Definitia si trasaturile contractului de asigurare

Art.942 din Codul civil roman defineste contractul in felul urmator:”acordul intre doua sau mai multe
persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic”.

Codul civil prevedela art.1365:”contractul aleatoriu este conventia reciproca ale carei efecte ,in privinta
beneficiilor si a pierderilor pentru toate partile,sau pentru una sau mai multe dintre ele,depinde de un
eveniment incert”.Contractul de asigurare este primul care se incadreaza in aceasta categorie.

Contractul de asigurare este actul juridic consensual, aleatoriu, sinalagmatic,cu titlu oneros si cu
executare succesiva,prin care asiguratul se obliga sa plateasca o anumita suma de lei numita prima de
asigurare,in schimbul careia asiguratorul isi asuma obligatia ca la producerea evenimentului (riscul asigurat)
sa plateasca siguratului sau beneficiarului despagubirea de sigurare sau suma asigurata,in limitele
convenite,precum si onorarea obligatiilor de raspundere civila ce revin asiguratilor fata de terti.

După cum apreciază unii autori, contractul de asigurare are două funcţii2:

 introducerea riscului într-o mutualitate, în sensul că, deşi rămâne individual, riscul este contopit
într-un ansamblu, în simbioză cu celelalte riscuri admise;
 stabilirea unei legături individuale între societatea de asigurare şi purtătorul riscului, prin acordul
de voinţă dintre ei.
Contractul de asigurare are o serie de particularităţi faţă de contractele ce vizează alte domenii de
activitate:

1. este un contract personal - obiectul asigurarii poate fi o proprietate,un bun sau un interes;prin
contractul de asigurare se asigura persoana sau persoanele si proprietatea.Daca asiguratul vinde proprietatea

2
Groutel, H. – Le contrat d’assurance, 2-e éd., Dalloz, Paris, 1997, p. 2.
asigurata,noul proprietar nu este asigurat in baza aceluiasi contract,decat daca societatea de asigurari accepta
acest lucru.

2. este un contract consensual – se incheie valabil prin simplul consimtamant al partilor,fara sa fie nevoie
de vreo forma speciala de exprimare a vointei acestora.

3. are caracter sinalagmatic – da nastere unor obligatii reciproce intre parti,inca de la incheierea
sa.Asiguratul se obliga sa declare exact bunurile si riscurile,sa plateasca prima de asigurare,iar societatea de
asigurari sa ofere protectie pentru riscul asigurat,fapt care se concretizeaza in despagubirea sau suma asigurata
platite pentru pagubele produse de riscul asigurat.

4. este un contract cu caracter aleatoriu – efectele sala depind de un eveniment incert,producerea

riscului.La incheierea contractului partile nu cunosc existenta sau intinderea avantajelor patrimoniale ce vor
rezulta pentru ele din contract.In cazul asigurarii,evenimentul produce numai pierdere,situatie in care
societatea de asigurari plateste o indemnizatie de asigurare mult mai mare decat prima incasata.

5. este un contract cu titlu oneros – fiecare parte urmareste sa obtina un folos,un avantaj,o
contraprestatie in schimbul obligatiei pe care si-o asuma.Pentru asigurat avantajul consta in faptul ca in
schimbul primei de asigurare platite,el obtine protectia pentru sume mai mari pe toata durata contractului,fapt
ce ii asigura stabilitatea financiara.Societatea de asigurari are avantajul ca fructifica primele de asigurare prin
alimentarea fondului de asigurare,prin efectuarea de investitii,etc.

6. este un contract cu executare succesiva - prestaţiile prevăzute în contract din partea

participanţilor nu se efectuează dintr-o dată, ci în mod treptat şi în timp, până la expirarea valabilităţii
sale.Asiguratul stie care este perioada in care va primi despagubirea sau suma asigurata daca se
produce riscul asigurat.Concomitent,societatea de asigurari solicita incasarea primei de asigurare la
termenele stabilite si acorda continuu despagubiri si sume asigurate in toata perioada de valabilitate a
asigurarii.Rezulta ca partea care si-a indeplinit obligatia are dreptul sa beneficieze de contraprestatia
prevazuta in contract,pana la expirarea valabilitatii contractului.
7. este un contract de adeziune - clauzele contractului sunt stabilite de asigurător, cealaltă
parte (asiguratul) putând numai să le accepte, sau să nu contracteze.Datorita faptului ca exista mai
multe societati de asigurari pe piata si a dorintei lor de a-si atrage cat mai multi clienti exista o anumita
flexibilitate in ceea ce priveste adaptarea ofertelor la nevoile specifice.In acelasi timp,asigurarea nu mai
este un monopol.Asiguratul are posibilitatea sa aleaga societatile si conditiile contractului pe care le
considera cele mai avantajoase pentru el.
 8. contractul de asigurare este unic pentru intreaga sa durata – unicitatea contractului de
asigurare se mentine pe toata durata prevazuta a contractului.In cadrul unei perioade de asigurare
determinata,contractul de asigurare poate fi modificat la cererea asiguratului pentru includerea unui risc
suplimentar.In acest caz se calculeaza si se achita o prima de asigurare suplimentara.
9. este un contract de buna-credinta – incheierea si executarea acestuia trebuie sa se realizeze
cu buna credinta intre parti.Raporturile contractuale din asigurari sunt fundamentate pe principiul
denumit al celei mai mari bune credinţe.3 Incalcarea acestui principiu conduce la decaderea din
drepturi a asiguratului.

Suma asigurata

Suma asigurata este partea din valoarea de asigurare pentru care asiguratorul isi asuma
raspunderea in cazul producerii fenomenului, evenimentului pentru care s-a incheiat
asigurarea.Suma asigurata reprezinta in toate cazurile limita maxima a raspunderii asiguratorului
si constituie unul dintre elementele care stau la baza calcularii primei de asigurare.

In asigurările de bunuri suma asigurată se stabileşte în principiu în funcţie de valoarea bunurilor

asigurate. Operaţiunea se numeşte evaluare de asigurare iar rezultatul ei valoare de asigurare.O importanta
deosebita o are evaluarea cat mai corecta a bunurilor asigurate.Dacă suma asigurată este mai mica decat
valoarea reala a bunului asigurat, eficienţa economică a asigurării respective va fi mai redusă decât în cazul
acoperirii integrale. Nu se admite o sumă asigurată mai mare decât valoarea reală a bunului asigurat, deoarece
aceasta ar putea trezi interesul asiguratului pentru producerea riscului, întrucât ar obţine un beneficiu.

In asigurările facultative suma asigurată se stabileşte în general de către asigurat.La asigurările obligatorii
in schimb, asiguratul nu-şi mai poate stabili singur suma asigurată, aceasta fiind prevăzută de lege si poarta
denumirea de normă de asigurare. In acest caz,asiguratul îşi poate alege suma asigurată dintre alternativele pe
care legea i le oferă.

Ex: la clădirile ce aparţin unor persoane juridice, valoarea de asigurare se stabileşte pornind de la
valoarea de inventar, dar se poate actualiza în funcţie de coeficientul de inflaţie. La animale aceasta se
stabileste in funcţie de preţurile pieţei locale la data încheierii asigurării.
3
datorie pozitivă de a informa voluntar, precis şi complet asupra tuturor faptelor materiale privind riscul propus spre
asigurare, chiar dacă asigurătorul întreabă sau nu – Ciurel, V. – Asigurări şi reasigurări : abordări teoretice şi practici
internaţionale.,ed.All Beck,Buc 2000, p. 186.
 In limbajul international de asigurare nu exista o terminologie comuna cu privire la evaluarea de
asigurare,folosindu-se termeni ca:”valoarea bunului”,”valoarea din nou”,”valoarea de inlocuire”,”valoarea
agreata”.Acesti termeni sunt de regula precizati si explicati in conditiile de asigurare elaborate de fiecare
societate de asigurare.

