PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR

1

23. 23.1.

PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR Valorificarea materialelor refolosibile colectate selectiv

Materialele valorificabile colectate selectiv sunt supuse mai întâi valorificării materiale. La valorificarea materială nu se produce o modificare fizica. Deşeul separat, pe cât posibil pe sortimente pure, este supus unui proces de prelucrare mecanică, pentru a fi transformat din nou într-un produs din acelaşi material. Fracţiunile de deşeu care pot fi valorificate material sunt : ! sticla; ! metalele feroase; ! metalele neferoase; ! materiale plastice; ! substanţe minerale. Pentru obţinerea materialelor din deseu (sticlă, plastic, substanţe minerale) cu o calitate adecvată valorificării materiale (puritatea sortimentelor), trebuie neapărat să se realizeze o colectare selectivă a acestor deşeuri. O separare ulterioară din gunoiul amestecat se poate face numai cu eforturi mari şi conduce în general la un rezultat nerentabil. La valorificarea materiilor prime din fracţiunea de deşeu plastic se produce mai intai transformarea chimică a materialului de bază petrochimic, din care se pot obţine ulterior noi produse din plastic. In acest caz, materialele nu trebuie să fie sortate pe sortimente pure, iar micile impurităţi care se mai intalnesc nu sunt un motiv de excludere a materialului de la utilizare. La valorificarea materială a deşeurilor, sarcina întreprinderilor publice şi private de gospodărire a deşeurilor începe cu colectarea şi se termină cu predarea deşeurilor, prelucrate corespunzător sau împachetate (în funcţie de tipul de deşeu şi destinaţia utilizării), către unităţile de producţie, respectiv întreprinderile industriale prelucrătoare.

Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale

PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR

2

Fig. 23 − 1: Deşeuri din ambalaje (cartonaje, tablă de oţel, folii de plastic) în stadiu comercializabil 23.1.1. Valorificarea hârtiei şi a cartonului

După colectarea fracţiunii HCC în containere depozit, în alte recipiente sau sub formă de baloturi, se realizează confecţionarea formelor optime în vederea transportului. Cu ajutorul unei prese pentru baloturi, materia primă secundară este predată mai departe (de ex. baloturi 1.100 x 1.100 x 1.400 mm), unui întreprinzător specializat de reciclare şi transport sau direct la întreprinderea de valorificare a deşeurilor. In instalaţiile industriei prelucrătoare se realizează următorii paşi de prelucrare :

Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale

PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR

3

Fig. 23 − 2: Presă pentru baloturi pentru hârtie veche, carton şi cartonaje 23.1.2. Valorificarea sticlei

Pe lângă tehnicile colectării şi transportului, la reciclarea sticlei mai există puţine cerinţe (în privinţa tehnicii metodologice) impuse întreprinderii de gospodărire a deşeurilor . Astfel, la colectarea în containere depozit, acestea sunt golite în vehicule de colectare, iar sticla este predată direct industriei prelucrătoare. La colectarea în recipiente de 1,1 mc sau în pubele mari de 240 l, acestea sunt golite de obicei de un vehicul cu încărcare spate si cu umplere corespunzătoare. Mai nou, se folosesc şi autoîncărcătoare cu basculare peste cap pentru sistemele de colectare a sticlei vechi în aceste recipiente. Aceste vehicule sunt dotate cu recipiente de schimb, care pot fi containere cu mai multe compartimente pentru diferitele culori ale sticlei. Containerele de schimb pot fi încărcate într-un alt camion şi transportate direct la beneficiarul lor. Astfel se renunţă la un proces de reîncărcare întrun buncăr, care duce adesea la impurificarea sticlei vechi. In industria prelucrătoare se realizează umătorii paşi de prelucrare.

Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale

Astfel. care sunt apoi golite. Recipientele Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . 23. Valorificarea materialelor plastice La valorificarea materialelor plastice colectate selectiv. La colectarea comună a cutiilor pentru băuturi cu aalte deseuri.1. • confecţionarea formei pentru transport (cu presa pentru fierul vechi). uşi şi mobile.responsabili de deteriorarea stratului de ozon si deci dăunătoare climei. • eventual mărunţirea părţilor de fier vechi. În cursul separării materialelor valorificabile din deşeul menajer. iar produsele de răcire conţin. Procedura tehnica este exact ca la metalele feroase (tabla albă) si se realizeaza numai în proporţie redusă de catre întreprinderile de management al deşeurilor. La valorificarea vehiculelor vechi. separarea tablei albe (metal feros) de aluminiu (metal neferos) se poate face cu ajutorul magneţilor. de obicei. Cutiile de băuturi din tablă albă sunt colectate în containere cu mai multe compartimente. Valorificarea fierului vechi Sarcinile întreprinderilor de reciclare privind valorificarea metalelor feroase constau în: • colectarea lor dindeseuri.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 4 23. clorfluorocarboni . 23.1. • bateriile şi acumulatorii mici. când vorbim despre aparate mai vechi. Valorificarea metalelor care nu contin fier Pentru valorificare. din metalele neferoase sunt colectate selectiv (aproape exclusiv) urmatoarele: • ambalajele din aluminiu. trebuie anihilate in special pericolele asupra mediului din vecinătatea întreprinderii de valorificare.3. Transportul către oţelării se realizează de obicei pe calea ferata. La comercializare. în buncăre şi de aici reîncărcate în containere de transport. uleiurile de motor şi pentru angrenaje scurse reprezintă un pericol pentru apa freatică.5. un procent insemnat de deşeuri provine din producţia de ferestre.1.4. • separarea fierului vechi de alte componente ale produselor (de ex. cu precădere PET-uri. foliile de ambalaje şi resturi de Producătorul de gunoi menajer (consumatorii) furnizează în domeniul materialelor plastice mai ales ambalaje de la băuturi. pe primul loc se situeaza polistiren. la demontarea autovehiculelor vechi) . deşeurile din metale neferoase sunt colectate în principal de întreprinderi specializate de reciclare – din industrie şi de unităţile de producţie.

întreprinderile de management al deşeurilor. Din acest motiv. 23 − 3: Recipiente de băuturi din PET. Fig. În cursul valorificării. Amestecurile de materiale valorificabile. respectiv firmele de reciclare. in diferite ţări (de ex. colectate cum s-a prezentat în capitolul 20. presat în baloturi. Baloturile pot fi transportate cu camioane. Valorificarea materialelor amestecate La colectarea amestecurilor de materiale valorificabile (de ex.6. au sarcina de a pregăti ambalajele PET pentru transportul către întreprinderile prelucrătoare. sunt disponibile instalaţii pentru: • perforarea recipientelor din PET. în sistemul DSD din Germania pentru deşeuri din ambalaje) o parte din efortul colectării (efectuat de producătorul de deşeu) este transferată instalaţiilor de sortare automatizate. Italia) a început colectarea separată pe sortimente a recipientelor din PET. sunt formate din deşeuri de: Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . In acest sens.1. se pot transporta analog materialelor în vrac. gata de transport 23. • presarea PET-urilor în aşa-numitele „brikett-uri“ sau baloturi. iar „brikett“-urile de PET presate.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 5 de băuturi din PET formează în Europa o mare parte a gunoiului menajer.

1. Materiale mixte Separarea amestecului de materiale valorificabile se realizează în staţii de sortare ale întreprinderilor de reciclare specializate. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Bacsuri de băuturi.2. La utilizarea unui sac de materiale valorificabile în sistemul de colectare.1. prin tehnica inducţiei (prin intermediul unui separator cu curent turbionar).1. Pahare. Bidoane. Ambalaje pentru îngheţare. Cutii de ambalaj din aluminiu. care colectează metalele feroase (cutii din tablă albă.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 6 Plastic • • • • Metal • • • • • • Cutii de ambalaj şi capace din tablă albă.6. Separarea materialelor uşoare Fracţiunile de plastic uşoare (folii. Ambalaje vacuum. la fel ca si bucăţile de hârtie care sunt separate astfel.6.6. Aluminiul. Separarea metalelor Operatia de separare se face cu ajutorul unor magneţi situaţi pe margine. capace de tablă) din fluxul de amestecuri de materiale valorificabile mărunţite. pentru deschiderea sacilor de materiale valorificabile este necesar un dispozitiv mecanic (scarificator pentru saci). Separarea materialelor plastice 23. ca metal neferos poate fi selecţionat de asemenea automat din amestec. 23. Folii. Instalaţiile de separare automate sunt construite special pentru: 23.1. polistiren şi material spongios) pot fi separate din amestecul de materiale valorificabile prin vânturare.1.2. Alte metale (bucăţi mici). Ambalaje.

Valorificarea materialelor lemnoase din construcţie Deşeurile lemnoase se obţin îndeosebi în lucrările de demolări de clădiri.1.1. printr-un procedeu cu jet de aer sub presiune. Dacă substanţele dăunătoare sunt absente. acoperită cu o folie de plastic sau metal. In acest mod se poate renunţa la sortarea manuală. în instalaţii din industria hârtiei sau a metalelor.6. În funcţie de tipul de plastic. obiectul este transferat de banda transportoare într-un recipient. pot fi supuse în final valorificării materiale. extrem de costisitoare. relevantă este o eventuală pretratare a lemnului de construcţii cu produse de protecţie.1. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . transparenţă). Pentru România este recomandabilă o reutilizare a resturilor de lemn.9. tehnică ce se potriveşte cel mai bine separării PVC-ului şi polistirenului (PS).8. hârtia poate fi separată de alte materiale din ambalaje intrun pulper (rezervor cu malaxor). valorificabile la lucrările de construcţie şi demolare (CEE-număr 170101 ÷ 170104). Obiectul din plastic este analizat de un detector IR direct de pe banda transportoare.3. 23. 23. Lemnul din construcţii poate fi valorificat termic sau material .PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 7 23. Un mod de primire şi predare a masei lemnoase utilizabile poate fi implementat în cadrul unui concept de gospodărire a deşeurilor.7. operatie care se poate realiza numai în cadrul unui proces special. In decizia de alegere a caii de valorificare.6. Fracţiunile de plastic pure. astfel obţinute. culoare.1. 23. deoarece piaţa materialelor lemnoase oferă suficiente cantitati. Determinarea componentelor materialelor mixte Materialele mixte conţin deseori o componentă semnificativa de carton. de putin timp. fac parte polietilena (PE). Astfel de învelişuri ale materialelor pot fi separate numai prin tratare chimică. Separarea cu ajutorul forţei de gravitaţie Prin acest procedeu. in centrifuge de sortare. 23. materialele plastice sunt sortate în funcţie de densitatea lor. De asemenea. există posibilitatea unei utilizări pentru producţia plăcilor de şpan aglomerat. metoda de măsurare prin reflexia razelor infraroşii.2. Recunoaşterea tipurilor de materiale plastice Pentru recunoaşterea tipurilor de materiale plastice a aparut. policlorura de vinil (PVC) şi polietilena tereftalică (PET). In plus agregatele de sortare optică facilitează recunoaşterea obiectelor individuale în funcţie de proprietăţile lor optice (formă. Dintre tipurile de materiale plastice usor de recunoscut prin acest procedeu.2. Valorificarea substanţelor minerale In deşeul din localităţi se află si substanţe minerale.1.

pentru contrucţii de drenaj). până la amestecuri minerale pentru lucrările stradale (ca straturi portant şi de protecţie împotriva îngheţului).2. separarea metalelor sau a altor materiale valorificabile. 23. Separarea materialelor plastice din deşeurile mixte La pretratarea biologico-mecanică a deşeurilor. dar o valorificare rentabilă a resturilor de sticlă din deşeul amestecat nu este încă posibilă. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .2. De asemenea. care pot fi rar valorificate rentabil. unde metalele feroase sunt atrase magnetic şi transferate întrun container. resturile de sticlă din deşeul mixt pot fi extrase ca aşa-numita „fracţiune a materialelor grele“. iar foliile din plastic cernute.3. trebuie indepartate prin depozitare finala.2. înainte de îndepărtare. • tratarea biologică a deşeului verde şi a celui biologic pungile de plastic constituie impurităţile din deşeul biologic. metalele trebuie sa fie separate. Separarea fierului din deşeurile mixte Deşeul mixt mărunţit în prealabil este dus cu ajutorul unui transportor mobil cu bandă sub un magnet. care permite de ex. trebuie să se facă o sortare prealabila intr-o staţie de cernere. Obţinerea de substanţe refolosibile din deşeurile mixte Materialele valorificabile din deşeul mixt pot fi separate în cadrul pretratării deşeului. • tratarea termică a deşeurilor la prelucrarea deşeului rezidual.1. poate precede sau completa urmatoarele metode: • tratarea mecanico-biologică a deşeului rezidual la tratarea deşeului mixt în vederea stabilizării acestuia (tratarea mecanico−biologică a deşeului = TMB) pot fi separate în prealabil materiale − valorificabile.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 8 Molozul din beton şi ţiglă poate fi prelucrat in instalaţii de concasare. Separarea sticlei din deşeurile mixte La tratarea anaerobă a deşeurilor.2. înainte de pretratarea termică sau valorificare. materialele plutitoare din plastic pot fi separate prin procedeul umed. 23. 23. 23. în vânturătoare. Tehnica mecanică de tratare.2. Pentru obţinerea de material cu o granulometrie adecvata (de ex. la pretratarea anaerobă a deşeurilor. foliile de plastic sunt « suflate » din deşeul mixt.

2. care ar putea fi valorificate. Valorificarea materialelor plastice mixte Materialele plastice mixte colectate separat pot fi utilizate ca materie primă – agent reducător la producţia de fier brut. La piroliza materialelor plastice.6. Acestea (beton.2. În România. palisade pentru grădini. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .4. Cea mai mare parte este reprezentată de substanţele minerale. 23. păcura utilizata in prezent poate fi înlocuită în raport de 1:1. ţiglă. pietriş. materialul organic poate fi descompus. Reciclarea deşeurilor mixte de pe şantiere Exista intreprinderi de salubrizare foarte specializate care preiau deşeurile mixte de pe şantiere si le supun unei valorificări. nimic nu împiedică insa depozitarea molozului la deponii speciale. Prin piroliză. iar amestecurile de minerale obţinute sunt comercializate.5. sub influenţa căldurii şi a aerului. • lemn de construcţii. care in final pot fi astfel transformate în gaz de sinteză şi metanol. Fracţiunile obţinute in acest caz sunt: • resturi de plastic (în principal folie) . 23. Într-un alt procedeu de valorificare a materiilor prime (procedeul BASF). frize) sunt sparte şi cernute. Deoarece este vorba despre un material inert.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 9 23. plasticul mixt este redus la un produs intermediar şi transformat apoi in olefină (hidrocarbura). aglomeratele plastice mărunţite pot fi utilizate la obţinerea de produse din beton sau înlocuitori ai lemnului (stâlpi. • substanţe minerale. piloni pentru zidurile de protecţie fonică). astfel încât comercializarea substanţelor minerale ca amestec reciclat este putin probabila. catenele lungi moleculare sunt rupte şi descompuse în fragmente moleculare mai mici. În cursul valorificării materiale. • metale. în multe zone se pot obţine pietriş şi nisip foarte ieftin. Prin folosirea plasticului. Substanţele refolosibile provenite din incinerarea deşeurilor La anumite procese ale incinerării rezultă zguri în care au ajuns si metale din deşeul mixt. pe cât este posibil.2.

existănd posibilităţi de utilizare ca materii prime secundare pentru producţia de : • • • • • • • cartonaje şi hârtii de calitate inferioară . metalul feros se separă magnetic. Determinarea completă a componentelor deseurilor mixte La anumite procedee de tratare ale deşeului mixt. Fracţiunile materiale astfel obţinute sunt uscate. se separă în fracţiuni de metal neferos. sunt urmărite concepte. substanţe minerale. afânate. iar deşeul ramas este trecut prin maşini de mărunţire şi cernere şi adus la o granulaţie unitară. la rândul ei.3. • separare mecanica a metalelor neferoase. produse din metale feroase. plăci decapate întărite cu fibre.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 10 23. care pot fi : • mărunţire. Important este aici să se determine mecanic componentele deşeului şi să fie separat de la inceput în componentele sale de bază. prin cernere. fracţiunile pot fi valorificate. composturi. Tratare mecanică integrală Tratarea mecanică integrală sau separarea intensivă reprezintă un procedeu de tratare a deşeurilor cu ajutorul căruia gunoiul menajer şi deşeurile amestecate din unităţi de producţie pot fi prelucrate şi valorificate în diferite sectoare ale industriei separat după fracţiuni. materiale şi părţi minerale de construcţie . • separare a altor fractiuni (electrostatică. oţel (agent reducător pentru procesele din furnale). pot fi În primul pas de prelucrare. plastic sau organice. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . deşeul este uscat şi cernut în diferite granulaţii. 23. prin curent turbionar. în fracţiuni cu greutate specifică diferită (fracţiuni uşoare şi grele). • sortare după granulaţie. nu joacă nici un rol. • uscare. În final.1. Deşeul din localităţi poate fi separat în fractiuni principale prin metode tehnice succesive.3. Fracţiunea grea. depozitate şi dezodorizate şi igienizate prin tratări speciale. vânturare etc. în care separearea mecanică a fracţiunilor de deşeuri. In funcţie de puritatea sortimentelor şi de cerintele pieţei. dupa care prin vânturare se separă din nou deşeul.). ca procese primare şi de start. numite « paşi de prelucrare ». produse din materiale plastice mixte.

La transformarea termica a lemnului în cărbuni. în cuptoare cu cărbune. 23. • organice (granulat). Necesarul de energie este mare pentru uscarea materialelor. în a doua etapă de oxidare. această energie este consumată. • fibre de diferite mărimi (fracţiune organiscă fină) . • material plastic. lemnul şi materialele plastice. Prin aplicarea acestui proces natural in instalaţii tehnologice si cu ajutorul tehnicilor moderne. In acest caz. Gazul reultat poate fi valorificat energetic. dar poate fi acoperit prin utilizarea combustibilului inlocuitor produs printr-un proces de valorificare.3. macinarea deşeului amestecat se realizează până la o mărime a granulei de 0.1. • praf. • metal neferos. procesul prin care s-au format petrolul şi cărbunii constituie un proces de piroliza.2. iar rămăşiţele solide (cocs de piroliză) pot fi valorificate material. ca hârtia.3. are loc de asemenea. Acestea sunt specificate la utilizarea in proceselor industriale avand un grad de omogenitate si puritate mare. Datorită anumitor proprietăţi ale materiilor prime. sunt separate materialele organice. se obţin de fracţiuni granulate având preponderent componente de : • metal feros. dioxidul de carbon (CO2). care conţin iniţial mai multe materiale. se transforma în produse solide şi gazoase. un proces pirolitic. Astfel. deoarece în CO încă mai este disponibilă o mare parte din energia chimică. La procedeele „Orfa“. La formarea monoxidului de carbon se eliberează relativ puţină căldură. Procese de gazeificare a substanţelor solide cu conţinut de carbon Oxidarea completă a compusilor carbonului în dioxid de carbon (CO2) este un proces derulat în mai multe etape. se poate realiza o separare a materialului măcinat pe fracţiuni. 23. ia naştere un procedeu utilizabil şi la tratarea deşeurilor. De-abia în a doua etapă (la formarea CO2).8 până la10. care la temperatură mare şi aport limitat de oxigen. iar materialul este prelucrat ca o materie primă. • materiale inerte. iar apoi.2. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Piroliza deşeului In natură. Mai întâi se formează monoxidul de carbon (CO).0 mm.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 11 • combustibili înlocuitori.

deci la anumite deşeuri.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 12 Acest mecanism si succesiune de reacţii pot fi utilizate la tratarea materialelor reziduale cu conţinut în carbon. căldura rezultată putand fi de asemenea folosită. o parte a materialului solid cu continut de carbon este transformat în gaz util.2. adica sub forma de adaos inert la materialele de construcţii. Piroliza în valorificarea deşeurilor La utilizarea pirolizei in procesul de valorificare a deşeurilor. Ca agenţi de gazeificare se pot utiliza printre altele. caz in care se produce o separare a cocsulul în gaz de sinteză cu un conţinut mare de CO şi zgură vitroasă sau cristalină. fie ca părţi metalice ce pot fi cernute din cocsul de piroliză. cu un conţinut mare de material plastic şi alte materiale organice este exemplificata la procesul de conversie Noell (vezi Capitolul 25). O tehnologie eficientă o reprezintă producerea curentului electric utilizand un motor pe gaz şi un generator. oxigenul. compoziţia şi deci şi conţinutul de energie al gazului sunt importante. 23. Continuarea tratării cocsului de piroliză fără partea de metal este posibilă. în substanţele de bază. fie în formă mărunţită. aburul. prin procedee chimice. se introduce exact atâta oxigen cât este necesar pentru formarea CO. Material solid cu conţinut în carbon Gaz (CO) material inert (cocs de piroliză) agent de gazeificare Pentru alegerea agentului şi temperaturii de gazeificare. Cu ajutorul pirolizei se poate descompune deşeul din materiale plastice (care nu este separat pe sortimente pure). în procesul de gazeificare. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Aplicarea pirolizei la deşeul mixt. la fabricarea ţiglei). Aici se ia în considerare mecanismul dat mai sus şi. Aceste componente se pot utiliza la fel ca şi produsele din piroliză. Cocsul de piroliză poate fi valorificat pe diferite căi. aerul sau hidrogenul. uleiuri şi gaze. Gazul format poate fi utilizat energetic. ca adaos la materialele de construcţii (de ex.3.2.

parcuri etc . In mare. dar exista si combinaţii ale acestor procedee de bază. la care cocsul de piroliză se introduce într-un reactor de topire obţinandu-se gaz de sinteză şi material solid granulat vitros. 23. în circuitul substanţelor. deşeuri organice din gospodării ca şi resturi de plante de origini diverse. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . 23. În Aalen/Germania funcţionează din 1998 o astfel de instalaţie de piroliză pentru prelucrarea a 24. procedeele se împart în procedee aerobe (compostare) şi procedee anaerobe (fermentare).1.1. si deoarece transformarea materialelor de către microorganisme este proporţională cu suprafaţa specifică (şi nu cu masa) rezultă un randament de descompunere foarte mare pe care-l realizeaza aceste organisme. în principal.000 t de gunoi menajer. Se pot valorifica biologic. celuloză . respectiv: • • • deşeuri din producţia de alimente şi din pregătirea mâncărurilor . Prin reintroducerea fractiunilor reziduale organice colectate separat. pe lângă valorificarea termică. Condiţiile pentru tratarea biologică a deşeurilor organice Condiţiile biologice şi biochimice în procesele / procedeele aerobe Descompunerea biomasei de origine vegetală sau animală se realizează în natură prin organiseme unicelulare (microorganisme). Un alt element de performanţă a microorganismelor este faptul că pot descompune diferite substanţe şi sunt adaptabile în scurt timp la condiţii de mediu schimbatoare. aceste procedee pot reprezenta o componentă importantă. Întrucat in structura materială a acestor deşeuri se constată diferenţe semnificative. De asemenea.4. se realizează şi o valorificare materială a gazului de sinteză. carton. se poate obţine o uşurare evidentă a deponiilor pentru deşeul din localităţi. deşeuri vegetale din grădini. textile din fibre naturale.4. 23.4. deşeuri din hârtie. iar fracţiunea termic valorificabilă este optimizată în ceea ce priveşte compoziţia şi puterea ei calorică. respectiv ciupercile şi bacteriile.1. trebuie amintit si procedeul PKA. Deoarece bacteriile nu sunt supuse proceselor de metabolism fixe. au capacitatea să descompună toate substanţele organice naturale şi o mare parte din compusii organici artificiali. Procedee biologice de valorificare a substanţelor din deşeuri In cadrul conceptelor integrate de gospodărire a deşeurilor.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 13 unde. Este vorba despre grupele principale descompunatoare. fără a fi necesar nici-un aport energetic. procedeele şi tehnicile trebuie adaptate fiecarui tip de deseu. Substanţele care pot fi descompuse de microorganisme sunt specifice majorităţii tipurilor de deşeu din localităţi. ci dispun de o mare adaptabilitate. Prin faptul că sunt mici (bacterii ~ 1/1000 mm) raportul suprafaţa/volum este foarte mare.

iar lemnul de foioase 20−25%. descompunerea ligninei. excremente. formarea metanului. în procesul de compostare. care sunt structurate asemănător celulozei si reprezinta o componentă esenţială a pereţilor celulari ai ciupercilor. Descompunerea xilanului Xilanul este de asemenea o componentă principală a substanţei vegetale. în principal de ciuperci şi în mediu bazic (pH > 7) de bacterii. formarea humusului. nitrificare/denitrificare. . Ca hidrat de carbon. proces care este relativ insensibil la modificările pH-ului şi la temperaturile ridicate din compost. este formată în proporţie de 40−70% din celuloză. descompunerea xilanului este un proces care se realizează mai uşor decât descompunerea celulozei şi de către un număr mai mare de tipuri de microorganisme. aşa-numitele hexoze. xilanul este format din hexoze. este numită şi „lemnificarea“ substanţei vegetale.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 14 • • • fecale. Descompunerea celulozei şi chitinei Substanţa vegetală. deşeuri din lemn. deşeuri de la abatoare. În condiţii aerobe. Pe ansamblu. celuloza este descompusă de ciuperci şi bacterii specializate. ce caracterizeaza procedeele aerob-microbiene de tratare a deşeurilor. pentoze şi acizi. 18−30% din masa uscată a substanţei vegetale constă în lignina şi reprezintă Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Paiele conţin de ex. până la 30% xilan. Celuloza este un polimer format din molecule de glucoză. Xilan-ul este descompus în mediu acid. Chitina este o substanta formata din molecule de acetilglucosamin-N. Celuloza este o componentă esenţială a pereţilor celulari ai plantelor inferioare sau superioare şi contribuie decisiv la rezistenta ei şi la permeabilitatea pentru apă. prin efectele ei. Descompunerea ligninei Formarea ligninei. sunt: • • • • • • • descompunerea celulozei şi chitinei. amonificare/nitrificare. Cele mai importante procese biologice şi biomecanice de descompunere şi transformare. Acţionează ca material de depozitare şi de susţinere al plantelor. descompunerea xilanului.

Acestea duc la polimerizarea moleculelor rupte la descompunerea ligninei şi la alte produse metabolice microbiene. formate din molecule simple ce se pot descompune usor. In compostul finit. Prin descompunerea proteinelor. iar la ierburi – alcoolul cumar. Substanţa organică se denaturează. la conifere.alcoolul sinapinal. este alcoolul coniferil. Lignina constă din molecule de compusi aromatice legate tridimensional. Formarea metanului este facilitată de o temperatură între 40°C şi 60°C si o valoare a pH-ului între 6. iar din componentele materialului de fermentaţie se formează humusul. Nitrificare / Denitrificare Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Prin formarea humusului. deoarece in anumite conditii. în timpul descompunerii ligninei.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 15 partea lemnoasă a unei plante. respectiv substanţe uşor valorificabile. La introducerea oxigenului ele dispar imediat. De asemenea la începutul procesului de compostare. din aceşti monomeri se formează lignina polimerică. la valori ale pH-ului >7 amoniacul se poate degaja. prin amonificare se formează proteine. este disponibila o mare diversitate materială. formarea metanului nu se mai realizează. Prin reacţii enzimatice şi chimice. Cantitatea de azot mineral (aici NH4-N) din materialul în fermentaţie poate deveni problematic. Formarea metanului Bacteriile metanogene există exclusiv în mediu anaerob. care degradaţi (mineralizaţi) sunt în continuare prelucraţi si devin componente de bază ale descompunerii biomasei. la foioase . Formarea humusului O dată cu descompunerea ligninei începe formarea substanţelor humice. la care unitatea de bază este diferita de la planta la planta. valorificate de microorganisme pentru aprovizionarea cu azot. realizată prin procese metabolice oxidative. deoarece aceasta condiţie nu mai este îndeplinita. Aceasta reprezintă o poluare a mediului şi are ca urmare o pierdere de azot a îngrăşământului format din compost.5 şi 8. este intervalul de temperatură 45°C−50°C. La începutul procesului de fermentaţie. Ammonificarea Amonificarea este un proces de bază în descompunerea biomasei respectiv în metabolismul microorganismelor.5. Motivul este că în timpul intervenţeiei microbiene asupra structurii ligninei sunt stimulate şi reacţii chimice. De exemplu. azotul liber este legat şi îmbogăţeste materialul nou format. Descompunerea efectivă a ligninei se realizează foarte lent si numai de catre tipuri specializate de ciuperci in conditii de mediu extrem de variabile. Optim pentru descompunerea ligniei. sunt pusi la dispoziţie aminoacizi.

Iau naştere. substanţa organică este descompusă după următoarea ecuaţie chimică: Cn Ha Ob + (n x a/4 − b/2) H2O → (n/2 − a/8 + b/4) CO2 + (n/2 + a/8 − b/4) CH4 Din punct de vedere biochimic.). Carbonul redus se combină apoi cu hidrogenul (CH4). îşi obtin necesarul de oxigen din NO2/NO3 folosindu-l ca agent oxidant pentru descompunerea legăturilor organice. La denitrificare. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . performanţa nitrificării fiind influentata de schimbările temperaturii şi ale valorilor pH-ului. se descompune substanţa organică într-un recipient închis (reactor). prin oxidarea carbonului legat organic (CnHaOb) pana la CO2. amoniacul este oxidat la nitrit (NO2).1. puse în condiţii anaerobe. iar. Formarea nitratului se realizează mai ales în zonele de margine ale grămezilor de gunoi din spaţiile deschise. Denitrificarea apare în compost dacă. protooxidul de azot (N2O) şi azot elementar (N2. prin spălarea nitraţilor de catre apele de precipitatii. Procesul este puţin sensibil la mediu. O parte a carbonului legat organic trebuie să accepte electroni eliberaţi în procesul de oxidare. Concentraţiile mari de azot mineralizat prezente în procesul de compostare pot conduce la poluări ale apei freatice. nu însă şi la temperaturi >40% în instalaţii închise. în zona grămezilor cu concentraţii mari de mitrat se realizează condiţii anaerobe. în a doua etapă se realizează oxidarea la nitrat (NO3).PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 16 În procesul de nitrificare. anaerobe Condiţiile biologice şi biochimice în procesele procedeele Mecanismul de reacţie La fermentaţie (un proces anaerob care se produce în absenţa oxigenului din aer).2.4. microorganismele regenerează purtătorii de energie în cadrul metabolismului lor. deoarece O2 ca acceptor de electroni nu este disponibil. într-o prima etapă. In condiţii anaerobe. microorganismele iniţial aerobe. Ca produse de descompunere se obţin gazul metan (CH4) şi dioxidul de carbon (CO2). Bacteriile nitrificatoare (nitrificanţi) necesită un mediu aerob. formându-se gazul metan. ca urmare a procesului reducere. si se realizeaza mai puter nic la valori ale pH-ului ~ 7 şi la temperaturi de aproape 30 °C. 23.

Impurităţile care pot dăuna procesului tehnologic sunt indepartate. 23. Motivul este că se obţine ca produs metabolic. se utilizeaza următoarele instalaţii şi aparate: • instalaţii de transport. sunt supuse unei prelucrări atat de ansamblu cat şi de detaliu. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .1. Dotarea tehnică. cât şi la un consum de apă pentru a acoperi necesarul de hidrogen (H2) în vederea formării CH4. O astfel de compoziţie a deşeurilor duce atât la o producţie mai mică de CO2. Conţinutul de sulf şi azot în deşeul fermentat influenţează cantitatea urmelor de gaze din biogaz. In general. este descrisă în continuare. influenţat de diferiţi factori. aceste gaze. Acest raport poate avansa până la CH4/CO2 ≅ 2/1. cu cât este mai mare partea unor proteine şi grăsimi bogate în carbon. Pentru acoperirea necesarului lor de energie. deşeurile organice. dependent de compoziţia deşeurilor.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 17 În general. Dotarea tehnică a staţiilor de tratare biologică a deşeurilor Inainte de tratarea biologică propriu-zisă. Compoziţia biogazului Gazele formate în procesul de fermentaţie. compoziţia deşeurilor organice influenţează raportul CH4/CO2. se obţin în cantitate foarte mică la fermentaţia deşeurilor biologice « normale ». organismele trebuie să aibă o rata mare de descompunere. În etapele succesive de descompunere. CO2 extras din biogaz este precipitat sub formă de carbonat. se gasesc într-un anumit raport cantitativ. utilizată independent de procesul propriu-zis al tratării biologice a deseurilor. Totuşi. • instalaţii de cernere. un gaz cu un conţinut ridicat de energie cum este CH4.3.4.. La descompunerea anaerobă a hidraţilor de carbon. în special conţinutul de amoniac (NH3) şi hidrogen sulfurat (H2S). • maşini de mărunţire. dacă se doreşte obţinerea unei cantităţi mari de gaz. cantitatea de energie a microorganismelor pe unitatea cantitativă este relativ redusă. In procesul anaerob. Soluţiile influenţează în continuare compoziţia biogazului. Pe de-o parte. care trebuie realizate printr-un efort tehnologic corespunzător. nu este în mod normal necesară epurarea gazelor. grupuri de organisme specializate sunt active – dacă dispun de un echipament enzimatic suficient. de asemenea. este caracteristică pentru procesul de fermentaţie. Aceste organisme necesită conditii de mediu constante şi o mare stabilitate de proces. se formează biogaz cu o compoziţie de CH4/CO2 = 1/1. Această performanţă (de descompunere crescută). Gradul de producere a procesului de precipitare este. descompunerea anaerobă a substanţei organice trebuie considerată ca fiind un proces metabolic complicat. foarte corozive şi inhibitoare ale fermentaţiei. metanul şi dioxidul de carbon. La utilizarea biogazului în motoare pe gaz.

cântare. activitatile de întreţinere şi curăţare . separator al materialelor dure. Totuşi. cerinţele din tehnologia aleasa trebuie respectate cel putin la agregatele de prelucrare şi clasare. constanţa fizica şi chimică a materialului supus tratarii biologice. separatoare pentru metale neferoase. trebuie să se asigure o bună adaptare la : • • • • consistenţa şi compoziţia deşeurilor.5 h/zi. Compostarea În întreaga Europă. Aceste cerinţe sunt respectate cerintele privind : • • • • 23. vânturătoare. condiţiile de la faţa locului şi din împrejurimi (protecţie fonică etc. se poate atinge. Folosirea unui procedeu de fermentaţie nu necesită de obicei utilizarea agregatelor furnizate de un anumit producător. deoarece nu exista strictete în privinţa cerinţelor impuse.) . Dacă pot fi garantate.4. aparate de răsturnare a grămezilor. sigurnaţa calităţii şi comercializarea produsului compost. cantitatea livrată şi performanţa în îndeplinirea sarcinilor . prin compostarea deşeurilor organice naturale. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . construcţia simplă şi execuţia constantă.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 18 • • • • • • • • • separatoare cu magnet pentru metale feroase. livrările de material fără impurităţi (puţine devieri) . pe termen lung. orarul zilnic de funcţionare ales şi deci randamnetul. o prelungire a durabilitatii instalaţiilor primare de salubrizare. în cadrul functionarii unei instalaţii (măsurare). buncăre de depozitare şi dozare.2. 5. compostarea a devenit o componentă importantă a conceptelor de management integrat al deşeurilor. Agregatele de prelucrare sunt supuse unor standarde înalte din punct de vedere mecanic şi al calitatilor anticorosive. instalaţii de epurare a aerului rezidual . este stabilit de obicei la cca. Timpul de funcţionare. pulpere/rezervoare cu malaxor. De asemenea.

2. Tipul de organisme specializat pentru un proces de descompunere atinge maximul populaţional acolo unde materialul de descompus este compatibil cu procesele lor metabolice. dacă procesul de compostare este realizat ca proces aerob de descompunere.1. condiţiile procesului trebuie să fie adaptate cerinţelor microorganismelor.4. Pentru asigurarea condiţiilor de bază la transformarea microbiană a substanţelor. Degradarea naturală a legăturilor organice ale carbonului nu are loc însă numai în procesul aerob de compostare. • substanţe nutritive de bază.4.2.1. ci şi prin fermentaţia anaerobă sau alte procedee de descompunere.4. Condiţii biologice Purtătoare a procesului de tratare biologică prin compostare este biomasa microbiană (= masa microbilor) a caror dezvoltare este dependentă de : • temperatură.1. Cerinţe privind procesul de compostare Compostarea substanţei organice este metoda de tratare a deşeurilor care imită cel mai bine procesele din circuitul natural al carbonului.1. • toate celelalte elemente active necesare.2.1. • disponibil de oxigen.4. • azot. Procesele de bază ale transformării microbiene a substanţelor sunt descrise în Capitolul 23. trebuie controlat şi eventual reglat raportul C:N. Biomasa descompune substanţa organică şi obţine astfel energie şi substanţa necesare pentru dezvoltarea propriei mase corporale.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 19 23.2. Aceasta înseamnă că.1. Pentru creşterea optimă a biomasei trebuie să existe disponibile într-un raport adecvat urmatoarele : • carbon. • valoarea pH-ului. 23. • compoziţia chimica şi structura materialului. toate celelalte substanţe fiind prezente în cantitati diferite în procesul fermentaţii. Condiţii legate de material Microorganismele cultivate în tehnica aerobă de compostare sunt diverse şi puţin pretenţioase în privinţa materialelor pe care trebuie sa le descompuna (omogenitate a materialului de input). • urme de substanţe nutritive . 23. in condiţii de mediu cele mai potrivite. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .

23− 5: Sistemul de bază ale unei instalaţii de compostare Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . iar cantitatea biomasei – de disponibilitatea substanţelor. Compoziţia depinde deci substanţe.2.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 20 În funcţie de disponibilitatea surselor de carbon şi azot şi de bimasa se formează cantitativ şi calitativ. microorganismele mor populaţii devin sursă de substanţe hrănitoare. substanţe hrănitoare nu mai sunt la dispoziţie. livrare pregătirea materialului Sistem de compostare tehnologia fermentaţiei intensive tehnologia postfermentaţie prelucrare depozitare / distribuire Fig. 23. la care apar diferenţe considerabile de tehnica metodologică pentru controlarea proceselor de descompunere.4. Procedeele de compostare oferite pe piaţă se deosebesc în − principal prin sistemul de fermentaţie. Condiţii metodologice si tehnice tipul acestora.3. 23−5. de oferta de Dacă anumite selectiv şi alte Elementele principale ale desfăşurării procedeelor din instalaţiile de compostare sunt prezentate în Fig.1. Exista in ultimul timp procedeul fermentaţiei intensive.

Procesul de fermentaţie Condiţiile de mediu optime. care sunt separate în cursul pregătirii materialului. există şi impurităţi ajunse în materialul de compostat datorate distribuirii neglijente a fracţiunilor (aruncări greşite) din deşeul din localităţi. Prelucrare Prin procesul prelucrării trebuie să înţelegem mai întâi cernerea în funcţie de fracţiuni a produsului final. Operatiile parţiale sunt: • pregătirea deşeului biologic pentru procesul de fermentaţie . cu ajutorul instalaţiilor cu magneţi. • extragerea substanţelor străine care deranjează procesul şi a fracţiunii cu granulaţie superioară (impurităţi). Dacă materialul de intrare este deşeu biologic. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . eventual şi după fermentaţie in funcţie de procedeu şi de tipul de material. iar obţinerea de date despre materialele organice este facilitată. obţinute în campaniile de tăiere a copacilor şi arbuştilor. sticlă. se obţine o compoziţie omogenă a materialelor. în timpul pregătirii materialelor. colectat cu precădere din gospodării şi bucătării. adeseori structura materialului trebuie îmbunătăţită ulterior. iar materialele uşoare (de ex. prin amestecare. pe lângă instalaţiile tehnice. atât condiţiile materiale. Metalul este deja sortat. în cursul unui „finishing“ se separă materialele dure (de ex. În cursul pregătirii materialelor se realizează o mărunţire şi o defibrare a particulelor organice. bucăţi de plastic) – prin vânturare. Pe lângă clasarea în mare. Este vorba despre bucăţi de plastic. Atingerea obiectivelor procesului (de ex. Diferitele utilizări ale compostului necesită granulaţii în material adaptate destinaţiei finale. se apelează şi la colectarea manuală. intervalul optim de tempertaură şi timpul necesar proceselor microbiene de bază în cadrul compostării au fost puse faţă-n faţă de Grabbe (1996). În acelaşi timp. metal etc. cât şi cele metodologicotehnice ale procesului de compostare sunt optimizate. Extragerea impurităţilor De obicei. suprafaţa specifică a deşeului biologic şi deci suprafaţa de intervenţie a microorganismelor se măresc. De obicei se adaugă crengi mărunţite. În general. igienizarea) este dependentă considerabil de temperatura procesului.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 21 Pregătirea materialelor Prin pregătirea materialelor. pietrele) balistic. Astfel.

denitrifcare formarea metanului descompunerea celulozei anaerob pH.indiferent aerob + anaerob pH.indiferent luni săpt. cf. Grabbe (1996) Observăm că descompunerea ligninei şi formarea humusului reprezintă factorii care determină durata necesară de fermentaţie. – luni formarea humusului legături de azot aerob pH. 23−6: Desfăşurarea procesului biologic la compostarea substanţelor reziduale biogene. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .5 − 8.5 nitrificare aerob pH 4 − 8 săpt.indiferent ore ore − ani descompunerea ligninei aerob pH.indiferent ore − zile dezodorizare aerob pH.indiferent luni ore − zile Obiectivele procesului igienizare aerob + anaerob pH.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 22 Transformări microbiene amonificare Condiţii de mediu aerob + anaerob pH-indiferent Condiţii de temperatură < 40 °C < 50 °C < 60 °C > 60 °C Timp necesar ore anaerob pH 6.indiferent distribuirea eficienţei Fig.indiferent aerob pH.

• deşeuri agricole. • conceptul structurii de comercializare. • deşeuri din grădină (resturi de legume. se poate obţine o aerisire bună numai prin răsturnări foarte dese.4. Respectarea unor condiţii de mediu adecvate este totuşi esenţailă pentru activitatea lor. Astfel. deşeu verde din grădini şi deşeu biologic).2. părţi vegetale. trebuie să fim atenţi ca o compoziţie prea omogenă a grămezii de compost să nu influenţeze negativ condiţiile de mediu. iarbă şi frunze) . tăieturi din copaci şi arbuşti.2. În procesul de compostare. aerisirea grămezii de compost şi aprovizionarea microorganismelor cu oxigen sunt garantate cu un efort redus. • eventual nămol de la staţia de epurare (în procent mic de masă) . • conceptul de desfacere (plan de marketing) .3. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . • deşeuri forestiere în cazuri speciale (coajă de copac. Corespunzător acestor cerinte. Procesele de putrezire trebuie combătute. Trebuie determinate următoarele: • estimarea cantităţii deşeurilor de tratat biologic. • fermentare. • estimarea potenţialului de desfacere (inclusiv valorificare proprie) .4. la compoziţia meterialului de input de la instalaţia de compostare. 23. într-un amestec bine structurat de deşeu verde (de ex. Deşeurile caracteristice în procesul de compostare Potrivite pentru procesul de tratare prin compostare sunt următoarele tipuri de deşeuri: • deşeu biologic din gospodării (deşeuri din bucătărie – de la pregătirea mâncărurilor. • pregătire a compostului şi depozitare. În schimb. Într-o grămadă omogenă de deşeu din gazon de ex. frunze) . Echiparea şi funcţionarea staţiilor de compostare Înainte de echiparea unei staţii de compostare trebuie verificat dacă se poate asigura o valorificare continuă a compostului produs. aceste deşeuri pot fi compostate în totalitate prin microorganisme. rezultă capacitatea necesară echipamentelor de tratare şi depozitare. gazon. Staţiile de compostare se împart în mai multe sectoare funcţionale: • pretratare. plante ornamentale. • deşeuri din parcuri (tăieturi din copaci şi arbuşti. paie tocate). resturi de mâncare) . material de crengi şi tulpini trecut prin shredder.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 23 23.2.

prin utilizare lui. Poluările datorate concentraţiilor mari de microorganisme (de ex. Pentru optimizarea procesului de compostare şi minimizarea simultană a emisiilor gazoase (în principal mirosuri!). • spălări ale apelor de ploaie. Pe suprafeţele de tratare. Desfacerea lui. De aceea.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 24 Capacitatea echipamentelor din aceste sectoare trebuie astfel măsurată. deoarece există nevoia de apă pentru : • optimizarea condiţiilor de mediu la fermentaţie (eventual udarea grămezilor de compost). • resturi de la cernere. tratarea biologică şi pregătirea trebuie să se realizeze în sistem închis. pe cât posibil. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . depozitare şi pregătire de la staţiile de compostare se obţine apă reziduală. Pe lângă emisiile gazoase. Resturile din sedimentarea apei de infiltraţii din compostare pot fi introduse în procesul de compostare. Apa colectată trebuie astfel condusă şi îndepărtată. spori de ciuperci). • asigurarea spaţiului social pentru angajaţi. Dacă tratarea deşeurilor se face în hale închise. este recomandabil un sistem ghidabil şi orientabil. pentru captarea şi tratarea aerului residual. Aceste suprafeţe trebuie izolate conform legislaţiei apelor şi construcţiilor (de ex. miros şi gaze dăunătoare trebuie evitate. • apă de infiltraţii din compostare. O reţea de alimentare cu apă cu puncte de primire (hidranţi) în sectorul întreg al instalaţiilor este întemeiată. primirea. Staţiile de compostare trebuie racordate sistemului de alimentare cu apă. încât subsolul şi suprafeţele învecinate să nu fie poluate. este de asemenea variabilă în funcţie de perioada de vegetaţie. Alte rămăşiţe. se mai obţin la tratarea biologică a deşeurilor următoarele resturi: • resturi de la culegere. Acoperişurile practicate pe aceste suprafete diminuează considerabil cantitatea de apă poluată. • resturi din sedimentarea apei de infiltraţii din compostare . prin straturi de asfalt). trebuie avute în mod special în vedere condiţiile de lucru pentru personal. Acelaşi lucru este valabil pentru capacitatea necesară de depozitare a produsukui compost obţinut. încât cantităţile obţinute să poată fi întotdeauna prelucrate. • curăţarea maşinilor şi aparatelor. Apele trebuie utilizate cu precădere la udarea materialului. • asigurarea conditiilor pentru prevenirea unor eventuale incendii. Aici trebuie ţinut cont de oscilaţiile sezoniere. trebuie valorificate.

1.2. La o utilizare specială. Aportul de oxigen se realizează prin următoarele procedee: Fără ventilaţie forţată prin: • difuzie. • convecţie termică. Tipurile de metode sau tehnici de compostare sunt: • compostarea în grămezi (deschise sau încapsulate) . a compostării în grămezi încapsulate are loc un proces integrat de fermentaţie intensivă.4. puternic automatizată. • compostarea în ricoşeu. • contact cu aerul înconjurător prin răsturnarea grămezilor. Cerinţa de obţinere a unui compost înalt calitativ este aportul continuu suficient de oxigen (din aer) distribuit omogen în secţiunea transversală a grămezilor. Compostarea în grămezi deschise Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . aataat principală caat şi ulterioară. Cu ventilaţie forţată prin injectare sau prin sucţiune • lănci de aerisire în grămadă . Compostarea în grămezi La compostarea în grămezi deşeul biologic este aşezat în grămezi triunghiulare sau trapezoidală (plan liniar) sau grămezi plate (plan plat).4. • durata procesului de fermentaţie intensivă .2. • gradul de maturare al materialului final . Fermentaţia intensivă susţinută mecanic este urmată la cele mai multe metode de o postfermentaţie.4. • soluri de aerisire sub grămadă.4. • compostarea în boxe. • tehnica de aerisire pentru procesul de fermentaţie . • compostarea în containere. Metode de compostare Metodele de compostare existente şi utilizate actualmente în Europa centrală se deosebesc în principal prin : • tehnica răsturnării materialului pentru compost . 23. • compostarea în tambur.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 25 23. • derularea procesului biologic. pentru a atinge un grad înalt de maturitate. • compostarea în tunel sau şiruri.

care se întinde deasupra grămezii în formă de pod şi care este deservit de pe pod.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 26 Compostarea în grămezi deschise fără ventilaţie forţată este metoda aplicabilă cu cel mai redus efort tehnic. merge pe roţi sau şenile. Fig. Grămezile trapezoidale sunt dărâmate pe de-o parte cu aparate de rulare şi construite din nou în paralel. sunt parcurse în direcţie longitudinală de un rulor compactor cu cupe şi astfel sunt amestecate şi aerisite simultan.000 Mg/a. Aparatul. în funcţie de frecvenţa răsturnării. Utilizarea poate avea loc cu succes la întreprinderi de salubrizare mai mici sau ca instalaţie descentralizatp a compostării deşeurilor biologice în mai multe puncte de amplasare ale zonei de salubrizare. un acoperiş este bine venit. dacă se iau în considerare mijloacele financiare limitate ale acestei metode. ca utilizare standard sau de dezvoltare în România. Durata fermentaţiei este de 3-6 luni. 23 − 7: Aparat de răsturnare pentru grămezi din compostarea deschisă Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Agregatele pot fi dotate cu dispozitive de irigare. Grămezile triunghiulare. Mărimea instalaţiei este limitată de obicei la < 10. la sistemele productive. De aceea compostarea în grămezi deschise se recomandă. Pentru protecţia contra intemperiilor şi comparabilitatea conţinutului în apă al compostului. Răsturnarea grămezilor se realizează prin maşini automate sau manevrate. Astfel se reduce cantitatea apei de infiltraţii.

deoarece aceste sisteme înalt tehnologizate trebuie utilizate cu un grad ridicat de eficienţă. Fig. Şirurile de fermentaţie în formă de jgheab au pereţi solizi.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 27 Compostarea în grămezi cu hală închisă Instalaţii mai mari de compostare sunt construite încapsulat în hale închise. se folosesc grămezi plate compacte şi cât mai înalte. aceste instalaţii pot produce composturi cu grad III − IV de fermentaţie. Un aparat de răsturnare răstoarnă compostul separat în fiecare şir. La o durată de tratare de 1. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .2.4. Acestea sunt răsturnate în hala închisă prin sisteme de roţi cu cupe sau amestecate cu freza cu melc.4. compostul este aşezat în direcţie longitudinală în spaţii de tratare sub formă de tunel sau jgheab (şiruri) şi tratate în acest timp. 23 − 8 Maşină de răsturnareKOCH (randament până la 200 m³/h) 23. Şirurile pot fi ventilate individual.2. Compostare în tunel sau şiruri La această metodă de compostare. Pentru a menţine redusă suprafaţa de fermentaţie şi deci şi suprafaţa halei. Instalaţiile încapsulate sunt dotate cu ventilaţie prin injectare sau sucţiune.5−3 luni. adeseori pentru evitarea mirousurilor.

Camerele de fermentaţie (reactoarele) din compostarea în boxe au un volum de cca.2. Aerul rezidual din spaţiul închis al reactoarelor este colectat complet şi tratat (dezodorizat). Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . sursa: Firma Umweltschutz Nord GmbH 23. Procesul de fermentaţie intensivă din aceste reactoare durează una până la două săptămâni. Aceasta se realizează prin compostarea cu grămezi trapezoidale sau plate. După această fermentaţie intensivă se realizează de obicei pregătirea în continuare a compostului până la gradul III. Procesul se realizează la ventilaţie forţată prin solul permeabil al boxelor. Compostarea în boxe Compostarea în boxe reprezintă o variantă a fermentaţiei intensive. 23 − 9: Compostare în tunel Bioferm. După 1-3 luni se pot obţine composturi până la gradul IV. irigare compost ventialre Fig. 60 m³. Aparat de amestecare şi transport.3.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 28 La compostarea în tunel şirurile sunt acoperit deasupra şi astfel „încapsulate“ în ceea ce priveşte răspândirea emisiilor.4.4. din care se obţine un compost verde de grad I − II. IV sau V într-o postfermentaţie. Conducerea aerului rezidual este astfel optimizată.

astfel încât să ia naştere un minim de emisii gazoase. Simultan. După deschiderea containerelor de fermentaţie. aer rezidual. 22 m³. de O2 şi temperatura trebuie sa se situeze in limite standardizate.4. Metoda poate fi de asemenea caracterizată ca „încapsulată“. Compostarea în containere Spre deosebire de compostarea în boxe. compostul este aşezat în grămezi pentru faza postfermentaţiei şi tratat în continuare. la această metodă fermentaţia intensivă se realizează nu în reactoare fixe.4.2.2. Compostarea în ricoşeu Metoda cu ricoşeu este oferită de firma Rethmann. Aici sunt racordate la conductele de conducere (aer proaspăt. Compostarea în tambur este o metodă tipică de prefermentare – înaintea fermentării propriu-zide în grămezile plate sau trapezoidale.6. Prin depozitarea continuă a materialului în tambur se ajunge la o amestecare optimă şi deci la o bună aerisire a materialului. Metoda conduce la o mărunţire şi amestecare bune ale materialului şi de aceea are o largă răspândire la pretratarea deşeului rezidual şi a gunoiului în totalitate.4. Se deosebeşte esenţial de toate metodele de compostare deoarece materialul destinat fermentării nu este tratat sub formă de grămadă sau material în vrac. Prin supravegherea continua a acestor parametrii şi a performanţei de aerisire. ci în recipiente mobile (containern) cu un volum de cca. unde procesul de fermentaţie este continuat până la igienizarea completă. iar apa de infiltraţii din sistemul închis este colectată şi reintrodusă în proces.4.4. Containerele sunt umplute cu deşeu biologic şi transportate către locul de fermentaţie. trebuie să se asigure o igienizare a materialului. Celelalte componente ale procesului sunt asemănătoare.4. Compostarea în tambur Compostarea în tamburul rotitor trebuie caracterizată fermentaţie intensivă. apă de infiltrţii). Pentru atingerea acestor obiective. aprovizionarea cu O2 este eventual sprijinită de ventilaţia forţată. conditiile de mediu specifice fermentaţiei sunt supravegheate cu ajutorul computerului. procesul de fermentaţie poate fi optimizat. iar conţinutul de CO2. Corpurile presate sunt depozitate pe palete în hale de fermentaţie şi se încălzesc aici în procesul de fermentaţie până la 70°C.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 29 În procesul scurt de fermentaţie intensivă este dorit a se realiza un înalt randament de descompunere a materialului organic. de aceea este necesară o reglare optimă a parametrilor procesului.5.4. ci deşeurile biologice presate sunt supuse unei descompuneri puternice prin ciuperci. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . 23. Durata de tratare se limitează la una până la şapte zile. 23. 23.2.

Tehnica de tratare a fermentaţiei trebuie aleasă pe baza următoarelor criterii: Emisiile de gaze sin procesul de fermentaţie sunt stabilite prin compoziţia materialului de input. deşeuri biogene din unităţi de producţie. prin amestecarea cu deşeul verde) . Ca material de input caracteristic pentru tratarea anaerobă pot fi considerate următoarele nămoale şi deşeuri care pot fi descompuse biologic: • • • • • • • • • • deşeuri biologice din bucătării mari. deşeuri cu conţinut de grăsimi şi uleiuri de origine nonminerală . unităţi de producţie şi agricultură nu sunt unitare. 23.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 30 Corpurile presate au un conţinut de apă de pornire de 50−62%. cerinţe legate de igienizare. 20%. urină şi excremente lichide.3. Paralel cu descompunerea biologică. Conţinutul în substanţă uscată al deşeului joacă aici un rol esenţial. Materialul bogat în structură poate fi trata cu ajutorul compostării. 1−1 ½ luni. conţinut în azot. Deşeurile bogate în grăsimi şi albumină favorizează produsul de gaze. lichidă sau pastoasă. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . materialele presate preiau o formă uscată stabilă şi demonstrează o reactivitate caracterizată de o capacitate scăzută de a prelua apă. Fermentarea deşeurilor biologice Tipurile de deşeuri care fermentează Structura şi consistenţa deşeurilor biologice din locuinţe. conţinut în grăsime.1. deşeuri biologice din gospodării (atâta timp cât acestea nu sunt supuse compostării necostisitoare. Conţinutul final de apă este de cca. conţinut în apă. 23. Deşeurile fără structură care pot fi descompuse biologic ar trebuie să fie supuse de aceea tratării anaerobe (fermentare).4. Deşeurile pot avea formă solidă. ele se usucă prin transport capilar la suprafaţa materialului presat. Instalaţiile de pregătire şi tehnologia centrală de tratare trebuie să fie coordonate în funcţie de ce structură conţine deşeurile pentru tratarea biologică. După cca. restaurante si cantine .3.4. omogenitatea materialului de input (compoziţia şi concentraţia anumitor grupe de material). Materialul nestructurat nu este potrivit mai ales din cauza unui aport suficient de oxigen.

Simultan se îmbunătăţeşte capacitatea de transport şi omogenitatea în spiritul unei tehnici metodologice optime.4. Temperatura procesului În funcţie de temperatura procesului se realizează o ordonare în • • proces mezofil cu un interval de temperatură de 35 – 40°C proces termofil cu un interval de temperatură de 55 – 60°C În intervalele de temperatură numite. conţinutului în apă al materialului din fermentaţie . deşeul este mărunţit în etapa mecanică. prin care suprafaţa specifică a materialului se măreşte şi deci se realizează o accelerare a proceselor biologice. prin tehnică de separare mecanică uscată sau mărunţite. energetic. tehnicii metodologice pentru amestecarea materialului din fermentaţie. la rândul lor. Echiparea şi funcţionarea staţiilor de fermentare de bază tehnico-metodologici şi parametri ai 23. ca şi prin captarea gazelor din fermentare. Parametri procesului Desfăşurarea procesului în cadrul utilizării înalt tehnologice a fermentării pentru tratarea deşeului din localităţi se împarte în două etape principale succesive: ! etapa pretratarii mecanice în această etapă sunt separate.3. materialele care nu fermentează sau care dăunează fermentării (impurităţi).1. ! etapa tratării biologice în această etapă a procesului se realizează determinarea componentelor materialelor care pot fi descompuse biologic înainte de procesul de fermentare propriuzis. ca şi posttratarea resturilor din fermentaţie în vederea stabilizării. valorificate. Obiectivul este obţinerea unei cantităţi omogene cu un conţinut cât mai mare de substanţe care se pot descompune uşor.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 31 23. în care să fie antrenat cât mai puţin balast. alcătuirii reactoarelor şi recipientelor.2. După separarea impurităţilor mai mari. diferite tipuri de microorganisme participante la procesul de fermentare îşi ating maximul de descompunere a materialelor.4. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .3.2. Epuizarea materialelor valorificabile se realizează prin valorificarea resturilor de fermentaţie compostate. Metodele ofertanţilor de instalaţii înalt tehnologice pentru fermentarea deşeurilor din localităţi se deosebesc mai ales din perspectiva • • • • temperaturii procesului.

unde substanţa uscată este < 20 % din greutate. Procesul integral al fermentării se accelerează astfel. alterarea şi formarea gazelor (metanizare) au loc în acelaşi recipient. metoda uscată. necesarul de volum de recipient este mai mare. unde substanţa uscată este > 30 % din greutate. pneumatică prin reintroducerea biogazului în reactor • amestecare (recirculare). În plus. necesar pentru fluxul de realizat dintr-o substanţă de fermentare – în cursul tratării. funcţionare şi întreţinere – corespunzătoare. O parte a gazului obţinut este refolosit în interiorul procesului. Acestui dezavantaj i se opune avantajul că la metoda umedă transportul se poate face prin echipamentele convenţionale ale tratării nămolurilor de la staţia de epurare. Deosebim: • • metoda cu o singură etapă: aici hidroliza. eventual cu recircularea suspensiei din fermentare. rezultatul este prost din perspectiva energiei. • împrejmuirea reactoarelor. Tehnica metodologică pentru amestecarea materialului din fermentaţie În mare.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 32 Deoarece reactorul de fermentare pentru varianta termofilă a procesului trebuie să fie încălzit mai puternic. Astfel. • Conţinutul în apă al materialului din fermentaţie În funcţie de conţinutul în apă deosebim între • • metoda umedă. metoda cu două etape: aici hidroliza şi alterarea se produc în acelaşi recipient. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . amestecarea de către reactor este îmbunătăţită. iar costurile pentru investiţie. iar formarea gazelor (metanizarea) se produce într-un al doilea recipient. tehnicile sunt următoarele: • malaxoare pentru amestecare mecanică. Alcătuirea reactoarelor şi recipientelor Fiecare etapă a cineticii de reacţie la fermentare se poate desfăşura împreună cu celelalte sau în compartimente de reactor separate. efortul tehnic este aici mai mare. la metoda umedă. la metoda umedă. Totuşi. La procesul termofil este avantajoasă perioada mai redusă de reacţie. Conţinutul în substanţă uscată determină volumul reactorului. Prin separarea etapelor procesului integral rezultă posibilitatea optimizării reacţiei. metoda cu trei etape: aici metodei cu două etape i se adaugă un al treilea reactor pentru sprijinirea unei descompuneri mai puternice a fibrelor celulozice.

după cum urmeazăt: 500 m² 600 m² 1. rezultă cantităţi specifice de ape uzate. acest avantaj al tehnicii anaerobe se poate mări. 15% mai mic decât la staţiile de compostare.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 33 23. făclie Biofiltru Suprafaţa totală (fără suprafeţele carosabile) Ape uzate Materialele reziduale de la fermentare părăsesc reactorul cu un conţinut mare în apă.4.650 m² Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .000 Mg deşeu biologic/an Livrare Pregătire Fermentare inclusiv postfermentaţie Pregătirea compostului Suprafaţa de depozitare a compostului fermentat Rezervoare de gaz. In funcţie de metodă.2. Înainte de continuarea tratării lor (postcompostare) trebuie să fie deshidratate.000 m² 400 m² 250 m² 5.2. Cerinţe tehnice generale pentru construirea şi funcţionarea instalaţiilor de fermentare Necesarul de suprafaţă La instalaţiile de tratare anaerobă a deşeurilor. Necesarul de suprafaţă pentru o instalaţie de fermentare pentru 15.500 m² 400 m² 2.3. În funcţie de metodă. necesarul de suprafaţă este cu cca. Apa uzată formată poate fi încărcată cu substanţe organice şi anorganice.

Confecţionarea produsului final are loc de cele mai multe ori în aer liber. Sectoare unde trebuie avut în mod special grijă sunt • sectorul de descărcare (golirea gunoierelor) . cu valori NOC între 1. • pregătirea resturilor din fermentaţie. Raportul BSB5/NOC este mic. KERN.2 gering. adică împrejumite de o hală închisă. Aerul uzat încărcat cu substanţe mirositoare poate fi astfel colectat şi apoi epurat în biofiltre. • postcompostare (fermentare aerobă).000 mg/l. cu valori de 0. Compostarea rămăşiţelor fermentării are loc de asemenea în sistem închis. • confecţionare (cernere. unde se utilizează sistemele de fermentare intensivă (de ex containere de fermentare).250 şi 5. cf. În bilanţul apelor uzate trebuie luate în considerare apa din postcompostare şi eventual conţinuturile în apă ale materialului de input. deoarece are loc în sistem închis. WIEMER (1994) Valoarea medie este între 225 şi 450 l/Mg de deşeu biologic introdus. ambalare) a compostului finit.05 până la 0. Punctul de descărcare şi sectoarele de pregătire trebuie să fie încapsulate. • pregătirea deşeului proaspăt.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 34 Cantităţi specifice de ape uzate [Litru/Mg de input] BTA-o etapă BTA-2 etape PAQUES THYSSEN WABIO KOMPO DRANCO Fig. Etapa de fermentare propriu-zisă nu produce aer uzat de tratat. 23 − 10: Cantităţi specifice de ape uzate în funcţie de metodă. Compoziţia apei uzate este asemănătoare celei a apei de infiltraţii de la deponia de gunoi menajer. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . MÜLLER. Emisii de miros prin aerul uzat La metoda tratării anaerobe a deşeurilor biologice trebuie ţinut cont de emisiile de miros. Substanţele din apa uzată pot fi în mare parte greu de descompus.

cu o sg. pe baza acestor instalaţii. amestecare pneumatică Amiens (Franţă) Vaasa (Finlanda) Helsingør (Danemarca) Breda (Olanda) Zobes (Germania) Metodă / producător Locaţie Începerea funcţionării VALORGA Octombrie 1988 WABIO / VAASA metodă umedă. termofilă.3. Metode de fermentare Se vor prezenta aici instalaţii de referinţă pentru diferitele tipuri de metode. mezofilă. etapă. cu două etape. realizate printr-un etalon înalt tehnic. se vor detalia metodele. amestecare mecanică. reactor vertical metodă uscată. etapă. recirculare a conţinutului reactorului.4. mezofilă. cu o sg. mezofilă. amestecare mecanică metodă umedă. etapă. termofilă. EXEMPLE DE METODĂ/INSTALAŢIE Tip de metodă Proces mezofil metodă uscată. cu o sg. reactor orizonatal DRANCO Brecht (Belgia) Iunie 1992 KOMPOGAS Rümlang (Elveţia) Ianuarie 1992 Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 35 23. etapă.3. amestecare mecanică BTA PAQUES DSD − CTA Martie 1990 Septembrie 1991 August 1987 1987 Proces termofil metodă uscată. iar. cu o sg.

3.3. cu o singură etapă. fină (pentru deponie). Printr-o postfermentare de 6 luni se obţine un compost de fermentaţie.000 t de gunoi menajer nesortat. Pretratare În această etapă deşeul este mărunţit şi separat pe fracţiuni • Fracţiune inflamabilă • Metal feros • Fracţiuni mari • Fracţiune organică Fermentare Gunoiului menajer i se adaugă nămol de la staţia de epurare şi apă din proces. cu o singură etapă. mezofilă Instalaţia WABIO din Vaasa (Finlanda) are un debit anual de 21. Fermentarea se realizează la 37°C la o funcţionare continuă.3. 24 de ore în recipientul de pregătire.2. Deşeul este tratat anaerob pentru 15−20 de zile. (pentru fermentare).4. Staţionează cca. Tip de metodă: metodă uscată. . cu un conţinut de 15% din greutate substanţă uscată.000 t de gunoi menajer şi de 5.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 36 23. deşeul este mărunţit şi se operează o separare în fracţiuni • • • Gaz / materiale inerte Metale feroase Fracţiune organică. Posttratare a resturilor din fermentaţie Resturile sunt deshidratate la 50% din greutate masă uscată. mezofilă Instalaţia VALORGA din Amiens (Franţa) are un debit anual de 55.1. utilizat în viticultură. Deşeul este tratat aici anaerob.3. Tip de metodă: metodă umedă. (pentru fermentare). (pentru valorificare). 35°C. Pretratare În etapa pretratării. Funcţionarea este continuă. Biogazul obţinut este condensat şi circulă de mai multe ori prin reactor (recirculare). (pentru deponie) . (pentru valorificare).4. Reactorul într-o singură etapă este încărcat cu suspensia de nămol şi gunoi menajer. Posttratare a resturilor din fermentaţie Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale (pentru deponie). timp de 15-20 de zile. 23. Suspensia fermentează la cca.000 t de nămol de la staţia de epurare. Fermentare Reactorul cu o singură etapă este încărcat cu deşeu conţinând substanţă uscată în proporţie de 30−35 % din greutate. Biogazul obţinut este condensat şi trecut de mai multe ori prin reactor (recirculare).

3. decantate şi îndepărtate la deponie. Hidroliza se realizează eficient la un pH scăzut.3. Din suspensie sunt extrase materialele uşoare flotante şi cele grele. timp de cca.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 37 Resturile se deshidratează până la cca.4. 23.3. 50% din greutate masă uscată. cu o singură etapă. o oră. Deşeul este tratat aici anaerob timp de 4−6 zile.000 t de deşeu biologic. Valorificarea compostului din fermentaţie se face în grădini. 23. cu recirculare Instalaţia DRANCO din Brecht (Belgia) are un debit anual de 10. Postfermentarea se realizează pe o durată mică (una până la patru săptămâni în funcţie de destinaţia compostului). fracţiunile metalice feroase (impurităţi din aruncări greşite) sunt separate prin magnet şi valorificate.4. Tip de metodă: metodă umedă. la 70 °C. Tip de metodă: metodă uscată. Materialul este depozitat ecologic sau poate fi utilizat pentru recultivarea deponiilor.3. 35°C) .000 t de deşeu biologic. Deşeul este tratat aici anaerob pentru un timp de 18-21 de zile. cu două etape. mezofilă Instalaţia BTA din Helsingør (Danemarca) are un debit anual de 20. 35°C). din a cărei greutate 10% reprezintă masă uscată. Suspensia de deşeu biologic este pretratată termic-alcalin. termofilă. Pretratare Deşeul biologic este mărunţit şi separat într-un ciur rotativ în fracţiunile Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . ceea ce este o caracteristică a metodelor cu mai multe etape. Prin adaosul apei din proces se obţine o suspensie. Efecte pozitive asupra randamentului de descompunere în procesul de hidroliză ulterior are o valoare a pH-ului mai mică. 45% din greutate masă uscată. Posttratare a resturilor din fermentaţie Resturile sunt deshidratate până la cca.4. Fermentare Procesul de fermentare în două etape se realizează la funcţionare continuă în • Rectorul de hidroliză (10% din greutate substanţă uscată. metanizarea – la o valoare neutră a pH-ului. Pretratare În această etapă deşeul este mărunţit. • Reactorul de metanizare (<1% din greutate substanţă uscată.3.

este introdus în reactor. 23. Compostul este comercializat în agricultură. 30% din greutate substanţă uscată. cu cca. O parte din materialul fermentat este recirculată. Staţiile construite ulterior la Bachenbulach/Zürich (Elveţia) şi Kempten (Germania) sunt alcătuite asemănător tehnico-metodologic. deşeul biologic este mărunţit în bucăţi de maximum 30 mm. Funcţionarea se realizează continuu.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 38 • • refuz de ciur > 40 mm (cca. Apoi. 30−40% din greutate. iar. 50% din greutate masă uscată.3. baterii etc. pentru omogenizare. Tratarea anaerobă are loc timp de 15-20 de zile în recipiente pentru fermentare. Tip de metodă: metodă uscată. cu o singură etapă. pentru un debit mai mare. Compostul obţinut se comercializează.) sunt separate cu ajutorul unui magnet. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Materialul introdus are un conţinut de masă uscată de cca.4. Posttratare a resturilor din fermentaţie Resturile sunt deshidratate până la cca. termofilă. Durata postfermentării este de 5−6 zile.5. 50% din greutate masă uscată. cu malaxor mecanic Instalaţia KOMPOGAS din Rümlang (Elveţia) are un debit anual de cca. Durata postfermentării este de 5−10 zile. pentru fermentare). Procesul de fermentare într-o singură etapă se realizează întrun reactor orizontal la 55°C şi funcţionare continuă. Materialul. 20% din greutate sunt duse la deponie) . condiţionat şi „injectat“. conţinutul reactorului este recirculat. 5.000 t de deşeu biologic. 55°C.3. Fermentare Materialul de input este. Posttratare a resturilor din fermentaţie Resturile sunt deshidratate până la cca. Fermentare Procesul de fermentare cu o singură treaptă se realizează într-un reactor vertical la cca. material care trece prin ciur < 40 mm (ca fracţiune organică fină. cu apa încălzită din proces şi substanţa fermentată. Pretratare Materialele străine (metale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful