PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR

1

23. 23.1.

PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR Valorificarea materialelor refolosibile colectate selectiv

Materialele valorificabile colectate selectiv sunt supuse mai întâi valorificării materiale. La valorificarea materială nu se produce o modificare fizica. Deşeul separat, pe cât posibil pe sortimente pure, este supus unui proces de prelucrare mecanică, pentru a fi transformat din nou într-un produs din acelaşi material. Fracţiunile de deşeu care pot fi valorificate material sunt : ! sticla; ! metalele feroase; ! metalele neferoase; ! materiale plastice; ! substanţe minerale. Pentru obţinerea materialelor din deseu (sticlă, plastic, substanţe minerale) cu o calitate adecvată valorificării materiale (puritatea sortimentelor), trebuie neapărat să se realizeze o colectare selectivă a acestor deşeuri. O separare ulterioară din gunoiul amestecat se poate face numai cu eforturi mari şi conduce în general la un rezultat nerentabil. La valorificarea materiilor prime din fracţiunea de deşeu plastic se produce mai intai transformarea chimică a materialului de bază petrochimic, din care se pot obţine ulterior noi produse din plastic. In acest caz, materialele nu trebuie să fie sortate pe sortimente pure, iar micile impurităţi care se mai intalnesc nu sunt un motiv de excludere a materialului de la utilizare. La valorificarea materială a deşeurilor, sarcina întreprinderilor publice şi private de gospodărire a deşeurilor începe cu colectarea şi se termină cu predarea deşeurilor, prelucrate corespunzător sau împachetate (în funcţie de tipul de deşeu şi destinaţia utilizării), către unităţile de producţie, respectiv întreprinderile industriale prelucrătoare.

Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale

PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR

2

Fig. 23 − 1: Deşeuri din ambalaje (cartonaje, tablă de oţel, folii de plastic) în stadiu comercializabil 23.1.1. Valorificarea hârtiei şi a cartonului

După colectarea fracţiunii HCC în containere depozit, în alte recipiente sau sub formă de baloturi, se realizează confecţionarea formelor optime în vederea transportului. Cu ajutorul unei prese pentru baloturi, materia primă secundară este predată mai departe (de ex. baloturi 1.100 x 1.100 x 1.400 mm), unui întreprinzător specializat de reciclare şi transport sau direct la întreprinderea de valorificare a deşeurilor. In instalaţiile industriei prelucrătoare se realizează următorii paşi de prelucrare :

Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale

PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR

3

Fig. 23 − 2: Presă pentru baloturi pentru hârtie veche, carton şi cartonaje 23.1.2. Valorificarea sticlei

Pe lângă tehnicile colectării şi transportului, la reciclarea sticlei mai există puţine cerinţe (în privinţa tehnicii metodologice) impuse întreprinderii de gospodărire a deşeurilor . Astfel, la colectarea în containere depozit, acestea sunt golite în vehicule de colectare, iar sticla este predată direct industriei prelucrătoare. La colectarea în recipiente de 1,1 mc sau în pubele mari de 240 l, acestea sunt golite de obicei de un vehicul cu încărcare spate si cu umplere corespunzătoare. Mai nou, se folosesc şi autoîncărcătoare cu basculare peste cap pentru sistemele de colectare a sticlei vechi în aceste recipiente. Aceste vehicule sunt dotate cu recipiente de schimb, care pot fi containere cu mai multe compartimente pentru diferitele culori ale sticlei. Containerele de schimb pot fi încărcate într-un alt camion şi transportate direct la beneficiarul lor. Astfel se renunţă la un proces de reîncărcare întrun buncăr, care duce adesea la impurificarea sticlei vechi. In industria prelucrătoare se realizează umătorii paşi de prelucrare.

Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale

Procedura tehnica este exact ca la metalele feroase (tabla albă) si se realizeaza numai în proporţie redusă de catre întreprinderile de management al deşeurilor. iar produsele de răcire conţin. clorfluorocarboni . Valorificarea fierului vechi Sarcinile întreprinderilor de reciclare privind valorificarea metalelor feroase constau în: • colectarea lor dindeseuri. din metalele neferoase sunt colectate selectiv (aproape exclusiv) urmatoarele: • ambalajele din aluminiu. separarea tablei albe (metal feros) de aluminiu (metal neferos) se poate face cu ajutorul magneţilor. La comercializare.5. un procent insemnat de deşeuri provine din producţia de ferestre. deşeurile din metale neferoase sunt colectate în principal de întreprinderi specializate de reciclare – din industrie şi de unităţile de producţie.4. 23.1. • bateriile şi acumulatorii mici. Transportul către oţelării se realizează de obicei pe calea ferata.1. 23. La colectarea comună a cutiilor pentru băuturi cu aalte deseuri.responsabili de deteriorarea stratului de ozon si deci dăunătoare climei. Valorificarea metalelor care nu contin fier Pentru valorificare. în buncăre şi de aici reîncărcate în containere de transport. foliile de ambalaje şi resturi de Producătorul de gunoi menajer (consumatorii) furnizează în domeniul materialelor plastice mai ales ambalaje de la băuturi. La valorificarea vehiculelor vechi.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 4 23. trebuie anihilate in special pericolele asupra mediului din vecinătatea întreprinderii de valorificare. Cutiile de băuturi din tablă albă sunt colectate în containere cu mai multe compartimente. la demontarea autovehiculelor vechi) . pe primul loc se situeaza polistiren. În cursul separării materialelor valorificabile din deşeul menajer. • confecţionarea formei pentru transport (cu presa pentru fierul vechi). de obicei. • eventual mărunţirea părţilor de fier vechi. uşi şi mobile. cu precădere PET-uri. • separarea fierului vechi de alte componente ale produselor (de ex. care sunt apoi golite. când vorbim despre aparate mai vechi. Astfel.1.3. uleiurile de motor şi pentru angrenaje scurse reprezintă un pericol pentru apa freatică. Valorificarea materialelor plastice La valorificarea materialelor plastice colectate selectiv. Recipientele Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .

sunt formate din deşeuri de: Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 5 de băuturi din PET formează în Europa o mare parte a gunoiului menajer. Valorificarea materialelor amestecate La colectarea amestecurilor de materiale valorificabile (de ex. presat în baloturi. 23 − 3: Recipiente de băuturi din PET.6. Amestecurile de materiale valorificabile. Fig. În cursul valorificării. Baloturile pot fi transportate cu camioane. întreprinderile de management al deşeurilor. se pot transporta analog materialelor în vrac. In acest sens. au sarcina de a pregăti ambalajele PET pentru transportul către întreprinderile prelucrătoare.1. in diferite ţări (de ex. • presarea PET-urilor în aşa-numitele „brikett-uri“ sau baloturi. iar „brikett“-urile de PET presate. respectiv firmele de reciclare. colectate cum s-a prezentat în capitolul 20. sunt disponibile instalaţii pentru: • perforarea recipientelor din PET. în sistemul DSD din Germania pentru deşeuri din ambalaje) o parte din efortul colectării (efectuat de producătorul de deşeu) este transferată instalaţiilor de sortare automatizate. Italia) a început colectarea separată pe sortimente a recipientelor din PET. gata de transport 23. Din acest motiv.

1. Materiale mixte Separarea amestecului de materiale valorificabile se realizează în staţii de sortare ale întreprinderilor de reciclare specializate. Alte metale (bucăţi mici). polistiren şi material spongios) pot fi separate din amestecul de materiale valorificabile prin vânturare. Bacsuri de băuturi.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 6 Plastic • • • • Metal • • • • • • Cutii de ambalaj şi capace din tablă albă. pentru deschiderea sacilor de materiale valorificabile este necesar un dispozitiv mecanic (scarificator pentru saci).6.2.1. Separarea metalelor Operatia de separare se face cu ajutorul unor magneţi situaţi pe margine. care colectează metalele feroase (cutii din tablă albă. 23. Aluminiul. Ambalaje vacuum.1. la fel ca si bucăţile de hârtie care sunt separate astfel. Pahare. ca metal neferos poate fi selecţionat de asemenea automat din amestec. Bidoane.6. Cutii de ambalaj din aluminiu. Instalaţiile de separare automate sunt construite special pentru: 23.1. Ambalaje. prin tehnica inducţiei (prin intermediul unui separator cu curent turbionar). Ambalaje pentru îngheţare.6. Separarea materialelor uşoare Fracţiunile de plastic uşoare (folii. capace de tablă) din fluxul de amestecuri de materiale valorificabile mărunţite. Separarea materialelor plastice 23. La utilizarea unui sac de materiale valorificabile în sistemul de colectare. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .2.1. Folii.