Conditiile de valabilitate ale contractului de asigurare

Conform prevederilor Codului civil roman (art. 948), pentru a fi valabil,contractul de asigurare trebuie sa
indeplineasca urmatoarele conditii:

-Partile sa aiba capacitatea de a contracta. Orice persoană poate contracta, dacă nu este declarată
necapabilă de lege4.Sunt inapti de a contracta:minorii,interzisii judecatoresti si,in general,toti cei carora legea
le-a interzis anumite contracte,respectiv persoanele care nu au capacitate de exercitiu.Fiecare persoana poate
incheia contracte de asigurare daca a implinit varsta de 14 ani si nu este pusa sub interdictie.Persoanele minore
cu varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani au capacitate restransa si pot incheia acte juridice personale,insa numai cu
incuviintarea parintelui sau a autoritatii tutelare.În asigurările de persoane, vârsta minimă necesară pentru
încheierea asigurării este, de regulă, de 16 ani.Asigurarile de accidente pot fi contractate si de persoanele in
varsta de 14 ani,daca dobandesc venituri din munca proprie.

-Consimtamantul valabil al partilor semnatare. Codul civil roman (art. 953)

prevede:”consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare,smuls prin violenta sau surprins prin
dol”.Smulgerea consimtamantului prin violenta este o situatie rar intalnita in asigurari,dar duce la anularea
contractului. Dolul este folosirea, de către una dintre părţi, a unor mijloace viclene, pentru a determina cealaltă
parte de a contracta, astfel încât să fie evident că în absenţa acestei practici, cealaltă parte nu ar fi contractat;
în această situaţie, contractul se anulează.

-Obiectul contractului de asigurare. Obiectul asigurării este specific fiecărei ramuri de asigurare: de
bunuri, de persoane, de răspundere civilă.

4
Alexa, C. ş.a. – Asigurari si reasigurari in comertul international,ed.All,Buc.1992., p. 38.
 In asigurarle de daune,pe langa bunurile propriu-zise,pot face obiect al asigurarii si lucrurile care desi nu sunt
distruse sau avariate,sunt susceptibile de micsorare sau nerealizare,reprezentând o pierdere pentru asigurat.
Astfel, la asigurarea mărfurilor transportate poate constitui obiect al asigurării şi beneficiul sperat, care s-ar fi
obţinut dacă marfa nu ar fi fost distrusă sau avariată; de asemenea, poate fi cuprinsă în asigurare pierderea de
venituri datorată nefolosirii bunului distrus total sau parţial.

-Cauza contractului sa fie licita si morala. Se considera ca un contract de asigurare are o cauza ilicita
daca s-a incheiat cu incalcarea ordinii publice si a bunelor moravuri ale tarii respective.De pilda,nu se poate
contracta o asigurare referitoare la bunuri rezultate din savarsirea unei infractiuni,bunurile dobandite ilicit,din
contrabanda,etc.

Incheierea contractului de asigurare

1.Intocmirea declaratiei (cererii) de asigurare

Declaraţia (cererea) de asigurare este un document special elaborat de asigurător, prin completarea şi
semnarea căruia asiguratul îşi manifestă voinţa de a încheia contractul.Se prezinta sub forma unui chestionar
intocmit de asigurator,in care sunt mentionate persoanele,bunurile sau raspunderea civila,dupa caz,si riscurile
care constituie obiectul asigurarii si pe baza caruia se stabilesc primele de asigurare si se elibereaza polita de
asigurare.

Declaraţia de asigurare conţine informaţii referitoare la :

-identificarea declarantului:nume,prenume,denumire,adresa,sediu,etc.)

-obiectul de activitate

-componenta

-locul unde se afla si gradul de uzura a bunurilor care urmeaza sa se asigure

 -imprejurarile referitoare la risc pe care le cunoaste

-descrierea riscului

-suma asigurata

-pentru persoane se mentioneaza:starea de sanatate,varsta,antecedentele medicale,mediul de lucru in

cazul asigurarilor de accidente,durata asigurarii,semnatura asiguratului.

Prezentarea unei declaratii de asigurare inexacte,incoplete sau necomunicarea imediata catre asigurator
a schimbarilor survenite in imprejurarile esentiale cu privire la risc da dreptul societatii de asigurari sa propuna
asiguratului modificarea corespunzatoare.Societatea poate chiar sa denunte contractul in cazurile in care,daca
ar fi cunoscut imprejurarile,n-ar fi contractat asigurarea.Daca se constata ca asiguratul a fost de rea credinta in
completarea declaratiei de asigurare,asiguratorul denunta contractul si refuza plata indemnizatiei de asigurare.

2.Analiza declaratiei (cererii) de asigurare

Analiza declaraţiei de asigurare are ca finalitate acceptarea sau nu a asigurării şi stabilirea mărimii
primei de asigurare.Daca sunt intrunite conditiile,asiguratorul nu poate refuza incheierea contractului.Refuzul
asiguratorului de a semna trebuie sa fie bine motivat si sa ofere ofertantului alte variante de asigurare.

3.Momentul incheierii contractului

Contractul de asigurare cuprinde drepturile şi obligaţiile părţilor, este emis de asigurător şi constată acordul
de voinţă al asiguratului şi asigurătorului.Consimţământul trebuie exprimat în scris, neputând fi dovedit cu
martori.Contractul se considera incheiat odata cu semnarea lui,plata celei dintai rate a primei de asigurare si
emiterea documentului de asigurare.
 Continutul contractului de asigurare

In general,contractul de asigurare se realizeaza in forma scrisa.Astfel se dovedeste existenta

contractului si este posibila stabilirea certa a unor elemente ca momentele încheierii, intrării în vigoare,
începerii şi încetării răspunderii asigurătorului etc., constituind o garanţie a îndeplinirii obligaţiilor
părţilor şi evitând neînţelegerile ulterioare.
Contractul de asigurare este format din polita de asigurare,conditiile principale,aditionale si
anexele.Cele mai multe contracte de asigurare sunt standardizate datorita reglementarilor juridice sau
impuse de practica.Contractul se formeaza prin acordul de vointa al partilor si se emite de societatea de
asigurari.
Contractul de asigurare cuprinde doua parti principale:
-prima parte contine clauzele imprimate;conditiile generale care reglemeteaza raporturile dintre
asigurat si societatea de asigurari.
-a doua parte cuprinde partile neimprimate ale contractului,care urmeaza a fi completate cu prima de
asigurare,suma asigurata,mentionarea riscurilor,durata contractului.DE regula contractul se intocmeste
in doua exemplare.

Drepturile si obligatiile asiguratului si asiguratorului

Obligatii:

Obligatiile asiguratului sunt urmatoarele:

1.Asiguratul are obligatia de a plati primele datorate,la termenul prevazut in contract sau, in cazul
in care acesta decedeaza,obligatia de plata a acestor prime revine mostenitorilor.
2.Asiguratul este obligat sa notifice asiguratorului imprejurarile care modifica manifestarea
riscului,fata de cea initiala,luata in considerare la incheierea contractului.
3.Dupa producerea riscului,asiguratul trebuie sa anunte asiguratorul in legatura cu riscul produs.
 4.De asemenea trebuie sa furnizeze asiguratorului informatii si documente in legatura cu
producerea riscului asigurat si sa participe alaturi de reprezentantii asiguratorului la stabilirea pagubei
rezultate.

Obligatiile asiguratorului sunt urmatoarele:

1.Asiguratorul are obligatia de a plati indemnizatia cuvenita asiguratului,dupa producerea riscului
asigurat.
2.Obligatia de a elibera un duplicat al contractului daca asiguratul a pierdut originalul.

Drepturi:

Drepturile asiguratului sunt urmatoarele:

1.Dreptul de a modifica unele prevederi contractuale,cum ar fi modificarea numelui beneficiarului
sau modul de plata al ratelor de prima.
2.Dreptul de a incheia modificari suplimentare care pot fi atasate contractului initial.
3.Dreptul de rascumparare,dreptul de a participa la tragerile de amortizare(specifice unor contracte
traditionale de asigurari de viata).

Drepturile asiguratorului sunt urmatoarele:

1.Dreptul de a verifica existenta si felul cum este intretinut bunul asigurat.
2.Dreptul de a aplica sanctiuni daca asiguratul nu a respectat obligatiile de intretinere a bunului
respectiv.

Durata contractului de asigurare

Durata contractului cuprinde perioada de timp in care acesta este valabil si in care se exercita
drepturile si obligatiile partilor.In contractul de asigurare se precizeaza anul,luna,ziua si ora inceperii si
expirarii asigurarii.
 Contractele de asigurare pot fi incheiate pe o perioada determinata(fixa) sau
nelimitata(nedeterminata).In general,in cazul asigurarilor de persoane,contractul de asigurare se incheie
pe o perioada nelimitata.Exista insa si exceptii.De exemplu,in asigurarile de accidente contractul se
incheie pe o durata limitata.La asigurarile de bunuri si de raspundere civila contractele pot fi incheiate pe
maxim un an.
In cazul in care contractul se incheie pe o durata determinata,atunci cand expira termenul,daca
niciuna dintre parti nu preavizeaza sau nu denunta contractul,acesta se reinnoieste pentru o noua perioada
egala cu cea anterioara.

Proba contractului

Consimtamantul valabil al partilor trebuie sa fie exprimat in scris.El nu poate fi dovedit cu

martori.Partile sunt interesate sa adopte forma scrisa deoarece un act ce nu se poate proba este echivalent
din punct de vedere juridic cu un act care nu exista.Prin contractul scris este posibila stabilirea certa a
momentului incheierii contractului ,a datei intrarii in vigoare,a inceputului si incetarii raspunderii
societatii de asigurari.Forma scrisa a contractului stabileste cu precizie conditiile asigurarii.

Interpretarea contractului

Contractul de asigurare trebuie sa fie intocmit in termeni foarte clari si precisi,fara a da nastere la
interpretari eronate sau confuzii.Riscul trebuie sa fie precis si clar definit,deoarece trebuie evitate
confuziile,neintelegerile ulterioare care ar putea fi determinate de o interpretare diferita sau chiar eronata
de catre partile contractante.Prima trebuie sa fie precis calculata si sa aiba termene certe de plata.

Limitarea garantiei de asigurare

 Aceasta situatie apare atunci cand producerea evenimentului se datoreaza asiguratului.Eventuala
limitare este legata de stabilirea proportiei in care o paguba produsa din vina asiguratului obliga pe
asigurator la plata despagubirii.
Daca evenimentul a fost produs cu intentie de catre asigurat,beneficiar,un membru din conducere
in cazul persoanelor juridice sau a unor persoane majore care locuiesc impreuna cu asiguratul,asiguratorul
nu datoreaza despagubiri.
Ex. In asigurarea contra incendiului,se considera caz de culpa a asiguratului folosirea focului in
incaperi unde sunt depozitate produse inflamabile.
Nici in cazul in care fapta asiguratului a fost savarsita fara intentie,dar se constata ca acesta ar fi
putut sa prevada consecintele conduitei sale,asiguratorul nu datoreaza despagubirea.

Subrogarea societatii de asigurari in drepturile asiguratului

Subrogarea consta in substittuirea societatii de asiguare in toate drepturile asiguratului sau

beneficiarului asigurarii – in limitele indemnizatiei de asigurare platite la asigurarile de bunuri si
raspundere civila – contra celor raspunzatori de producerea pagubei .Subrogarea urmareste mentinerea
echilibrului financiar al societatii de asigurare intre cuantumul primelor incasate si depagubirile platite.In
acelasi timp mai urmareste si obligarea celor care au provocat o dauna la repararea ei.
Subrogarea nu poate avea loc in cazul asigurarilor de persoane.
Subrogarea poate opera de drept numai de la data platii despagubirii de asigurare.Plata acestei
despagubiri constituie baza si masura subrogarii.
Pe calea subrogarii,societatea de asigurari obandeste dreptul asiguratului cu toate garantiile si
accesoriile sale;ea beneficiaza de orice mijloc de proba,precum si de prezumtiile legale pe care asiguratul
le-ar putea folosi.De asemenea,in cazul subrogarii,termenul de prescriptie ramane acelasi cu cel pe care l-
ar fi avut asiguratul.
Prin instituirea subrogarii asiguratul nu mai exercita vreo actiune contra celor vinovati de dauna si
toate drepturile si actiunile sale impotriva acestora trec legal si de drept asupra societatii de asigurare.
Repararea integrala a prejudicului,adica primirea indemnizatiei de asigurare si a despagubirii de la
tertul vinovat,nu este admisibila deoarece aceasta ar conduce la imbogatirea asiguratului fara justa cauza.
 Incetarea contractului de asigurare

Incetarea contractului de asigurare consta in sistarea aplicarii lui.Contractul de asigurare cu durata

determinata inceteaza la data cand a ajuns la termen,respectiv la expirarea perioadei pentru care a fost
incheiat.
In unele cazuri contractul de asigurare inceteaza la producerea evenimentului asigurat(la
asigurarile de viata si de accidente a persoanelor cand are loc cazul asigurat).
Metodele prin care se poate incheia contractul de asigurare:
1.Denuntarea – desfacerea contractului,o modalitate de incetare a contractului de asigurare
inainte de expirarea duratei sale si inainte de producerea cazului asigurat prin manifestarea unilaterala de
vointa a societatii de asigurari sau a asiguratului.
Societea de asigurari are dreptul sa denunte contractul de asigurare in situatia in care asiguratul,cu
prilejul intocmirii declaratiei de asigurare,a dat raspunsuri inexacte sau incomplete ori nu a comunicat
imediat schimbarea imprejurarilor esentiale referitoare la risc,pentru care nu s-ar fi contractat asigurarea.
Denuntarea contractului de asigurare nu poate produce,de regula,efecte retroactive,ci numai efecte
de viitor.
2.Rezilierea contractului de asigurare – incetarea,desfacerea pentru viitor a acontractului ca
urmare a neexecutarii obligatiei uneia dintre parti din cauze care i se pot imputa.
Efectele rezilierii nu pot fi retroactive ci se produc numai pentru viitor.
In momentul rezilierii contractului creditorul are dreptul sa ceara executarea silita a tuturor
obligatiilor scadente care nu fusesera executate pana la acea data;de asemenea poate pretinde despagubiri
pentru prejudiciile care i s-au cauzat ca urmare a neexecutarii respectivelor prestatii si a rezilierii
contractului de asigurare.De exemplu,rezilierea are loc atunci cand riscul asigurat s-a produs inainte de a
fi inceput raspunderea societatii de asigurari.
3.Nulitatea contractului de asigurare – sanctiune de drept civil care consta in desfiintarea cu
efect retroactiv,adica de la data incheierii contractului cu nesocotirea normelor juridice de asigurare.
Nulitatea se poate invoca pe cale de exceptie,adica atunci cand partea cealalta cere executarea,ori
pe cale de actiune,care se poate deschide fie inainte fie dupa executarea obligatiei rezultate din contractul
nul.
 Nulitatea contractului poate fi:
-expresa - sanctiunea este clar prevazuta intr-un act normativ
-virtuala – sanctiunea se desprinde din caracterul imperativ al normelor juridice de asigurari nesocotite
-relativa – cand s-a nesocotit o masura de asigurare care ocroteste in mod deosebit un interes personal
-absoluta – cand s-a incalcat o norma juridica imperativa care ocroteste cu deosebire unele interese
generale.

Intermedierea în asigurare se face de agenţii şi brokeri de asigurări.

Agentul de asigurare este persoana fizică sau juridică abilitată, în baza autorizării
unui asigurător, să negocieze sau să încheie în numele şi în contul acestuia contracte de
asigurare cu terţii.
O persoană poate desfăşura o activitate ca agent de asigurare, dacă :
a) deţine o autorizaţie valabilă, scrisă, din partea unui asigurător, denumită
contract de agent, pentru a acţiona în numele acestuia.
b) nu poate intermediază aceleaşi clase de asigurări decâât pentru un singur
asigurător.
Brokerul de asigurare estepersoana juridică română sau străină, autorizată, care
negociază sau încheie contracte de asigurare şi oferă alte servicii în legătură cu protecţia
împotriva riscurilor sau cu regularizarea daunelor, pentru clienţii săi.
Orice broker de asigurare trebuie să îndeplinească mai multe condiţii, printre care
şi:
a) să fie persoană juridică;
b) să aibă un capital social vărsat în formă bănească, a cărui valoare este aceea
actualizată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
c) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă profesională ;
d) să aibă ca obiect de activitate numai activitatea de broker de asigurare;
e) să fie autorizat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor