BIVOLUL ŞI COŢOFANA
de G. Topârceanu
Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
Se plimba o coţofană
Când în sus şi când în jos.
Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:
- Ah, ce mare dobitoc!
Nu-l credeam aşa de prost
Să ia-n spate pe oricine...
Ia stai, frate, că e rost
Să mă plimbe şi pe mine!
Cugetând aşa, se trage îndărăt să-şi facă vânt,
Se piteşte la pământ
Şi deodată - zdup! - îi sare
Bivolului în spinare...
Ce s-a întâmplat pe urmă, nu e greu de-nchipuit.
Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit,
Dar i-a fost destul o clipă să se scuture, şi-apoi
Să-l răstoarne, să-l ia în coarne
Şi cât colo să-l arunce, ca pe-o zdreanţă, în trifoi.
- Ce-ai gândit tu oare, javră? Au crezut-ai că sunt mort?
Coţofana, treacă - meargă, pe spinare o suport
Că mă apără de muşte, de ţânţari şi de tăuni
Şi de alte spurcăciuni...
Pe când tu, potaie proastă, cam ce slujba poţi să-mi faci?
Nu mi-ar fi ruşine mie de viţei şi de malaci?
Bivol mare şi puternic, gospodar cu greutate,
Să te port degeaba-n spate?...
BIVOLUL ŞI COŢOFANA
de G. Topârceanu
Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
Se plimba o coţofană
Când în sus şi când în jos.
Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:
- Ah, ce mare dobitoc!
Nu-l credeam aşa de prost
Să ia-n spate pe oricine...
Ia stai, frate, că e rost
Să mă plimbe şi pe mine!
Cugetând aşa, se trage îndărăt să-şi facă vânt,
Se piteşte la pământ
Şi deodată - zdup! - îi sare
Bivolului în spinare...
Ce s-a întâmplat pe urmă, nu e greu de-nchipuit.
Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit,
Dar i-a fost destul o clipă să se scuture, şi-apoi
Să-l răstoarne, să-l ia în coarne
Şi cât colo să-l arunce, ca pe-o zdreanţă, în trifoi.
- Ce-ai gândit tu oare, javră? Au crezut-ai că sunt mort?
Coţofana, treacă - meargă, pe spinare o suport
Că mă apără de muşte, de ţânţari şi de tăuni
Şi de alte spurcăciuni...
Pe când tu, potaie proastă, cam ce slujba poţi să-mi faci?
Nu mi-ar fi ruşine mie de viţei şi de malaci?
Bivol mare şi puternic, gospodar cu greutate,
Să te port degeaba-n spate?...
 Privighetoarea şi măgarul Privighetoarea şi măgarul
de Grigore Alexandrescu de Grigore Alexandrescu
Nenorocita privighetoare Nenorocita privighetoare
Cânta-n pădure a ei durere, Cânta-n pădure a ei durere,
Natura-ntreagă da ascultare, Natura-ntreagă da ascultare,
Tot împrejuru-i era tăcere. Tot împrejuru-i era tăcere.
Alţii în locu-mi ar descri poate Alţii în locu-mi ar descri poate
Acele tonuri neimitate, Acele tonuri neimitate,
Glasul acela-nmlădietor, Glasul acela-nmlădietor,
Ce c-o-ntorsură lină, uşoară, Ce c-o-ntorsură lină, uşoară,
Treptat se urcă şi se coboară, Treptat se urcă şi se coboară,
Plin de simţire, plin de amor. Plin de simţire, plin de amor.
Eu vă spui numai că despărţirea Eu vă spui numai că despărţirea
Şi suvenire pline de jale, Şi suvenire pline de jale,
Că nedreptatea, nelegiuirea, Că nedreptatea, nelegiuirea,
Erau sujetul cântării sale. Erau sujetul cântării sale.
Un măgar mare ce-o ascultase, Un măgar mare ce-o ascultase,
Şi ca un aspru judecător Şi ca un aspru judecător
Capul pleoştise, sau ridicase Capul pleoştise, sau ridicase
Câte-o ureche,-n semn de favor. Câte-o ureche,-n semn de favor.
Ieşi-nainte să-i dea povaţă, Ieşi-nainte să-i dea povaţă,
Şi c-o neroadă încredinţare: Şi c-o neroadă încredinţare:
"Am fost, îi zise, aci de faţă, "Am fost, îi zise, aci de faţă,
Dar, zău, nu-mi place a ta cântare. Dar, zău, nu-mi place a ta cântare.
Cu toate-acestea, am nădejdi bune, Cu toate-acestea, am nădejdi bune,
De nu îţi pare lucru prea greu, De nu îţi pare lucru prea greu,
La nişte reguli a te supune, La nişte reguli a te supune,
Luând de pildă cântecul meu." Luând de pildă cântecul meu."
Atunci începe cu bucurie Atunci începe cu bucurie
Un cântec jalnic şi necioplit, Un cântec jalnic şi necioplit,
Încât de aspra lui armonie, Încât de aspra lui armonie,
Toată pădurea s-a îngrozit. Toată pădurea s-a îngrozit.
Privighetoarea, fără sfială, Privighetoarea, fără sfială,
Zise: "Povaţa e în zadar; Zise: "Povaţa e în zadar;
Căci de-aş urma-o, nu e-ndoială Căci de-aş urma-o, nu e-ndoială
Că eu în locu-ţi n-aş fi măgar.” Că eu în locu-ţi n-aş fi măgar.”