţii, naşterea acesteia, având la bază acordul de voinţă al tuturor participanţilor.
Aici se are în vedere existenţa unei structuri determinate, cu sarcini precise, cu un plan
bine pus la punct.
Prin conducerea unei asemenea activităţi se înţelege acţiunea uneia sau mai
multor persoane situate la vârful ierarhiei organizaţiei care supraveghează, dirijează şi
coordonează activităţile ilicite incriminate la art. 2.
Finanţarea acestor fapte constă în ajutorul, susţinerea materială concretă, de orice
fel, acordate de una sau mai multe persoane subiectului activ al infracţiunii prevăzute de
art. 2.
Din practica Curţii de Apel Constanţa am reţinut cauza în care C.I. a fost reţinut
pentru încercarea de a comercializa 96,4 g cannabis, iar M.O. pentru activitatea de
distribuire de droguri, fapta lor încadrându-se la acest articol (Decizia penală nr. 50/P din
25 februarie 2003).
Tot din practica aceleiaşi instanţe am reţinut şi faptele lui F.A şi ale lui P.A. care
au încercat
să comercializeze 172,46 g de cannabis (Decizia penală nr. 114/P din 2 aprilie
2003).
Fapta lui A.M., care a fost prins în flagrant deţinând cantitatea de 37,759 kg de
rezină de cannabis întruneşte toate elementele constitutive ale infracţiunii incriminate în
prezentul articol.
Cerinţe esenţiale. În viziunea autorului, existenţa elementului material al
infracţiunii presupune ca cerinţă esenţială ca activităţile mai sus arătate să fie comise
„fără drept”, adică de persoane care nu sunt autorizate să le efectueze. Nu este satisfăcută
această cerinţă în cazul persoanelor juridice sau fizice autorizate să întreprindă astfel de
acţiuni cum ar fi: cultivarea de către o persoană juridică publică sau privată a unor plante
în scopul extragerii de stupefiante, cu autorizarea organelor competente, farmacistul care
deţine legal în farmacie substanţe considerate droguri etc.
Urmarea imediată. În ceea ce priveşte urmarea imediată legea nu condiţionează
existenţa infracţiunii de producerea unui anumit rezultat, distinct de acţiunea incriminată,
prin simpla desfăşurare a acesteia creându-se o stare de pericol pentru sănătatea publică.
În cazul agravantei, prevăzute la art. 12 alin. 3.), fapta trebuie să aibă ca urmare moartea
victimei, forma de vinovăţie fiind praeterintenţia253.
Legătura de cauzalitate. În raportul cu urmarea imediată analizată anterior, nu se
pune problema legăturii de cauzalitate între faptă şi rezultat.
Latura subiectivă. Săvârşirea infracţiunii implică din partea subiectului activ,
intenţia care poate fi directă sau indirectă. Pentru existenţa infracţiunii se cere ca
persoana care comite una din infracţiunile incriminate să cunoască faptul că substanţele
care formează obiectul acţiunii fac parte din categoria drogurilor.
Forme. Actele pregătitoare sunt posibile şi se pedepsesc, fiind asimilate ca regim
sancţionator tentativei. Tentativa se pedepseşte (art. 13 alin. 1). Infracţiunea se consumă
în momentul când executarea oricărei dintre acţiunile incriminate este dusă până la capăt,
producându-se urmarea imediată, adică starea de pericol pentru sănătatea publică. În
anumite modalităţi de săvârşire (cultivare, producere, deţinere) traficul de stupefiante are
caracterul unei infracţiuni continue, existând în consecinţă şi un moment al epuizării,
respectiv acela al încetării activităţii delictuoase254.
Modalităţi. Infracţiunea se comite în mai multe modalităţi normative descrise de
lege (cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea,
transformarea, oferirea etc.). Fiecare modalitate normativă poate cunoaşte la rândul său
nenumărate modalităţi faptice de realizare determinate de împrejurările în care fapta a
fost comisă, în raport cu mijloacele de săvârşire etc.
O primă modalitate agravată a acestei infracţiuni este prevăzută la alin. 2 al art. 2
(atunci când faptele prevăzute în alin. 1 au avut ca obiect droguri de mare risc256. Astfel
cum s-a reţinut şi în Decizia nr.8/07.01.2003, a Curţii Supreme de Justiţie Secţia Penală,
la individualizarea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită în varianta agravantă, este
necesar a se ţine cont de circumstanţele faptei şi ale făptuitorului.
În modalităţile organizării, conducerii sau finanţării faptelor incriminate în
prezentul articol, pedeapsa este mai gravă.
O altă modalitate agravată apare în cazul în care faptele sunt săvârşite de o
persoană care face parte dintr-o pluralitate constituită de infractori (art. 12 alin. 1), ori
dacă fapta avut ca urmare moartea victimei.
Sancţiuni. Pedeapsa pentru faptele incriminate în alin. 1 este închisoarea de la 3 la
15 ani, iar pentru faptele prevăzute la alin. 2 de la 10 la 20 ani. În cazul organizării,
conducerii sau finanţării acestor fapte, maximul special al pedepselor sporeşte cu trei ani.
În cazul agravantei de la art. 12 alin. 1 şi 3, pedeapsa este detenţiunea pe viaţă sau
închisoarea de la 15 la 25 de ani.
În toate cazurile se aplică obligatoriu pedeapsa complementară a interzicerii unor
drepturi prevăzute de art. 64 Cod penal.
Dispoziţiile referitoare la măsura de siguranţă a confiscării speciale (art. 17),
cauzele de nepedepsire sau de atenuare a pedepsei (art. 15, 16) se aplică în mod
corespunzător.
Conform art. 15, nu se pedepseşte persoana care, mai înainte de a fi începută
urmărirea penală, denunţă autorităţilor competente participarea sa la o asociaţie sau
înţelegere în vederea comiterii infracţiunii, permiţând astfel identificarea şi tragerea la
răspundere a celorlalţi participanţi.
Persoana care în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi
tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de
droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege (art.
16).