Sunteți pe pagina 1din 5

METODE DE PROTECŢIE ANTICOROZIVĂ A

MATERIALELOR METALICE

Consideraţii teoretice
Protecţia împotriva coroziunii reprezintă totalitatea măsurilor care se iau pentru a proteja
materialele tehnice de acţiunea agresivă a mediilor corosive.
Deşi există metale şi aliaje care prezintă o bună rezistenţă la coroziune, acestea sunt de
obicei scumpe. De aceea s-au stabilit diferite metode pentru a proteja impotriva coroziunii
metalelor uzuale, uşor accesibile.
Cauzele coroziunii fiind variate şi metodele de protecţie sunt variate; ele se pot clasifica
în câteva categorii mari :
- Straturi protectoare
- Înhibitori şi pasivizatori
- Condiţionarea mediului coroziv
- Protecţia catodică
Straturile protectoare. Acestea sunt cele mai vechi şi mai aplicate metode de protecţie.
După natura lor, ele pot fi: metalice, anorganice şi organice.
a) Straturile metalice pot fi obţinute prin diferite procedee: galvanizare, metalizare, difuziune,
cufundare în metal topit, placare etc.
Galvanizarea - constă în depunerea unui strat prin electroliză. În general, pentru
acoperirea fierului se folosesc zincul, cromul şi plumbul.
Metalizarea - constă în aplicarea unui metal protector, în stare topită şi pulverizată pe
suprafaţa de protejat. Ea se face cu flacără oxiacetilenică în care se topeşte o sârmă din metalul ce
trebuie depus, pulverizarea fiind făcută cu aer comprimat.
Difuziunea – constă în tratarea suprafeţei unui metal cu un metal de protecţie; la
temperatură înaltă la care are loc operaţia, la suprafaţa metalului se formează un strat protector
alcătuit dintr-o soluţie solidă a celor două metale.
Cufundarea în metal topit – se face de obicei pentru acoperirea fierului cu un metal care
are punctul de topire mai mic, metale ca plumbul, staniul sau zincul.
Placarea - constă în presarea sau laminarea, la cald, a două metale diferite. Metalul care
trebuie placat se toarnă într-o formă căptuşită cu metalul protector, după care se laminează.
Aderenţa stratului protector la metalul de bază se face datorită forţelor mecanice şi datorită
difuziunii.
b) Straturile anorganice sunt şi ele de diferite tipuri. Astfel, suprafaţa obiectului metalic se poate
supune unor tratamente chimice pentru obţinerea unei pelicule ce prezintă o bună rezistenţă la
coroziune.
Oxidarea - constă în formarea pe suprafaţa metalică a unei pelicule din oxidul metalului,
sub acţiunea aerului. Adeseori stratul natural de oxid creşte când metalul este supus unor
tratamente speciale cu oxidanţi puternici sau pe cale electrochimică.
Fosfatarea – constă în formarea pe suprafeţele obiectelor metalice a unei pelicule
protectoare formată din fosfatul metalului respectiv. Acesta se realizează prin introducerea
metalului în soluţii acide de fosfaţi de fier, de zinc sau de mangan.
c) Straturile organice formează un izolant între metal şi mediul coroziv. Ele trebuie să fie
adezive, continue şi impermeabile.
Înhibitori şi pasivizatori. Înhibitorii sunt substanţe care, adăugate mediului corosiv,
micşorează sau chiar anulează viteza de coroziune. Nu există reguli generale asupra naturii
înhibitorului. Pasivizatorii acţionează asupra metalului modificându-i potenţialul faţă de soluţia în
care este introdus.
Condiţionarea mediului coroziv. Uneori coroziunea metalelor poate fi atenuată dacă se
îndepărtează componentele corozive din mediul cu care vine în contact metalul.
Protecţia catodică. O nouă metodă de protecţie contra coroziunii o reprezintă îndrumarea
fluxului de electroni în direcţia opusă aceleia în care are loc coroziunea metalului, prin crearea în
mod artificial a unui cuplu galvanic special.
Prin aplicarea metodelor moderne de protecţie împotriva coroziunii se economisesc anual
mii de tone de materiale metalice, care altfel ar fi distruse. De aceea, dezvoltarea tehnicii
moderne pune în faţa tehnicienilor şi a oamenilor de ştiinţă nu numai sarcina de îmbunătăţire a
calităţiilor materialelor existente, ci şi aceea de descoperire a celor mai eficiente mijloace de
protecţie a acestora.
1.1 Protecţia catodică cu anozi de sacrificiu
Scopul lucrării
În lucrarea experimentală se vor măsura cu un instrument universal tensiunile
electromotoare ale fierului neprotejat şi ale Zn, Al, Cu suprapuse pe rând pe fier faţă de
electrodul de referinţă Cu/CuSO4. Comparând semnele şi valorile potenţialului de electrod al
fierului singular şi al fierului legat cu Zn, Al şi Cu faţă de electrodul de referinţă, se vor pune în
evidenţă ce metale pot fi utilizate ca anozi de sacrificiu.
Introducere
Protecţia catodică cu anozi de sacrificiu este o metodă electro-chimică de protecţie
împotriva coroziunii ce se aplică la construcţiile metalice în contact cu solul, apa mărilor sau
atmosfera (conducte de oţel pentru transportul fluidelor, stâlpi metalici de susţinere, rezervoarele,
cazanele, coloanele de extracţie, cablurile etc).
Principiul metodei de protecţie catodică constă în modificarea potenţialului de coroziune
al sistemului metalic de protejat spre valori atât de negative încât coroziunea să nu mai poate
avea loc.
Protecţia catodică cu anozi de sacrificiu se realizează practic prin fixarea pe suprafaţa
metalică de protejat a unor bare, plăci, benzi metalice speciale denumite anozi de sacrificiu, anozi
solubili sau anozi activi. Anozii de sacrificiu sunt alcătuiţi dintr-un metal sau aliaj cu potenţial de
coroziune în mediul dat mai negativ decât al metalului de protejat. De exemplu: pentru protecţia
sistemelor pe bază de Fe se folosesc Zn, Al, Mg şi aliajele lor.
Reacţiile chimice în coroziunea cu depolarizare de hidrogen sunt:
În medii acide:
Reacţie de ionizare a metalului (oxidare), M→M+z +ze-
(Fe→ Fe+2 + 2e-)
şi Reacţie de depolarizare (reducere), zH++ze- →z/2 H2
(2H+ + 2e-→ H2)
Reacţie globală: M+ zH+ → M+z + z/2 H2,
(Fe + 2H+→ Fe+2 + H2)
În medii neutre şi alcaline:
Reacţie de oxidare, M→M+z +ze-
(Fe→ Fe+2 + 2e- )
Reacţie de depolarizare (reducere), zH2O+ze- →zOH- + z/2 H2
(2H2O+2e- →2OH- + H2)
Reacţie globală: M + zH2O→ M+z + zOH- + z/2 H2,
(Fe + 2H2O →Fe+2 + 2OH- + H2)
Coroziune cu depolarizare de oxigen:
În medii acide:
Reacţie de oxidare, M→M+z +ze-
Fe→ Fe+2 + 2e-
Reacţie de depolarizare, zH++z/4 O2 +ze- → z/2H2O
2H++1/2 O2 +2e- → H2O
Reacţie globală: M+ zH++z/4 O2 → M+z +z/2H2O,
Fe+ 2H++1/2 O2 → Fe+2 +2H2O
În medii neutre şi alcaline:
Reacţie de oxidare, M→M+z +ze-
Fe→ Fe+2 + 2e-
Reacţie de depolarizare (reducere), z/2 H2O +z/4O2+ze→ zOH-
H2O +1/2O2+2e-→ 2OH-
Reacţie globală: M+z/2 H2O +z/4O2 →M(OH)z,
Fe+ H2O +1/2O2 →Fe(OH)2
Eficienţa protecţiei catodice cu anozi de sacrificiu este asigurată de menţinerea constantă
a potenţialului de protecţie impus. Controlul protecţiei catodice se realizează prin măsurarea
potenţialului de coroziune al sistemului metalic de protejat faţă de un electrod de referinţă prin
intermediul unui voltmetru electronic.
Aparatură şi substanţe: electrozi de Fe, Cu, Zn, Al şi electrodul de referinţă Cu/CuSO4, medii
corozive: acid, neutru şi alcalin, instrument universal de măsură.
Mod de lucru
Plăcuţele (electrozii) de Zn, Fe, Al, Cu se curăţă cu hârtie de şmirghel înaintea fiecărei
măsurători. Se alcătuiesc următoarele pile galvanice de coroziune:
(-) Fe/mediu coroziv//electrod de referinţă (+)
(-) Fe+M /mediu coroziv//electrod de referinţă (+),
unde: M este Zn, Fe, Al, Cu, iar mediul coroziv va fi: NaCl 1N, NaOH 0.1N, H2SO4 0,1N
succesiv.
Pilele electrochimice de mai sus se realizează introducând electrodul de Fe şi electrodul
de referinţă (Cu/CuSO4) în vasul conţinând soluţia corozivă. Electrozii pilei electrice se leagă la
bornele aparatului de măsură astfel încât t.e.m. să fie pozitivă (Fig. 4.6.3.1)

1. celula electrolitică;
2. M - Zn, Al sau Cu;
3. punte electrolitică;
4. electrod de Cu/CuSO4;
5. multimetru.
Fig. 4.6.3.1. Celulǎ electrochimicǎ
Rezultate şi calcule:
• Se notează pentru fiecare pilă electrică indicată în tabelul de mai jos mărimea
tensiunii electromotoare, (Eexp), după două minute când se atinge o valoare relativ
constantă;
• Se calculează potenţialul de electrod al fierului şi al sistemului Fe+Zn, Fe+Al,
Fe+Cu pe baza relaţiei:
E exp = ϕ+ − ϕ− = ϕelectrod de referin ţe − ϕsistem metalic = ϕCu / CuSO 4 − ϕ sistem metalic

în care ϕCu / CuSO =0.34 [V], iar sistemul metalic este Fe, Fe+Zn, Fe+Al, Fe+Cu.
4

Deci ϕsistem metalic = 0.34 – Eexp


Rezultatele obţinute din măsurătorile experimentale şi din calcule se înscriu într-un tabel
conform modelului:
Zn, Al, Cu poate (nu
Nr. Eexp. ϕ sistem
Pila galvanică de coroziune poate) fi anod de
det. [V] [V]
sacrificiu
1 (-)Fe/NaCl//CuSO4/Cu (+)
2 (-)Fe+Cu/NaCl//CuSO4/Cu (+)

3 (-)Fe+Zn/NaCl//CuSO4/Cu (+)

4 (-)Fe+Al/NaCl//CuSO4/Cu (+)

5 (-)Fe/H2SO4//CuSO4/Cu (+)

6 (-)Fe+Cu/H2SO4//CuSO4/Cu (+)

7 (-)Fe+Zn/H2SO4//CuSO4/ Cu (+)
8 (-)Fe+Al/H2SO4//CuSO4/Cu (+)
9 (-)Fe/NaOH//CuSO4/Cu (+)
10 (-)Fe+Cu/NaOH//CuSO4/Cu (+)
11 (-)Fe+Zn/NaOH//CuSO4/Cu (+)
12 (-)Fe+Al/NaOH//CuSO4/Cu (+)
Interpretarea rezultatelor:
Dacă potenţialul sistemului metalic Fe + alt metal (Zn, Cu, Al) este mai negativ decât
potenţialul Fe, într-un mediu coroziv dat, atunci metalul cu care s-a asociat Fe este anod de
sacrificiu. În caz contrar, metalul de asociere nu este anod de sacrificiu. De asemenea, în funcţie
de valoarea potenţialului sistemului metalic (Fe + alt metal) se apreciază care metal este cel mai
bun protector pentru Fe, într-un mediu coroziv dat.