2.

ECHILIBRUL CHIMIC

Consideraţii teoretice
Într-o reacţie chimică reversibilă la un moment dat, în condiţii determinate de
temperatură şi presiune se stabileşte starea de echilibru dinamic, caracterizată printr-o
compoziţie invariabilă în timp.
Reacţie chimică reversibilă - reacţie care poate decurge în ambele
sensuri în cursul căreia între participanţii la reacţie se poate stabili, în
anumite condiţii de reacţie, un echilibru chimic:
N2 + 3H2 ⇄2NH3

Starea de echilibru
• stare stabilă şi independentă de timp a unui sistem; în condiţii
exterioare constante;
(presiune, temperatură) se poate menţine timp nelimitat;
• prezintă mobilitate, adică revine spontan la starea iniţială, când
încetează acţiunea perturbatoare;
• este rezultatul a două procese care se desfăşoară cu viteze
egale, dar în sensuri opuse aceasta justificând caracterul dinamic al stării
de echilibru.
Caracteristicile echilibrului chimic:
• reactanţii şi produşii de reacţie coexistă, concentraţiile lor rămân
neschimbate ∆c = 0 ;
• reacţiile directă şi inversă decurg simultan şi cu viteze egale vd = vi ≠ 0;
• viteza totală de reacţie este nulă pentru reacţia reversibilă vt = vd - vi = 0.
Echilibrul chimic se poate instala atât din direcţia reactanţilor cât şi din direcţia
produşilor de reacţie.
În continuare sunt prezentate câteva tipuri de echilibre chimice:
A. Echilibrul de protoliză – se instalează într-o reacţie acido-bazică
(reacţie cu transfer de protoni):
CH3COOH+H-OH ⇄ CH3COO-+H3O+ (disociere acid slab în apă) (3.1)
NH3+H-OH ⇄ NH4OH⇄NH4++HO- (disociere bază slabă în apă) (3.2)
HCl + NaOH ⇄ Na+ + Cl- + HOH (reacţia de neutralizare acid – bază) (3.3)
 CH3COONa+H-OH ⇄ CH3COOH+NaOH (reacţia de hidroliză a unei sări)
(3.4)
B. Echilibrul de precipitare – se instalează între substanţa nedizolvată
(greu solubilă) şi soluţia saturată a respectivei substanţe greu solubile:
Ba +2 (aq) + SO4-2 (aq) ⇄ BaSO4 (s) (3.5)
 →
precipitare

soluţie saturată (ioni ⇄substanţă nedizolvată) (s) ←  

solubilizare

Formarea precipitatului are loc atunci când la amestecarea a două

soluţii cu ionii unei sări greu solubile, produsul concentraţiilor acestor ioni
este mai mare decât produsul de solubilitate, Ps al sării.
Ks = produsul concentraţiilor ionilor unei substanţe greu solubile, dizolvată
în soluţia saturată (constanta de echilibru a echilibrelor de solubilitate):
AmBn (s) ⇄ m A+z (aq) + n B-z(aq) (3.6)

C. Echilibrul de oxido-reducere – se stabileşte în cazul reacţiilor cu

schimb de electroni, între perechile redox corespondente:
M+z + ne- ⇄M(z-n)+ (3.8)
Fe + e ⇄Fe
3+ - +2
(3.9)
Br20 + 2NaOH ⇄NaBr+1O + NaBr-1 + H2O (3.10)
D. Echilibrul de formare a complecşilor – se instalează în reacţia ionilor metalici (hidrataţi)
cu liganzii; în reacţia cu liganzii monodentaţi are loc treptat “dislocarea“ moleculelor de apă:
[Ag( H2O)2]+ + NH3 ⇄ [Ag(NH3)(H2O)]+ + H2O (3.11)
[Ag(NH3)(H2O)]+ + NH3 ⇄ [Ag(NH3)2]+ + H2O (3.12)

3.1. Constante de echilibru

Pentru o reacţie chimică generală în fază de gaz:

vd
nAA + nBB ←  nCC + nDD (3.1.1)
v i

unde, nA,nB, nC şi nD – coeficienţi stoechiometrici;

v d , vi - viteza reacţiei directe, respectiv viteza reacţiei inverse.

condiţia cinetică de echilibru este ca vitezele celor două procese să fie egale:
v d = vi (3.1.2)
iar, condiţia termodinamică de echilibru la T=ct. şi P=ct. este ca variaţia entalpiei libere a
sistemului să fie nulă:
∆G T , P =0 (3.1.3)
[C ] ⋅ [ D]
nC nD
kc = , legea acţiunii maselor–Guldberg şi Waage (3.1.4)
[ A]n A ⋅ [ B ]nB
K c - constanta de echilibru în funcţie de concentraţie, descrie în mod preferenţial echilibrele

∆n
chimice între substanţele aflate în soluţie; K c = [mol / L] .
Legea acţiunii maselor. Guldberg şi Waage au stabilit în anul 1867 că raportul dintre
produsul concentraţiilor produşilor de reacţie la puteri egale cu coeficienţii lor stoechimetrici
şi produsul concentraţiilor reactanţilor la puteri numeric egale cu coeficienţii lor
stoechiometrici este o constantă, numită constantă de echilibru, Kc (1.1.4).

p CnC ⋅ p DnD
Kp = (3.1.5)
p An A ⋅ p BnB
Kp- constanta de echilibru în funcţie de presiunile parţiale, descrie echilibrele între

partenerii de reacţie gazoşi; K P = [ atm ] ∆n .

xCc ⋅ x Dd
Kx = (3.1.6)
x Aa ⋅ x Bb
Kx = constanta de echilibru în funcţie de fracţiile molare, descrie echilibrele între partenerii
de reacţie gazoşi.
Kc, Kp şi Kx sunt dependente de temperatură.
unde, p, x şi c reprezintă presiunea parţială, fracţia molară şi concentraţia molară a unui
component la echilibru.
Folosind relaţiile: pi = xi ⋅ P (3.1.7)
pi = ci ⋅ R ⋅ T (3.1.8)
unde, P - presiunea totală a amestecului gazos,
R =8,314 [J/mol·K]=1,987 [cal/ mol·K] şi reprezintă constanta generală a gazelor,
T – temperatura absolută, [K] .
Relaţia între cele trei constante de echilibru:
K p = K x P ∆n = K c ( RT ) ∆n (3.1.9)
∆n - reprezintă variaţia stoechiometrică a numărului de moli în reacţia chimică,
∆n = nC + n D − ( n A + n B ) (3.1.10)
dacă, ∆n = 0, K p = K x = K c .

Factorii care influenţează echilibrul chimic:

• Concentraţia - Modificarea concentraţiei unuia din componenţii amestecului de
reacţie, va determina desfăşurarea reacţiei chimice în sensul care se consumă substanţa
adăugată;
• Temperatura - Creşterea temperaturii unui sistem în echilibru (la p = constant)
favorizează reacţia ce consumă căldură (endotermă) şi defavorizează reacţia ce se
 produce cu degajare de căldură (exotermă). Reacţiile reversibile, dacă sunt endoterme
într-un sens, sunt exoterme în sensul invers;
• Presiunea - Este caracteristică reacţiilor de echilibru în fază gazoasă care se produc cu
variaţie de volum. Creşterea presiunii (la t0 C = constant) determină deplasarea
echilibrului în sensul concentraţiei de volum, echivalent cu micşorarea numărului de
moli.
• pH-ul – Este caracteristica reactiilor de echilibru in care se formeaza un acid sau o baza.

1.1 Influenţa concentraţiei asupra echilibrului chimic.

Principiul Le Châtelier
Scopul lucrării
• Se aplică principiul lui Le Châtelier pentru a examina deplasarea echilibrului
chimic în funcţie de concentraţie. Se va studia în mediu omogen, lichid, reacţia
dintre FeCl3 (clorură ferică) şi KSCN (sulfocianură de potasiu) cu formarea de
Fe(SCN)3 (sulfocianură ferică) şi KCl (clorură de potasiu);
• Se calculează constanta de echilibru a reacţiei reversibile dintre FeCl3 şi KSCN
care decurge în soluţie.
Introducere
Starea de echilibru se stabileşte atunci când vitezele cu care se desfăşoară cele două
reacţii opuse şi simultane sunt egale.
Pentru reacţia:
v1 →
nA+nB
A B
←v2
nC+nD
C D (3.2.1)

v1 = k1 [ A] A ⋅ [ B ]
n nB
Viteza reacţiei directe este: (3.2.2)
v2 = k 2 [ C ] C ⋅ [ D]
n nD
Viteza reacţiei inverse este: (3.2.3)
k1 [C ] nC ⋅ [ D] nD
v1 = v 2 ⇒ = = kc (3.2.4)
k 2 [ A] n A ⋅ [ B] nB
k p = k c ( RT ) = k x ( p)
∆n ∆n
(3.2.5)
∆n = nC + n D − ( n A + n B ) – variaţia numărului de moli (3.2.6)
[C ] ⋅ [ D] nC nD

Relaţia K c = , reprezintă legea acţiunii maselor (3.2.7)

[ A] n A ⋅ [ B] nB
Deplasarea echilibrului chimic se face în conformitate cu principiul lui Le Châtelier,
principiul diminuării constrângerii. Conform acestui principiu, dacă un sistem aflat în
 echilibru chimic suferă o constrângere, echilibrul se deplasează în sensul diminuării
constrângerii.
Constrângerea poate fi reprezentată de variaţia temperaturii, a concentraţiei sau a
presiunii, conform tabelului 1.
Tabel nr. 1
Constrângere exterioară Efectul asupra echilibrului chimic
Concentraţia:-reactanţilor creşte favorizează reacţia directă Până
-reactanţilor scade favorizează reacţia inversă se
-produşilor de reacţie creşte favorizează reacţia inversă instalează
-produşilor de reacţie scade favorizează reacţia directă un
Temperatura: - creşte favorizează reacţia endotermă
nou echilibru chimic
- scade favorizează reacţia exotermă
Presiunea: - creşte favorizează reacţia care decurge cu scăderea de reacţie

volumului
- scade favorizează reacţia care decurge cu creşterea
volumului

În această lucrare se studiază influenţa concentraţiei asupra echilibrului chimic

efectuând următoarea reacţie, care decurge în soluţie:
FeCl3 + 3KSCN ⇄ Fe(SCN)3 + 3KCl (3.2.8)
galben incolor rosu intens incolor

[ Fe( SCN ) 3 ] ⋅ [ KCl ]3

Kc = (3.2.9)
[ FeCl3 ] ⋅ [ KSCN ]3
Aparatură şi substanţe: pahar Berzelius, eprubete, stativ pentru eprubete, cilindru gradat,
pipete, spatulă, termometru, pară de cauciuc, soluţii de FeCl3 şi KSCN, KCl solid.
Mod de lucru
Într-un pahar Berzelius se introduc 39 mL apă distilată măsuraţi cu un cilindru gradat,
peste care se adaugă 0.5 mL FeCl3 şi 0.5 mL KSCN măsuraţi cu o pipetă gradată.
• Se notează temperatura T a soluţiei.
• Din soluţia obţinută se toarnă volume egale (10 mL) în 4 eprubete, astfel:
- Eprubeta 1 se păstrează ca etalon de culoare.
- În eprubeta 2 se introduc 4-5 picături solutie FeCl3.
- În eprubeta 3 introduc câte 4-5 picături solutie KSCN şi 4-5 picaturi solutie KCl.
- În eprubeta 4 se introduc 4-5 picaturi solutie KCl şi se agită până la dizolvare.
Calitativ se va observa deplasarea echilibrului chimic prin compararea culorilor
diferitelor probe în care s-a variat pe rând concentraţia uneia din substanţele iniţiale sau finale.
 Rezultate şi calcule
 Se completează tabelul 2 comparând culorile obţinute cu, culoarea soluţiei din
eprubeta etalon şi schimbările de culoare se explică în funcţie de modul în care
s-a produs deplasarea echilibrului chimic:
Tabel nr. 2 Deplasarea echilibrului chimic
Sensul
Se adaugă în exces
Nr. Culoare Culoare deplasării
Eprub. iniţială finală echilibrului
(FeCl3)aq KSCN(aq) KCl(s)
chimic
1 - - -
2 4-5 pic. - -
3 - 4-5 pic. 4-5 pic.
4 - - 4-5 pic.

• Se calculează compoziţia de echilibru, pe baza bilanţului de material, cunoscând:

concentraţiile iniţiale ale reactanţilor C FeCl 3 = C KSCN = 0.05 [mol / L], şi ştiind că la
0 0

echilibru în cei 40 mL soluţie (rezultată prin amestecarea reactanţilor cu apa) se

formează 0.0005 mol Fe(SCN)3.
• Se completează tabelul 3:

Tabelul nr. 3 Bilanţ material

Concentraţie [mol/L] FeCl3 KSCN Fe(SCN)3 KCl
iniţial
consumat
echilibru
• Se calculează constanta de echilibru Kc cu relaţia (3.2.9).
• Se calculează entalpia liberă de reacţie ∆ G cu relaţia:
∆G = −RT ln k c . (3.2.10)
Interpretarea rezultatelor: Se trag concluziile pentru sensul în care s-a deplasat echilibrul
chimic în cele 3 eprubete pe baza principiului lui Le Châtelier.