PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR

1

23. 23.1.

PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR Valorificarea materialelor refolosibile colectate selectiv

Materialele valorificabile colectate selectiv sunt supuse mai întâi valorificării materiale. La valorificarea materială nu se produce o modificare fizica. Deşeul separat, pe cât posibil pe sortimente pure, este supus unui proces de prelucrare mecanică, pentru a fi transformat din nou într-un produs din acelaşi material. Fracţiunile de deşeu care pot fi valorificate material sunt : ! sticla; ! metalele feroase; ! metalele neferoase; ! materiale plastice; ! substanţe minerale. Pentru obţinerea materialelor din deseu (sticlă, plastic, substanţe minerale) cu o calitate adecvată valorificării materiale (puritatea sortimentelor), trebuie neapărat să se realizeze o colectare selectivă a acestor deşeuri. O separare ulterioară din gunoiul amestecat se poate face numai cu eforturi mari şi conduce în general la un rezultat nerentabil. La valorificarea materiilor prime din fracţiunea de deşeu plastic se produce mai intai transformarea chimică a materialului de bază petrochimic, din care se pot obţine ulterior noi produse din plastic. In acest caz, materialele nu trebuie să fie sortate pe sortimente pure, iar micile impurităţi care se mai intalnesc nu sunt un motiv de excludere a materialului de la utilizare. La valorificarea materială a deşeurilor, sarcina întreprinderilor publice şi private de gospodărire a deşeurilor începe cu colectarea şi se termină cu predarea deşeurilor, prelucrate corespunzător sau împachetate (în funcţie de tipul de deşeu şi destinaţia utilizării), către unităţile de producţie, respectiv întreprinderile industriale prelucrătoare.

Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale

PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR

2

Fig. 23 − 1: Deşeuri din ambalaje (cartonaje, tablă de oţel, folii de plastic) în stadiu comercializabil 23.1.1. Valorificarea hârtiei şi a cartonului

După colectarea fracţiunii HCC în containere depozit, în alte recipiente sau sub formă de baloturi, se realizează confecţionarea formelor optime în vederea transportului. Cu ajutorul unei prese pentru baloturi, materia primă secundară este predată mai departe (de ex. baloturi 1.100 x 1.100 x 1.400 mm), unui întreprinzător specializat de reciclare şi transport sau direct la întreprinderea de valorificare a deşeurilor. In instalaţiile industriei prelucrătoare se realizează următorii paşi de prelucrare :

Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale

PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR

3

Fig. 23 − 2: Presă pentru baloturi pentru hârtie veche, carton şi cartonaje 23.1.2. Valorificarea sticlei

Pe lângă tehnicile colectării şi transportului, la reciclarea sticlei mai există puţine cerinţe (în privinţa tehnicii metodologice) impuse întreprinderii de gospodărire a deşeurilor . Astfel, la colectarea în containere depozit, acestea sunt golite în vehicule de colectare, iar sticla este predată direct industriei prelucrătoare. La colectarea în recipiente de 1,1 mc sau în pubele mari de 240 l, acestea sunt golite de obicei de un vehicul cu încărcare spate si cu umplere corespunzătoare. Mai nou, se folosesc şi autoîncărcătoare cu basculare peste cap pentru sistemele de colectare a sticlei vechi în aceste recipiente. Aceste vehicule sunt dotate cu recipiente de schimb, care pot fi containere cu mai multe compartimente pentru diferitele culori ale sticlei. Containerele de schimb pot fi încărcate într-un alt camion şi transportate direct la beneficiarul lor. Astfel se renunţă la un proces de reîncărcare întrun buncăr, care duce adesea la impurificarea sticlei vechi. In industria prelucrătoare se realizează umătorii paşi de prelucrare.

Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale

de obicei. La comercializare. 23. Valorificarea materialelor plastice La valorificarea materialelor plastice colectate selectiv. Recipientele Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . cu precădere PET-uri. Procedura tehnica este exact ca la metalele feroase (tabla albă) si se realizeaza numai în proporţie redusă de catre întreprinderile de management al deşeurilor. deşeurile din metale neferoase sunt colectate în principal de întreprinderi specializate de reciclare – din industrie şi de unităţile de producţie.5. uşi şi mobile.1. 23. care sunt apoi golite. iar produsele de răcire conţin.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 4 23. În cursul separării materialelor valorificabile din deşeul menajer.responsabili de deteriorarea stratului de ozon si deci dăunătoare climei. clorfluorocarboni . • separarea fierului vechi de alte componente ale produselor (de ex. La colectarea comună a cutiilor pentru băuturi cu aalte deseuri.3. Valorificarea fierului vechi Sarcinile întreprinderilor de reciclare privind valorificarea metalelor feroase constau în: • colectarea lor dindeseuri. când vorbim despre aparate mai vechi.1.1. trebuie anihilate in special pericolele asupra mediului din vecinătatea întreprinderii de valorificare. Cutiile de băuturi din tablă albă sunt colectate în containere cu mai multe compartimente. • bateriile şi acumulatorii mici. • confecţionarea formei pentru transport (cu presa pentru fierul vechi). din metalele neferoase sunt colectate selectiv (aproape exclusiv) urmatoarele: • ambalajele din aluminiu. • eventual mărunţirea părţilor de fier vechi. La valorificarea vehiculelor vechi. Transportul către oţelării se realizează de obicei pe calea ferata. pe primul loc se situeaza polistiren. Astfel. un procent insemnat de deşeuri provine din producţia de ferestre.4. Valorificarea metalelor care nu contin fier Pentru valorificare. separarea tablei albe (metal feros) de aluminiu (metal neferos) se poate face cu ajutorul magneţilor. uleiurile de motor şi pentru angrenaje scurse reprezintă un pericol pentru apa freatică. la demontarea autovehiculelor vechi) . foliile de ambalaje şi resturi de Producătorul de gunoi menajer (consumatorii) furnizează în domeniul materialelor plastice mai ales ambalaje de la băuturi. în buncăre şi de aici reîncărcate în containere de transport.

Amestecurile de materiale valorificabile. În cursul valorificării. în sistemul DSD din Germania pentru deşeuri din ambalaje) o parte din efortul colectării (efectuat de producătorul de deşeu) este transferată instalaţiilor de sortare automatizate. in diferite ţări (de ex. Italia) a început colectarea separată pe sortimente a recipientelor din PET. au sarcina de a pregăti ambalajele PET pentru transportul către întreprinderile prelucrătoare. se pot transporta analog materialelor în vrac. sunt disponibile instalaţii pentru: • perforarea recipientelor din PET.1. In acest sens. respectiv firmele de reciclare.6. Baloturile pot fi transportate cu camioane. colectate cum s-a prezentat în capitolul 20. gata de transport 23. iar „brikett“-urile de PET presate. 23 − 3: Recipiente de băuturi din PET. Din acest motiv. • presarea PET-urilor în aşa-numitele „brikett-uri“ sau baloturi. sunt formate din deşeuri de: Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . presat în baloturi. Valorificarea materialelor amestecate La colectarea amestecurilor de materiale valorificabile (de ex.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 5 de băuturi din PET formează în Europa o mare parte a gunoiului menajer. Fig. întreprinderile de management al deşeurilor.

Cutii de ambalaj din aluminiu. Separarea materialelor plastice 23. Bacsuri de băuturi. Pahare. Aluminiul. ca metal neferos poate fi selecţionat de asemenea automat din amestec. polistiren şi material spongios) pot fi separate din amestecul de materiale valorificabile prin vânturare. la fel ca si bucăţile de hârtie care sunt separate astfel. prin tehnica inducţiei (prin intermediul unui separator cu curent turbionar). Alte metale (bucăţi mici).2. Instalaţiile de separare automate sunt construite special pentru: 23.6. care colectează metalele feroase (cutii din tablă albă. Bidoane. pentru deschiderea sacilor de materiale valorificabile este necesar un dispozitiv mecanic (scarificator pentru saci). capace de tablă) din fluxul de amestecuri de materiale valorificabile mărunţite. Ambalaje. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Ambalaje vacuum.2. Separarea materialelor uşoare Fracţiunile de plastic uşoare (folii.6.1.1. Ambalaje pentru îngheţare. 23.1. Separarea metalelor Operatia de separare se face cu ajutorul unor magneţi situaţi pe margine. La utilizarea unui sac de materiale valorificabile în sistemul de colectare.1.1. Materiale mixte Separarea amestecului de materiale valorificabile se realizează în staţii de sortare ale întreprinderilor de reciclare specializate.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 6 Plastic • • • • Metal • • • • • • Cutii de ambalaj şi capace din tablă albă.6. Folii.

de putin timp. 23. Determinarea componentelor materialelor mixte Materialele mixte conţin deseori o componentă semnificativa de carton. acoperită cu o folie de plastic sau metal. De asemenea. Recunoaşterea tipurilor de materiale plastice Pentru recunoaşterea tipurilor de materiale plastice a aparut. transparenţă). tehnică ce se potriveşte cel mai bine separării PVC-ului şi polistirenului (PS). metoda de măsurare prin reflexia razelor infraroşii. printr-un procedeu cu jet de aer sub presiune. Un mod de primire şi predare a masei lemnoase utilizabile poate fi implementat în cadrul unui concept de gospodărire a deşeurilor. Fracţiunile de plastic pure. In plus agregatele de sortare optică facilitează recunoaşterea obiectelor individuale în funcţie de proprietăţile lor optice (formă.6.3. obiectul este transferat de banda transportoare într-un recipient. există posibilitatea unei utilizări pentru producţia plăcilor de şpan aglomerat. relevantă este o eventuală pretratare a lemnului de construcţii cu produse de protecţie. 23. fac parte polietilena (PE).1.1. Dacă substanţele dăunătoare sunt absente. operatie care se poate realiza numai în cadrul unui proces special. extrem de costisitoare. deoarece piaţa materialelor lemnoase oferă suficiente cantitati. valorificabile la lucrările de construcţie şi demolare (CEE-număr 170101 ÷ 170104).PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 7 23.6. in centrifuge de sortare.2. Obiectul din plastic este analizat de un detector IR direct de pe banda transportoare.1. pot fi supuse în final valorificării materiale. astfel obţinute. în instalaţii din industria hârtiei sau a metalelor. Dintre tipurile de materiale plastice usor de recunoscut prin acest procedeu. Pentru România este recomandabilă o reutilizare a resturilor de lemn. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Valorificarea substanţelor minerale In deşeul din localităţi se află si substanţe minerale. hârtia poate fi separată de alte materiale din ambalaje intrun pulper (rezervor cu malaxor). 23. În funcţie de tipul de plastic. culoare.2. Astfel de învelişuri ale materialelor pot fi separate numai prin tratare chimică. 23. Valorificarea materialelor lemnoase din construcţie Deşeurile lemnoase se obţin îndeosebi în lucrările de demolări de clădiri.1.9. Lemnul din construcţii poate fi valorificat termic sau material .7. materialele plastice sunt sortate în funcţie de densitatea lor. In decizia de alegere a caii de valorificare.1. Separarea cu ajutorul forţei de gravitaţie Prin acest procedeu.8. policlorura de vinil (PVC) şi polietilena tereftalică (PET). In acest mod se poate renunţa la sortarea manuală.

materialele plutitoare din plastic pot fi separate prin procedeul umed. 23.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 8 Molozul din beton şi ţiglă poate fi prelucrat in instalaţii de concasare. trebuie să se facă o sortare prealabila intr-o staţie de cernere.2. care pot fi rar valorificate rentabil. Separarea fierului din deşeurile mixte Deşeul mixt mărunţit în prealabil este dus cu ajutorul unui transportor mobil cu bandă sub un magnet. separarea metalelor sau a altor materiale valorificabile. iar foliile din plastic cernute. • tratarea biologică a deşeului verde şi a celui biologic pungile de plastic constituie impurităţile din deşeul biologic. De asemenea. Pentru obţinerea de material cu o granulometrie adecvata (de ex. foliile de plastic sunt « suflate » din deşeul mixt. până la amestecuri minerale pentru lucrările stradale (ca straturi portant şi de protecţie împotriva îngheţului). Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Obţinerea de substanţe refolosibile din deşeurile mixte Materialele valorificabile din deşeul mixt pot fi separate în cadrul pretratării deşeului. Separarea materialelor plastice din deşeurile mixte La pretratarea biologico-mecanică a deşeurilor. pentru contrucţii de drenaj). 23. metalele trebuie sa fie separate. care permite de ex. Tehnica mecanică de tratare.2. 23.1. resturile de sticlă din deşeul mixt pot fi extrase ca aşa-numita „fracţiune a materialelor grele“. înainte de îndepărtare. unde metalele feroase sunt atrase magnetic şi transferate întrun container. înainte de pretratarea termică sau valorificare.2. 23. dar o valorificare rentabilă a resturilor de sticlă din deşeul amestecat nu este încă posibilă.2.2. • tratarea termică a deşeurilor la prelucrarea deşeului rezidual. poate precede sau completa urmatoarele metode: • tratarea mecanico-biologică a deşeului rezidual la tratarea deşeului mixt în vederea stabilizării acestuia (tratarea mecanico−biologică a deşeului = TMB) pot fi separate în prealabil materiale − valorificabile. la pretratarea anaerobă a deşeurilor.3. Separarea sticlei din deşeurile mixte La tratarea anaerobă a deşeurilor. trebuie indepartate prin depozitare finala. în vânturătoare.

Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Deoarece este vorba despre un material inert. • substanţe minerale. În cursul valorificării materiale. Fracţiunile obţinute in acest caz sunt: • resturi de plastic (în principal folie) . În România. astfel încât comercializarea substanţelor minerale ca amestec reciclat este putin probabila.2. plasticul mixt este redus la un produs intermediar şi transformat apoi in olefină (hidrocarbura). Prin piroliză.6. ţiglă.2. aglomeratele plastice mărunţite pot fi utilizate la obţinerea de produse din beton sau înlocuitori ai lemnului (stâlpi. • lemn de construcţii. piloni pentru zidurile de protecţie fonică). nimic nu împiedică insa depozitarea molozului la deponii speciale. Prin folosirea plasticului. Într-un alt procedeu de valorificare a materiilor prime (procedeul BASF). Valorificarea materialelor plastice mixte Materialele plastice mixte colectate separat pot fi utilizate ca materie primă – agent reducător la producţia de fier brut. păcura utilizata in prezent poate fi înlocuită în raport de 1:1. Cea mai mare parte este reprezentată de substanţele minerale. care in final pot fi astfel transformate în gaz de sinteză şi metanol.5.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 9 23. • metale. Acestea (beton. La piroliza materialelor plastice. materialul organic poate fi descompus. care ar putea fi valorificate.4. sub influenţa căldurii şi a aerului. Reciclarea deşeurilor mixte de pe şantiere Exista intreprinderi de salubrizare foarte specializate care preiau deşeurile mixte de pe şantiere si le supun unei valorificări. 23. frize) sunt sparte şi cernute. Substanţele refolosibile provenite din incinerarea deşeurilor La anumite procese ale incinerării rezultă zguri în care au ajuns si metale din deşeul mixt. pe cât este posibil. 23.2. catenele lungi moleculare sunt rupte şi descompuse în fragmente moleculare mai mici. iar amestecurile de minerale obţinute sunt comercializate. palisade pentru grădini. în multe zone se pot obţine pietriş şi nisip foarte ieftin. pietriş.

Fracţiunea grea. produse din metale feroase. Tratare mecanică integrală Tratarea mecanică integrală sau separarea intensivă reprezintă un procedeu de tratare a deşeurilor cu ajutorul căruia gunoiul menajer şi deşeurile amestecate din unităţi de producţie pot fi prelucrate şi valorificate în diferite sectoare ale industriei separat după fracţiuni. • sortare după granulaţie. ca procese primare şi de start. nu joacă nici un rol.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 10 23. fracţiunile pot fi valorificate. afânate. Determinarea completă a componentelor deseurilor mixte La anumite procedee de tratare ale deşeului mixt. numite « paşi de prelucrare ». 23. existănd posibilităţi de utilizare ca materii prime secundare pentru producţia de : • • • • • • • cartonaje şi hârtii de calitate inferioară .3. prin curent turbionar.3. prin cernere. metalul feros se separă magnetic. în care separearea mecanică a fracţiunilor de deşeuri. materiale şi părţi minerale de construcţie . Fracţiunile materiale astfel obţinute sunt uscate. plastic sau organice. • separare a altor fractiuni (electrostatică. care pot fi : • mărunţire. la rândul ei. oţel (agent reducător pentru procesele din furnale). deşeul este uscat şi cernut în diferite granulaţii. composturi. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Deşeul din localităţi poate fi separat în fractiuni principale prin metode tehnice succesive. Important este aici să se determine mecanic componentele deşeului şi să fie separat de la inceput în componentele sale de bază. iar deşeul ramas este trecut prin maşini de mărunţire şi cernere şi adus la o granulaţie unitară. produse din materiale plastice mixte. vânturare etc. plăci decapate întărite cu fibre.). • uscare. în fracţiuni cu greutate specifică diferită (fracţiuni uşoare şi grele). • separare mecanica a metalelor neferoase. se separă în fracţiuni de metal neferos. În final. dupa care prin vânturare se separă din nou deşeul. pot fi În primul pas de prelucrare. sunt urmărite concepte. In funcţie de puritatea sortimentelor şi de cerintele pieţei. depozitate şi dezodorizate şi igienizate prin tratări speciale. substanţe minerale.1.

• materiale inerte. macinarea deşeului amestecat se realizează până la o mărime a granulei de 0. • metal neferos. această energie este consumată. se poate realiza o separare a materialului măcinat pe fracţiuni. în cuptoare cu cărbune.8 până la10. • praf. La transformarea termica a lemnului în cărbuni. Mai întâi se formează monoxidul de carbon (CO). • organice (granulat). se transforma în produse solide şi gazoase. iar materialul este prelucrat ca o materie primă.2. procesul prin care s-au format petrolul şi cărbunii constituie un proces de piroliza. Gazul reultat poate fi valorificat energetic. Prin aplicarea acestui proces natural in instalaţii tehnologice si cu ajutorul tehnicilor moderne. ia naştere un procedeu utilizabil şi la tratarea deşeurilor. La procedeele „Orfa“. iar rămăşiţele solide (cocs de piroliză) pot fi valorificate material.0 mm. lemnul şi materialele plastice. In acest caz. Acestea sunt specificate la utilizarea in proceselor industriale avand un grad de omogenitate si puritate mare. Astfel. care conţin iniţial mai multe materiale.2. dioxidul de carbon (CO2). • fibre de diferite mărimi (fracţiune organiscă fină) . are loc de asemenea. Piroliza deşeului In natură. Datorită anumitor proprietăţi ale materiilor prime. iar apoi. De-abia în a doua etapă (la formarea CO2).PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 11 • combustibili înlocuitori. deoarece în CO încă mai este disponibilă o mare parte din energia chimică. 23. La formarea monoxidului de carbon se eliberează relativ puţină căldură. în a doua etapă de oxidare. sunt separate materialele organice.3. se obţin de fracţiuni granulate având preponderent componente de : • metal feros. un proces pirolitic. Procese de gazeificare a substanţelor solide cu conţinut de carbon Oxidarea completă a compusilor carbonului în dioxid de carbon (CO2) este un proces derulat în mai multe etape. ca hârtia. care la temperatură mare şi aport limitat de oxigen.3. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .1. • material plastic. dar poate fi acoperit prin utilizarea combustibilului inlocuitor produs printr-un proces de valorificare. 23. Necesarul de energie este mare pentru uscarea materialelor.

o parte a materialului solid cu continut de carbon este transformat în gaz util. Aplicarea pirolizei la deşeul mixt. ca adaos la materialele de construcţii (de ex. adica sub forma de adaos inert la materialele de construcţii. uleiuri şi gaze. fie în formă mărunţită. Cocsul de piroliză poate fi valorificat pe diferite căi. Aici se ia în considerare mecanismul dat mai sus şi. Gazul format poate fi utilizat energetic. aburul. în substanţele de bază. fie ca părţi metalice ce pot fi cernute din cocsul de piroliză. Continuarea tratării cocsului de piroliză fără partea de metal este posibilă. la fabricarea ţiglei). Material solid cu conţinut în carbon Gaz (CO) material inert (cocs de piroliză) agent de gazeificare Pentru alegerea agentului şi temperaturii de gazeificare. caz in care se produce o separare a cocsulul în gaz de sinteză cu un conţinut mare de CO şi zgură vitroasă sau cristalină. aerul sau hidrogenul. cu un conţinut mare de material plastic şi alte materiale organice este exemplificata la procesul de conversie Noell (vezi Capitolul 25). Aceste componente se pot utiliza la fel ca şi produsele din piroliză. oxigenul.2. în procesul de gazeificare. Piroliza în valorificarea deşeurilor La utilizarea pirolizei in procesul de valorificare a deşeurilor. O tehnologie eficientă o reprezintă producerea curentului electric utilizand un motor pe gaz şi un generator. prin procedee chimice. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .2.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 12 Acest mecanism si succesiune de reacţii pot fi utilizate la tratarea materialelor reziduale cu conţinut în carbon. Cu ajutorul pirolizei se poate descompune deşeul din materiale plastice (care nu este separat pe sortimente pure). Ca agenţi de gazeificare se pot utiliza printre altele. deci la anumite deşeuri. compoziţia şi deci şi conţinutul de energie al gazului sunt importante.3. 23. se introduce exact atâta oxigen cât este necesar pentru formarea CO. căldura rezultată putand fi de asemenea folosită.

23.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 13 unde. respectiv: • • • deşeuri din producţia de alimente şi din pregătirea mâncărurilor .1. Substanţele care pot fi descompuse de microorganisme sunt specifice majorităţii tipurilor de deşeu din localităţi. De asemenea. textile din fibre naturale. parcuri etc . Un alt element de performanţă a microorganismelor este faptul că pot descompune diferite substanţe şi sunt adaptabile în scurt timp la condiţii de mediu schimbatoare. În Aalen/Germania funcţionează din 1998 o astfel de instalaţie de piroliză pentru prelucrarea a 24. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . respectiv ciupercile şi bacteriile. în principal. Deoarece bacteriile nu sunt supuse proceselor de metabolism fixe. deşeuri vegetale din grădini. în circuitul substanţelor. procedeele şi tehnicile trebuie adaptate fiecarui tip de deseu. Întrucat in structura materială a acestor deşeuri se constată diferenţe semnificative. In mare. la care cocsul de piroliză se introduce într-un reactor de topire obţinandu-se gaz de sinteză şi material solid granulat vitros. Procedee biologice de valorificare a substanţelor din deşeuri In cadrul conceptelor integrate de gospodărire a deşeurilor. Prin faptul că sunt mici (bacterii ~ 1/1000 mm) raportul suprafaţa/volum este foarte mare. si deoarece transformarea materialelor de către microorganisme este proporţională cu suprafaţa specifică (şi nu cu masa) rezultă un randament de descompunere foarte mare pe care-l realizeaza aceste organisme.4. Prin reintroducerea fractiunilor reziduale organice colectate separat. deşeuri organice din gospodării ca şi resturi de plante de origini diverse. au capacitatea să descompună toate substanţele organice naturale şi o mare parte din compusii organici artificiali. fără a fi necesar nici-un aport energetic. ci dispun de o mare adaptabilitate. 23.1. deşeuri din hârtie. Condiţiile pentru tratarea biologică a deşeurilor organice Condiţiile biologice şi biochimice în procesele / procedeele aerobe Descompunerea biomasei de origine vegetală sau animală se realizează în natură prin organiseme unicelulare (microorganisme). pe lângă valorificarea termică.4. carton. celuloză . Este vorba despre grupele principale descompunatoare. Se pot valorifica biologic.4. se poate obţine o uşurare evidentă a deponiilor pentru deşeul din localităţi. 23. aceste procedee pot reprezenta o componentă importantă. iar fracţiunea termic valorificabilă este optimizată în ceea ce priveşte compoziţia şi puterea ei calorică. dar exista si combinaţii ale acestor procedee de bază. trebuie amintit si procedeul PKA.1. se realizează şi o valorificare materială a gazului de sinteză.000 t de gunoi menajer. procedeele se împart în procedee aerobe (compostare) şi procedee anaerobe (fermentare).

până la 30% xilan. Paiele conţin de ex. Celuloza este o componentă esenţială a pereţilor celulari ai plantelor inferioare sau superioare şi contribuie decisiv la rezistenta ei şi la permeabilitatea pentru apă. pentoze şi acizi. deşeuri de la abatoare. proces care este relativ insensibil la modificările pH-ului şi la temperaturile ridicate din compost. descompunerea xilanului. Xilan-ul este descompus în mediu acid. Descompunerea xilanului Xilanul este de asemenea o componentă principală a substanţei vegetale. prin efectele ei. amonificare/nitrificare. în principal de ciuperci şi în mediu bazic (pH > 7) de bacterii. Cele mai importante procese biologice şi biomecanice de descompunere şi transformare. celuloza este descompusă de ciuperci şi bacterii specializate. care sunt structurate asemănător celulozei si reprezinta o componentă esenţială a pereţilor celulari ai ciupercilor. Descompunerea celulozei şi chitinei Substanţa vegetală. descompunerea ligninei.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 14 • • • fecale. deşeuri din lemn. este formată în proporţie de 40−70% din celuloză. este numită şi „lemnificarea“ substanţei vegetale. descompunerea xilanului este un proces care se realizează mai uşor decât descompunerea celulozei şi de către un număr mai mare de tipuri de microorganisme. În condiţii aerobe. nitrificare/denitrificare. aşa-numitele hexoze. în procesul de compostare. Descompunerea ligninei Formarea ligninei. Acţionează ca material de depozitare şi de susţinere al plantelor. formarea metanului. Chitina este o substanta formata din molecule de acetilglucosamin-N. Ca hidrat de carbon. iar lemnul de foioase 20−25%. formarea humusului. . excremente. xilanul este format din hexoze. 18−30% din masa uscată a substanţei vegetale constă în lignina şi reprezintă Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Celuloza este un polimer format din molecule de glucoză. Pe ansamblu. sunt: • • • • • • • descompunerea celulozei şi chitinei. ce caracterizeaza procedeele aerob-microbiene de tratare a deşeurilor.

De asemenea la începutul procesului de compostare.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 15 partea lemnoasă a unei plante. valorificate de microorganisme pentru aprovizionarea cu azot. la conifere.alcoolul sinapinal. azotul liber este legat şi îmbogăţeste materialul nou format. realizată prin procese metabolice oxidative. Cantitatea de azot mineral (aici NH4-N) din materialul în fermentaţie poate deveni problematic. în timpul descompunerii ligninei. la foioase . iar la ierburi – alcoolul cumar. prin amonificare se formează proteine. este alcoolul coniferil. formate din molecule simple ce se pot descompune usor. la valori ale pH-ului >7 amoniacul se poate degaja. respectiv substanţe uşor valorificabile. Prin descompunerea proteinelor. Substanţa organică se denaturează. Formarea humusului O dată cu descompunerea ligninei începe formarea substanţelor humice. este disponibila o mare diversitate materială. Prin reacţii enzimatice şi chimice. deoarece aceasta condiţie nu mai este îndeplinita. Formarea metanului este facilitată de o temperatură între 40°C şi 60°C si o valoare a pH-ului între 6. Aceasta reprezintă o poluare a mediului şi are ca urmare o pierdere de azot a îngrăşământului format din compost. deoarece in anumite conditii. formarea metanului nu se mai realizează. In compostul finit. Nitrificare / Denitrificare Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . care degradaţi (mineralizaţi) sunt în continuare prelucraţi si devin componente de bază ale descompunerii biomasei.5. La introducerea oxigenului ele dispar imediat. Motivul este că în timpul intervenţeiei microbiene asupra structurii ligninei sunt stimulate şi reacţii chimice. la care unitatea de bază este diferita de la planta la planta. Prin formarea humusului. iar din componentele materialului de fermentaţie se formează humusul. Ammonificarea Amonificarea este un proces de bază în descompunerea biomasei respectiv în metabolismul microorganismelor. Formarea metanului Bacteriile metanogene există exclusiv în mediu anaerob. sunt pusi la dispoziţie aminoacizi. din aceşti monomeri se formează lignina polimerică.5 şi 8. Descompunerea efectivă a ligninei se realizează foarte lent si numai de catre tipuri specializate de ciuperci in conditii de mediu extrem de variabile. Acestea duc la polimerizarea moleculelor rupte la descompunerea ligninei şi la alte produse metabolice microbiene. Optim pentru descompunerea ligniei. De exemplu. este intervalul de temperatură 45°C−50°C. La începutul procesului de fermentaţie. Lignina constă din molecule de compusi aromatice legate tridimensional.

prin spălarea nitraţilor de catre apele de precipitatii. formându-se gazul metan. iar. Iau naştere. Ca produse de descompunere se obţin gazul metan (CH4) şi dioxidul de carbon (CO2). microorganismele iniţial aerobe.). 23. în zona grămezilor cu concentraţii mari de mitrat se realizează condiţii anaerobe. Carbonul redus se combină apoi cu hidrogenul (CH4).4. La denitrificare. substanţa organică este descompusă după următoarea ecuaţie chimică: Cn Ha Ob + (n x a/4 − b/2) H2O → (n/2 − a/8 + b/4) CO2 + (n/2 + a/8 − b/4) CH4 Din punct de vedere biochimic. In condiţii anaerobe. Concentraţiile mari de azot mineralizat prezente în procesul de compostare pot conduce la poluări ale apei freatice. puse în condiţii anaerobe. Formarea nitratului se realizează mai ales în zonele de margine ale grămezilor de gunoi din spaţiile deschise. într-o prima etapă.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 16 În procesul de nitrificare. si se realizeaza mai puter nic la valori ale pH-ului ~ 7 şi la temperaturi de aproape 30 °C. prin oxidarea carbonului legat organic (CnHaOb) pana la CO2. amoniacul este oxidat la nitrit (NO2). anaerobe Condiţiile biologice şi biochimice în procesele procedeele Mecanismul de reacţie La fermentaţie (un proces anaerob care se produce în absenţa oxigenului din aer).1. Procesul este puţin sensibil la mediu. O parte a carbonului legat organic trebuie să accepte electroni eliberaţi în procesul de oxidare. se descompune substanţa organică într-un recipient închis (reactor). microorganismele regenerează purtătorii de energie în cadrul metabolismului lor. ca urmare a procesului reducere. Denitrificarea apare în compost dacă.2. în a doua etapă se realizează oxidarea la nitrat (NO3). deoarece O2 ca acceptor de electroni nu este disponibil. nu însă şi la temperaturi >40% în instalaţii închise. Bacteriile nitrificatoare (nitrificanţi) necesită un mediu aerob. îşi obtin necesarul de oxigen din NO2/NO3 folosindu-l ca agent oxidant pentru descompunerea legăturilor organice. protooxidul de azot (N2O) şi azot elementar (N2. performanţa nitrificării fiind influentata de schimbările temperaturii şi ale valorilor pH-ului. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .

4. cât şi la un consum de apă pentru a acoperi necesarul de hidrogen (H2) în vederea formării CH4. sunt supuse unei prelucrări atat de ansamblu cat şi de detaliu. în special conţinutul de amoniac (NH3) şi hidrogen sulfurat (H2S). La descompunerea anaerobă a hidraţilor de carbon. • instalaţii de cernere. Pe de-o parte. Impurităţile care pot dăuna procesului tehnologic sunt indepartate. Acest raport poate avansa până la CH4/CO2 ≅ 2/1. Pentru acoperirea necesarului lor de energie. se gasesc într-un anumit raport cantitativ. grupuri de organisme specializate sunt active – dacă dispun de un echipament enzimatic suficient. 23. se formează biogaz cu o compoziţie de CH4/CO2 = 1/1. cu cât este mai mare partea unor proteine şi grăsimi bogate în carbon. Conţinutul de sulf şi azot în deşeul fermentat influenţează cantitatea urmelor de gaze din biogaz. organismele trebuie să aibă o rata mare de descompunere. nu este în mod normal necesară epurarea gazelor. Dotarea tehnică. Compoziţia biogazului Gazele formate în procesul de fermentaţie. Gradul de producere a procesului de precipitare este. compoziţia deşeurilor organice influenţează raportul CH4/CO2. este caracteristică pentru procesul de fermentaţie. foarte corozive şi inhibitoare ale fermentaţiei. • maşini de mărunţire. cantitatea de energie a microorganismelor pe unitatea cantitativă este relativ redusă. Motivul este că se obţine ca produs metabolic.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 17 În general.. este descrisă în continuare. Dotarea tehnică a staţiilor de tratare biologică a deşeurilor Inainte de tratarea biologică propriu-zisă. dependent de compoziţia deşeurilor.3. Totuşi. Aceste organisme necesită conditii de mediu constante şi o mare stabilitate de proces. În etapele succesive de descompunere. dacă se doreşte obţinerea unei cantităţi mari de gaz. CO2 extras din biogaz este precipitat sub formă de carbonat. deşeurile organice. descompunerea anaerobă a substanţei organice trebuie considerată ca fiind un proces metabolic complicat. utilizată independent de procesul propriu-zis al tratării biologice a deseurilor. de asemenea. O astfel de compoziţie a deşeurilor duce atât la o producţie mai mică de CO2. aceste gaze. un gaz cu un conţinut ridicat de energie cum este CH4. se obţin în cantitate foarte mică la fermentaţia deşeurilor biologice « normale ». Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . metanul şi dioxidul de carbon. care trebuie realizate printr-un efort tehnologic corespunzător. In general. La utilizarea biogazului în motoare pe gaz.1. influenţat de diferiţi factori. In procesul anaerob. se utilizeaza următoarele instalaţii şi aparate: • instalaţii de transport. Această performanţă (de descompunere crescută). Soluţiile influenţează în continuare compoziţia biogazului.

cerinţele din tehnologia aleasa trebuie respectate cel putin la agregatele de prelucrare şi clasare. separatoare pentru metale neferoase. construcţia simplă şi execuţia constantă. vânturătoare. trebuie să se asigure o bună adaptare la : • • • • consistenţa şi compoziţia deşeurilor. livrările de material fără impurităţi (puţine devieri) . Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . activitatile de întreţinere şi curăţare . în cadrul functionarii unei instalaţii (măsurare). compostarea a devenit o componentă importantă a conceptelor de management integrat al deşeurilor. 5. sigurnaţa calităţii şi comercializarea produsului compost. orarul zilnic de funcţionare ales şi deci randamnetul. instalaţii de epurare a aerului rezidual . se poate atinge.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 18 • • • • • • • • • separatoare cu magnet pentru metale feroase. constanţa fizica şi chimică a materialului supus tratarii biologice. pe termen lung. Agregatele de prelucrare sunt supuse unor standarde înalte din punct de vedere mecanic şi al calitatilor anticorosive. Totuşi. cantitatea livrată şi performanţa în îndeplinirea sarcinilor . pulpere/rezervoare cu malaxor. Dacă pot fi garantate. Folosirea unui procedeu de fermentaţie nu necesită de obicei utilizarea agregatelor furnizate de un anumit producător. prin compostarea deşeurilor organice naturale. De asemenea. separator al materialelor dure. aparate de răsturnare a grămezilor.4. este stabilit de obicei la cca.5 h/zi. cântare.) . o prelungire a durabilitatii instalaţiilor primare de salubrizare. Aceste cerinţe sunt respectate cerintele privind : • • • • 23. buncăre de depozitare şi dozare. deoarece nu exista strictete în privinţa cerinţelor impuse. Compostarea În întreaga Europă. Timpul de funcţionare.2. condiţiile de la faţa locului şi din împrejurimi (protecţie fonică etc.

2. • substanţe nutritive de bază. Aceasta înseamnă că. condiţiile procesului trebuie să fie adaptate cerinţelor microorganismelor.1.2. • azot. toate celelalte substanţe fiind prezente în cantitati diferite în procesul fermentaţii. trebuie controlat şi eventual reglat raportul C:N. Degradarea naturală a legăturilor organice ale carbonului nu are loc însă numai în procesul aerob de compostare. 23. • urme de substanţe nutritive .2. Pentru creşterea optimă a biomasei trebuie să existe disponibile într-un raport adecvat urmatoarele : • carbon. • toate celelalte elemente active necesare. Tipul de organisme specializat pentru un proces de descompunere atinge maximul populaţional acolo unde materialul de descompus este compatibil cu procesele lor metabolice.4.1. Cerinţe privind procesul de compostare Compostarea substanţei organice este metoda de tratare a deşeurilor care imită cel mai bine procesele din circuitul natural al carbonului. Biomasa descompune substanţa organică şi obţine astfel energie şi substanţa necesare pentru dezvoltarea propriei mase corporale. in condiţii de mediu cele mai potrivite.1. • compoziţia chimica şi structura materialului.1.1.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 19 23. Condiţii legate de material Microorganismele cultivate în tehnica aerobă de compostare sunt diverse şi puţin pretenţioase în privinţa materialelor pe care trebuie sa le descompuna (omogenitate a materialului de input).1. Condiţii biologice Purtătoare a procesului de tratare biologică prin compostare este biomasa microbiană (= masa microbilor) a caror dezvoltare este dependentă de : • temperatură. ci şi prin fermentaţia anaerobă sau alte procedee de descompunere. dacă procesul de compostare este realizat ca proces aerob de descompunere. Pentru asigurarea condiţiilor de bază la transformarea microbiană a substanţelor. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . 23.4.2. • valoarea pH-ului. • disponibil de oxigen. Procesele de bază ale transformării microbiene a substanţelor sunt descrise în Capitolul 23.4.4.

la care apar diferenţe considerabile de tehnica metodologică pentru controlarea proceselor de descompunere. microorganismele mor populaţii devin sursă de substanţe hrănitoare.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 20 În funcţie de disponibilitatea surselor de carbon şi azot şi de bimasa se formează cantitativ şi calitativ. 23− 5: Sistemul de bază ale unei instalaţii de compostare Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . livrare pregătirea materialului Sistem de compostare tehnologia fermentaţiei intensive tehnologia postfermentaţie prelucrare depozitare / distribuire Fig. Procedeele de compostare oferite pe piaţă se deosebesc în − principal prin sistemul de fermentaţie.4. substanţe hrănitoare nu mai sunt la dispoziţie. iar cantitatea biomasei – de disponibilitatea substanţelor. Exista in ultimul timp procedeul fermentaţiei intensive. 23−5.3.2. de oferta de Dacă anumite selectiv şi alte Elementele principale ale desfăşurării procedeelor din instalaţiile de compostare sunt prezentate în Fig.1. 23. Compoziţia depinde deci substanţe. Condiţii metodologice si tehnice tipul acestora.

iar materialele uşoare (de ex. Prelucrare Prin procesul prelucrării trebuie să înţelegem mai întâi cernerea în funcţie de fracţiuni a produsului final. Extragerea impurităţilor De obicei. Este vorba despre bucăţi de plastic. pe lângă instalaţiile tehnice. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Operatiile parţiale sunt: • pregătirea deşeului biologic pentru procesul de fermentaţie . sticlă. Metalul este deja sortat. intervalul optim de tempertaură şi timpul necesar proceselor microbiene de bază în cadrul compostării au fost puse faţă-n faţă de Grabbe (1996). Dacă materialul de intrare este deşeu biologic. Atingerea obiectivelor procesului (de ex. În general. cât şi cele metodologicotehnice ale procesului de compostare sunt optimizate. Pe lângă clasarea în mare. igienizarea) este dependentă considerabil de temperatura procesului.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 21 Pregătirea materialelor Prin pregătirea materialelor. atât condiţiile materiale. eventual şi după fermentaţie in funcţie de procedeu şi de tipul de material. Procesul de fermentaţie Condiţiile de mediu optime. Astfel. în cursul unui „finishing“ se separă materialele dure (de ex. pietrele) balistic. • extragerea substanţelor străine care deranjează procesul şi a fracţiunii cu granulaţie superioară (impurităţi). În acelaşi timp. cu ajutorul instalaţiilor cu magneţi. se obţine o compoziţie omogenă a materialelor. se apelează şi la colectarea manuală. adeseori structura materialului trebuie îmbunătăţită ulterior. metal etc. În cursul pregătirii materialelor se realizează o mărunţire şi o defibrare a particulelor organice. De obicei se adaugă crengi mărunţite. care sunt separate în cursul pregătirii materialului. în timpul pregătirii materialelor. colectat cu precădere din gospodării şi bucătării. Diferitele utilizări ale compostului necesită granulaţii în material adaptate destinaţiei finale. bucăţi de plastic) – prin vânturare. suprafaţa specifică a deşeului biologic şi deci suprafaţa de intervenţie a microorganismelor se măresc. există şi impurităţi ajunse în materialul de compostat datorate distribuirii neglijente a fracţiunilor (aruncări greşite) din deşeul din localităţi. iar obţinerea de date despre materialele organice este facilitată. obţinute în campaniile de tăiere a copacilor şi arbuştilor. prin amestecare.

Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .5 nitrificare aerob pH 4 − 8 săpt.indiferent luni ore − zile Obiectivele procesului igienizare aerob + anaerob pH. denitrifcare formarea metanului descompunerea celulozei anaerob pH. Grabbe (1996) Observăm că descompunerea ligninei şi formarea humusului reprezintă factorii care determină durata necesară de fermentaţie.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 22 Transformări microbiene amonificare Condiţii de mediu aerob + anaerob pH-indiferent Condiţii de temperatură < 40 °C < 50 °C < 60 °C > 60 °C Timp necesar ore anaerob pH 6. – luni formarea humusului legături de azot aerob pH. cf. 23−6: Desfăşurarea procesului biologic la compostarea substanţelor reziduale biogene.indiferent aerob pH.indiferent aerob + anaerob pH.indiferent luni săpt.5 − 8.indiferent distribuirea eficienţei Fig.indiferent ore − zile dezodorizare aerob pH.indiferent ore ore − ani descompunerea ligninei aerob pH.

material de crengi şi tulpini trecut prin shredder. • eventual nămol de la staţia de epurare (în procent mic de masă) . • pregătire a compostului şi depozitare. rezultă capacitatea necesară echipamentelor de tratare şi depozitare. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .3. iarbă şi frunze) .4. • conceptul structurii de comercializare. frunze) . 23. gazon. • conceptul de desfacere (plan de marketing) . Staţiile de compostare se împart în mai multe sectoare funcţionale: • pretratare. Procesele de putrezire trebuie combătute. aerisirea grămezii de compost şi aprovizionarea microorganismelor cu oxigen sunt garantate cu un efort redus. resturi de mâncare) . aceste deşeuri pot fi compostate în totalitate prin microorganisme. deşeu verde din grădini şi deşeu biologic).4. Corespunzător acestor cerinte. • deşeuri din parcuri (tăieturi din copaci şi arbuşti. trebuie să fim atenţi ca o compoziţie prea omogenă a grămezii de compost să nu influenţeze negativ condiţiile de mediu. Trebuie determinate următoarele: • estimarea cantităţii deşeurilor de tratat biologic.2. În procesul de compostare. plante ornamentale. • fermentare. Respectarea unor condiţii de mediu adecvate este totuşi esenţailă pentru activitatea lor. • deşeuri agricole. la compoziţia meterialului de input de la instalaţia de compostare. tăieturi din copaci şi arbuşti. Într-o grămadă omogenă de deşeu din gazon de ex. • deşeuri forestiere în cazuri speciale (coajă de copac. paie tocate). Echiparea şi funcţionarea staţiilor de compostare Înainte de echiparea unei staţii de compostare trebuie verificat dacă se poate asigura o valorificare continuă a compostului produs. într-un amestec bine structurat de deşeu verde (de ex.2. părţi vegetale.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 23 23. • estimarea potenţialului de desfacere (inclusiv valorificare proprie) . • deşeuri din grădină (resturi de legume. Deşeurile caracteristice în procesul de compostare Potrivite pentru procesul de tratare prin compostare sunt următoarele tipuri de deşeuri: • deşeu biologic din gospodării (deşeuri din bucătărie – de la pregătirea mâncărurilor. se poate obţine o aerisire bună numai prin răsturnări foarte dese. În schimb. Astfel.2.

Aici trebuie ţinut cont de oscilaţiile sezoniere. Dacă tratarea deşeurilor se face în hale închise. este de asemenea variabilă în funcţie de perioada de vegetaţie. depozitare şi pregătire de la staţiile de compostare se obţine apă reziduală. pentru captarea şi tratarea aerului residual. • spălări ale apelor de ploaie. încât cantităţile obţinute să poată fi întotdeauna prelucrate. prin straturi de asfalt). prin utilizare lui. trebuie valorificate. deoarece există nevoia de apă pentru : • optimizarea condiţiilor de mediu la fermentaţie (eventual udarea grămezilor de compost). • curăţarea maşinilor şi aparatelor. Pentru optimizarea procesului de compostare şi minimizarea simultană a emisiilor gazoase (în principal mirosuri!). tratarea biologică şi pregătirea trebuie să se realizeze în sistem închis. primirea. De aceea. • resturi de la cernere. O reţea de alimentare cu apă cu puncte de primire (hidranţi) în sectorul întreg al instalaţiilor este întemeiată. spori de ciuperci). Pe lângă emisiile gazoase. trebuie avute în mod special în vedere condiţiile de lucru pentru personal. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . încât subsolul şi suprafeţele învecinate să nu fie poluate. se mai obţin la tratarea biologică a deşeurilor următoarele resturi: • resturi de la culegere. miros şi gaze dăunătoare trebuie evitate. Desfacerea lui. • asigurarea conditiilor pentru prevenirea unor eventuale incendii. • asigurarea spaţiului social pentru angajaţi. Apa colectată trebuie astfel condusă şi îndepărtată. Apele trebuie utilizate cu precădere la udarea materialului.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 24 Capacitatea echipamentelor din aceste sectoare trebuie astfel măsurată. Staţiile de compostare trebuie racordate sistemului de alimentare cu apă. Alte rămăşiţe. Resturile din sedimentarea apei de infiltraţii din compostare pot fi introduse în procesul de compostare. este recomandabil un sistem ghidabil şi orientabil. Acoperişurile practicate pe aceste suprafete diminuează considerabil cantitatea de apă poluată. Acelaşi lucru este valabil pentru capacitatea necesară de depozitare a produsukui compost obţinut. Pe suprafeţele de tratare. • resturi din sedimentarea apei de infiltraţii din compostare . pe cât posibil. Poluările datorate concentraţiilor mari de microorganisme (de ex. • apă de infiltraţii din compostare. Aceste suprafeţe trebuie izolate conform legislaţiei apelor şi construcţiilor (de ex.

4. 23. Compostarea în grămezi La compostarea în grămezi deşeul biologic este aşezat în grămezi triunghiulare sau trapezoidală (plan liniar) sau grămezi plate (plan plat). • compostarea în ricoşeu.1. • convecţie termică. a compostării în grămezi încapsulate are loc un proces integrat de fermentaţie intensivă.4. Compostarea în grămezi deschise Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . • derularea procesului biologic. • gradul de maturare al materialului final . Metode de compostare Metodele de compostare existente şi utilizate actualmente în Europa centrală se deosebesc în principal prin : • tehnica răsturnării materialului pentru compost . • soluri de aerisire sub grămadă. puternic automatizată. • compostarea în tunel sau şiruri. • compostarea în containere.4. pentru a atinge un grad înalt de maturitate. • compostarea în boxe. aataat principală caat şi ulterioară. • durata procesului de fermentaţie intensivă . La o utilizare specială. Tipurile de metode sau tehnici de compostare sunt: • compostarea în grămezi (deschise sau încapsulate) . • contact cu aerul înconjurător prin răsturnarea grămezilor.4. Cu ventilaţie forţată prin injectare sau prin sucţiune • lănci de aerisire în grămadă . Cerinţa de obţinere a unui compost înalt calitativ este aportul continuu suficient de oxigen (din aer) distribuit omogen în secţiunea transversală a grămezilor. • tehnica de aerisire pentru procesul de fermentaţie . Fermentaţia intensivă susţinută mecanic este urmată la cele mai multe metode de o postfermentaţie.2. Aportul de oxigen se realizează prin următoarele procedee: Fără ventilaţie forţată prin: • difuzie.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 25 23. • compostarea în tambur.2.

Mărimea instalaţiei este limitată de obicei la < 10. ca utilizare standard sau de dezvoltare în România. Fig. la sistemele productive. merge pe roţi sau şenile. în funcţie de frecvenţa răsturnării. De aceea compostarea în grămezi deschise se recomandă. Agregatele pot fi dotate cu dispozitive de irigare. Pentru protecţia contra intemperiilor şi comparabilitatea conţinutului în apă al compostului.000 Mg/a. Răsturnarea grămezilor se realizează prin maşini automate sau manevrate. Grămezile trapezoidale sunt dărâmate pe de-o parte cu aparate de rulare şi construite din nou în paralel. sunt parcurse în direcţie longitudinală de un rulor compactor cu cupe şi astfel sunt amestecate şi aerisite simultan. care se întinde deasupra grămezii în formă de pod şi care este deservit de pe pod.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 26 Compostarea în grămezi deschise fără ventilaţie forţată este metoda aplicabilă cu cel mai redus efort tehnic. un acoperiş este bine venit. 23 − 7: Aparat de răsturnare pentru grămezi din compostarea deschisă Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . dacă se iau în considerare mijloacele financiare limitate ale acestei metode. Utilizarea poate avea loc cu succes la întreprinderi de salubrizare mai mici sau ca instalaţie descentralizatp a compostării deşeurilor biologice în mai multe puncte de amplasare ale zonei de salubrizare. Aparatul. Durata fermentaţiei este de 3-6 luni. Grămezile triunghiulare. Astfel se reduce cantitatea apei de infiltraţii.

Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . compostul este aşezat în direcţie longitudinală în spaţii de tratare sub formă de tunel sau jgheab (şiruri) şi tratate în acest timp. adeseori pentru evitarea mirousurilor. Pentru a menţine redusă suprafaţa de fermentaţie şi deci şi suprafaţa halei.5−3 luni. 23 − 8 Maşină de răsturnareKOCH (randament până la 200 m³/h) 23. aceste instalaţii pot produce composturi cu grad III − IV de fermentaţie. se folosesc grămezi plate compacte şi cât mai înalte. deoarece aceste sisteme înalt tehnologizate trebuie utilizate cu un grad ridicat de eficienţă. Şirurile de fermentaţie în formă de jgheab au pereţi solizi.4.4. La o durată de tratare de 1. Acestea sunt răsturnate în hala închisă prin sisteme de roţi cu cupe sau amestecate cu freza cu melc. Fig. Instalaţiile încapsulate sunt dotate cu ventilaţie prin injectare sau sucţiune. Compostare în tunel sau şiruri La această metodă de compostare.2. Şirurile pot fi ventilate individual.2.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 27 Compostarea în grămezi cu hală închisă Instalaţii mai mari de compostare sunt construite încapsulat în hale închise. Un aparat de răsturnare răstoarnă compostul separat în fiecare şir.

Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . din care se obţine un compost verde de grad I − II. Camerele de fermentaţie (reactoarele) din compostarea în boxe au un volum de cca. irigare compost ventialre Fig. Procesul se realizează la ventilaţie forţată prin solul permeabil al boxelor. După această fermentaţie intensivă se realizează de obicei pregătirea în continuare a compostului până la gradul III. sursa: Firma Umweltschutz Nord GmbH 23. 60 m³. Aparat de amestecare şi transport. 23 − 9: Compostare în tunel Bioferm. Conducerea aerului rezidual este astfel optimizată.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 28 La compostarea în tunel şirurile sunt acoperit deasupra şi astfel „încapsulate“ în ceea ce priveşte răspândirea emisiilor.2. Procesul de fermentaţie intensivă din aceste reactoare durează una până la două săptămâni. Aerul rezidual din spaţiul închis al reactoarelor este colectat complet şi tratat (dezodorizat).4. Compostarea în boxe Compostarea în boxe reprezintă o variantă a fermentaţiei intensive. IV sau V într-o postfermentaţie. După 1-3 luni se pot obţine composturi până la gradul IV. Aceasta se realizează prin compostarea cu grămezi trapezoidale sau plate.4.3.

Containerele sunt umplute cu deşeu biologic şi transportate către locul de fermentaţie. Compostarea în containere Spre deosebire de compostarea în boxe.4. 23. de O2 şi temperatura trebuie sa se situeze in limite standardizate. Compostarea în ricoşeu Metoda cu ricoşeu este oferită de firma Rethmann. ci deşeurile biologice presate sunt supuse unei descompuneri puternice prin ciuperci. aprovizionarea cu O2 este eventual sprijinită de ventilaţia forţată.4. Corpurile presate sunt depozitate pe palete în hale de fermentaţie şi se încălzesc aici în procesul de fermentaţie până la 70°C. Metoda poate fi de asemenea caracterizată ca „încapsulată“. Simultan. Aici sunt racordate la conductele de conducere (aer proaspăt.4. Se deosebeşte esenţial de toate metodele de compostare deoarece materialul destinat fermentării nu este tratat sub formă de grămadă sau material în vrac.6. Prin depozitarea continuă a materialului în tambur se ajunge la o amestecare optimă şi deci la o bună aerisire a materialului. 22 m³. Pentru atingerea acestor obiective. Celelalte componente ale procesului sunt asemănătoare. compostul este aşezat în grămezi pentru faza postfermentaţiei şi tratat în continuare. de aceea este necesară o reglare optimă a parametrilor procesului.4. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . procesul de fermentaţie poate fi optimizat.2. Prin supravegherea continua a acestor parametrii şi a performanţei de aerisire. conditiile de mediu specifice fermentaţiei sunt supravegheate cu ajutorul computerului. ci în recipiente mobile (containern) cu un volum de cca. unde procesul de fermentaţie este continuat până la igienizarea completă.4. Compostarea în tambur este o metodă tipică de prefermentare – înaintea fermentării propriu-zide în grămezile plate sau trapezoidale.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 29 În procesul scurt de fermentaţie intensivă este dorit a se realiza un înalt randament de descompunere a materialului organic.4. După deschiderea containerelor de fermentaţie. Compostarea în tambur Compostarea în tamburul rotitor trebuie caracterizată fermentaţie intensivă. aer rezidual. 23. iar conţinutul de CO2. Durata de tratare se limitează la una până la şapte zile. Metoda conduce la o mărunţire şi amestecare bune ale materialului şi de aceea are o largă răspândire la pretratarea deşeului rezidual şi a gunoiului în totalitate.2.2. apă de infiltrţii). iar apa de infiltraţii din sistemul închis este colectată şi reintrodusă în proces. 23. la această metodă fermentaţia intensivă se realizează nu în reactoare fixe.5.4. astfel încât să ia naştere un minim de emisii gazoase. trebuie să se asigure o igienizare a materialului.

ele se usucă prin transport capilar la suprafaţa materialului presat. Materialul bogat în structură poate fi trata cu ajutorul compostării. conţinut în grăsime. Paralel cu descompunerea biologică. unităţi de producţie şi agricultură nu sunt unitare. Conţinutul final de apă este de cca. urină şi excremente lichide. Deşeurile pot avea formă solidă.3. 1−1 ½ luni.4. 20%. Deşeurile bogate în grăsimi şi albumină favorizează produsul de gaze. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . După cca. Instalaţiile de pregătire şi tehnologia centrală de tratare trebuie să fie coordonate în funcţie de ce structură conţine deşeurile pentru tratarea biologică. lichidă sau pastoasă.4. conţinut în apă. 23. Materialul nestructurat nu este potrivit mai ales din cauza unui aport suficient de oxigen. deşeuri biogene din unităţi de producţie. omogenitatea materialului de input (compoziţia şi concentraţia anumitor grupe de material). cerinţe legate de igienizare. Deşeurile fără structură care pot fi descompuse biologic ar trebuie să fie supuse de aceea tratării anaerobe (fermentare). Conţinutul în substanţă uscată al deşeului joacă aici un rol esenţial. prin amestecarea cu deşeul verde) . restaurante si cantine . deşeuri cu conţinut de grăsimi şi uleiuri de origine nonminerală .1.3. materialele presate preiau o formă uscată stabilă şi demonstrează o reactivitate caracterizată de o capacitate scăzută de a prelua apă. conţinut în azot. deşeuri biologice din gospodării (atâta timp cât acestea nu sunt supuse compostării necostisitoare.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 30 Corpurile presate au un conţinut de apă de pornire de 50−62%. 23. Fermentarea deşeurilor biologice Tipurile de deşeuri care fermentează Structura şi consistenţa deşeurilor biologice din locuinţe. Tehnica de tratare a fermentaţiei trebuie aleasă pe baza următoarelor criterii: Emisiile de gaze sin procesul de fermentaţie sunt stabilite prin compoziţia materialului de input. Ca material de input caracteristic pentru tratarea anaerobă pot fi considerate următoarele nămoale şi deşeuri care pot fi descompuse biologic: • • • • • • • • • • deşeuri biologice din bucătării mari.

Echiparea şi funcţionarea staţiilor de fermentare de bază tehnico-metodologici şi parametri ai 23. în care să fie antrenat cât mai puţin balast. Parametri procesului Desfăşurarea procesului în cadrul utilizării înalt tehnologice a fermentării pentru tratarea deşeului din localităţi se împarte în două etape principale succesive: ! etapa pretratarii mecanice în această etapă sunt separate. la rândul lor. energetic. Simultan se îmbunătăţeşte capacitatea de transport şi omogenitatea în spiritul unei tehnici metodologice optime. ca şi prin captarea gazelor din fermentare. tehnicii metodologice pentru amestecarea materialului din fermentaţie. Obiectivul este obţinerea unei cantităţi omogene cu un conţinut cât mai mare de substanţe care se pot descompune uşor. valorificate. conţinutului în apă al materialului din fermentaţie . ca şi posttratarea resturilor din fermentaţie în vederea stabilizării. materialele care nu fermentează sau care dăunează fermentării (impurităţi).4. După separarea impurităţilor mai mari.4. diferite tipuri de microorganisme participante la procesul de fermentare îşi ating maximul de descompunere a materialelor. prin care suprafaţa specifică a materialului se măreşte şi deci se realizează o accelerare a proceselor biologice. ! etapa tratării biologice în această etapă a procesului se realizează determinarea componentelor materialelor care pot fi descompuse biologic înainte de procesul de fermentare propriuzis. Epuizarea materialelor valorificabile se realizează prin valorificarea resturilor de fermentaţie compostate. prin tehnică de separare mecanică uscată sau mărunţite.1. Metodele ofertanţilor de instalaţii înalt tehnologice pentru fermentarea deşeurilor din localităţi se deosebesc mai ales din perspectiva • • • • temperaturii procesului.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 31 23.3. deşeul este mărunţit în etapa mecanică.2. Temperatura procesului În funcţie de temperatura procesului se realizează o ordonare în • • proces mezofil cu un interval de temperatură de 35 – 40°C proces termofil cu un interval de temperatură de 55 – 60°C În intervalele de temperatură numite. alcătuirii reactoarelor şi recipientelor.2. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .3.

iar formarea gazelor (metanizarea) se produce într-un al doilea recipient. O parte a gazului obţinut este refolosit în interiorul procesului. metoda cu două etape: aici hidroliza şi alterarea se produc în acelaşi recipient. la metoda umedă. Astfel. pneumatică prin reintroducerea biogazului în reactor • amestecare (recirculare). Tehnica metodologică pentru amestecarea materialului din fermentaţie În mare. amestecarea de către reactor este îmbunătăţită. unde substanţa uscată este < 20 % din greutate. • împrejmuirea reactoarelor. alterarea şi formarea gazelor (metanizare) au loc în acelaşi recipient. la metoda umedă. efortul tehnic este aici mai mare. La procesul termofil este avantajoasă perioada mai redusă de reacţie. În plus. Deosebim: • • metoda cu o singură etapă: aici hidroliza. Procesul integral al fermentării se accelerează astfel.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 32 Deoarece reactorul de fermentare pentru varianta termofilă a procesului trebuie să fie încălzit mai puternic. Acestui dezavantaj i se opune avantajul că la metoda umedă transportul se poate face prin echipamentele convenţionale ale tratării nămolurilor de la staţia de epurare. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Prin separarea etapelor procesului integral rezultă posibilitatea optimizării reacţiei. Conţinutul în substanţă uscată determină volumul reactorului. tehnicile sunt următoarele: • malaxoare pentru amestecare mecanică. rezultatul este prost din perspectiva energiei. unde substanţa uscată este > 30 % din greutate. necesarul de volum de recipient este mai mare. • Conţinutul în apă al materialului din fermentaţie În funcţie de conţinutul în apă deosebim între • • metoda umedă. Alcătuirea reactoarelor şi recipientelor Fiecare etapă a cineticii de reacţie la fermentare se poate desfăşura împreună cu celelalte sau în compartimente de reactor separate. necesar pentru fluxul de realizat dintr-o substanţă de fermentare – în cursul tratării. funcţionare şi întreţinere – corespunzătoare. Totuşi. iar costurile pentru investiţie. metoda uscată. metoda cu trei etape: aici metodei cu două etape i se adaugă un al treilea reactor pentru sprijinirea unei descompuneri mai puternice a fibrelor celulozice. eventual cu recircularea suspensiei din fermentare.

650 m² Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Cerinţe tehnice generale pentru construirea şi funcţionarea instalaţiilor de fermentare Necesarul de suprafaţă La instalaţiile de tratare anaerobă a deşeurilor. rezultă cantităţi specifice de ape uzate. după cum urmeazăt: 500 m² 600 m² 1.2. necesarul de suprafaţă este cu cca. făclie Biofiltru Suprafaţa totală (fără suprafeţele carosabile) Ape uzate Materialele reziduale de la fermentare părăsesc reactorul cu un conţinut mare în apă.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 33 23. Înainte de continuarea tratării lor (postcompostare) trebuie să fie deshidratate.000 Mg deşeu biologic/an Livrare Pregătire Fermentare inclusiv postfermentaţie Pregătirea compostului Suprafaţa de depozitare a compostului fermentat Rezervoare de gaz. 15% mai mic decât la staţiile de compostare.4.2.3. În funcţie de metodă. Necesarul de suprafaţă pentru o instalaţie de fermentare pentru 15. acest avantaj al tehnicii anaerobe se poate mări. In funcţie de metodă.000 m² 400 m² 250 m² 5. Apa uzată formată poate fi încărcată cu substanţe organice şi anorganice.500 m² 400 m² 2.

cf. • confecţionare (cernere. Etapa de fermentare propriu-zisă nu produce aer uzat de tratat. În bilanţul apelor uzate trebuie luate în considerare apa din postcompostare şi eventual conţinuturile în apă ale materialului de input.2 gering. Compostarea rămăşiţelor fermentării are loc de asemenea în sistem închis. ambalare) a compostului finit. • pregătirea resturilor din fermentaţie. cu valori de 0. • postcompostare (fermentare aerobă). deoarece are loc în sistem închis.250 şi 5. cu valori NOC între 1. WIEMER (1994) Valoarea medie este între 225 şi 450 l/Mg de deşeu biologic introdus.05 până la 0. KERN. • pregătirea deşeului proaspăt. Sectoare unde trebuie avut în mod special grijă sunt • sectorul de descărcare (golirea gunoierelor) . Compoziţia apei uzate este asemănătoare celei a apei de infiltraţii de la deponia de gunoi menajer. Raportul BSB5/NOC este mic. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Punctul de descărcare şi sectoarele de pregătire trebuie să fie încapsulate. 23 − 10: Cantităţi specifice de ape uzate în funcţie de metodă. Aerul uzat încărcat cu substanţe mirositoare poate fi astfel colectat şi apoi epurat în biofiltre. MÜLLER. Confecţionarea produsului final are loc de cele mai multe ori în aer liber.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 34 Cantităţi specifice de ape uzate [Litru/Mg de input] BTA-o etapă BTA-2 etape PAQUES THYSSEN WABIO KOMPO DRANCO Fig. Substanţele din apa uzată pot fi în mare parte greu de descompus. adică împrejumite de o hală închisă. Emisii de miros prin aerul uzat La metoda tratării anaerobe a deşeurilor biologice trebuie ţinut cont de emisiile de miros.000 mg/l. unde se utilizează sistemele de fermentare intensivă (de ex containere de fermentare).

amestecare pneumatică Amiens (Franţă) Vaasa (Finlanda) Helsingør (Danemarca) Breda (Olanda) Zobes (Germania) Metodă / producător Locaţie Începerea funcţionării VALORGA Octombrie 1988 WABIO / VAASA metodă umedă. se vor detalia metodele. etapă. amestecare mecanică BTA PAQUES DSD − CTA Martie 1990 Septembrie 1991 August 1987 1987 Proces termofil metodă uscată. pe baza acestor instalaţii. reactor orizonatal DRANCO Brecht (Belgia) Iunie 1992 KOMPOGAS Rümlang (Elveţia) Ianuarie 1992 Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . iar.3. Metode de fermentare Se vor prezenta aici instalaţii de referinţă pentru diferitele tipuri de metode. EXEMPLE DE METODĂ/INSTALAŢIE Tip de metodă Proces mezofil metodă uscată. cu o sg. etapă. amestecare mecanică. etapă. mezofilă. realizate printr-un etalon înalt tehnic. cu o sg. cu o sg. mezofilă. termofilă. mezofilă.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 35 23. amestecare mecanică metodă umedă. recirculare a conţinutului reactorului. etapă. reactor vertical metodă uscată.4. termofilă. cu o sg. cu două etape.3.

Biogazul obţinut este condensat şi trecut de mai multe ori prin reactor (recirculare). Pretratare În această etapă deşeul este mărunţit şi separat pe fracţiuni • Fracţiune inflamabilă • Metal feros • Fracţiuni mari • Fracţiune organică Fermentare Gunoiului menajer i se adaugă nămol de la staţia de epurare şi apă din proces. (pentru fermentare).000 t de nămol de la staţia de epurare.2. Deşeul este tratat anaerob pentru 15−20 de zile. Fermentare Reactorul cu o singură etapă este încărcat cu deşeu conţinând substanţă uscată în proporţie de 30−35 % din greutate. mezofilă Instalaţia WABIO din Vaasa (Finlanda) are un debit anual de 21.000 t de gunoi menajer nesortat. Biogazul obţinut este condensat şi circulă de mai multe ori prin reactor (recirculare). deşeul este mărunţit şi se operează o separare în fracţiuni • • • Gaz / materiale inerte Metale feroase Fracţiune organică. utilizat în viticultură.3. Tip de metodă: metodă uscată. (pentru valorificare). Posttratare a resturilor din fermentaţie Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale (pentru deponie). Pretratare În etapa pretratării. cu o singură etapă.000 t de gunoi menajer şi de 5. 35°C. Tip de metodă: metodă umedă.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 36 23. fină (pentru deponie). Suspensia fermentează la cca. Deşeul este tratat aici anaerob. 24 de ore în recipientul de pregătire. Fermentarea se realizează la 37°C la o funcţionare continuă. 23. Reactorul într-o singură etapă este încărcat cu suspensia de nămol şi gunoi menajer. (pentru valorificare).4. cu un conţinut de 15% din greutate substanţă uscată. Posttratare a resturilor din fermentaţie Resturile sunt deshidratate la 50% din greutate masă uscată. Staţionează cca. Funcţionarea este continuă. .3.1. Printr-o postfermentare de 6 luni se obţine un compost de fermentaţie.3. mezofilă Instalaţia VALORGA din Amiens (Franţa) are un debit anual de 55. timp de 15-20 de zile.3. (pentru fermentare).4. (pentru deponie) . cu o singură etapă.

000 t de deşeu biologic. decantate şi îndepărtate la deponie. Deşeul este tratat aici anaerob pentru un timp de 18-21 de zile. mezofilă Instalaţia BTA din Helsingør (Danemarca) are un debit anual de 20. din a cărei greutate 10% reprezintă masă uscată. ceea ce este o caracteristică a metodelor cu mai multe etape. 35°C) . 23. metanizarea – la o valoare neutră a pH-ului. Deşeul este tratat aici anaerob timp de 4−6 zile.3. cu recirculare Instalaţia DRANCO din Brecht (Belgia) are un debit anual de 10.3.4. Materialul este depozitat ecologic sau poate fi utilizat pentru recultivarea deponiilor. termofilă. Tip de metodă: metodă uscată. 35°C).3. 50% din greutate masă uscată. Pretratare În această etapă deşeul este mărunţit.3. • Reactorul de metanizare (<1% din greutate substanţă uscată. Postfermentarea se realizează pe o durată mică (una până la patru săptămâni în funcţie de destinaţia compostului).4. Fermentare Procesul de fermentare în două etape se realizează la funcţionare continuă în • Rectorul de hidroliză (10% din greutate substanţă uscată. Valorificarea compostului din fermentaţie se face în grădini. o oră.4. Posttratare a resturilor din fermentaţie Resturile sunt deshidratate până la cca. Prin adaosul apei din proces se obţine o suspensie.3. timp de cca.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 37 Resturile se deshidratează până la cca. Suspensia de deşeu biologic este pretratată termic-alcalin. cu două etape. Pretratare Deşeul biologic este mărunţit şi separat într-un ciur rotativ în fracţiunile Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . fracţiunile metalice feroase (impurităţi din aruncări greşite) sunt separate prin magnet şi valorificate. cu o singură etapă. Tip de metodă: metodă umedă.000 t de deşeu biologic. la 70 °C. 45% din greutate masă uscată. Efecte pozitive asupra randamentului de descompunere în procesul de hidroliză ulterior are o valoare a pH-ului mai mică. Din suspensie sunt extrase materialele uşoare flotante şi cele grele. Hidroliza se realizează eficient la un pH scăzut. 23.

condiţionat şi „injectat“. Apoi. Durata postfermentării este de 5−6 zile. Tratarea anaerobă are loc timp de 15-20 de zile în recipiente pentru fermentare. 30% din greutate substanţă uscată. Posttratare a resturilor din fermentaţie Resturile sunt deshidratate până la cca. 30−40% din greutate.3. pentru omogenizare. cu cca.4. Procesul de fermentare într-o singură etapă se realizează întrun reactor orizontal la 55°C şi funcţionare continuă. iar. pentru un debit mai mare. 50% din greutate masă uscată. este introdus în reactor. Materialul introdus are un conţinut de masă uscată de cca. Posttratare a resturilor din fermentaţie Resturile sunt deshidratate până la cca.5. baterii etc. Pretratare Materialele străine (metale. Fermentare Procesul de fermentare cu o singură treaptă se realizează într-un reactor vertical la cca. cu malaxor mecanic Instalaţia KOMPOGAS din Rümlang (Elveţia) are un debit anual de cca. Fermentare Materialul de input este.3. 23. Tip de metodă: metodă uscată. 5.000 t de deşeu biologic. Staţiile construite ulterior la Bachenbulach/Zürich (Elveţia) şi Kempten (Germania) sunt alcătuite asemănător tehnico-metodologic. Durata postfermentării este de 5−10 zile. termofilă. deşeul biologic este mărunţit în bucăţi de maximum 30 mm. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Compostul este comercializat în agricultură. 50% din greutate masă uscată. O parte din materialul fermentat este recirculată. 20% din greutate sunt duse la deponie) .PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 38 • • refuz de ciur > 40 mm (cca. Materialul. cu apa încălzită din proces şi substanţa fermentată. pentru fermentare). 55°C. Compostul obţinut se comercializează. Funcţionarea se realizează continuu. material care trece prin ciur < 40 mm (ca fracţiune organică fină. conţinutul reactorului este recirculat. cu o singură etapă.) sunt separate cu ajutorul unui magnet.