PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR

1

23. 23.1.

PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR Valorificarea materialelor refolosibile colectate selectiv

Materialele valorificabile colectate selectiv sunt supuse mai întâi valorificării materiale. La valorificarea materială nu se produce o modificare fizica. Deşeul separat, pe cât posibil pe sortimente pure, este supus unui proces de prelucrare mecanică, pentru a fi transformat din nou într-un produs din acelaşi material. Fracţiunile de deşeu care pot fi valorificate material sunt : ! sticla; ! metalele feroase; ! metalele neferoase; ! materiale plastice; ! substanţe minerale. Pentru obţinerea materialelor din deseu (sticlă, plastic, substanţe minerale) cu o calitate adecvată valorificării materiale (puritatea sortimentelor), trebuie neapărat să se realizeze o colectare selectivă a acestor deşeuri. O separare ulterioară din gunoiul amestecat se poate face numai cu eforturi mari şi conduce în general la un rezultat nerentabil. La valorificarea materiilor prime din fracţiunea de deşeu plastic se produce mai intai transformarea chimică a materialului de bază petrochimic, din care se pot obţine ulterior noi produse din plastic. In acest caz, materialele nu trebuie să fie sortate pe sortimente pure, iar micile impurităţi care se mai intalnesc nu sunt un motiv de excludere a materialului de la utilizare. La valorificarea materială a deşeurilor, sarcina întreprinderilor publice şi private de gospodărire a deşeurilor începe cu colectarea şi se termină cu predarea deşeurilor, prelucrate corespunzător sau împachetate (în funcţie de tipul de deşeu şi destinaţia utilizării), către unităţile de producţie, respectiv întreprinderile industriale prelucrătoare.

Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale

PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR

2

Fig. 23 − 1: Deşeuri din ambalaje (cartonaje, tablă de oţel, folii de plastic) în stadiu comercializabil 23.1.1. Valorificarea hârtiei şi a cartonului

După colectarea fracţiunii HCC în containere depozit, în alte recipiente sau sub formă de baloturi, se realizează confecţionarea formelor optime în vederea transportului. Cu ajutorul unei prese pentru baloturi, materia primă secundară este predată mai departe (de ex. baloturi 1.100 x 1.100 x 1.400 mm), unui întreprinzător specializat de reciclare şi transport sau direct la întreprinderea de valorificare a deşeurilor. In instalaţiile industriei prelucrătoare se realizează următorii paşi de prelucrare :

Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale

PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR

3

Fig. 23 − 2: Presă pentru baloturi pentru hârtie veche, carton şi cartonaje 23.1.2. Valorificarea sticlei

Pe lângă tehnicile colectării şi transportului, la reciclarea sticlei mai există puţine cerinţe (în privinţa tehnicii metodologice) impuse întreprinderii de gospodărire a deşeurilor . Astfel, la colectarea în containere depozit, acestea sunt golite în vehicule de colectare, iar sticla este predată direct industriei prelucrătoare. La colectarea în recipiente de 1,1 mc sau în pubele mari de 240 l, acestea sunt golite de obicei de un vehicul cu încărcare spate si cu umplere corespunzătoare. Mai nou, se folosesc şi autoîncărcătoare cu basculare peste cap pentru sistemele de colectare a sticlei vechi în aceste recipiente. Aceste vehicule sunt dotate cu recipiente de schimb, care pot fi containere cu mai multe compartimente pentru diferitele culori ale sticlei. Containerele de schimb pot fi încărcate într-un alt camion şi transportate direct la beneficiarul lor. Astfel se renunţă la un proces de reîncărcare întrun buncăr, care duce adesea la impurificarea sticlei vechi. In industria prelucrătoare se realizează umătorii paşi de prelucrare.

Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale

• bateriile şi acumulatorii mici. deşeurile din metale neferoase sunt colectate în principal de întreprinderi specializate de reciclare – din industrie şi de unităţile de producţie. Valorificarea materialelor plastice La valorificarea materialelor plastice colectate selectiv. Valorificarea metalelor care nu contin fier Pentru valorificare. Cutiile de băuturi din tablă albă sunt colectate în containere cu mai multe compartimente. trebuie anihilate in special pericolele asupra mediului din vecinătatea întreprinderii de valorificare. • eventual mărunţirea părţilor de fier vechi.3. La valorificarea vehiculelor vechi. • separarea fierului vechi de alte componente ale produselor (de ex. care sunt apoi golite.5. Procedura tehnica este exact ca la metalele feroase (tabla albă) si se realizeaza numai în proporţie redusă de catre întreprinderile de management al deşeurilor. iar produsele de răcire conţin. La colectarea comună a cutiilor pentru băuturi cu aalte deseuri. separarea tablei albe (metal feros) de aluminiu (metal neferos) se poate face cu ajutorul magneţilor. pe primul loc se situeaza polistiren. în buncăre şi de aici reîncărcate în containere de transport. din metalele neferoase sunt colectate selectiv (aproape exclusiv) urmatoarele: • ambalajele din aluminiu. Transportul către oţelării se realizează de obicei pe calea ferata. de obicei. În cursul separării materialelor valorificabile din deşeul menajer. Astfel.1. cu precădere PET-uri.1.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 4 23. 23. La comercializare. uleiurile de motor şi pentru angrenaje scurse reprezintă un pericol pentru apa freatică. clorfluorocarboni .responsabili de deteriorarea stratului de ozon si deci dăunătoare climei. foliile de ambalaje şi resturi de Producătorul de gunoi menajer (consumatorii) furnizează în domeniul materialelor plastice mai ales ambalaje de la băuturi. 23. când vorbim despre aparate mai vechi. Valorificarea fierului vechi Sarcinile întreprinderilor de reciclare privind valorificarea metalelor feroase constau în: • colectarea lor dindeseuri.1. un procent insemnat de deşeuri provine din producţia de ferestre. uşi şi mobile. la demontarea autovehiculelor vechi) . Recipientele Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . • confecţionarea formei pentru transport (cu presa pentru fierul vechi).4.

1. colectate cum s-a prezentat în capitolul 20. iar „brikett“-urile de PET presate.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 5 de băuturi din PET formează în Europa o mare parte a gunoiului menajer. Fig. Amestecurile de materiale valorificabile. Din acest motiv. Italia) a început colectarea separată pe sortimente a recipientelor din PET. sunt disponibile instalaţii pentru: • perforarea recipientelor din PET. În cursul valorificării. respectiv firmele de reciclare. sunt formate din deşeuri de: Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . • presarea PET-urilor în aşa-numitele „brikett-uri“ sau baloturi. 23 − 3: Recipiente de băuturi din PET. Baloturile pot fi transportate cu camioane. In acest sens. au sarcina de a pregăti ambalajele PET pentru transportul către întreprinderile prelucrătoare. presat în baloturi.6. se pot transporta analog materialelor în vrac. în sistemul DSD din Germania pentru deşeuri din ambalaje) o parte din efortul colectării (efectuat de producătorul de deşeu) este transferată instalaţiilor de sortare automatizate. gata de transport 23. in diferite ţări (de ex. Valorificarea materialelor amestecate La colectarea amestecurilor de materiale valorificabile (de ex. întreprinderile de management al deşeurilor.

1. Ambalaje vacuum.1. Separarea metalelor Operatia de separare se face cu ajutorul unor magneţi situaţi pe margine. Separarea materialelor plastice 23. Bidoane. Instalaţiile de separare automate sunt construite special pentru: 23.2.6. prin tehnica inducţiei (prin intermediul unui separator cu curent turbionar). la fel ca si bucăţile de hârtie care sunt separate astfel. Separarea materialelor uşoare Fracţiunile de plastic uşoare (folii. Folii. care colectează metalele feroase (cutii din tablă albă. Ambalaje.2.1.6. Ambalaje pentru îngheţare. Cutii de ambalaj din aluminiu.1. capace de tablă) din fluxul de amestecuri de materiale valorificabile mărunţite. Bacsuri de băuturi.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 6 Plastic • • • • Metal • • • • • • Cutii de ambalaj şi capace din tablă albă. Aluminiul. La utilizarea unui sac de materiale valorificabile în sistemul de colectare.6. ca metal neferos poate fi selecţionat de asemenea automat din amestec. Pahare. polistiren şi material spongios) pot fi separate din amestecul de materiale valorificabile prin vânturare. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . pentru deschiderea sacilor de materiale valorificabile este necesar un dispozitiv mecanic (scarificator pentru saci). Alte metale (bucăţi mici). Materiale mixte Separarea amestecului de materiale valorificabile se realizează în staţii de sortare ale întreprinderilor de reciclare specializate.1. 23.

1. 23. 23. există posibilitatea unei utilizări pentru producţia plăcilor de şpan aglomerat.1. policlorura de vinil (PVC) şi polietilena tereftalică (PET).6. Pentru România este recomandabilă o reutilizare a resturilor de lemn. In acest mod se poate renunţa la sortarea manuală.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 7 23. In plus agregatele de sortare optică facilitează recunoaşterea obiectelor individuale în funcţie de proprietăţile lor optice (formă. Obiectul din plastic este analizat de un detector IR direct de pe banda transportoare. printr-un procedeu cu jet de aer sub presiune. astfel obţinute. valorificabile la lucrările de construcţie şi demolare (CEE-număr 170101 ÷ 170104). De asemenea. Valorificarea materialelor lemnoase din construcţie Deşeurile lemnoase se obţin îndeosebi în lucrările de demolări de clădiri. Dacă substanţele dăunătoare sunt absente. Valorificarea substanţelor minerale In deşeul din localităţi se află si substanţe minerale.9.1.3. metoda de măsurare prin reflexia razelor infraroşii. operatie care se poate realiza numai în cadrul unui proces special. transparenţă).7. tehnică ce se potriveşte cel mai bine separării PVC-ului şi polistirenului (PS).1.6. Lemnul din construcţii poate fi valorificat termic sau material .1. Recunoaşterea tipurilor de materiale plastice Pentru recunoaşterea tipurilor de materiale plastice a aparut. 23. materialele plastice sunt sortate în funcţie de densitatea lor. acoperită cu o folie de plastic sau metal. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . pot fi supuse în final valorificării materiale. Astfel de învelişuri ale materialelor pot fi separate numai prin tratare chimică. fac parte polietilena (PE). Determinarea componentelor materialelor mixte Materialele mixte conţin deseori o componentă semnificativa de carton. relevantă este o eventuală pretratare a lemnului de construcţii cu produse de protecţie. Separarea cu ajutorul forţei de gravitaţie Prin acest procedeu. hârtia poate fi separată de alte materiale din ambalaje intrun pulper (rezervor cu malaxor). obiectul este transferat de banda transportoare într-un recipient. culoare. în instalaţii din industria hârtiei sau a metalelor. Dintre tipurile de materiale plastice usor de recunoscut prin acest procedeu. in centrifuge de sortare. deoarece piaţa materialelor lemnoase oferă suficiente cantitati. In decizia de alegere a caii de valorificare. de putin timp.2. Fracţiunile de plastic pure. 23.8. extrem de costisitoare. În funcţie de tipul de plastic.2. Un mod de primire şi predare a masei lemnoase utilizabile poate fi implementat în cadrul unui concept de gospodărire a deşeurilor.

Tehnica mecanică de tratare. iar foliile din plastic cernute. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . poate precede sau completa urmatoarele metode: • tratarea mecanico-biologică a deşeului rezidual la tratarea deşeului mixt în vederea stabilizării acestuia (tratarea mecanico−biologică a deşeului = TMB) pot fi separate în prealabil materiale − valorificabile. dar o valorificare rentabilă a resturilor de sticlă din deşeul amestecat nu este încă posibilă. în vânturătoare. trebuie indepartate prin depozitare finala. la pretratarea anaerobă a deşeurilor.2. Separarea fierului din deşeurile mixte Deşeul mixt mărunţit în prealabil este dus cu ajutorul unui transportor mobil cu bandă sub un magnet. metalele trebuie sa fie separate. pentru contrucţii de drenaj). Separarea sticlei din deşeurile mixte La tratarea anaerobă a deşeurilor.2. 23. separarea metalelor sau a altor materiale valorificabile. • tratarea termică a deşeurilor la prelucrarea deşeului rezidual. resturile de sticlă din deşeul mixt pot fi extrase ca aşa-numita „fracţiune a materialelor grele“. care permite de ex. Separarea materialelor plastice din deşeurile mixte La pretratarea biologico-mecanică a deşeurilor. unde metalele feroase sunt atrase magnetic şi transferate întrun container. • tratarea biologică a deşeului verde şi a celui biologic pungile de plastic constituie impurităţile din deşeul biologic. 23. Obţinerea de substanţe refolosibile din deşeurile mixte Materialele valorificabile din deşeul mixt pot fi separate în cadrul pretratării deşeului.1. materialele plutitoare din plastic pot fi separate prin procedeul umed. înainte de îndepărtare.3. 23. De asemenea.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 8 Molozul din beton şi ţiglă poate fi prelucrat in instalaţii de concasare. până la amestecuri minerale pentru lucrările stradale (ca straturi portant şi de protecţie împotriva îngheţului).2. înainte de pretratarea termică sau valorificare.2. 23. care pot fi rar valorificate rentabil. trebuie să se facă o sortare prealabila intr-o staţie de cernere. foliile de plastic sunt « suflate » din deşeul mixt. Pentru obţinerea de material cu o granulometrie adecvata (de ex.2.

care in final pot fi astfel transformate în gaz de sinteză şi metanol.2. În cursul valorificării materiale. palisade pentru grădini. • lemn de construcţii. Valorificarea materialelor plastice mixte Materialele plastice mixte colectate separat pot fi utilizate ca materie primă – agent reducător la producţia de fier brut. sub influenţa căldurii şi a aerului. pietriş. plasticul mixt este redus la un produs intermediar şi transformat apoi in olefină (hidrocarbura). Acestea (beton.2. piloni pentru zidurile de protecţie fonică).PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 9 23. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . în multe zone se pot obţine pietriş şi nisip foarte ieftin. Prin piroliză.4. • metale. Substanţele refolosibile provenite din incinerarea deşeurilor La anumite procese ale incinerării rezultă zguri în care au ajuns si metale din deşeul mixt. materialul organic poate fi descompus. Prin folosirea plasticului. care ar putea fi valorificate. frize) sunt sparte şi cernute. Cea mai mare parte este reprezentată de substanţele minerale. aglomeratele plastice mărunţite pot fi utilizate la obţinerea de produse din beton sau înlocuitori ai lemnului (stâlpi. pe cât este posibil. iar amestecurile de minerale obţinute sunt comercializate. ţiglă.2. catenele lungi moleculare sunt rupte şi descompuse în fragmente moleculare mai mici. • substanţe minerale. 23. În România. păcura utilizata in prezent poate fi înlocuită în raport de 1:1. nimic nu împiedică insa depozitarea molozului la deponii speciale.6. Fracţiunile obţinute in acest caz sunt: • resturi de plastic (în principal folie) . La piroliza materialelor plastice. Reciclarea deşeurilor mixte de pe şantiere Exista intreprinderi de salubrizare foarte specializate care preiau deşeurile mixte de pe şantiere si le supun unei valorificări.5. astfel încât comercializarea substanţelor minerale ca amestec reciclat este putin probabila. Într-un alt procedeu de valorificare a materiilor prime (procedeul BASF). Deoarece este vorba despre un material inert. 23.

produse din materiale plastice mixte. sunt urmărite concepte. vânturare etc. Determinarea completă a componentelor deseurilor mixte La anumite procedee de tratare ale deşeului mixt. Tratare mecanică integrală Tratarea mecanică integrală sau separarea intensivă reprezintă un procedeu de tratare a deşeurilor cu ajutorul căruia gunoiul menajer şi deşeurile amestecate din unităţi de producţie pot fi prelucrate şi valorificate în diferite sectoare ale industriei separat după fracţiuni. deşeul este uscat şi cernut în diferite granulaţii. • separare mecanica a metalelor neferoase. oţel (agent reducător pentru procesele din furnale). În final. prin cernere.3. plăci decapate întărite cu fibre. composturi. Fracţiunile materiale astfel obţinute sunt uscate. In funcţie de puritatea sortimentelor şi de cerintele pieţei.). la rândul ei.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 10 23. Fracţiunea grea. produse din metale feroase. 23. dupa care prin vânturare se separă din nou deşeul. afânate. nu joacă nici un rol. prin curent turbionar. în care separearea mecanică a fracţiunilor de deşeuri. iar deşeul ramas este trecut prin maşini de mărunţire şi cernere şi adus la o granulaţie unitară. care pot fi : • mărunţire. substanţe minerale. fracţiunile pot fi valorificate. Important este aici să se determine mecanic componentele deşeului şi să fie separat de la inceput în componentele sale de bază. Deşeul din localităţi poate fi separat în fractiuni principale prin metode tehnice succesive. plastic sau organice. se separă în fracţiuni de metal neferos. depozitate şi dezodorizate şi igienizate prin tratări speciale. metalul feros se separă magnetic. numite « paşi de prelucrare ».1. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . existănd posibilităţi de utilizare ca materii prime secundare pentru producţia de : • • • • • • • cartonaje şi hârtii de calitate inferioară . • uscare. • separare a altor fractiuni (electrostatică. pot fi În primul pas de prelucrare. ca procese primare şi de start. în fracţiuni cu greutate specifică diferită (fracţiuni uşoare şi grele).3. materiale şi părţi minerale de construcţie . • sortare după granulaţie.

Mai întâi se formează monoxidul de carbon (CO). La formarea monoxidului de carbon se eliberează relativ puţină căldură. Prin aplicarea acestui proces natural in instalaţii tehnologice si cu ajutorul tehnicilor moderne.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 11 • combustibili înlocuitori. iar rămăşiţele solide (cocs de piroliză) pot fi valorificate material.1.3. Acestea sunt specificate la utilizarea in proceselor industriale avand un grad de omogenitate si puritate mare. • metal neferos.8 până la10.2. • material plastic. lemnul şi materialele plastice. un proces pirolitic. se transforma în produse solide şi gazoase. • organice (granulat).3. are loc de asemenea. care conţin iniţial mai multe materiale. • materiale inerte. sunt separate materialele organice. se poate realiza o separare a materialului măcinat pe fracţiuni. Gazul reultat poate fi valorificat energetic. 23. această energie este consumată. macinarea deşeului amestecat se realizează până la o mărime a granulei de 0. Datorită anumitor proprietăţi ale materiilor prime. In acest caz. La procedeele „Orfa“. în cuptoare cu cărbune. ia naştere un procedeu utilizabil şi la tratarea deşeurilor. • praf. Astfel. iar materialul este prelucrat ca o materie primă. dar poate fi acoperit prin utilizarea combustibilului inlocuitor produs printr-un proces de valorificare. La transformarea termica a lemnului în cărbuni.2. dioxidul de carbon (CO2). procesul prin care s-au format petrolul şi cărbunii constituie un proces de piroliza. 23. ca hârtia. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . care la temperatură mare şi aport limitat de oxigen.0 mm. în a doua etapă de oxidare. se obţin de fracţiuni granulate având preponderent componente de : • metal feros. deoarece în CO încă mai este disponibilă o mare parte din energia chimică. Piroliza deşeului In natură. Procese de gazeificare a substanţelor solide cu conţinut de carbon Oxidarea completă a compusilor carbonului în dioxid de carbon (CO2) este un proces derulat în mai multe etape. • fibre de diferite mărimi (fracţiune organiscă fină) . De-abia în a doua etapă (la formarea CO2). iar apoi. Necesarul de energie este mare pentru uscarea materialelor.

Piroliza în valorificarea deşeurilor La utilizarea pirolizei in procesul de valorificare a deşeurilor. Cu ajutorul pirolizei se poate descompune deşeul din materiale plastice (care nu este separat pe sortimente pure). Aplicarea pirolizei la deşeul mixt. fie ca părţi metalice ce pot fi cernute din cocsul de piroliză. adica sub forma de adaos inert la materialele de construcţii. aerul sau hidrogenul. se introduce exact atâta oxigen cât este necesar pentru formarea CO. compoziţia şi deci şi conţinutul de energie al gazului sunt importante. oxigenul.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 12 Acest mecanism si succesiune de reacţii pot fi utilizate la tratarea materialelor reziduale cu conţinut în carbon. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . uleiuri şi gaze. la fabricarea ţiglei). O tehnologie eficientă o reprezintă producerea curentului electric utilizand un motor pe gaz şi un generator. fie în formă mărunţită. o parte a materialului solid cu continut de carbon este transformat în gaz util.2. Material solid cu conţinut în carbon Gaz (CO) material inert (cocs de piroliză) agent de gazeificare Pentru alegerea agentului şi temperaturii de gazeificare. în procesul de gazeificare. Aici se ia în considerare mecanismul dat mai sus şi. deci la anumite deşeuri. Gazul format poate fi utilizat energetic. ca adaos la materialele de construcţii (de ex. 23. căldura rezultată putand fi de asemenea folosită. cu un conţinut mare de material plastic şi alte materiale organice este exemplificata la procesul de conversie Noell (vezi Capitolul 25).3. aburul.2. Ca agenţi de gazeificare se pot utiliza printre altele. prin procedee chimice. Continuarea tratării cocsului de piroliză fără partea de metal este posibilă. Aceste componente se pot utiliza la fel ca şi produsele din piroliză. în substanţele de bază. caz in care se produce o separare a cocsulul în gaz de sinteză cu un conţinut mare de CO şi zgură vitroasă sau cristalină. Cocsul de piroliză poate fi valorificat pe diferite căi.

În Aalen/Germania funcţionează din 1998 o astfel de instalaţie de piroliză pentru prelucrarea a 24. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . si deoarece transformarea materialelor de către microorganisme este proporţională cu suprafaţa specifică (şi nu cu masa) rezultă un randament de descompunere foarte mare pe care-l realizeaza aceste organisme. procedeele se împart în procedee aerobe (compostare) şi procedee anaerobe (fermentare). In mare. dar exista si combinaţii ale acestor procedee de bază. Un alt element de performanţă a microorganismelor este faptul că pot descompune diferite substanţe şi sunt adaptabile în scurt timp la condiţii de mediu schimbatoare. Întrucat in structura materială a acestor deşeuri se constată diferenţe semnificative. în principal. 23.4.1. Prin reintroducerea fractiunilor reziduale organice colectate separat. Se pot valorifica biologic. fără a fi necesar nici-un aport energetic.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 13 unde. Deoarece bacteriile nu sunt supuse proceselor de metabolism fixe.4. Prin faptul că sunt mici (bacterii ~ 1/1000 mm) raportul suprafaţa/volum este foarte mare. textile din fibre naturale. procedeele şi tehnicile trebuie adaptate fiecarui tip de deseu. au capacitatea să descompună toate substanţele organice naturale şi o mare parte din compusii organici artificiali.1. Condiţiile pentru tratarea biologică a deşeurilor organice Condiţiile biologice şi biochimice în procesele / procedeele aerobe Descompunerea biomasei de origine vegetală sau animală se realizează în natură prin organiseme unicelulare (microorganisme). Procedee biologice de valorificare a substanţelor din deşeuri In cadrul conceptelor integrate de gospodărire a deşeurilor. se poate obţine o uşurare evidentă a deponiilor pentru deşeul din localităţi. respectiv ciupercile şi bacteriile. deşeuri vegetale din grădini. pe lângă valorificarea termică.1. aceste procedee pot reprezenta o componentă importantă. Este vorba despre grupele principale descompunatoare. Substanţele care pot fi descompuse de microorganisme sunt specifice majorităţii tipurilor de deşeu din localităţi. în circuitul substanţelor. iar fracţiunea termic valorificabilă este optimizată în ceea ce priveşte compoziţia şi puterea ei calorică. celuloză . 23. respectiv: • • • deşeuri din producţia de alimente şi din pregătirea mâncărurilor . parcuri etc . carton.4.000 t de gunoi menajer. deşeuri organice din gospodării ca şi resturi de plante de origini diverse. deşeuri din hârtie. ci dispun de o mare adaptabilitate. De asemenea. trebuie amintit si procedeul PKA. se realizează şi o valorificare materială a gazului de sinteză. la care cocsul de piroliză se introduce într-un reactor de topire obţinandu-se gaz de sinteză şi material solid granulat vitros. 23.

Celuloza este un polimer format din molecule de glucoză. în principal de ciuperci şi în mediu bazic (pH > 7) de bacterii. Ca hidrat de carbon. în procesul de compostare. Descompunerea celulozei şi chitinei Substanţa vegetală. În condiţii aerobe. proces care este relativ insensibil la modificările pH-ului şi la temperaturile ridicate din compost. aşa-numitele hexoze. nitrificare/denitrificare. . deşeuri de la abatoare. este formată în proporţie de 40−70% din celuloză. Descompunerea ligninei Formarea ligninei. celuloza este descompusă de ciuperci şi bacterii specializate. Descompunerea xilanului Xilanul este de asemenea o componentă principală a substanţei vegetale. amonificare/nitrificare. 18−30% din masa uscată a substanţei vegetale constă în lignina şi reprezintă Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Cele mai importante procese biologice şi biomecanice de descompunere şi transformare. Celuloza este o componentă esenţială a pereţilor celulari ai plantelor inferioare sau superioare şi contribuie decisiv la rezistenta ei şi la permeabilitatea pentru apă. iar lemnul de foioase 20−25%. Chitina este o substanta formata din molecule de acetilglucosamin-N. descompunerea xilanului este un proces care se realizează mai uşor decât descompunerea celulozei şi de către un număr mai mare de tipuri de microorganisme. deşeuri din lemn. formarea metanului. prin efectele ei. până la 30% xilan. excremente. descompunerea ligninei. Paiele conţin de ex. Acţionează ca material de depozitare şi de susţinere al plantelor. ce caracterizeaza procedeele aerob-microbiene de tratare a deşeurilor. Xilan-ul este descompus în mediu acid. este numită şi „lemnificarea“ substanţei vegetale. pentoze şi acizi. sunt: • • • • • • • descompunerea celulozei şi chitinei.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 14 • • • fecale. descompunerea xilanului. xilanul este format din hexoze. care sunt structurate asemănător celulozei si reprezinta o componentă esenţială a pereţilor celulari ai ciupercilor. formarea humusului. Pe ansamblu.

Substanţa organică se denaturează. azotul liber este legat şi îmbogăţeste materialul nou format. este disponibila o mare diversitate materială. deoarece aceasta condiţie nu mai este îndeplinita. Formarea humusului O dată cu descompunerea ligninei începe formarea substanţelor humice.5.5 şi 8. realizată prin procese metabolice oxidative. respectiv substanţe uşor valorificabile. la conifere. care degradaţi (mineralizaţi) sunt în continuare prelucraţi si devin componente de bază ale descompunerii biomasei. De asemenea la începutul procesului de compostare. Prin descompunerea proteinelor. este alcoolul coniferil. Optim pentru descompunerea ligniei.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 15 partea lemnoasă a unei plante. iar la ierburi – alcoolul cumar. la care unitatea de bază este diferita de la planta la planta. este intervalul de temperatură 45°C−50°C. Prin reacţii enzimatice şi chimice. formarea metanului nu se mai realizează. prin amonificare se formează proteine. Aceasta reprezintă o poluare a mediului şi are ca urmare o pierdere de azot a îngrăşământului format din compost. valorificate de microorganisme pentru aprovizionarea cu azot. Ammonificarea Amonificarea este un proces de bază în descompunerea biomasei respectiv în metabolismul microorganismelor. la valori ale pH-ului >7 amoniacul se poate degaja. Motivul este că în timpul intervenţeiei microbiene asupra structurii ligninei sunt stimulate şi reacţii chimice. Cantitatea de azot mineral (aici NH4-N) din materialul în fermentaţie poate deveni problematic. Formarea metanului este facilitată de o temperatură între 40°C şi 60°C si o valoare a pH-ului între 6. Nitrificare / Denitrificare Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Prin formarea humusului. iar din componentele materialului de fermentaţie se formează humusul. Acestea duc la polimerizarea moleculelor rupte la descompunerea ligninei şi la alte produse metabolice microbiene. Formarea metanului Bacteriile metanogene există exclusiv în mediu anaerob. Descompunerea efectivă a ligninei se realizează foarte lent si numai de catre tipuri specializate de ciuperci in conditii de mediu extrem de variabile.alcoolul sinapinal. sunt pusi la dispoziţie aminoacizi. din aceşti monomeri se formează lignina polimerică. formate din molecule simple ce se pot descompune usor. De exemplu. La începutul procesului de fermentaţie. în timpul descompunerii ligninei. deoarece in anumite conditii. In compostul finit. La introducerea oxigenului ele dispar imediat. Lignina constă din molecule de compusi aromatice legate tridimensional. la foioase .

îşi obtin necesarul de oxigen din NO2/NO3 folosindu-l ca agent oxidant pentru descompunerea legăturilor organice. ca urmare a procesului reducere. nu însă şi la temperaturi >40% în instalaţii închise. Formarea nitratului se realizează mai ales în zonele de margine ale grămezilor de gunoi din spaţiile deschise. substanţa organică este descompusă după următoarea ecuaţie chimică: Cn Ha Ob + (n x a/4 − b/2) H2O → (n/2 − a/8 + b/4) CO2 + (n/2 + a/8 − b/4) CH4 Din punct de vedere biochimic. amoniacul este oxidat la nitrit (NO2). microorganismele iniţial aerobe.2. se descompune substanţa organică într-un recipient închis (reactor). performanţa nitrificării fiind influentata de schimbările temperaturii şi ale valorilor pH-ului. Bacteriile nitrificatoare (nitrificanţi) necesită un mediu aerob. anaerobe Condiţiile biologice şi biochimice în procesele procedeele Mecanismul de reacţie La fermentaţie (un proces anaerob care se produce în absenţa oxigenului din aer). deoarece O2 ca acceptor de electroni nu este disponibil. puse în condiţii anaerobe.1. în zona grămezilor cu concentraţii mari de mitrat se realizează condiţii anaerobe. si se realizeaza mai puter nic la valori ale pH-ului ~ 7 şi la temperaturi de aproape 30 °C. Carbonul redus se combină apoi cu hidrogenul (CH4).4. Denitrificarea apare în compost dacă. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . In condiţii anaerobe. iar. Procesul este puţin sensibil la mediu. prin oxidarea carbonului legat organic (CnHaOb) pana la CO2. Ca produse de descompunere se obţin gazul metan (CH4) şi dioxidul de carbon (CO2). 23. protooxidul de azot (N2O) şi azot elementar (N2. Iau naştere. O parte a carbonului legat organic trebuie să accepte electroni eliberaţi în procesul de oxidare. Concentraţiile mari de azot mineralizat prezente în procesul de compostare pot conduce la poluări ale apei freatice.). formându-se gazul metan. în a doua etapă se realizează oxidarea la nitrat (NO3). La denitrificare. microorganismele regenerează purtătorii de energie în cadrul metabolismului lor. prin spălarea nitraţilor de catre apele de precipitatii. într-o prima etapă.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 16 În procesul de nitrificare.

Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .4. La utilizarea biogazului în motoare pe gaz. Aceste organisme necesită conditii de mediu constante şi o mare stabilitate de proces. cantitatea de energie a microorganismelor pe unitatea cantitativă este relativ redusă.. Dotarea tehnică a staţiilor de tratare biologică a deşeurilor Inainte de tratarea biologică propriu-zisă. care trebuie realizate printr-un efort tehnologic corespunzător.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 17 În general. compoziţia deşeurilor organice influenţează raportul CH4/CO2. de asemenea. este descrisă în continuare. un gaz cu un conţinut ridicat de energie cum este CH4. în special conţinutul de amoniac (NH3) şi hidrogen sulfurat (H2S). In procesul anaerob. În etapele succesive de descompunere. Totuşi. Dotarea tehnică. 23. Compoziţia biogazului Gazele formate în procesul de fermentaţie. Motivul este că se obţine ca produs metabolic. cu cât este mai mare partea unor proteine şi grăsimi bogate în carbon. sunt supuse unei prelucrări atat de ansamblu cat şi de detaliu. metanul şi dioxidul de carbon. Impurităţile care pot dăuna procesului tehnologic sunt indepartate. La descompunerea anaerobă a hidraţilor de carbon. Pentru acoperirea necesarului lor de energie. aceste gaze. CO2 extras din biogaz este precipitat sub formă de carbonat. dacă se doreşte obţinerea unei cantităţi mari de gaz. Soluţiile influenţează în continuare compoziţia biogazului. Conţinutul de sulf şi azot în deşeul fermentat influenţează cantitatea urmelor de gaze din biogaz. Pe de-o parte. cât şi la un consum de apă pentru a acoperi necesarul de hidrogen (H2) în vederea formării CH4. In general. se utilizeaza următoarele instalaţii şi aparate: • instalaţii de transport. • instalaţii de cernere. deşeurile organice. organismele trebuie să aibă o rata mare de descompunere. Acest raport poate avansa până la CH4/CO2 ≅ 2/1. nu este în mod normal necesară epurarea gazelor.1. influenţat de diferiţi factori. foarte corozive şi inhibitoare ale fermentaţiei. descompunerea anaerobă a substanţei organice trebuie considerată ca fiind un proces metabolic complicat. utilizată independent de procesul propriu-zis al tratării biologice a deseurilor.3. dependent de compoziţia deşeurilor. O astfel de compoziţie a deşeurilor duce atât la o producţie mai mică de CO2. se formează biogaz cu o compoziţie de CH4/CO2 = 1/1. grupuri de organisme specializate sunt active – dacă dispun de un echipament enzimatic suficient. • maşini de mărunţire. este caracteristică pentru procesul de fermentaţie. se gasesc într-un anumit raport cantitativ. Gradul de producere a procesului de precipitare este. se obţin în cantitate foarte mică la fermentaţia deşeurilor biologice « normale ». Această performanţă (de descompunere crescută).

Aceste cerinţe sunt respectate cerintele privind : • • • • 23. aparate de răsturnare a grămezilor. livrările de material fără impurităţi (puţine devieri) . o prelungire a durabilitatii instalaţiilor primare de salubrizare. Folosirea unui procedeu de fermentaţie nu necesită de obicei utilizarea agregatelor furnizate de un anumit producător. cantitatea livrată şi performanţa în îndeplinirea sarcinilor . 5. Timpul de funcţionare. activitatile de întreţinere şi curăţare . se poate atinge. construcţia simplă şi execuţia constantă. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . instalaţii de epurare a aerului rezidual . separator al materialelor dure. pulpere/rezervoare cu malaxor. separatoare pentru metale neferoase. Totuşi. orarul zilnic de funcţionare ales şi deci randamnetul. cerinţele din tehnologia aleasa trebuie respectate cel putin la agregatele de prelucrare şi clasare. prin compostarea deşeurilor organice naturale. pe termen lung.5 h/zi.4. vânturătoare. trebuie să se asigure o bună adaptare la : • • • • consistenţa şi compoziţia deşeurilor. condiţiile de la faţa locului şi din împrejurimi (protecţie fonică etc. compostarea a devenit o componentă importantă a conceptelor de management integrat al deşeurilor.) . Compostarea În întreaga Europă. în cadrul functionarii unei instalaţii (măsurare). este stabilit de obicei la cca. constanţa fizica şi chimică a materialului supus tratarii biologice. deoarece nu exista strictete în privinţa cerinţelor impuse. De asemenea. buncăre de depozitare şi dozare.2. Dacă pot fi garantate. cântare. Agregatele de prelucrare sunt supuse unor standarde înalte din punct de vedere mecanic şi al calitatilor anticorosive.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 18 • • • • • • • • • separatoare cu magnet pentru metale feroase. sigurnaţa calităţii şi comercializarea produsului compost.

toate celelalte substanţe fiind prezente în cantitati diferite în procesul fermentaţii.4.1. Condiţii legate de material Microorganismele cultivate în tehnica aerobă de compostare sunt diverse şi puţin pretenţioase în privinţa materialelor pe care trebuie sa le descompuna (omogenitate a materialului de input).2. Pentru creşterea optimă a biomasei trebuie să existe disponibile într-un raport adecvat urmatoarele : • carbon.1. • azot. Tipul de organisme specializat pentru un proces de descompunere atinge maximul populaţional acolo unde materialul de descompus este compatibil cu procesele lor metabolice.4.1.1.2. • valoarea pH-ului.2. • disponibil de oxigen. 23. • substanţe nutritive de bază. • toate celelalte elemente active necesare. Cerinţe privind procesul de compostare Compostarea substanţei organice este metoda de tratare a deşeurilor care imită cel mai bine procesele din circuitul natural al carbonului. Procesele de bază ale transformării microbiene a substanţelor sunt descrise în Capitolul 23. 23.4. condiţiile procesului trebuie să fie adaptate cerinţelor microorganismelor. Aceasta înseamnă că. in condiţii de mediu cele mai potrivite. ci şi prin fermentaţia anaerobă sau alte procedee de descompunere.1. • urme de substanţe nutritive .1. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Degradarea naturală a legăturilor organice ale carbonului nu are loc însă numai în procesul aerob de compostare. • compoziţia chimica şi structura materialului.2. trebuie controlat şi eventual reglat raportul C:N. Pentru asigurarea condiţiilor de bază la transformarea microbiană a substanţelor. Condiţii biologice Purtătoare a procesului de tratare biologică prin compostare este biomasa microbiană (= masa microbilor) a caror dezvoltare este dependentă de : • temperatură. Biomasa descompune substanţa organică şi obţine astfel energie şi substanţa necesare pentru dezvoltarea propriei mase corporale.4. dacă procesul de compostare este realizat ca proces aerob de descompunere.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 19 23.

Procedeele de compostare oferite pe piaţă se deosebesc în − principal prin sistemul de fermentaţie. substanţe hrănitoare nu mai sunt la dispoziţie.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 20 În funcţie de disponibilitatea surselor de carbon şi azot şi de bimasa se formează cantitativ şi calitativ. Exista in ultimul timp procedeul fermentaţiei intensive. la care apar diferenţe considerabile de tehnica metodologică pentru controlarea proceselor de descompunere. iar cantitatea biomasei – de disponibilitatea substanţelor.1. microorganismele mor populaţii devin sursă de substanţe hrănitoare. 23− 5: Sistemul de bază ale unei instalaţii de compostare Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . livrare pregătirea materialului Sistem de compostare tehnologia fermentaţiei intensive tehnologia postfermentaţie prelucrare depozitare / distribuire Fig.2.3. de oferta de Dacă anumite selectiv şi alte Elementele principale ale desfăşurării procedeelor din instalaţiile de compostare sunt prezentate în Fig. Compoziţia depinde deci substanţe. 23. Condiţii metodologice si tehnice tipul acestora.4. 23−5.

colectat cu precădere din gospodării şi bucătării. sticlă. igienizarea) este dependentă considerabil de temperatura procesului. Prelucrare Prin procesul prelucrării trebuie să înţelegem mai întâi cernerea în funcţie de fracţiuni a produsului final. bucăţi de plastic) – prin vânturare. eventual şi după fermentaţie in funcţie de procedeu şi de tipul de material. De obicei se adaugă crengi mărunţite. cu ajutorul instalaţiilor cu magneţi. există şi impurităţi ajunse în materialul de compostat datorate distribuirii neglijente a fracţiunilor (aruncări greşite) din deşeul din localităţi. prin amestecare. cât şi cele metodologicotehnice ale procesului de compostare sunt optimizate. se obţine o compoziţie omogenă a materialelor. În acelaşi timp. Extragerea impurităţilor De obicei. care sunt separate în cursul pregătirii materialului. pietrele) balistic. adeseori structura materialului trebuie îmbunătăţită ulterior. Astfel. în cursul unui „finishing“ se separă materialele dure (de ex. iar materialele uşoare (de ex. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . iar obţinerea de date despre materialele organice este facilitată. intervalul optim de tempertaură şi timpul necesar proceselor microbiene de bază în cadrul compostării au fost puse faţă-n faţă de Grabbe (1996). obţinute în campaniile de tăiere a copacilor şi arbuştilor. se apelează şi la colectarea manuală. în timpul pregătirii materialelor. Metalul este deja sortat. pe lângă instalaţiile tehnice. Pe lângă clasarea în mare. În general. Este vorba despre bucăţi de plastic. atât condiţiile materiale. metal etc. Procesul de fermentaţie Condiţiile de mediu optime. Diferitele utilizări ale compostului necesită granulaţii în material adaptate destinaţiei finale. Dacă materialul de intrare este deşeu biologic. • extragerea substanţelor străine care deranjează procesul şi a fracţiunii cu granulaţie superioară (impurităţi). Operatiile parţiale sunt: • pregătirea deşeului biologic pentru procesul de fermentaţie . Atingerea obiectivelor procesului (de ex.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 21 Pregătirea materialelor Prin pregătirea materialelor. suprafaţa specifică a deşeului biologic şi deci suprafaţa de intervenţie a microorganismelor se măresc. În cursul pregătirii materialelor se realizează o mărunţire şi o defibrare a particulelor organice.

indiferent aerob pH. cf. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .5 nitrificare aerob pH 4 − 8 săpt.indiferent luni săpt. denitrifcare formarea metanului descompunerea celulozei anaerob pH. 23−6: Desfăşurarea procesului biologic la compostarea substanţelor reziduale biogene. Grabbe (1996) Observăm că descompunerea ligninei şi formarea humusului reprezintă factorii care determină durata necesară de fermentaţie.indiferent ore ore − ani descompunerea ligninei aerob pH.indiferent distribuirea eficienţei Fig. – luni formarea humusului legături de azot aerob pH.indiferent luni ore − zile Obiectivele procesului igienizare aerob + anaerob pH.indiferent aerob + anaerob pH.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 22 Transformări microbiene amonificare Condiţii de mediu aerob + anaerob pH-indiferent Condiţii de temperatură < 40 °C < 50 °C < 60 °C > 60 °C Timp necesar ore anaerob pH 6.indiferent ore − zile dezodorizare aerob pH.5 − 8.

rezultă capacitatea necesară echipamentelor de tratare şi depozitare. părţi vegetale.4. iarbă şi frunze) . • conceptul structurii de comercializare. la compoziţia meterialului de input de la instalaţia de compostare. Trebuie determinate următoarele: • estimarea cantităţii deşeurilor de tratat biologic. trebuie să fim atenţi ca o compoziţie prea omogenă a grămezii de compost să nu influenţeze negativ condiţiile de mediu. • conceptul de desfacere (plan de marketing) . • deşeuri din grădină (resturi de legume. • deşeuri agricole.2. gazon. paie tocate).2. În schimb. • pregătire a compostului şi depozitare. • deşeuri forestiere în cazuri speciale (coajă de copac.3. material de crengi şi tulpini trecut prin shredder. resturi de mâncare) . • deşeuri din parcuri (tăieturi din copaci şi arbuşti. • eventual nămol de la staţia de epurare (în procent mic de masă) . plante ornamentale. frunze) . deşeu verde din grădini şi deşeu biologic). • estimarea potenţialului de desfacere (inclusiv valorificare proprie) . Respectarea unor condiţii de mediu adecvate este totuşi esenţailă pentru activitatea lor.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 23 23. Deşeurile caracteristice în procesul de compostare Potrivite pentru procesul de tratare prin compostare sunt următoarele tipuri de deşeuri: • deşeu biologic din gospodării (deşeuri din bucătărie – de la pregătirea mâncărurilor.4. Corespunzător acestor cerinte. Astfel. Staţiile de compostare se împart în mai multe sectoare funcţionale: • pretratare. tăieturi din copaci şi arbuşti. • fermentare. Într-o grămadă omogenă de deşeu din gazon de ex. Echiparea şi funcţionarea staţiilor de compostare Înainte de echiparea unei staţii de compostare trebuie verificat dacă se poate asigura o valorificare continuă a compostului produs. aceste deşeuri pot fi compostate în totalitate prin microorganisme.2. În procesul de compostare. aerisirea grămezii de compost şi aprovizionarea microorganismelor cu oxigen sunt garantate cu un efort redus. într-un amestec bine structurat de deşeu verde (de ex. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . se poate obţine o aerisire bună numai prin răsturnări foarte dese. 23. Procesele de putrezire trebuie combătute.

încât subsolul şi suprafeţele învecinate să nu fie poluate. Pe lângă emisiile gazoase. • resturi de la cernere. Aici trebuie ţinut cont de oscilaţiile sezoniere. • resturi din sedimentarea apei de infiltraţii din compostare . Resturile din sedimentarea apei de infiltraţii din compostare pot fi introduse în procesul de compostare. • curăţarea maşinilor şi aparatelor. Apele trebuie utilizate cu precădere la udarea materialului. este recomandabil un sistem ghidabil şi orientabil. prin utilizare lui. Desfacerea lui. Staţiile de compostare trebuie racordate sistemului de alimentare cu apă. trebuie avute în mod special în vedere condiţiile de lucru pentru personal. pentru captarea şi tratarea aerului residual. prin straturi de asfalt). • asigurarea spaţiului social pentru angajaţi. spori de ciuperci). Dacă tratarea deşeurilor se face în hale închise. De aceea. Acoperişurile practicate pe aceste suprafete diminuează considerabil cantitatea de apă poluată. primirea. pe cât posibil. • apă de infiltraţii din compostare. Apa colectată trebuie astfel condusă şi îndepărtată. deoarece există nevoia de apă pentru : • optimizarea condiţiilor de mediu la fermentaţie (eventual udarea grămezilor de compost). Pentru optimizarea procesului de compostare şi minimizarea simultană a emisiilor gazoase (în principal mirosuri!). • asigurarea conditiilor pentru prevenirea unor eventuale incendii. Acelaşi lucru este valabil pentru capacitatea necesară de depozitare a produsukui compost obţinut. Pe suprafeţele de tratare. este de asemenea variabilă în funcţie de perioada de vegetaţie. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 24 Capacitatea echipamentelor din aceste sectoare trebuie astfel măsurată. O reţea de alimentare cu apă cu puncte de primire (hidranţi) în sectorul întreg al instalaţiilor este întemeiată. Alte rămăşiţe. tratarea biologică şi pregătirea trebuie să se realizeze în sistem închis. încât cantităţile obţinute să poată fi întotdeauna prelucrate. trebuie valorificate. miros şi gaze dăunătoare trebuie evitate. Poluările datorate concentraţiilor mari de microorganisme (de ex. • spălări ale apelor de ploaie. depozitare şi pregătire de la staţiile de compostare se obţine apă reziduală. se mai obţin la tratarea biologică a deşeurilor următoarele resturi: • resturi de la culegere. Aceste suprafeţe trebuie izolate conform legislaţiei apelor şi construcţiilor (de ex.

Tipurile de metode sau tehnici de compostare sunt: • compostarea în grămezi (deschise sau încapsulate) . • convecţie termică. Fermentaţia intensivă susţinută mecanic este urmată la cele mai multe metode de o postfermentaţie. Cerinţa de obţinere a unui compost înalt calitativ este aportul continuu suficient de oxigen (din aer) distribuit omogen în secţiunea transversală a grămezilor.4. puternic automatizată.1. • durata procesului de fermentaţie intensivă . Metode de compostare Metodele de compostare existente şi utilizate actualmente în Europa centrală se deosebesc în principal prin : • tehnica răsturnării materialului pentru compost . 23.4. Compostarea în grămezi La compostarea în grămezi deşeul biologic este aşezat în grămezi triunghiulare sau trapezoidală (plan liniar) sau grămezi plate (plan plat).4. • compostarea în containere. • compostarea în ricoşeu. • tehnica de aerisire pentru procesul de fermentaţie .2. • contact cu aerul înconjurător prin răsturnarea grămezilor.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 25 23. • soluri de aerisire sub grămadă.2. Compostarea în grămezi deschise Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . • gradul de maturare al materialului final . pentru a atinge un grad înalt de maturitate. aataat principală caat şi ulterioară. Aportul de oxigen se realizează prin următoarele procedee: Fără ventilaţie forţată prin: • difuzie. • derularea procesului biologic. a compostării în grămezi încapsulate are loc un proces integrat de fermentaţie intensivă. La o utilizare specială. • compostarea în tambur. • compostarea în boxe. • compostarea în tunel sau şiruri. Cu ventilaţie forţată prin injectare sau prin sucţiune • lănci de aerisire în grămadă .4.

23 − 7: Aparat de răsturnare pentru grămezi din compostarea deschisă Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Pentru protecţia contra intemperiilor şi comparabilitatea conţinutului în apă al compostului. Astfel se reduce cantitatea apei de infiltraţii.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 26 Compostarea în grămezi deschise fără ventilaţie forţată este metoda aplicabilă cu cel mai redus efort tehnic. Fig. Utilizarea poate avea loc cu succes la întreprinderi de salubrizare mai mici sau ca instalaţie descentralizatp a compostării deşeurilor biologice în mai multe puncte de amplasare ale zonei de salubrizare. Aparatul. sunt parcurse în direcţie longitudinală de un rulor compactor cu cupe şi astfel sunt amestecate şi aerisite simultan.000 Mg/a. Agregatele pot fi dotate cu dispozitive de irigare. dacă se iau în considerare mijloacele financiare limitate ale acestei metode. un acoperiş este bine venit. Grămezile triunghiulare. Mărimea instalaţiei este limitată de obicei la < 10. Durata fermentaţiei este de 3-6 luni. Răsturnarea grămezilor se realizează prin maşini automate sau manevrate. care se întinde deasupra grămezii în formă de pod şi care este deservit de pe pod. în funcţie de frecvenţa răsturnării. ca utilizare standard sau de dezvoltare în România. Grămezile trapezoidale sunt dărâmate pe de-o parte cu aparate de rulare şi construite din nou în paralel. merge pe roţi sau şenile. la sistemele productive. De aceea compostarea în grămezi deschise se recomandă.

4.2.4. La o durată de tratare de 1.5−3 luni. Compostare în tunel sau şiruri La această metodă de compostare. deoarece aceste sisteme înalt tehnologizate trebuie utilizate cu un grad ridicat de eficienţă. compostul este aşezat în direcţie longitudinală în spaţii de tratare sub formă de tunel sau jgheab (şiruri) şi tratate în acest timp.2. Şirurile pot fi ventilate individual. Acestea sunt răsturnate în hala închisă prin sisteme de roţi cu cupe sau amestecate cu freza cu melc. se folosesc grămezi plate compacte şi cât mai înalte. adeseori pentru evitarea mirousurilor. Pentru a menţine redusă suprafaţa de fermentaţie şi deci şi suprafaţa halei. 23 − 8 Maşină de răsturnareKOCH (randament până la 200 m³/h) 23. Un aparat de răsturnare răstoarnă compostul separat în fiecare şir. Fig.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 27 Compostarea în grămezi cu hală închisă Instalaţii mai mari de compostare sunt construite încapsulat în hale închise. Şirurile de fermentaţie în formă de jgheab au pereţi solizi. aceste instalaţii pot produce composturi cu grad III − IV de fermentaţie. Instalaţiile încapsulate sunt dotate cu ventilaţie prin injectare sau sucţiune. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .

4. Aerul rezidual din spaţiul închis al reactoarelor este colectat complet şi tratat (dezodorizat). din care se obţine un compost verde de grad I − II. 60 m³. Aceasta se realizează prin compostarea cu grămezi trapezoidale sau plate.3. Conducerea aerului rezidual este astfel optimizată.4. Procesul se realizează la ventilaţie forţată prin solul permeabil al boxelor. Procesul de fermentaţie intensivă din aceste reactoare durează una până la două săptămâni.2. irigare compost ventialre Fig. sursa: Firma Umweltschutz Nord GmbH 23. 23 − 9: Compostare în tunel Bioferm. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 28 La compostarea în tunel şirurile sunt acoperit deasupra şi astfel „încapsulate“ în ceea ce priveşte răspândirea emisiilor. Compostarea în boxe Compostarea în boxe reprezintă o variantă a fermentaţiei intensive. IV sau V într-o postfermentaţie. Camerele de fermentaţie (reactoarele) din compostarea în boxe au un volum de cca. După 1-3 luni se pot obţine composturi până la gradul IV. Aparat de amestecare şi transport. După această fermentaţie intensivă se realizează de obicei pregătirea în continuare a compostului până la gradul III.

ci deşeurile biologice presate sunt supuse unei descompuneri puternice prin ciuperci. Durata de tratare se limitează la una până la şapte zile. Compostarea în ricoşeu Metoda cu ricoşeu este oferită de firma Rethmann.4. trebuie să se asigure o igienizare a materialului. 23. Prin supravegherea continua a acestor parametrii şi a performanţei de aerisire. iar conţinutul de CO2. iar apa de infiltraţii din sistemul închis este colectată şi reintrodusă în proces. la această metodă fermentaţia intensivă se realizează nu în reactoare fixe.4. După deschiderea containerelor de fermentaţie. Compostarea în tambur este o metodă tipică de prefermentare – înaintea fermentării propriu-zide în grămezile plate sau trapezoidale. Compostarea în tambur Compostarea în tamburul rotitor trebuie caracterizată fermentaţie intensivă.2. Pentru atingerea acestor obiective. Compostarea în containere Spre deosebire de compostarea în boxe.5. 23.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 29 În procesul scurt de fermentaţie intensivă este dorit a se realiza un înalt randament de descompunere a materialului organic. Simultan.4. apă de infiltrţii). Celelalte componente ale procesului sunt asemănătoare. aprovizionarea cu O2 este eventual sprijinită de ventilaţia forţată.4. 22 m³. ci în recipiente mobile (containern) cu un volum de cca.6.2. Metoda conduce la o mărunţire şi amestecare bune ale materialului şi de aceea are o largă răspândire la pretratarea deşeului rezidual şi a gunoiului în totalitate. de aceea este necesară o reglare optimă a parametrilor procesului. Containerele sunt umplute cu deşeu biologic şi transportate către locul de fermentaţie. Metoda poate fi de asemenea caracterizată ca „încapsulată“. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Corpurile presate sunt depozitate pe palete în hale de fermentaţie şi se încălzesc aici în procesul de fermentaţie până la 70°C. 23.4. conditiile de mediu specifice fermentaţiei sunt supravegheate cu ajutorul computerului. Aici sunt racordate la conductele de conducere (aer proaspăt. Se deosebeşte esenţial de toate metodele de compostare deoarece materialul destinat fermentării nu este tratat sub formă de grămadă sau material în vrac. aer rezidual.4.4.2. Prin depozitarea continuă a materialului în tambur se ajunge la o amestecare optimă şi deci la o bună aerisire a materialului. compostul este aşezat în grămezi pentru faza postfermentaţiei şi tratat în continuare. unde procesul de fermentaţie este continuat până la igienizarea completă. astfel încât să ia naştere un minim de emisii gazoase. procesul de fermentaţie poate fi optimizat. de O2 şi temperatura trebuie sa se situeze in limite standardizate.

Materialul bogat în structură poate fi trata cu ajutorul compostării. 20%. Paralel cu descompunerea biologică. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Instalaţiile de pregătire şi tehnologia centrală de tratare trebuie să fie coordonate în funcţie de ce structură conţine deşeurile pentru tratarea biologică. Deşeurile bogate în grăsimi şi albumină favorizează produsul de gaze.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 30 Corpurile presate au un conţinut de apă de pornire de 50−62%. Tehnica de tratare a fermentaţiei trebuie aleasă pe baza următoarelor criterii: Emisiile de gaze sin procesul de fermentaţie sunt stabilite prin compoziţia materialului de input. Conţinutul în substanţă uscată al deşeului joacă aici un rol esenţial. lichidă sau pastoasă.3.4. conţinut în azot. cerinţe legate de igienizare. 1−1 ½ luni. Ca material de input caracteristic pentru tratarea anaerobă pot fi considerate următoarele nămoale şi deşeuri care pot fi descompuse biologic: • • • • • • • • • • deşeuri biologice din bucătării mari. ele se usucă prin transport capilar la suprafaţa materialului presat.4. conţinut în grăsime. materialele presate preiau o formă uscată stabilă şi demonstrează o reactivitate caracterizată de o capacitate scăzută de a prelua apă. Deşeurile fără structură care pot fi descompuse biologic ar trebuie să fie supuse de aceea tratării anaerobe (fermentare). După cca. Materialul nestructurat nu este potrivit mai ales din cauza unui aport suficient de oxigen. conţinut în apă. prin amestecarea cu deşeul verde) . restaurante si cantine .1. Deşeurile pot avea formă solidă. urină şi excremente lichide. Fermentarea deşeurilor biologice Tipurile de deşeuri care fermentează Structura şi consistenţa deşeurilor biologice din locuinţe. 23. deşeuri biologice din gospodării (atâta timp cât acestea nu sunt supuse compostării necostisitoare. deşeuri cu conţinut de grăsimi şi uleiuri de origine nonminerală . unităţi de producţie şi agricultură nu sunt unitare. Conţinutul final de apă este de cca. 23.3. omogenitatea materialului de input (compoziţia şi concentraţia anumitor grupe de material). deşeuri biogene din unităţi de producţie.

în care să fie antrenat cât mai puţin balast. ca şi posttratarea resturilor din fermentaţie în vederea stabilizării. deşeul este mărunţit în etapa mecanică.2. tehnicii metodologice pentru amestecarea materialului din fermentaţie. Echiparea şi funcţionarea staţiilor de fermentare de bază tehnico-metodologici şi parametri ai 23.3. materialele care nu fermentează sau care dăunează fermentării (impurităţi). După separarea impurităţilor mai mari. Epuizarea materialelor valorificabile se realizează prin valorificarea resturilor de fermentaţie compostate. Parametri procesului Desfăşurarea procesului în cadrul utilizării înalt tehnologice a fermentării pentru tratarea deşeului din localităţi se împarte în două etape principale succesive: ! etapa pretratarii mecanice în această etapă sunt separate. ca şi prin captarea gazelor din fermentare. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . la rândul lor. diferite tipuri de microorganisme participante la procesul de fermentare îşi ating maximul de descompunere a materialelor. alcătuirii reactoarelor şi recipientelor. prin care suprafaţa specifică a materialului se măreşte şi deci se realizează o accelerare a proceselor biologice. ! etapa tratării biologice în această etapă a procesului se realizează determinarea componentelor materialelor care pot fi descompuse biologic înainte de procesul de fermentare propriuzis. Temperatura procesului În funcţie de temperatura procesului se realizează o ordonare în • • proces mezofil cu un interval de temperatură de 35 – 40°C proces termofil cu un interval de temperatură de 55 – 60°C În intervalele de temperatură numite. energetic.4. prin tehnică de separare mecanică uscată sau mărunţite.4.3. Metodele ofertanţilor de instalaţii înalt tehnologice pentru fermentarea deşeurilor din localităţi se deosebesc mai ales din perspectiva • • • • temperaturii procesului. valorificate. Obiectivul este obţinerea unei cantităţi omogene cu un conţinut cât mai mare de substanţe care se pot descompune uşor.1.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 31 23.2. conţinutului în apă al materialului din fermentaţie . Simultan se îmbunătăţeşte capacitatea de transport şi omogenitatea în spiritul unei tehnici metodologice optime.

Conţinutul în substanţă uscată determină volumul reactorului. amestecarea de către reactor este îmbunătăţită. Prin separarea etapelor procesului integral rezultă posibilitatea optimizării reacţiei. necesar pentru fluxul de realizat dintr-o substanţă de fermentare – în cursul tratării. iar formarea gazelor (metanizarea) se produce într-un al doilea recipient. La procesul termofil este avantajoasă perioada mai redusă de reacţie. metoda cu trei etape: aici metodei cu două etape i se adaugă un al treilea reactor pentru sprijinirea unei descompuneri mai puternice a fibrelor celulozice. În plus. Acestui dezavantaj i se opune avantajul că la metoda umedă transportul se poate face prin echipamentele convenţionale ale tratării nămolurilor de la staţia de epurare. Totuşi. • Conţinutul în apă al materialului din fermentaţie În funcţie de conţinutul în apă deosebim între • • metoda umedă. alterarea şi formarea gazelor (metanizare) au loc în acelaşi recipient. unde substanţa uscată este > 30 % din greutate. funcţionare şi întreţinere – corespunzătoare. Deosebim: • • metoda cu o singură etapă: aici hidroliza. eventual cu recircularea suspensiei din fermentare. O parte a gazului obţinut este refolosit în interiorul procesului. Astfel. iar costurile pentru investiţie. Procesul integral al fermentării se accelerează astfel. efortul tehnic este aici mai mare.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 32 Deoarece reactorul de fermentare pentru varianta termofilă a procesului trebuie să fie încălzit mai puternic. necesarul de volum de recipient este mai mare. metoda cu două etape: aici hidroliza şi alterarea se produc în acelaşi recipient. • împrejmuirea reactoarelor. la metoda umedă. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . la metoda umedă. pneumatică prin reintroducerea biogazului în reactor • amestecare (recirculare). metoda uscată. Alcătuirea reactoarelor şi recipientelor Fiecare etapă a cineticii de reacţie la fermentare se poate desfăşura împreună cu celelalte sau în compartimente de reactor separate. tehnicile sunt următoarele: • malaxoare pentru amestecare mecanică. Tehnica metodologică pentru amestecarea materialului din fermentaţie În mare. unde substanţa uscată este < 20 % din greutate. rezultatul este prost din perspectiva energiei.

650 m² Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . În funcţie de metodă. acest avantaj al tehnicii anaerobe se poate mări. In funcţie de metodă.000 Mg deşeu biologic/an Livrare Pregătire Fermentare inclusiv postfermentaţie Pregătirea compostului Suprafaţa de depozitare a compostului fermentat Rezervoare de gaz. după cum urmeazăt: 500 m² 600 m² 1. necesarul de suprafaţă este cu cca. Înainte de continuarea tratării lor (postcompostare) trebuie să fie deshidratate.000 m² 400 m² 250 m² 5. rezultă cantităţi specifice de ape uzate.4.2.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 33 23.500 m² 400 m² 2. Apa uzată formată poate fi încărcată cu substanţe organice şi anorganice. Cerinţe tehnice generale pentru construirea şi funcţionarea instalaţiilor de fermentare Necesarul de suprafaţă La instalaţiile de tratare anaerobă a deşeurilor.2.3. 15% mai mic decât la staţiile de compostare. Necesarul de suprafaţă pentru o instalaţie de fermentare pentru 15. făclie Biofiltru Suprafaţa totală (fără suprafeţele carosabile) Ape uzate Materialele reziduale de la fermentare părăsesc reactorul cu un conţinut mare în apă.

Aerul uzat încărcat cu substanţe mirositoare poate fi astfel colectat şi apoi epurat în biofiltre. • pregătirea deşeului proaspăt. unde se utilizează sistemele de fermentare intensivă (de ex containere de fermentare).2 gering. 23 − 10: Cantităţi specifice de ape uzate în funcţie de metodă. MÜLLER. cu valori NOC între 1. Compoziţia apei uzate este asemănătoare celei a apei de infiltraţii de la deponia de gunoi menajer. Punctul de descărcare şi sectoarele de pregătire trebuie să fie încapsulate. În bilanţul apelor uzate trebuie luate în considerare apa din postcompostare şi eventual conţinuturile în apă ale materialului de input. ambalare) a compostului finit. deoarece are loc în sistem închis. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . KERN. Compostarea rămăşiţelor fermentării are loc de asemenea în sistem închis. Etapa de fermentare propriu-zisă nu produce aer uzat de tratat. • confecţionare (cernere. adică împrejumite de o hală închisă.250 şi 5. Raportul BSB5/NOC este mic.000 mg/l. • postcompostare (fermentare aerobă). cu valori de 0. WIEMER (1994) Valoarea medie este între 225 şi 450 l/Mg de deşeu biologic introdus. Emisii de miros prin aerul uzat La metoda tratării anaerobe a deşeurilor biologice trebuie ţinut cont de emisiile de miros. cf. Substanţele din apa uzată pot fi în mare parte greu de descompus.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 34 Cantităţi specifice de ape uzate [Litru/Mg de input] BTA-o etapă BTA-2 etape PAQUES THYSSEN WABIO KOMPO DRANCO Fig. Confecţionarea produsului final are loc de cele mai multe ori în aer liber. Sectoare unde trebuie avut în mod special grijă sunt • sectorul de descărcare (golirea gunoierelor) . • pregătirea resturilor din fermentaţie.05 până la 0.

se vor detalia metodele. recirculare a conţinutului reactorului. cu o sg. EXEMPLE DE METODĂ/INSTALAŢIE Tip de metodă Proces mezofil metodă uscată. amestecare pneumatică Amiens (Franţă) Vaasa (Finlanda) Helsingør (Danemarca) Breda (Olanda) Zobes (Germania) Metodă / producător Locaţie Începerea funcţionării VALORGA Octombrie 1988 WABIO / VAASA metodă umedă. etapă. amestecare mecanică metodă umedă.4. amestecare mecanică. mezofilă. pe baza acestor instalaţii. cu o sg.3. mezofilă. Metode de fermentare Se vor prezenta aici instalaţii de referinţă pentru diferitele tipuri de metode. mezofilă. termofilă. amestecare mecanică BTA PAQUES DSD − CTA Martie 1990 Septembrie 1991 August 1987 1987 Proces termofil metodă uscată. reactor vertical metodă uscată. termofilă. reactor orizonatal DRANCO Brecht (Belgia) Iunie 1992 KOMPOGAS Rümlang (Elveţia) Ianuarie 1992 Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . cu o sg. iar.3. cu o sg. etapă.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 35 23. etapă. realizate printr-un etalon înalt tehnic. etapă. cu două etape.

Tip de metodă: metodă umedă. Deşeul este tratat aici anaerob. Pretratare În această etapă deşeul este mărunţit şi separat pe fracţiuni • Fracţiune inflamabilă • Metal feros • Fracţiuni mari • Fracţiune organică Fermentare Gunoiului menajer i se adaugă nămol de la staţia de epurare şi apă din proces. Funcţionarea este continuă. (pentru valorificare).PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 36 23. Pretratare În etapa pretratării. (pentru fermentare).3.3. fină (pentru deponie).000 t de gunoi menajer nesortat. Biogazul obţinut este condensat şi circulă de mai multe ori prin reactor (recirculare). (pentru deponie) .3.1.4. cu o singură etapă. mezofilă Instalaţia VALORGA din Amiens (Franţa) are un debit anual de 55. mezofilă Instalaţia WABIO din Vaasa (Finlanda) are un debit anual de 21. Posttratare a resturilor din fermentaţie Resturile sunt deshidratate la 50% din greutate masă uscată. Fermentarea se realizează la 37°C la o funcţionare continuă. (pentru fermentare). timp de 15-20 de zile.000 t de gunoi menajer şi de 5. Posttratare a resturilor din fermentaţie Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale (pentru deponie). cu un conţinut de 15% din greutate substanţă uscată. 23. Fermentare Reactorul cu o singură etapă este încărcat cu deşeu conţinând substanţă uscată în proporţie de 30−35 % din greutate.3. Deşeul este tratat anaerob pentru 15−20 de zile. Tip de metodă: metodă uscată. utilizat în viticultură. .000 t de nămol de la staţia de epurare. 35°C. Biogazul obţinut este condensat şi trecut de mai multe ori prin reactor (recirculare). Printr-o postfermentare de 6 luni se obţine un compost de fermentaţie. Reactorul într-o singură etapă este încărcat cu suspensia de nămol şi gunoi menajer. (pentru valorificare). Staţionează cca. cu o singură etapă. Suspensia fermentează la cca.4. 24 de ore în recipientul de pregătire. deşeul este mărunţit şi se operează o separare în fracţiuni • • • Gaz / materiale inerte Metale feroase Fracţiune organică.2.

Tip de metodă: metodă umedă. Prin adaosul apei din proces se obţine o suspensie. din a cărei greutate 10% reprezintă masă uscată.4.000 t de deşeu biologic. Deşeul este tratat aici anaerob timp de 4−6 zile.3. Deşeul este tratat aici anaerob pentru un timp de 18-21 de zile. cu două etape. decantate şi îndepărtate la deponie. Efecte pozitive asupra randamentului de descompunere în procesul de hidroliză ulterior are o valoare a pH-ului mai mică.4. 45% din greutate masă uscată. Postfermentarea se realizează pe o durată mică (una până la patru săptămâni în funcţie de destinaţia compostului). mezofilă Instalaţia BTA din Helsingør (Danemarca) are un debit anual de 20. fracţiunile metalice feroase (impurităţi din aruncări greşite) sunt separate prin magnet şi valorificate. la 70 °C. o oră. Valorificarea compostului din fermentaţie se face în grădini. 35°C) . 23. Pretratare Deşeul biologic este mărunţit şi separat într-un ciur rotativ în fracţiunile Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . metanizarea – la o valoare neutră a pH-ului. 23.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 37 Resturile se deshidratează până la cca. cu recirculare Instalaţia DRANCO din Brecht (Belgia) are un debit anual de 10. ceea ce este o caracteristică a metodelor cu mai multe etape. Posttratare a resturilor din fermentaţie Resturile sunt deshidratate până la cca.3.000 t de deşeu biologic. Hidroliza se realizează eficient la un pH scăzut. Pretratare În această etapă deşeul este mărunţit. Suspensia de deşeu biologic este pretratată termic-alcalin. 50% din greutate masă uscată. Din suspensie sunt extrase materialele uşoare flotante şi cele grele. termofilă. timp de cca. cu o singură etapă.3. • Reactorul de metanizare (<1% din greutate substanţă uscată. Fermentare Procesul de fermentare în două etape se realizează la funcţionare continuă în • Rectorul de hidroliză (10% din greutate substanţă uscată.3.3. Materialul este depozitat ecologic sau poate fi utilizat pentru recultivarea deponiilor.4. Tip de metodă: metodă uscată. 35°C).

pentru omogenizare. cu apa încălzită din proces şi substanţa fermentată. Fermentare Materialul de input este. Funcţionarea se realizează continuu.000 t de deşeu biologic. Materialul.5. 5. conţinutul reactorului este recirculat. pentru fermentare). Fermentare Procesul de fermentare cu o singură treaptă se realizează într-un reactor vertical la cca.) sunt separate cu ajutorul unui magnet. 20% din greutate sunt duse la deponie) . Compostul obţinut se comercializează. O parte din materialul fermentat este recirculată. iar.3. 30−40% din greutate. Pretratare Materialele străine (metale. Posttratare a resturilor din fermentaţie Resturile sunt deshidratate până la cca. 50% din greutate masă uscată. 55°C. termofilă. 30% din greutate substanţă uscată.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 38 • • refuz de ciur > 40 mm (cca. pentru un debit mai mare. Durata postfermentării este de 5−10 zile.3. 50% din greutate masă uscată. condiţionat şi „injectat“. deşeul biologic este mărunţit în bucăţi de maximum 30 mm. Staţiile construite ulterior la Bachenbulach/Zürich (Elveţia) şi Kempten (Germania) sunt alcătuite asemănător tehnico-metodologic. cu cca. material care trece prin ciur < 40 mm (ca fracţiune organică fină. cu malaxor mecanic Instalaţia KOMPOGAS din Rümlang (Elveţia) are un debit anual de cca. cu o singură etapă. Procesul de fermentare într-o singură etapă se realizează întrun reactor orizontal la 55°C şi funcţionare continuă. 23. Posttratare a resturilor din fermentaţie Resturile sunt deshidratate până la cca. este introdus în reactor. baterii etc. Materialul introdus are un conţinut de masă uscată de cca. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .4. Tip de metodă: metodă uscată. Apoi. Compostul este comercializat în agricultură. Tratarea anaerobă are loc timp de 15-20 de zile în recipiente pentru fermentare. Durata postfermentării este de 5−6 zile.