7.1.1. 23.8. tehnică ce se potriveşte cel mai bine separării PVC-ului şi polistirenului (PS). policlorura de vinil (PVC) şi polietilena tereftalică (PET). Fracţiunile de plastic pure. valorificabile la lucrările de construcţie şi demolare (CEE-număr 170101 ÷ 170104). pot fi supuse în final valorificării materiale. Determinarea componentelor materialelor mixte Materialele mixte conţin deseori o componentă semnificativa de carton. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . de putin timp. materialele plastice sunt sortate în funcţie de densitatea lor. De asemenea. acoperită cu o folie de plastic sau metal. printr-un procedeu cu jet de aer sub presiune. Obiectul din plastic este analizat de un detector IR direct de pe banda transportoare. In acest mod se poate renunţa la sortarea manuală. Valorificarea substanţelor minerale In deşeul din localităţi se află si substanţe minerale.9. fac parte polietilena (PE).6. In plus agregatele de sortare optică facilitează recunoaşterea obiectelor individuale în funcţie de proprietăţile lor optice (formă. Pentru România este recomandabilă o reutilizare a resturilor de lemn. culoare.1. obiectul este transferat de banda transportoare într-un recipient. Separarea cu ajutorul forţei de gravitaţie Prin acest procedeu. 23. există posibilitatea unei utilizări pentru producţia plăcilor de şpan aglomerat.2.1. in centrifuge de sortare.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 7 23. Dacă substanţele dăunătoare sunt absente. Dintre tipurile de materiale plastice usor de recunoscut prin acest procedeu. Recunoaşterea tipurilor de materiale plastice Pentru recunoaşterea tipurilor de materiale plastice a aparut. Un mod de primire şi predare a masei lemnoase utilizabile poate fi implementat în cadrul unui concept de gospodărire a deşeurilor. hârtia poate fi separată de alte materiale din ambalaje intrun pulper (rezervor cu malaxor).2. metoda de măsurare prin reflexia razelor infraroşii. 23. Lemnul din construcţii poate fi valorificat termic sau material . în instalaţii din industria hârtiei sau a metalelor.6. 23. În funcţie de tipul de plastic. operatie care se poate realiza numai în cadrul unui proces special. Astfel de învelişuri ale materialelor pot fi separate numai prin tratare chimică. transparenţă).1. relevantă este o eventuală pretratare a lemnului de construcţii cu produse de protecţie. extrem de costisitoare.3. In decizia de alegere a caii de valorificare. Valorificarea materialelor lemnoase din construcţie Deşeurile lemnoase se obţin îndeosebi în lucrările de demolări de clădiri. astfel obţinute. deoarece piaţa materialelor lemnoase oferă suficiente cantitati.

poate precede sau completa urmatoarele metode: • tratarea mecanico-biologică a deşeului rezidual la tratarea deşeului mixt în vederea stabilizării acestuia (tratarea mecanico−biologică a deşeului = TMB) pot fi separate în prealabil materiale − valorificabile. 23. • tratarea biologică a deşeului verde şi a celui biologic pungile de plastic constituie impurităţile din deşeul biologic. De asemenea. Separarea fierului din deşeurile mixte Deşeul mixt mărunţit în prealabil este dus cu ajutorul unui transportor mobil cu bandă sub un magnet. • tratarea termică a deşeurilor la prelucrarea deşeului rezidual. unde metalele feroase sunt atrase magnetic şi transferate întrun container.2. în vânturătoare. trebuie să se facă o sortare prealabila intr-o staţie de cernere.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 8 Molozul din beton şi ţiglă poate fi prelucrat in instalaţii de concasare. care permite de ex. Separarea materialelor plastice din deşeurile mixte La pretratarea biologico-mecanică a deşeurilor.2. iar foliile din plastic cernute.2.1. până la amestecuri minerale pentru lucrările stradale (ca straturi portant şi de protecţie împotriva îngheţului). materialele plutitoare din plastic pot fi separate prin procedeul umed.2. Obţinerea de substanţe refolosibile din deşeurile mixte Materialele valorificabile din deşeul mixt pot fi separate în cadrul pretratării deşeului. înainte de îndepărtare. separarea metalelor sau a altor materiale valorificabile.3. metalele trebuie sa fie separate. foliile de plastic sunt « suflate » din deşeul mixt. 23. 23. care pot fi rar valorificate rentabil. 23. Pentru obţinerea de material cu o granulometrie adecvata (de ex.2. dar o valorificare rentabilă a resturilor de sticlă din deşeul amestecat nu este încă posibilă. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . trebuie indepartate prin depozitare finala. la pretratarea anaerobă a deşeurilor. resturile de sticlă din deşeul mixt pot fi extrase ca aşa-numita „fracţiune a materialelor grele“. Separarea sticlei din deşeurile mixte La tratarea anaerobă a deşeurilor. pentru contrucţii de drenaj). Tehnica mecanică de tratare. înainte de pretratarea termică sau valorificare.

• metale. păcura utilizata in prezent poate fi înlocuită în raport de 1:1. Reciclarea deşeurilor mixte de pe şantiere Exista intreprinderi de salubrizare foarte specializate care preiau deşeurile mixte de pe şantiere si le supun unei valorificări. piloni pentru zidurile de protecţie fonică). Substanţele refolosibile provenite din incinerarea deşeurilor La anumite procese ale incinerării rezultă zguri în care au ajuns si metale din deşeul mixt. astfel încât comercializarea substanţelor minerale ca amestec reciclat este putin probabila.4. care in final pot fi astfel transformate în gaz de sinteză şi metanol. catenele lungi moleculare sunt rupte şi descompuse în fragmente moleculare mai mici. palisade pentru grădini. Într-un alt procedeu de valorificare a materiilor prime (procedeul BASF). Prin folosirea plasticului. ţiglă.2. Deoarece este vorba despre un material inert. Acestea (beton. aglomeratele plastice mărunţite pot fi utilizate la obţinerea de produse din beton sau înlocuitori ai lemnului (stâlpi. În cursul valorificării materiale. nimic nu împiedică insa depozitarea molozului la deponii speciale. • substanţe minerale. plasticul mixt este redus la un produs intermediar şi transformat apoi in olefină (hidrocarbura).2. Cea mai mare parte este reprezentată de substanţele minerale. Prin piroliză. pietriş. pe cât este posibil.6. materialul organic poate fi descompus. care ar putea fi valorificate. În România. sub influenţa căldurii şi a aerului. 23. în multe zone se pot obţine pietriş şi nisip foarte ieftin.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 9 23. Valorificarea materialelor plastice mixte Materialele plastice mixte colectate separat pot fi utilizate ca materie primă – agent reducător la producţia de fier brut. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .2. iar amestecurile de minerale obţinute sunt comercializate. frize) sunt sparte şi cernute. Fracţiunile obţinute in acest caz sunt: • resturi de plastic (în principal folie) . • lemn de construcţii. 23.5. La piroliza materialelor plastice.

oţel (agent reducător pentru procesele din furnale). Fracţiunea grea. substanţe minerale. prin curent turbionar.1. • uscare. vânturare etc. fracţiunile pot fi valorificate. Fracţiunile materiale astfel obţinute sunt uscate. existănd posibilităţi de utilizare ca materii prime secundare pentru producţia de : • • • • • • • cartonaje şi hârtii de calitate inferioară . composturi. produse din metale feroase. plăci decapate întărite cu fibre. • separare a altor fractiuni (electrostatică. 23. numite « paşi de prelucrare ». produse din materiale plastice mixte. plastic sau organice. Tratare mecanică integrală Tratarea mecanică integrală sau separarea intensivă reprezintă un procedeu de tratare a deşeurilor cu ajutorul căruia gunoiul menajer şi deşeurile amestecate din unităţi de producţie pot fi prelucrate şi valorificate în diferite sectoare ale industriei separat după fracţiuni. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . ca procese primare şi de start. În final. deşeul este uscat şi cernut în diferite granulaţii. dupa care prin vânturare se separă din nou deşeul. In funcţie de puritatea sortimentelor şi de cerintele pieţei.3.3. iar deşeul ramas este trecut prin maşini de mărunţire şi cernere şi adus la o granulaţie unitară. se separă în fracţiuni de metal neferos. Important este aici să se determine mecanic componentele deşeului şi să fie separat de la inceput în componentele sale de bază. prin cernere. în care separearea mecanică a fracţiunilor de deşeuri. la rândul ei. Determinarea completă a componentelor deseurilor mixte La anumite procedee de tratare ale deşeului mixt. pot fi În primul pas de prelucrare. nu joacă nici un rol. Deşeul din localităţi poate fi separat în fractiuni principale prin metode tehnice succesive. depozitate şi dezodorizate şi igienizate prin tratări speciale. sunt urmărite concepte. care pot fi : • mărunţire. în fracţiuni cu greutate specifică diferită (fracţiuni uşoare şi grele).).PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 10 23. materiale şi părţi minerale de construcţie . metalul feros se separă magnetic. afânate. • sortare după granulaţie. • separare mecanica a metalelor neferoase.

ca hârtia. • praf. Astfel. sunt separate materialele organice. 23.8 până la10. Prin aplicarea acestui proces natural in instalaţii tehnologice si cu ajutorul tehnicilor moderne. • metal neferos. se obţin de fracţiuni granulate având preponderent componente de : • metal feros. iar materialul este prelucrat ca o materie primă. care conţin iniţial mai multe materiale. iar apoi. care la temperatură mare şi aport limitat de oxigen. dioxidul de carbon (CO2). se poate realiza o separare a materialului măcinat pe fracţiuni. • organice (granulat). • material plastic. Acestea sunt specificate la utilizarea in proceselor industriale avand un grad de omogenitate si puritate mare.2.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 11 • combustibili înlocuitori. un proces pirolitic. se transforma în produse solide şi gazoase.0 mm. In acest caz. Necesarul de energie este mare pentru uscarea materialelor. macinarea deşeului amestecat se realizează până la o mărime a granulei de 0. Procese de gazeificare a substanţelor solide cu conţinut de carbon Oxidarea completă a compusilor carbonului în dioxid de carbon (CO2) este un proces derulat în mai multe etape. deoarece în CO încă mai este disponibilă o mare parte din energia chimică.3. dar poate fi acoperit prin utilizarea combustibilului inlocuitor produs printr-un proces de valorificare. în a doua etapă de oxidare. ia naştere un procedeu utilizabil şi la tratarea deşeurilor. iar rămăşiţele solide (cocs de piroliză) pot fi valorificate material. La transformarea termica a lemnului în cărbuni. La procedeele „Orfa“.1. • materiale inerte. Mai întâi se formează monoxidul de carbon (CO). procesul prin care s-au format petrolul şi cărbunii constituie un proces de piroliza. • fibre de diferite mărimi (fracţiune organiscă fină) . Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . De-abia în a doua etapă (la formarea CO2). La formarea monoxidului de carbon se eliberează relativ puţină căldură.2. această energie este consumată. are loc de asemenea. Datorită anumitor proprietăţi ale materiilor prime. Piroliza deşeului In natură.3. lemnul şi materialele plastice. 23. Gazul reultat poate fi valorificat energetic. în cuptoare cu cărbune.

oxigenul.2. se introduce exact atâta oxigen cât este necesar pentru formarea CO. căldura rezultată putand fi de asemenea folosită. Aici se ia în considerare mecanismul dat mai sus şi. Aceste componente se pot utiliza la fel ca şi produsele din piroliză. 23.2. adica sub forma de adaos inert la materialele de construcţii. Material solid cu conţinut în carbon Gaz (CO) material inert (cocs de piroliză) agent de gazeificare Pentru alegerea agentului şi temperaturii de gazeificare. Cocsul de piroliză poate fi valorificat pe diferite căi. compoziţia şi deci şi conţinutul de energie al gazului sunt importante. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . caz in care se produce o separare a cocsulul în gaz de sinteză cu un conţinut mare de CO şi zgură vitroasă sau cristalină. în procesul de gazeificare. Cu ajutorul pirolizei se poate descompune deşeul din materiale plastice (care nu este separat pe sortimente pure). la fabricarea ţiglei).3. aburul. Gazul format poate fi utilizat energetic. ca adaos la materialele de construcţii (de ex. Aplicarea pirolizei la deşeul mixt.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 12 Acest mecanism si succesiune de reacţii pot fi utilizate la tratarea materialelor reziduale cu conţinut în carbon. fie în formă mărunţită. uleiuri şi gaze. o parte a materialului solid cu continut de carbon este transformat în gaz util. Piroliza în valorificarea deşeurilor La utilizarea pirolizei in procesul de valorificare a deşeurilor. O tehnologie eficientă o reprezintă producerea curentului electric utilizand un motor pe gaz şi un generator. Continuarea tratării cocsului de piroliză fără partea de metal este posibilă. deci la anumite deşeuri. fie ca părţi metalice ce pot fi cernute din cocsul de piroliză. prin procedee chimice. în substanţele de bază. cu un conţinut mare de material plastic şi alte materiale organice este exemplificata la procesul de conversie Noell (vezi Capitolul 25). Ca agenţi de gazeificare se pot utiliza printre altele. aerul sau hidrogenul.

Deoarece bacteriile nu sunt supuse proceselor de metabolism fixe. trebuie amintit si procedeul PKA. parcuri etc . procedeele şi tehnicile trebuie adaptate fiecarui tip de deseu. si deoarece transformarea materialelor de către microorganisme este proporţională cu suprafaţa specifică (şi nu cu masa) rezultă un randament de descompunere foarte mare pe care-l realizeaza aceste organisme.4. dar exista si combinaţii ale acestor procedee de bază. Este vorba despre grupele principale descompunatoare. se poate obţine o uşurare evidentă a deponiilor pentru deşeul din localităţi. Prin faptul că sunt mici (bacterii ~ 1/1000 mm) raportul suprafaţa/volum este foarte mare. respectiv: • • • deşeuri din producţia de alimente şi din pregătirea mâncărurilor . fără a fi necesar nici-un aport energetic. In mare.000 t de gunoi menajer. pe lângă valorificarea termică. Întrucat in structura materială a acestor deşeuri se constată diferenţe semnificative. deşeuri vegetale din grădini.1. textile din fibre naturale. ci dispun de o mare adaptabilitate. procedeele se împart în procedee aerobe (compostare) şi procedee anaerobe (fermentare). aceste procedee pot reprezenta o componentă importantă. deşeuri din hârtie. 23. De asemenea. în principal.4. Condiţiile pentru tratarea biologică a deşeurilor organice Condiţiile biologice şi biochimice în procesele / procedeele aerobe Descompunerea biomasei de origine vegetală sau animală se realizează în natură prin organiseme unicelulare (microorganisme). Substanţele care pot fi descompuse de microorganisme sunt specifice majorităţii tipurilor de deşeu din localităţi. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Prin reintroducerea fractiunilor reziduale organice colectate separat. iar fracţiunea termic valorificabilă este optimizată în ceea ce priveşte compoziţia şi puterea ei calorică. celuloză .PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 13 unde. Procedee biologice de valorificare a substanţelor din deşeuri In cadrul conceptelor integrate de gospodărire a deşeurilor. Un alt element de performanţă a microorganismelor este faptul că pot descompune diferite substanţe şi sunt adaptabile în scurt timp la condiţii de mediu schimbatoare. deşeuri organice din gospodării ca şi resturi de plante de origini diverse. În Aalen/Germania funcţionează din 1998 o astfel de instalaţie de piroliză pentru prelucrarea a 24. 23.4.1. 23. se realizează şi o valorificare materială a gazului de sinteză. la care cocsul de piroliză se introduce într-un reactor de topire obţinandu-se gaz de sinteză şi material solid granulat vitros. în circuitul substanţelor. Se pot valorifica biologic. au capacitatea să descompună toate substanţele organice naturale şi o mare parte din compusii organici artificiali. carton.1. respectiv ciupercile şi bacteriile.

celuloza este descompusă de ciuperci şi bacterii specializate. 18−30% din masa uscată a substanţei vegetale constă în lignina şi reprezintă Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . este formată în proporţie de 40−70% din celuloză. Descompunerea xilanului Xilanul este de asemenea o componentă principală a substanţei vegetale. . formarea humusului. Paiele conţin de ex. Ca hidrat de carbon. Chitina este o substanta formata din molecule de acetilglucosamin-N. iar lemnul de foioase 20−25%. deşeuri de la abatoare. formarea metanului. care sunt structurate asemănător celulozei si reprezinta o componentă esenţială a pereţilor celulari ai ciupercilor. Descompunerea ligninei Formarea ligninei. descompunerea xilanului este un proces care se realizează mai uşor decât descompunerea celulozei şi de către un număr mai mare de tipuri de microorganisme.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 14 • • • fecale. până la 30% xilan. aşa-numitele hexoze. în principal de ciuperci şi în mediu bazic (pH > 7) de bacterii. Celuloza este o componentă esenţială a pereţilor celulari ai plantelor inferioare sau superioare şi contribuie decisiv la rezistenta ei şi la permeabilitatea pentru apă. ce caracterizeaza procedeele aerob-microbiene de tratare a deşeurilor. În condiţii aerobe. descompunerea ligninei. sunt: • • • • • • • descompunerea celulozei şi chitinei. Pe ansamblu. Celuloza este un polimer format din molecule de glucoză. Acţionează ca material de depozitare şi de susţinere al plantelor. este numită şi „lemnificarea“ substanţei vegetale. Descompunerea celulozei şi chitinei Substanţa vegetală. xilanul este format din hexoze. în procesul de compostare. Cele mai importante procese biologice şi biomecanice de descompunere şi transformare. nitrificare/denitrificare. Xilan-ul este descompus în mediu acid. deşeuri din lemn. amonificare/nitrificare. descompunerea xilanului. excremente. proces care este relativ insensibil la modificările pH-ului şi la temperaturile ridicate din compost. pentoze şi acizi. prin efectele ei.

alcoolul sinapinal. valorificate de microorganisme pentru aprovizionarea cu azot. La introducerea oxigenului ele dispar imediat. deoarece aceasta condiţie nu mai este îndeplinita. Optim pentru descompunerea ligniei. la valori ale pH-ului >7 amoniacul se poate degaja. formarea metanului nu se mai realizează. este alcoolul coniferil. Prin formarea humusului.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 15 partea lemnoasă a unei plante. din aceşti monomeri se formează lignina polimerică. prin amonificare se formează proteine. Ammonificarea Amonificarea este un proces de bază în descompunerea biomasei respectiv în metabolismul microorganismelor. la foioase . Motivul este că în timpul intervenţeiei microbiene asupra structurii ligninei sunt stimulate şi reacţii chimice.5. Formarea humusului O dată cu descompunerea ligninei începe formarea substanţelor humice. De asemenea la începutul procesului de compostare. Acestea duc la polimerizarea moleculelor rupte la descompunerea ligninei şi la alte produse metabolice microbiene. formate din molecule simple ce se pot descompune usor. iar din componentele materialului de fermentaţie se formează humusul. Aceasta reprezintă o poluare a mediului şi are ca urmare o pierdere de azot a îngrăşământului format din compost. la care unitatea de bază este diferita de la planta la planta. Substanţa organică se denaturează. deoarece in anumite conditii. La începutul procesului de fermentaţie. Prin reacţii enzimatice şi chimice. în timpul descompunerii ligninei. Formarea metanului este facilitată de o temperatură între 40°C şi 60°C si o valoare a pH-ului între 6. De exemplu. iar la ierburi – alcoolul cumar. sunt pusi la dispoziţie aminoacizi. Cantitatea de azot mineral (aici NH4-N) din materialul în fermentaţie poate deveni problematic. Lignina constă din molecule de compusi aromatice legate tridimensional. azotul liber este legat şi îmbogăţeste materialul nou format. este disponibila o mare diversitate materială. respectiv substanţe uşor valorificabile. Formarea metanului Bacteriile metanogene există exclusiv în mediu anaerob. Prin descompunerea proteinelor. In compostul finit. realizată prin procese metabolice oxidative. la conifere. Nitrificare / Denitrificare Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Descompunerea efectivă a ligninei se realizează foarte lent si numai de catre tipuri specializate de ciuperci in conditii de mediu extrem de variabile. este intervalul de temperatură 45°C−50°C.5 şi 8. care degradaţi (mineralizaţi) sunt în continuare prelucraţi si devin componente de bază ale descompunerii biomasei.

iar. anaerobe Condiţiile biologice şi biochimice în procesele procedeele Mecanismul de reacţie La fermentaţie (un proces anaerob care se produce în absenţa oxigenului din aer). 23. formându-se gazul metan. microorganismele iniţial aerobe. Denitrificarea apare în compost dacă. în zona grămezilor cu concentraţii mari de mitrat se realizează condiţii anaerobe. îşi obtin necesarul de oxigen din NO2/NO3 folosindu-l ca agent oxidant pentru descompunerea legăturilor organice. In condiţii anaerobe.). se descompune substanţa organică într-un recipient închis (reactor). puse în condiţii anaerobe. microorganismele regenerează purtătorii de energie în cadrul metabolismului lor. substanţa organică este descompusă după următoarea ecuaţie chimică: Cn Ha Ob + (n x a/4 − b/2) H2O → (n/2 − a/8 + b/4) CO2 + (n/2 + a/8 − b/4) CH4 Din punct de vedere biochimic. si se realizeaza mai puter nic la valori ale pH-ului ~ 7 şi la temperaturi de aproape 30 °C. prin oxidarea carbonului legat organic (CnHaOb) pana la CO2. ca urmare a procesului reducere.2.1. Ca produse de descompunere se obţin gazul metan (CH4) şi dioxidul de carbon (CO2). protooxidul de azot (N2O) şi azot elementar (N2. Bacteriile nitrificatoare (nitrificanţi) necesită un mediu aerob. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . amoniacul este oxidat la nitrit (NO2). Concentraţiile mari de azot mineralizat prezente în procesul de compostare pot conduce la poluări ale apei freatice. nu însă şi la temperaturi >40% în instalaţii închise. prin spălarea nitraţilor de catre apele de precipitatii. deoarece O2 ca acceptor de electroni nu este disponibil.4. La denitrificare. Carbonul redus se combină apoi cu hidrogenul (CH4). performanţa nitrificării fiind influentata de schimbările temperaturii şi ale valorilor pH-ului. Iau naştere. O parte a carbonului legat organic trebuie să accepte electroni eliberaţi în procesul de oxidare. în a doua etapă se realizează oxidarea la nitrat (NO3). într-o prima etapă. Procesul este puţin sensibil la mediu.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 16 În procesul de nitrificare. Formarea nitratului se realizează mai ales în zonele de margine ale grămezilor de gunoi din spaţiile deschise.

Impurităţile care pot dăuna procesului tehnologic sunt indepartate. Dotarea tehnică. La utilizarea biogazului în motoare pe gaz. influenţat de diferiţi factori. organismele trebuie să aibă o rata mare de descompunere. Motivul este că se obţine ca produs metabolic. cât şi la un consum de apă pentru a acoperi necesarul de hidrogen (H2) în vederea formării CH4. • maşini de mărunţire. un gaz cu un conţinut ridicat de energie cum este CH4. dacă se doreşte obţinerea unei cantităţi mari de gaz.1. 23. Compoziţia biogazului Gazele formate în procesul de fermentaţie. în special conţinutul de amoniac (NH3) şi hidrogen sulfurat (H2S). nu este în mod normal necesară epurarea gazelor. cu cât este mai mare partea unor proteine şi grăsimi bogate în carbon. aceste gaze. CO2 extras din biogaz este precipitat sub formă de carbonat. se utilizeaza următoarele instalaţii şi aparate: • instalaţii de transport. se formează biogaz cu o compoziţie de CH4/CO2 = 1/1. Gradul de producere a procesului de precipitare este. Dotarea tehnică a staţiilor de tratare biologică a deşeurilor Inainte de tratarea biologică propriu-zisă. O astfel de compoziţie a deşeurilor duce atât la o producţie mai mică de CO2. de asemenea. este caracteristică pentru procesul de fermentaţie. Această performanţă (de descompunere crescută). La descompunerea anaerobă a hidraţilor de carbon. dependent de compoziţia deşeurilor. În etapele succesive de descompunere. Pentru acoperirea necesarului lor de energie.. se gasesc într-un anumit raport cantitativ. este descrisă în continuare. • instalaţii de cernere. cantitatea de energie a microorganismelor pe unitatea cantitativă este relativ redusă. grupuri de organisme specializate sunt active – dacă dispun de un echipament enzimatic suficient. Acest raport poate avansa până la CH4/CO2 ≅ 2/1.3. utilizată independent de procesul propriu-zis al tratării biologice a deseurilor. Pe de-o parte. metanul şi dioxidul de carbon. Totuşi. In procesul anaerob. Aceste organisme necesită conditii de mediu constante şi o mare stabilitate de proces. In general. Conţinutul de sulf şi azot în deşeul fermentat influenţează cantitatea urmelor de gaze din biogaz. deşeurile organice. care trebuie realizate printr-un efort tehnologic corespunzător. se obţin în cantitate foarte mică la fermentaţia deşeurilor biologice « normale ». foarte corozive şi inhibitoare ale fermentaţiei.4. sunt supuse unei prelucrări atat de ansamblu cat şi de detaliu. Soluţiile influenţează în continuare compoziţia biogazului. compoziţia deşeurilor organice influenţează raportul CH4/CO2.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 17 În general. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . descompunerea anaerobă a substanţei organice trebuie considerată ca fiind un proces metabolic complicat.

2. cantitatea livrată şi performanţa în îndeplinirea sarcinilor . aparate de răsturnare a grămezilor. o prelungire a durabilitatii instalaţiilor primare de salubrizare. condiţiile de la faţa locului şi din împrejurimi (protecţie fonică etc. Timpul de funcţionare. prin compostarea deşeurilor organice naturale. Folosirea unui procedeu de fermentaţie nu necesită de obicei utilizarea agregatelor furnizate de un anumit producător. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Agregatele de prelucrare sunt supuse unor standarde înalte din punct de vedere mecanic şi al calitatilor anticorosive. construcţia simplă şi execuţia constantă.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 18 • • • • • • • • • separatoare cu magnet pentru metale feroase. Compostarea În întreaga Europă. în cadrul functionarii unei instalaţii (măsurare). buncăre de depozitare şi dozare. orarul zilnic de funcţionare ales şi deci randamnetul. activitatile de întreţinere şi curăţare .) . trebuie să se asigure o bună adaptare la : • • • • consistenţa şi compoziţia deşeurilor. cerinţele din tehnologia aleasa trebuie respectate cel putin la agregatele de prelucrare şi clasare.4. Totuşi. pulpere/rezervoare cu malaxor. este stabilit de obicei la cca. Aceste cerinţe sunt respectate cerintele privind : • • • • 23. livrările de material fără impurităţi (puţine devieri) . separator al materialelor dure. constanţa fizica şi chimică a materialului supus tratarii biologice. compostarea a devenit o componentă importantă a conceptelor de management integrat al deşeurilor. pe termen lung. 5. Dacă pot fi garantate. cântare. De asemenea. se poate atinge.5 h/zi. deoarece nu exista strictete în privinţa cerinţelor impuse. sigurnaţa calităţii şi comercializarea produsului compost. separatoare pentru metale neferoase. instalaţii de epurare a aerului rezidual . vânturătoare.

1.2. • valoarea pH-ului. Pentru creşterea optimă a biomasei trebuie să existe disponibile într-un raport adecvat urmatoarele : • carbon.4.4.4. Condiţii biologice Purtătoare a procesului de tratare biologică prin compostare este biomasa microbiană (= masa microbilor) a caror dezvoltare este dependentă de : • temperatură. • azot.1. • toate celelalte elemente active necesare.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 19 23. in condiţii de mediu cele mai potrivite. toate celelalte substanţe fiind prezente în cantitati diferite în procesul fermentaţii.1.2. dacă procesul de compostare este realizat ca proces aerob de descompunere. condiţiile procesului trebuie să fie adaptate cerinţelor microorganismelor. Condiţii legate de material Microorganismele cultivate în tehnica aerobă de compostare sunt diverse şi puţin pretenţioase în privinţa materialelor pe care trebuie sa le descompuna (omogenitate a materialului de input). Procesele de bază ale transformării microbiene a substanţelor sunt descrise în Capitolul 23. Pentru asigurarea condiţiilor de bază la transformarea microbiană a substanţelor. Degradarea naturală a legăturilor organice ale carbonului nu are loc însă numai în procesul aerob de compostare. 23. Cerinţe privind procesul de compostare Compostarea substanţei organice este metoda de tratare a deşeurilor care imită cel mai bine procesele din circuitul natural al carbonului.2. • substanţe nutritive de bază. • disponibil de oxigen. Tipul de organisme specializat pentru un proces de descompunere atinge maximul populaţional acolo unde materialul de descompus este compatibil cu procesele lor metabolice. ci şi prin fermentaţia anaerobă sau alte procedee de descompunere.1. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .1.1. trebuie controlat şi eventual reglat raportul C:N.2. Biomasa descompune substanţa organică şi obţine astfel energie şi substanţa necesare pentru dezvoltarea propriei mase corporale. • compoziţia chimica şi structura materialului.4. • urme de substanţe nutritive . 23. Aceasta înseamnă că.

2. microorganismele mor populaţii devin sursă de substanţe hrănitoare.1.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 20 În funcţie de disponibilitatea surselor de carbon şi azot şi de bimasa se formează cantitativ şi calitativ.3. Exista in ultimul timp procedeul fermentaţiei intensive. livrare pregătirea materialului Sistem de compostare tehnologia fermentaţiei intensive tehnologia postfermentaţie prelucrare depozitare / distribuire Fig. de oferta de Dacă anumite selectiv şi alte Elementele principale ale desfăşurării procedeelor din instalaţiile de compostare sunt prezentate în Fig. 23− 5: Sistemul de bază ale unei instalaţii de compostare Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .4. Condiţii metodologice si tehnice tipul acestora. 23. substanţe hrănitoare nu mai sunt la dispoziţie. 23−5. Procedeele de compostare oferite pe piaţă se deosebesc în − principal prin sistemul de fermentaţie. Compoziţia depinde deci substanţe. la care apar diferenţe considerabile de tehnica metodologică pentru controlarea proceselor de descompunere. iar cantitatea biomasei – de disponibilitatea substanţelor.

Prelucrare Prin procesul prelucrării trebuie să înţelegem mai întâi cernerea în funcţie de fracţiuni a produsului final. Procesul de fermentaţie Condiţiile de mediu optime. Este vorba despre bucăţi de plastic. metal etc. În cursul pregătirii materialelor se realizează o mărunţire şi o defibrare a particulelor organice. • extragerea substanţelor străine care deranjează procesul şi a fracţiunii cu granulaţie superioară (impurităţi). există şi impurităţi ajunse în materialul de compostat datorate distribuirii neglijente a fracţiunilor (aruncări greşite) din deşeul din localităţi. igienizarea) este dependentă considerabil de temperatura procesului. Pe lângă clasarea în mare. Astfel. prin amestecare. pe lângă instalaţiile tehnice. se obţine o compoziţie omogenă a materialelor. se apelează şi la colectarea manuală. Metalul este deja sortat. atât condiţiile materiale. intervalul optim de tempertaură şi timpul necesar proceselor microbiene de bază în cadrul compostării au fost puse faţă-n faţă de Grabbe (1996). în cursul unui „finishing“ se separă materialele dure (de ex. suprafaţa specifică a deşeului biologic şi deci suprafaţa de intervenţie a microorganismelor se măresc. eventual şi după fermentaţie in funcţie de procedeu şi de tipul de material. sticlă. pietrele) balistic. bucăţi de plastic) – prin vânturare. Atingerea obiectivelor procesului (de ex. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . în timpul pregătirii materialelor. adeseori structura materialului trebuie îmbunătăţită ulterior. În acelaşi timp. care sunt separate în cursul pregătirii materialului. Dacă materialul de intrare este deşeu biologic. obţinute în campaniile de tăiere a copacilor şi arbuştilor. iar materialele uşoare (de ex. De obicei se adaugă crengi mărunţite. colectat cu precădere din gospodării şi bucătării. Extragerea impurităţilor De obicei. Diferitele utilizări ale compostului necesită granulaţii în material adaptate destinaţiei finale.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 21 Pregătirea materialelor Prin pregătirea materialelor. Operatiile parţiale sunt: • pregătirea deşeului biologic pentru procesul de fermentaţie . cât şi cele metodologicotehnice ale procesului de compostare sunt optimizate. cu ajutorul instalaţiilor cu magneţi. În general. iar obţinerea de date despre materialele organice este facilitată.

indiferent ore ore − ani descompunerea ligninei aerob pH.5 nitrificare aerob pH 4 − 8 săpt.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 22 Transformări microbiene amonificare Condiţii de mediu aerob + anaerob pH-indiferent Condiţii de temperatură < 40 °C < 50 °C < 60 °C > 60 °C Timp necesar ore anaerob pH 6.indiferent distribuirea eficienţei Fig. 23−6: Desfăşurarea procesului biologic la compostarea substanţelor reziduale biogene.indiferent aerob + anaerob pH.indiferent luni ore − zile Obiectivele procesului igienizare aerob + anaerob pH. Grabbe (1996) Observăm că descompunerea ligninei şi formarea humusului reprezintă factorii care determină durata necesară de fermentaţie.5 − 8. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . cf. – luni formarea humusului legături de azot aerob pH.indiferent ore − zile dezodorizare aerob pH.indiferent aerob pH.indiferent luni săpt. denitrifcare formarea metanului descompunerea celulozei anaerob pH.

• fermentare. • deşeuri agricole. • eventual nămol de la staţia de epurare (în procent mic de masă) . Trebuie determinate următoarele: • estimarea cantităţii deşeurilor de tratat biologic. • deşeuri din grădină (resturi de legume. Staţiile de compostare se împart în mai multe sectoare funcţionale: • pretratare. • conceptul de desfacere (plan de marketing) . Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . frunze) . iarbă şi frunze) . aceste deşeuri pot fi compostate în totalitate prin microorganisme. într-un amestec bine structurat de deşeu verde (de ex. rezultă capacitatea necesară echipamentelor de tratare şi depozitare. gazon. În schimb. Deşeurile caracteristice în procesul de compostare Potrivite pentru procesul de tratare prin compostare sunt următoarele tipuri de deşeuri: • deşeu biologic din gospodării (deşeuri din bucătărie – de la pregătirea mâncărurilor. trebuie să fim atenţi ca o compoziţie prea omogenă a grămezii de compost să nu influenţeze negativ condiţiile de mediu. • conceptul structurii de comercializare. se poate obţine o aerisire bună numai prin răsturnări foarte dese. plante ornamentale. material de crengi şi tulpini trecut prin shredder. părţi vegetale. Într-o grămadă omogenă de deşeu din gazon de ex. Astfel. deşeu verde din grădini şi deşeu biologic). Respectarea unor condiţii de mediu adecvate este totuşi esenţailă pentru activitatea lor. • estimarea potenţialului de desfacere (inclusiv valorificare proprie) . 23. Corespunzător acestor cerinte.4. resturi de mâncare) . la compoziţia meterialului de input de la instalaţia de compostare. Procesele de putrezire trebuie combătute.3.2. • deşeuri forestiere în cazuri speciale (coajă de copac.2.4.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 23 23. tăieturi din copaci şi arbuşti. În procesul de compostare.2. Echiparea şi funcţionarea staţiilor de compostare Înainte de echiparea unei staţii de compostare trebuie verificat dacă se poate asigura o valorificare continuă a compostului produs. paie tocate). aerisirea grămezii de compost şi aprovizionarea microorganismelor cu oxigen sunt garantate cu un efort redus. • pregătire a compostului şi depozitare. • deşeuri din parcuri (tăieturi din copaci şi arbuşti.

Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Apa colectată trebuie astfel condusă şi îndepărtată. Desfacerea lui. Pentru optimizarea procesului de compostare şi minimizarea simultană a emisiilor gazoase (în principal mirosuri!). • asigurarea conditiilor pentru prevenirea unor eventuale incendii. • resturi din sedimentarea apei de infiltraţii din compostare .PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 24 Capacitatea echipamentelor din aceste sectoare trebuie astfel măsurată. De aceea. • curăţarea maşinilor şi aparatelor. spori de ciuperci). • asigurarea spaţiului social pentru angajaţi. Staţiile de compostare trebuie racordate sistemului de alimentare cu apă. este recomandabil un sistem ghidabil şi orientabil. se mai obţin la tratarea biologică a deşeurilor următoarele resturi: • resturi de la culegere. tratarea biologică şi pregătirea trebuie să se realizeze în sistem închis. prin utilizare lui. este de asemenea variabilă în funcţie de perioada de vegetaţie. Alte rămăşiţe. Aceste suprafeţe trebuie izolate conform legislaţiei apelor şi construcţiilor (de ex. miros şi gaze dăunătoare trebuie evitate. depozitare şi pregătire de la staţiile de compostare se obţine apă reziduală. Dacă tratarea deşeurilor se face în hale închise. pentru captarea şi tratarea aerului residual. Apele trebuie utilizate cu precădere la udarea materialului. trebuie avute în mod special în vedere condiţiile de lucru pentru personal. deoarece există nevoia de apă pentru : • optimizarea condiţiilor de mediu la fermentaţie (eventual udarea grămezilor de compost). Resturile din sedimentarea apei de infiltraţii din compostare pot fi introduse în procesul de compostare. • spălări ale apelor de ploaie. Aici trebuie ţinut cont de oscilaţiile sezoniere. Pe suprafeţele de tratare. • apă de infiltraţii din compostare. • resturi de la cernere. prin straturi de asfalt). O reţea de alimentare cu apă cu puncte de primire (hidranţi) în sectorul întreg al instalaţiilor este întemeiată. pe cât posibil. Poluările datorate concentraţiilor mari de microorganisme (de ex. Acoperişurile practicate pe aceste suprafete diminuează considerabil cantitatea de apă poluată. trebuie valorificate. Acelaşi lucru este valabil pentru capacitatea necesară de depozitare a produsukui compost obţinut. încât subsolul şi suprafeţele învecinate să nu fie poluate. încât cantităţile obţinute să poată fi întotdeauna prelucrate. primirea. Pe lângă emisiile gazoase.

• soluri de aerisire sub grămadă.4. puternic automatizată. • tehnica de aerisire pentru procesul de fermentaţie .2.4. • compostarea în ricoşeu. pentru a atinge un grad înalt de maturitate. Compostarea în grămezi La compostarea în grămezi deşeul biologic este aşezat în grămezi triunghiulare sau trapezoidală (plan liniar) sau grămezi plate (plan plat). aataat principală caat şi ulterioară. • gradul de maturare al materialului final .4. • durata procesului de fermentaţie intensivă . • derularea procesului biologic. Cerinţa de obţinere a unui compost înalt calitativ este aportul continuu suficient de oxigen (din aer) distribuit omogen în secţiunea transversală a grămezilor. Metode de compostare Metodele de compostare existente şi utilizate actualmente în Europa centrală se deosebesc în principal prin : • tehnica răsturnării materialului pentru compost . a compostării în grămezi încapsulate are loc un proces integrat de fermentaţie intensivă. • compostarea în boxe. Aportul de oxigen se realizează prin următoarele procedee: Fără ventilaţie forţată prin: • difuzie.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 25 23. • compostarea în containere. Tipurile de metode sau tehnici de compostare sunt: • compostarea în grămezi (deschise sau încapsulate) . Fermentaţia intensivă susţinută mecanic este urmată la cele mai multe metode de o postfermentaţie. Compostarea în grămezi deschise Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . La o utilizare specială. • compostarea în tambur. • convecţie termică.1. 23. • contact cu aerul înconjurător prin răsturnarea grămezilor.2. • compostarea în tunel sau şiruri.4. Cu ventilaţie forţată prin injectare sau prin sucţiune • lănci de aerisire în grămadă .

Fig. la sistemele productive. ca utilizare standard sau de dezvoltare în România. De aceea compostarea în grămezi deschise se recomandă. Mărimea instalaţiei este limitată de obicei la < 10. merge pe roţi sau şenile.000 Mg/a. Grămezile triunghiulare. dacă se iau în considerare mijloacele financiare limitate ale acestei metode. Utilizarea poate avea loc cu succes la întreprinderi de salubrizare mai mici sau ca instalaţie descentralizatp a compostării deşeurilor biologice în mai multe puncte de amplasare ale zonei de salubrizare. Agregatele pot fi dotate cu dispozitive de irigare. Răsturnarea grămezilor se realizează prin maşini automate sau manevrate. care se întinde deasupra grămezii în formă de pod şi care este deservit de pe pod. Durata fermentaţiei este de 3-6 luni. 23 − 7: Aparat de răsturnare pentru grămezi din compostarea deschisă Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Astfel se reduce cantitatea apei de infiltraţii. Pentru protecţia contra intemperiilor şi comparabilitatea conţinutului în apă al compostului. un acoperiş este bine venit. sunt parcurse în direcţie longitudinală de un rulor compactor cu cupe şi astfel sunt amestecate şi aerisite simultan. Aparatul. în funcţie de frecvenţa răsturnării. Grămezile trapezoidale sunt dărâmate pe de-o parte cu aparate de rulare şi construite din nou în paralel.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 26 Compostarea în grămezi deschise fără ventilaţie forţată este metoda aplicabilă cu cel mai redus efort tehnic.

5−3 luni. La o durată de tratare de 1. adeseori pentru evitarea mirousurilor. Şirurile de fermentaţie în formă de jgheab au pereţi solizi. Un aparat de răsturnare răstoarnă compostul separat în fiecare şir.4. Acestea sunt răsturnate în hala închisă prin sisteme de roţi cu cupe sau amestecate cu freza cu melc.2. Fig. aceste instalaţii pot produce composturi cu grad III − IV de fermentaţie. Pentru a menţine redusă suprafaţa de fermentaţie şi deci şi suprafaţa halei. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . deoarece aceste sisteme înalt tehnologizate trebuie utilizate cu un grad ridicat de eficienţă. compostul este aşezat în direcţie longitudinală în spaţii de tratare sub formă de tunel sau jgheab (şiruri) şi tratate în acest timp. Instalaţiile încapsulate sunt dotate cu ventilaţie prin injectare sau sucţiune. se folosesc grămezi plate compacte şi cât mai înalte.2.4. 23 − 8 Maşină de răsturnareKOCH (randament până la 200 m³/h) 23. Şirurile pot fi ventilate individual.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 27 Compostarea în grămezi cu hală închisă Instalaţii mai mari de compostare sunt construite încapsulat în hale închise. Compostare în tunel sau şiruri La această metodă de compostare.

4. din care se obţine un compost verde de grad I − II. Conducerea aerului rezidual este astfel optimizată. 23 − 9: Compostare în tunel Bioferm. Procesul se realizează la ventilaţie forţată prin solul permeabil al boxelor. 60 m³. sursa: Firma Umweltschutz Nord GmbH 23.4. IV sau V într-o postfermentaţie. După această fermentaţie intensivă se realizează de obicei pregătirea în continuare a compostului până la gradul III. După 1-3 luni se pot obţine composturi până la gradul IV.2. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Aceasta se realizează prin compostarea cu grămezi trapezoidale sau plate. Aerul rezidual din spaţiul închis al reactoarelor este colectat complet şi tratat (dezodorizat). Procesul de fermentaţie intensivă din aceste reactoare durează una până la două săptămâni.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 28 La compostarea în tunel şirurile sunt acoperit deasupra şi astfel „încapsulate“ în ceea ce priveşte răspândirea emisiilor.3. Camerele de fermentaţie (reactoarele) din compostarea în boxe au un volum de cca. Compostarea în boxe Compostarea în boxe reprezintă o variantă a fermentaţiei intensive. irigare compost ventialre Fig. Aparat de amestecare şi transport.

iar apa de infiltraţii din sistemul închis este colectată şi reintrodusă în proces. iar conţinutul de CO2.6. 23. astfel încât să ia naştere un minim de emisii gazoase. aer rezidual.4. Se deosebeşte esenţial de toate metodele de compostare deoarece materialul destinat fermentării nu este tratat sub formă de grămadă sau material în vrac. conditiile de mediu specifice fermentaţiei sunt supravegheate cu ajutorul computerului.5.2. ci deşeurile biologice presate sunt supuse unei descompuneri puternice prin ciuperci. Metoda conduce la o mărunţire şi amestecare bune ale materialului şi de aceea are o largă răspândire la pretratarea deşeului rezidual şi a gunoiului în totalitate. Compostarea în ricoşeu Metoda cu ricoşeu este oferită de firma Rethmann. Containerele sunt umplute cu deşeu biologic şi transportate către locul de fermentaţie.4. Simultan. trebuie să se asigure o igienizare a materialului.2. unde procesul de fermentaţie este continuat până la igienizarea completă. de O2 şi temperatura trebuie sa se situeze in limite standardizate. la această metodă fermentaţia intensivă se realizează nu în reactoare fixe. Prin depozitarea continuă a materialului în tambur se ajunge la o amestecare optimă şi deci la o bună aerisire a materialului. Durata de tratare se limitează la una până la şapte zile. ci în recipiente mobile (containern) cu un volum de cca. Metoda poate fi de asemenea caracterizată ca „încapsulată“.2. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . După deschiderea containerelor de fermentaţie. 23.4.4.4. Corpurile presate sunt depozitate pe palete în hale de fermentaţie şi se încălzesc aici în procesul de fermentaţie până la 70°C. aprovizionarea cu O2 este eventual sprijinită de ventilaţia forţată. compostul este aşezat în grămezi pentru faza postfermentaţiei şi tratat în continuare.4. Celelalte componente ale procesului sunt asemănătoare. 22 m³. procesul de fermentaţie poate fi optimizat. Compostarea în tambur este o metodă tipică de prefermentare – înaintea fermentării propriu-zide în grămezile plate sau trapezoidale. Compostarea în containere Spre deosebire de compostarea în boxe. 23. de aceea este necesară o reglare optimă a parametrilor procesului. apă de infiltrţii).4. Aici sunt racordate la conductele de conducere (aer proaspăt. Prin supravegherea continua a acestor parametrii şi a performanţei de aerisire.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 29 În procesul scurt de fermentaţie intensivă este dorit a se realiza un înalt randament de descompunere a materialului organic. Pentru atingerea acestor obiective. Compostarea în tambur Compostarea în tamburul rotitor trebuie caracterizată fermentaţie intensivă.

4. 1−1 ½ luni. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Ca material de input caracteristic pentru tratarea anaerobă pot fi considerate următoarele nămoale şi deşeuri care pot fi descompuse biologic: • • • • • • • • • • deşeuri biologice din bucătării mari. lichidă sau pastoasă. conţinut în grăsime.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 30 Corpurile presate au un conţinut de apă de pornire de 50−62%. După cca. Deşeurile fără structură care pot fi descompuse biologic ar trebuie să fie supuse de aceea tratării anaerobe (fermentare). unităţi de producţie şi agricultură nu sunt unitare. deşeuri biologice din gospodării (atâta timp cât acestea nu sunt supuse compostării necostisitoare. Paralel cu descompunerea biologică. cerinţe legate de igienizare. omogenitatea materialului de input (compoziţia şi concentraţia anumitor grupe de material). conţinut în apă. Instalaţiile de pregătire şi tehnologia centrală de tratare trebuie să fie coordonate în funcţie de ce structură conţine deşeurile pentru tratarea biologică. restaurante si cantine . Tehnica de tratare a fermentaţiei trebuie aleasă pe baza următoarelor criterii: Emisiile de gaze sin procesul de fermentaţie sunt stabilite prin compoziţia materialului de input. Conţinutul final de apă este de cca. Deşeurile bogate în grăsimi şi albumină favorizează produsul de gaze. urină şi excremente lichide. deşeuri cu conţinut de grăsimi şi uleiuri de origine nonminerală . prin amestecarea cu deşeul verde) . 23. Materialul nestructurat nu este potrivit mai ales din cauza unui aport suficient de oxigen. conţinut în azot. ele se usucă prin transport capilar la suprafaţa materialului presat. materialele presate preiau o formă uscată stabilă şi demonstrează o reactivitate caracterizată de o capacitate scăzută de a prelua apă.3.1. 20%. 23. Fermentarea deşeurilor biologice Tipurile de deşeuri care fermentează Structura şi consistenţa deşeurilor biologice din locuinţe. Conţinutul în substanţă uscată al deşeului joacă aici un rol esenţial. Materialul bogat în structură poate fi trata cu ajutorul compostării.4. deşeuri biogene din unităţi de producţie.3. Deşeurile pot avea formă solidă.

4. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Echiparea şi funcţionarea staţiilor de fermentare de bază tehnico-metodologici şi parametri ai 23.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 31 23. Epuizarea materialelor valorificabile se realizează prin valorificarea resturilor de fermentaţie compostate. deşeul este mărunţit în etapa mecanică. alcătuirii reactoarelor şi recipientelor. Simultan se îmbunătăţeşte capacitatea de transport şi omogenitatea în spiritul unei tehnici metodologice optime. energetic.3. Metodele ofertanţilor de instalaţii înalt tehnologice pentru fermentarea deşeurilor din localităţi se deosebesc mai ales din perspectiva • • • • temperaturii procesului. ca şi prin captarea gazelor din fermentare. Obiectivul este obţinerea unei cantităţi omogene cu un conţinut cât mai mare de substanţe care se pot descompune uşor. Parametri procesului Desfăşurarea procesului în cadrul utilizării înalt tehnologice a fermentării pentru tratarea deşeului din localităţi se împarte în două etape principale succesive: ! etapa pretratarii mecanice în această etapă sunt separate.2. la rândul lor. ! etapa tratării biologice în această etapă a procesului se realizează determinarea componentelor materialelor care pot fi descompuse biologic înainte de procesul de fermentare propriuzis.1. ca şi posttratarea resturilor din fermentaţie în vederea stabilizării. Temperatura procesului În funcţie de temperatura procesului se realizează o ordonare în • • proces mezofil cu un interval de temperatură de 35 – 40°C proces termofil cu un interval de temperatură de 55 – 60°C În intervalele de temperatură numite. în care să fie antrenat cât mai puţin balast. valorificate. După separarea impurităţilor mai mari.3. tehnicii metodologice pentru amestecarea materialului din fermentaţie. prin care suprafaţa specifică a materialului se măreşte şi deci se realizează o accelerare a proceselor biologice. conţinutului în apă al materialului din fermentaţie . materialele care nu fermentează sau care dăunează fermentării (impurităţi). prin tehnică de separare mecanică uscată sau mărunţite.2. diferite tipuri de microorganisme participante la procesul de fermentare îşi ating maximul de descompunere a materialelor.4.

În plus. Alcătuirea reactoarelor şi recipientelor Fiecare etapă a cineticii de reacţie la fermentare se poate desfăşura împreună cu celelalte sau în compartimente de reactor separate. efortul tehnic este aici mai mare. Acestui dezavantaj i se opune avantajul că la metoda umedă transportul se poate face prin echipamentele convenţionale ale tratării nămolurilor de la staţia de epurare. metoda uscată. unde substanţa uscată este < 20 % din greutate. necesarul de volum de recipient este mai mare. alterarea şi formarea gazelor (metanizare) au loc în acelaşi recipient. metoda cu trei etape: aici metodei cu două etape i se adaugă un al treilea reactor pentru sprijinirea unei descompuneri mai puternice a fibrelor celulozice. iar formarea gazelor (metanizarea) se produce într-un al doilea recipient. Deosebim: • • metoda cu o singură etapă: aici hidroliza. metoda cu două etape: aici hidroliza şi alterarea se produc în acelaşi recipient. unde substanţa uscată este > 30 % din greutate. funcţionare şi întreţinere – corespunzătoare. amestecarea de către reactor este îmbunătăţită. Tehnica metodologică pentru amestecarea materialului din fermentaţie În mare. La procesul termofil este avantajoasă perioada mai redusă de reacţie. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . eventual cu recircularea suspensiei din fermentare. rezultatul este prost din perspectiva energiei. O parte a gazului obţinut este refolosit în interiorul procesului. la metoda umedă. • Conţinutul în apă al materialului din fermentaţie În funcţie de conţinutul în apă deosebim între • • metoda umedă. • împrejmuirea reactoarelor. la metoda umedă. Conţinutul în substanţă uscată determină volumul reactorului. Procesul integral al fermentării se accelerează astfel.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 32 Deoarece reactorul de fermentare pentru varianta termofilă a procesului trebuie să fie încălzit mai puternic. iar costurile pentru investiţie. Prin separarea etapelor procesului integral rezultă posibilitatea optimizării reacţiei. necesar pentru fluxul de realizat dintr-o substanţă de fermentare – în cursul tratării. Totuşi. Astfel. pneumatică prin reintroducerea biogazului în reactor • amestecare (recirculare). tehnicile sunt următoarele: • malaxoare pentru amestecare mecanică.

15% mai mic decât la staţiile de compostare. rezultă cantităţi specifice de ape uzate.2.650 m² Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . acest avantaj al tehnicii anaerobe se poate mări. după cum urmeazăt: 500 m² 600 m² 1.2.000 m² 400 m² 250 m² 5.000 Mg deşeu biologic/an Livrare Pregătire Fermentare inclusiv postfermentaţie Pregătirea compostului Suprafaţa de depozitare a compostului fermentat Rezervoare de gaz. făclie Biofiltru Suprafaţa totală (fără suprafeţele carosabile) Ape uzate Materialele reziduale de la fermentare părăsesc reactorul cu un conţinut mare în apă. Apa uzată formată poate fi încărcată cu substanţe organice şi anorganice.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 33 23. necesarul de suprafaţă este cu cca. Cerinţe tehnice generale pentru construirea şi funcţionarea instalaţiilor de fermentare Necesarul de suprafaţă La instalaţiile de tratare anaerobă a deşeurilor. În funcţie de metodă. In funcţie de metodă.4.3. Înainte de continuarea tratării lor (postcompostare) trebuie să fie deshidratate.500 m² 400 m² 2. Necesarul de suprafaţă pentru o instalaţie de fermentare pentru 15.

05 până la 0. Compoziţia apei uzate este asemănătoare celei a apei de infiltraţii de la deponia de gunoi menajer. 23 − 10: Cantităţi specifice de ape uzate în funcţie de metodă. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . cu valori NOC între 1. Compostarea rămăşiţelor fermentării are loc de asemenea în sistem închis. cf. MÜLLER. Raportul BSB5/NOC este mic. Emisii de miros prin aerul uzat La metoda tratării anaerobe a deşeurilor biologice trebuie ţinut cont de emisiile de miros. Confecţionarea produsului final are loc de cele mai multe ori în aer liber. • pregătirea deşeului proaspăt. unde se utilizează sistemele de fermentare intensivă (de ex containere de fermentare). • confecţionare (cernere. Punctul de descărcare şi sectoarele de pregătire trebuie să fie încapsulate. Etapa de fermentare propriu-zisă nu produce aer uzat de tratat. ambalare) a compostului finit.000 mg/l. • pregătirea resturilor din fermentaţie. Substanţele din apa uzată pot fi în mare parte greu de descompus. Sectoare unde trebuie avut în mod special grijă sunt • sectorul de descărcare (golirea gunoierelor) .2 gering. deoarece are loc în sistem închis. În bilanţul apelor uzate trebuie luate în considerare apa din postcompostare şi eventual conţinuturile în apă ale materialului de input. KERN.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 34 Cantităţi specifice de ape uzate [Litru/Mg de input] BTA-o etapă BTA-2 etape PAQUES THYSSEN WABIO KOMPO DRANCO Fig. cu valori de 0. adică împrejumite de o hală închisă.250 şi 5. • postcompostare (fermentare aerobă). Aerul uzat încărcat cu substanţe mirositoare poate fi astfel colectat şi apoi epurat în biofiltre. WIEMER (1994) Valoarea medie este între 225 şi 450 l/Mg de deşeu biologic introdus.

se vor detalia metodele. amestecare mecanică. amestecare mecanică metodă umedă. etapă. amestecare pneumatică Amiens (Franţă) Vaasa (Finlanda) Helsingør (Danemarca) Breda (Olanda) Zobes (Germania) Metodă / producător Locaţie Începerea funcţionării VALORGA Octombrie 1988 WABIO / VAASA metodă umedă. termofilă. reactor vertical metodă uscată. cu o sg. cu o sg. iar.3. termofilă. amestecare mecanică BTA PAQUES DSD − CTA Martie 1990 Septembrie 1991 August 1987 1987 Proces termofil metodă uscată. mezofilă. mezofilă. EXEMPLE DE METODĂ/INSTALAŢIE Tip de metodă Proces mezofil metodă uscată. mezofilă. cu două etape. Metode de fermentare Se vor prezenta aici instalaţii de referinţă pentru diferitele tipuri de metode. pe baza acestor instalaţii. etapă. cu o sg. cu o sg. recirculare a conţinutului reactorului.3. etapă. realizate printr-un etalon înalt tehnic.4.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 35 23. etapă. reactor orizonatal DRANCO Brecht (Belgia) Iunie 1992 KOMPOGAS Rümlang (Elveţia) Ianuarie 1992 Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .

1. Suspensia fermentează la cca.000 t de gunoi menajer şi de 5.000 t de gunoi menajer nesortat. (pentru valorificare).3. fină (pentru deponie).4.000 t de nămol de la staţia de epurare. timp de 15-20 de zile. Biogazul obţinut este condensat şi circulă de mai multe ori prin reactor (recirculare). (pentru fermentare). . Printr-o postfermentare de 6 luni se obţine un compost de fermentaţie. Biogazul obţinut este condensat şi trecut de mai multe ori prin reactor (recirculare). 35°C. 24 de ore în recipientul de pregătire. Funcţionarea este continuă.3. Pretratare În etapa pretratării. (pentru deponie) . Deşeul este tratat aici anaerob. (pentru fermentare). Posttratare a resturilor din fermentaţie Resturile sunt deshidratate la 50% din greutate masă uscată. utilizat în viticultură. Pretratare În această etapă deşeul este mărunţit şi separat pe fracţiuni • Fracţiune inflamabilă • Metal feros • Fracţiuni mari • Fracţiune organică Fermentare Gunoiului menajer i se adaugă nămol de la staţia de epurare şi apă din proces.3. cu o singură etapă.4. Fermentare Reactorul cu o singură etapă este încărcat cu deşeu conţinând substanţă uscată în proporţie de 30−35 % din greutate. Staţionează cca. mezofilă Instalaţia WABIO din Vaasa (Finlanda) are un debit anual de 21. cu o singură etapă.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 36 23. (pentru valorificare). Fermentarea se realizează la 37°C la o funcţionare continuă. deşeul este mărunţit şi se operează o separare în fracţiuni • • • Gaz / materiale inerte Metale feroase Fracţiune organică. 23. Tip de metodă: metodă uscată. Reactorul într-o singură etapă este încărcat cu suspensia de nămol şi gunoi menajer. cu un conţinut de 15% din greutate substanţă uscată. Deşeul este tratat anaerob pentru 15−20 de zile. Tip de metodă: metodă umedă.3. mezofilă Instalaţia VALORGA din Amiens (Franţa) are un debit anual de 55. Posttratare a resturilor din fermentaţie Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale (pentru deponie).2.

45% din greutate masă uscată. Valorificarea compostului din fermentaţie se face în grădini. ceea ce este o caracteristică a metodelor cu mai multe etape. Pretratare În această etapă deşeul este mărunţit. cu o singură etapă. termofilă. Deşeul este tratat aici anaerob pentru un timp de 18-21 de zile. Fermentare Procesul de fermentare în două etape se realizează la funcţionare continuă în • Rectorul de hidroliză (10% din greutate substanţă uscată. Efecte pozitive asupra randamentului de descompunere în procesul de hidroliză ulterior are o valoare a pH-ului mai mică. 35°C). Tip de metodă: metodă umedă. timp de cca. Materialul este depozitat ecologic sau poate fi utilizat pentru recultivarea deponiilor. Prin adaosul apei din proces se obţine o suspensie. Posttratare a resturilor din fermentaţie Resturile sunt deshidratate până la cca. cu două etape.000 t de deşeu biologic.3. din a cărei greutate 10% reprezintă masă uscată. Deşeul este tratat aici anaerob timp de 4−6 zile. decantate şi îndepărtate la deponie.3. Hidroliza se realizează eficient la un pH scăzut. Postfermentarea se realizează pe o durată mică (una până la patru săptămâni în funcţie de destinaţia compostului). 23. • Reactorul de metanizare (<1% din greutate substanţă uscată.4. 23.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 37 Resturile se deshidratează până la cca.4.3. Suspensia de deşeu biologic este pretratată termic-alcalin.3.3. cu recirculare Instalaţia DRANCO din Brecht (Belgia) are un debit anual de 10. Pretratare Deşeul biologic este mărunţit şi separat într-un ciur rotativ în fracţiunile Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Din suspensie sunt extrase materialele uşoare flotante şi cele grele. metanizarea – la o valoare neutră a pH-ului. fracţiunile metalice feroase (impurităţi din aruncări greşite) sunt separate prin magnet şi valorificate. la 70 °C. 35°C) . 50% din greutate masă uscată.4.000 t de deşeu biologic. o oră. Tip de metodă: metodă uscată. mezofilă Instalaţia BTA din Helsingør (Danemarca) are un debit anual de 20.

conţinutul reactorului este recirculat. Funcţionarea se realizează continuu. Materialul introdus are un conţinut de masă uscată de cca. Fermentare Procesul de fermentare cu o singură treaptă se realizează într-un reactor vertical la cca. 23.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 38 • • refuz de ciur > 40 mm (cca. condiţionat şi „injectat“.4. cu apa încălzită din proces şi substanţa fermentată. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . este introdus în reactor.000 t de deşeu biologic. Tratarea anaerobă are loc timp de 15-20 de zile în recipiente pentru fermentare. 55°C. deşeul biologic este mărunţit în bucăţi de maximum 30 mm. Fermentare Materialul de input este. Pretratare Materialele străine (metale. pentru un debit mai mare. 30−40% din greutate. material care trece prin ciur < 40 mm (ca fracţiune organică fină. 30% din greutate substanţă uscată. iar. Compostul este comercializat în agricultură. Tip de metodă: metodă uscată. Posttratare a resturilor din fermentaţie Resturile sunt deshidratate până la cca. Apoi.3. 50% din greutate masă uscată. cu cca.) sunt separate cu ajutorul unui magnet. Staţiile construite ulterior la Bachenbulach/Zürich (Elveţia) şi Kempten (Germania) sunt alcătuite asemănător tehnico-metodologic. Procesul de fermentare într-o singură etapă se realizează întrun reactor orizontal la 55°C şi funcţionare continuă.3. termofilă. cu malaxor mecanic Instalaţia KOMPOGAS din Rümlang (Elveţia) are un debit anual de cca. Durata postfermentării este de 5−10 zile. pentru omogenizare. cu o singură etapă. 20% din greutate sunt duse la deponie) . Compostul obţinut se comercializează. pentru fermentare). 50% din greutate masă uscată. baterii etc. Materialul. Posttratare a resturilor din fermentaţie Resturile sunt deshidratate până la cca. Durata postfermentării este de 5−6 zile. O parte din materialul fermentat este recirculată.5. 5.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful