P. 1
valorificarea deseurilor

valorificarea deseurilor

|Views: 5,064|Likes:
Published by Marc Robert

More info:

Published by: Marc Robert on Jan 15, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/11/2015

pdf

text

original

PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR

1

23. 23.1.

PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR Valorificarea materialelor refolosibile colectate selectiv

Materialele valorificabile colectate selectiv sunt supuse mai întâi valorificării materiale. La valorificarea materială nu se produce o modificare fizica. Deşeul separat, pe cât posibil pe sortimente pure, este supus unui proces de prelucrare mecanică, pentru a fi transformat din nou într-un produs din acelaşi material. Fracţiunile de deşeu care pot fi valorificate material sunt : ! sticla; ! metalele feroase; ! metalele neferoase; ! materiale plastice; ! substanţe minerale. Pentru obţinerea materialelor din deseu (sticlă, plastic, substanţe minerale) cu o calitate adecvată valorificării materiale (puritatea sortimentelor), trebuie neapărat să se realizeze o colectare selectivă a acestor deşeuri. O separare ulterioară din gunoiul amestecat se poate face numai cu eforturi mari şi conduce în general la un rezultat nerentabil. La valorificarea materiilor prime din fracţiunea de deşeu plastic se produce mai intai transformarea chimică a materialului de bază petrochimic, din care se pot obţine ulterior noi produse din plastic. In acest caz, materialele nu trebuie să fie sortate pe sortimente pure, iar micile impurităţi care se mai intalnesc nu sunt un motiv de excludere a materialului de la utilizare. La valorificarea materială a deşeurilor, sarcina întreprinderilor publice şi private de gospodărire a deşeurilor începe cu colectarea şi se termină cu predarea deşeurilor, prelucrate corespunzător sau împachetate (în funcţie de tipul de deşeu şi destinaţia utilizării), către unităţile de producţie, respectiv întreprinderile industriale prelucrătoare.

Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale

PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR

2

Fig. 23 − 1: Deşeuri din ambalaje (cartonaje, tablă de oţel, folii de plastic) în stadiu comercializabil 23.1.1. Valorificarea hârtiei şi a cartonului

După colectarea fracţiunii HCC în containere depozit, în alte recipiente sau sub formă de baloturi, se realizează confecţionarea formelor optime în vederea transportului. Cu ajutorul unei prese pentru baloturi, materia primă secundară este predată mai departe (de ex. baloturi 1.100 x 1.100 x 1.400 mm), unui întreprinzător specializat de reciclare şi transport sau direct la întreprinderea de valorificare a deşeurilor. In instalaţiile industriei prelucrătoare se realizează următorii paşi de prelucrare :

Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale

PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR

3

Fig. 23 − 2: Presă pentru baloturi pentru hârtie veche, carton şi cartonaje 23.1.2. Valorificarea sticlei

Pe lângă tehnicile colectării şi transportului, la reciclarea sticlei mai există puţine cerinţe (în privinţa tehnicii metodologice) impuse întreprinderii de gospodărire a deşeurilor . Astfel, la colectarea în containere depozit, acestea sunt golite în vehicule de colectare, iar sticla este predată direct industriei prelucrătoare. La colectarea în recipiente de 1,1 mc sau în pubele mari de 240 l, acestea sunt golite de obicei de un vehicul cu încărcare spate si cu umplere corespunzătoare. Mai nou, se folosesc şi autoîncărcătoare cu basculare peste cap pentru sistemele de colectare a sticlei vechi în aceste recipiente. Aceste vehicule sunt dotate cu recipiente de schimb, care pot fi containere cu mai multe compartimente pentru diferitele culori ale sticlei. Containerele de schimb pot fi încărcate într-un alt camion şi transportate direct la beneficiarul lor. Astfel se renunţă la un proces de reîncărcare întrun buncăr, care duce adesea la impurificarea sticlei vechi. In industria prelucrătoare se realizează umătorii paşi de prelucrare.

Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale

separarea tablei albe (metal feros) de aluminiu (metal neferos) se poate face cu ajutorul magneţilor. • eventual mărunţirea părţilor de fier vechi. care sunt apoi golite. de obicei. În cursul separării materialelor valorificabile din deşeul menajer. 23. La valorificarea vehiculelor vechi.1. Cutiile de băuturi din tablă albă sunt colectate în containere cu mai multe compartimente. deşeurile din metale neferoase sunt colectate în principal de întreprinderi specializate de reciclare – din industrie şi de unităţile de producţie.1. Valorificarea fierului vechi Sarcinile întreprinderilor de reciclare privind valorificarea metalelor feroase constau în: • colectarea lor dindeseuri. foliile de ambalaje şi resturi de Producătorul de gunoi menajer (consumatorii) furnizează în domeniul materialelor plastice mai ales ambalaje de la băuturi. La comercializare. trebuie anihilate in special pericolele asupra mediului din vecinătatea întreprinderii de valorificare. • separarea fierului vechi de alte componente ale produselor (de ex.5. Astfel. pe primul loc se situeaza polistiren. La colectarea comună a cutiilor pentru băuturi cu aalte deseuri. la demontarea autovehiculelor vechi) . Valorificarea metalelor care nu contin fier Pentru valorificare.1. 23. clorfluorocarboni .3. Valorificarea materialelor plastice La valorificarea materialelor plastice colectate selectiv. uşi şi mobile. • confecţionarea formei pentru transport (cu presa pentru fierul vechi). în buncăre şi de aici reîncărcate în containere de transport.4. Recipientele Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . • bateriile şi acumulatorii mici. când vorbim despre aparate mai vechi. Procedura tehnica este exact ca la metalele feroase (tabla albă) si se realizeaza numai în proporţie redusă de catre întreprinderile de management al deşeurilor. uleiurile de motor şi pentru angrenaje scurse reprezintă un pericol pentru apa freatică. un procent insemnat de deşeuri provine din producţia de ferestre. Transportul către oţelării se realizează de obicei pe calea ferata. cu precădere PET-uri.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 4 23. din metalele neferoase sunt colectate selectiv (aproape exclusiv) urmatoarele: • ambalajele din aluminiu. iar produsele de răcire conţin.responsabili de deteriorarea stratului de ozon si deci dăunătoare climei.

in diferite ţări (de ex. se pot transporta analog materialelor în vrac. În cursul valorificării. Baloturile pot fi transportate cu camioane. presat în baloturi. Italia) a început colectarea separată pe sortimente a recipientelor din PET. • presarea PET-urilor în aşa-numitele „brikett-uri“ sau baloturi. In acest sens. Amestecurile de materiale valorificabile. colectate cum s-a prezentat în capitolul 20. Valorificarea materialelor amestecate La colectarea amestecurilor de materiale valorificabile (de ex. în sistemul DSD din Germania pentru deşeuri din ambalaje) o parte din efortul colectării (efectuat de producătorul de deşeu) este transferată instalaţiilor de sortare automatizate. respectiv firmele de reciclare.1. Din acest motiv. Fig. sunt formate din deşeuri de: Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . gata de transport 23. sunt disponibile instalaţii pentru: • perforarea recipientelor din PET. iar „brikett“-urile de PET presate. întreprinderile de management al deşeurilor. 23 − 3: Recipiente de băuturi din PET.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 5 de băuturi din PET formează în Europa o mare parte a gunoiului menajer. au sarcina de a pregăti ambalajele PET pentru transportul către întreprinderile prelucrătoare.6.

Alte metale (bucăţi mici). Ambalaje.1. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Cutii de ambalaj din aluminiu. Materiale mixte Separarea amestecului de materiale valorificabile se realizează în staţii de sortare ale întreprinderilor de reciclare specializate.1. Separarea materialelor uşoare Fracţiunile de plastic uşoare (folii.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 6 Plastic • • • • Metal • • • • • • Cutii de ambalaj şi capace din tablă albă.6. Instalaţiile de separare automate sunt construite special pentru: 23. capace de tablă) din fluxul de amestecuri de materiale valorificabile mărunţite. Bidoane.1. pentru deschiderea sacilor de materiale valorificabile este necesar un dispozitiv mecanic (scarificator pentru saci). Bacsuri de băuturi.1. Pahare. La utilizarea unui sac de materiale valorificabile în sistemul de colectare. 23. Ambalaje pentru îngheţare. Aluminiul. Ambalaje vacuum.2. Separarea materialelor plastice 23. Folii.6. la fel ca si bucăţile de hârtie care sunt separate astfel. care colectează metalele feroase (cutii din tablă albă. ca metal neferos poate fi selecţionat de asemenea automat din amestec. polistiren şi material spongios) pot fi separate din amestecul de materiale valorificabile prin vânturare. Separarea metalelor Operatia de separare se face cu ajutorul unor magneţi situaţi pe margine.1. prin tehnica inducţiei (prin intermediul unui separator cu curent turbionar).2.6.

transparenţă). De asemenea. Un mod de primire şi predare a masei lemnoase utilizabile poate fi implementat în cadrul unui concept de gospodărire a deşeurilor.8. In decizia de alegere a caii de valorificare. Dacă substanţele dăunătoare sunt absente.9. extrem de costisitoare. In plus agregatele de sortare optică facilitează recunoaşterea obiectelor individuale în funcţie de proprietăţile lor optice (formă. fac parte polietilena (PE). de putin timp.7. acoperită cu o folie de plastic sau metal. Valorificarea materialelor lemnoase din construcţie Deşeurile lemnoase se obţin îndeosebi în lucrările de demolări de clădiri.3. Pentru România este recomandabilă o reutilizare a resturilor de lemn. Determinarea componentelor materialelor mixte Materialele mixte conţin deseori o componentă semnificativa de carton. valorificabile la lucrările de construcţie şi demolare (CEE-număr 170101 ÷ 170104). există posibilitatea unei utilizări pentru producţia plăcilor de şpan aglomerat. culoare. În funcţie de tipul de plastic. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . In acest mod se poate renunţa la sortarea manuală.2.1. 23. Lemnul din construcţii poate fi valorificat termic sau material . pot fi supuse în final valorificării materiale. 23. policlorura de vinil (PVC) şi polietilena tereftalică (PET). materialele plastice sunt sortate în funcţie de densitatea lor. Dintre tipurile de materiale plastice usor de recunoscut prin acest procedeu. operatie care se poate realiza numai în cadrul unui proces special. Astfel de învelişuri ale materialelor pot fi separate numai prin tratare chimică.2. 23. hârtia poate fi separată de alte materiale din ambalaje intrun pulper (rezervor cu malaxor).1.1. Recunoaşterea tipurilor de materiale plastice Pentru recunoaşterea tipurilor de materiale plastice a aparut.6. astfel obţinute. printr-un procedeu cu jet de aer sub presiune. Obiectul din plastic este analizat de un detector IR direct de pe banda transportoare. deoarece piaţa materialelor lemnoase oferă suficiente cantitati. Valorificarea substanţelor minerale In deşeul din localităţi se află si substanţe minerale. Separarea cu ajutorul forţei de gravitaţie Prin acest procedeu.1.1. in centrifuge de sortare. relevantă este o eventuală pretratare a lemnului de construcţii cu produse de protecţie. 23. tehnică ce se potriveşte cel mai bine separării PVC-ului şi polistirenului (PS). metoda de măsurare prin reflexia razelor infraroşii.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 7 23. obiectul este transferat de banda transportoare într-un recipient. Fracţiunile de plastic pure.6. în instalaţii din industria hârtiei sau a metalelor.

2. Tehnica mecanică de tratare. la pretratarea anaerobă a deşeurilor.2. în vânturătoare. Pentru obţinerea de material cu o granulometrie adecvata (de ex. înainte de pretratarea termică sau valorificare. 23.2.2. care pot fi rar valorificate rentabil. dar o valorificare rentabilă a resturilor de sticlă din deşeul amestecat nu este încă posibilă. Separarea fierului din deşeurile mixte Deşeul mixt mărunţit în prealabil este dus cu ajutorul unui transportor mobil cu bandă sub un magnet. • tratarea biologică a deşeului verde şi a celui biologic pungile de plastic constituie impurităţile din deşeul biologic. 23. De asemenea. separarea metalelor sau a altor materiale valorificabile. iar foliile din plastic cernute. înainte de îndepărtare. care permite de ex. Obţinerea de substanţe refolosibile din deşeurile mixte Materialele valorificabile din deşeul mixt pot fi separate în cadrul pretratării deşeului. Separarea materialelor plastice din deşeurile mixte La pretratarea biologico-mecanică a deşeurilor. resturile de sticlă din deşeul mixt pot fi extrase ca aşa-numita „fracţiune a materialelor grele“.3. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . unde metalele feroase sunt atrase magnetic şi transferate întrun container. 23. 23. poate precede sau completa urmatoarele metode: • tratarea mecanico-biologică a deşeului rezidual la tratarea deşeului mixt în vederea stabilizării acestuia (tratarea mecanico−biologică a deşeului = TMB) pot fi separate în prealabil materiale − valorificabile. până la amestecuri minerale pentru lucrările stradale (ca straturi portant şi de protecţie împotriva îngheţului).PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 8 Molozul din beton şi ţiglă poate fi prelucrat in instalaţii de concasare. foliile de plastic sunt « suflate » din deşeul mixt. pentru contrucţii de drenaj). Separarea sticlei din deşeurile mixte La tratarea anaerobă a deşeurilor. • tratarea termică a deşeurilor la prelucrarea deşeului rezidual.2. materialele plutitoare din plastic pot fi separate prin procedeul umed. trebuie să se facă o sortare prealabila intr-o staţie de cernere. metalele trebuie sa fie separate.1. trebuie indepartate prin depozitare finala.

palisade pentru grădini.4.6. • lemn de construcţii. care ar putea fi valorificate. Prin piroliză. Substanţele refolosibile provenite din incinerarea deşeurilor La anumite procese ale incinerării rezultă zguri în care au ajuns si metale din deşeul mixt. aglomeratele plastice mărunţite pot fi utilizate la obţinerea de produse din beton sau înlocuitori ai lemnului (stâlpi. pe cât este posibil. • metale. Reciclarea deşeurilor mixte de pe şantiere Exista intreprinderi de salubrizare foarte specializate care preiau deşeurile mixte de pe şantiere si le supun unei valorificări. materialul organic poate fi descompus. La piroliza materialelor plastice. 23. ţiglă. nimic nu împiedică insa depozitarea molozului la deponii speciale. plasticul mixt este redus la un produs intermediar şi transformat apoi in olefină (hidrocarbura). În România. 23. catenele lungi moleculare sunt rupte şi descompuse în fragmente moleculare mai mici. în multe zone se pot obţine pietriş şi nisip foarte ieftin. sub influenţa căldurii şi a aerului.2. astfel încât comercializarea substanţelor minerale ca amestec reciclat este putin probabila. Acestea (beton.2. Într-un alt procedeu de valorificare a materiilor prime (procedeul BASF). Fracţiunile obţinute in acest caz sunt: • resturi de plastic (în principal folie) . iar amestecurile de minerale obţinute sunt comercializate. Cea mai mare parte este reprezentată de substanţele minerale. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Prin folosirea plasticului. frize) sunt sparte şi cernute. Deoarece este vorba despre un material inert. păcura utilizata in prezent poate fi înlocuită în raport de 1:1. pietriş.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 9 23. care in final pot fi astfel transformate în gaz de sinteză şi metanol. În cursul valorificării materiale.2. Valorificarea materialelor plastice mixte Materialele plastice mixte colectate separat pot fi utilizate ca materie primă – agent reducător la producţia de fier brut. piloni pentru zidurile de protecţie fonică).5. • substanţe minerale.

la rândul ei. Fracţiunile materiale astfel obţinute sunt uscate. care pot fi : • mărunţire.3. dupa care prin vânturare se separă din nou deşeul. numite « paşi de prelucrare ». în fracţiuni cu greutate specifică diferită (fracţiuni uşoare şi grele). depozitate şi dezodorizate şi igienizate prin tratări speciale. composturi. plastic sau organice. 23.). materiale şi părţi minerale de construcţie . produse din metale feroase.3. Fracţiunea grea. • uscare. Tratare mecanică integrală Tratarea mecanică integrală sau separarea intensivă reprezintă un procedeu de tratare a deşeurilor cu ajutorul căruia gunoiul menajer şi deşeurile amestecate din unităţi de producţie pot fi prelucrate şi valorificate în diferite sectoare ale industriei separat după fracţiuni.1. sunt urmărite concepte. • separare a altor fractiuni (electrostatică. iar deşeul ramas este trecut prin maşini de mărunţire şi cernere şi adus la o granulaţie unitară. Important este aici să se determine mecanic componentele deşeului şi să fie separat de la inceput în componentele sale de bază. metalul feros se separă magnetic. Deşeul din localităţi poate fi separat în fractiuni principale prin metode tehnice succesive. Determinarea completă a componentelor deseurilor mixte La anumite procedee de tratare ale deşeului mixt. În final. se separă în fracţiuni de metal neferos. oţel (agent reducător pentru procesele din furnale). deşeul este uscat şi cernut în diferite granulaţii. fracţiunile pot fi valorificate. • separare mecanica a metalelor neferoase. substanţe minerale. produse din materiale plastice mixte. In funcţie de puritatea sortimentelor şi de cerintele pieţei. în care separearea mecanică a fracţiunilor de deşeuri.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 10 23. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . nu joacă nici un rol. prin curent turbionar. • sortare după granulaţie. ca procese primare şi de start. existănd posibilităţi de utilizare ca materii prime secundare pentru producţia de : • • • • • • • cartonaje şi hârtii de calitate inferioară . plăci decapate întărite cu fibre. vânturare etc. pot fi În primul pas de prelucrare. prin cernere. afânate.

se transforma în produse solide şi gazoase. iar apoi. ca hârtia. iar materialul este prelucrat ca o materie primă.3. Procese de gazeificare a substanţelor solide cu conţinut de carbon Oxidarea completă a compusilor carbonului în dioxid de carbon (CO2) este un proces derulat în mai multe etape. ia naştere un procedeu utilizabil şi la tratarea deşeurilor. care conţin iniţial mai multe materiale. Acestea sunt specificate la utilizarea in proceselor industriale avand un grad de omogenitate si puritate mare. se obţin de fracţiuni granulate având preponderent componente de : • metal feros. • praf.2. un proces pirolitic.8 până la10. dar poate fi acoperit prin utilizarea combustibilului inlocuitor produs printr-un proces de valorificare. Mai întâi se formează monoxidul de carbon (CO). • fibre de diferite mărimi (fracţiune organiscă fină) . Piroliza deşeului In natură.0 mm. sunt separate materialele organice.1. această energie este consumată. • materiale inerte. procesul prin care s-au format petrolul şi cărbunii constituie un proces de piroliza. care la temperatură mare şi aport limitat de oxigen. La formarea monoxidului de carbon se eliberează relativ puţină căldură. 23. La transformarea termica a lemnului în cărbuni. 23. In acest caz. lemnul şi materialele plastice. Datorită anumitor proprietăţi ale materiilor prime. Necesarul de energie este mare pentru uscarea materialelor. De-abia în a doua etapă (la formarea CO2).PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 11 • combustibili înlocuitori. deoarece în CO încă mai este disponibilă o mare parte din energia chimică. Gazul reultat poate fi valorificat energetic. iar rămăşiţele solide (cocs de piroliză) pot fi valorificate material. • material plastic. în a doua etapă de oxidare. La procedeele „Orfa“. Astfel. dioxidul de carbon (CO2). în cuptoare cu cărbune. se poate realiza o separare a materialului măcinat pe fracţiuni. are loc de asemenea. macinarea deşeului amestecat se realizează până la o mărime a granulei de 0. • organice (granulat). Prin aplicarea acestui proces natural in instalaţii tehnologice si cu ajutorul tehnicilor moderne. • metal neferos.2. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .3.

se introduce exact atâta oxigen cât este necesar pentru formarea CO.2. compoziţia şi deci şi conţinutul de energie al gazului sunt importante. Cocsul de piroliză poate fi valorificat pe diferite căi. 23. cu un conţinut mare de material plastic şi alte materiale organice este exemplificata la procesul de conversie Noell (vezi Capitolul 25). oxigenul. fie în formă mărunţită.3. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . O tehnologie eficientă o reprezintă producerea curentului electric utilizand un motor pe gaz şi un generator. fie ca părţi metalice ce pot fi cernute din cocsul de piroliză. căldura rezultată putand fi de asemenea folosită. Cu ajutorul pirolizei se poate descompune deşeul din materiale plastice (care nu este separat pe sortimente pure). Aici se ia în considerare mecanismul dat mai sus şi. caz in care se produce o separare a cocsulul în gaz de sinteză cu un conţinut mare de CO şi zgură vitroasă sau cristalină. în substanţele de bază. Material solid cu conţinut în carbon Gaz (CO) material inert (cocs de piroliză) agent de gazeificare Pentru alegerea agentului şi temperaturii de gazeificare. aburul. adica sub forma de adaos inert la materialele de construcţii. Gazul format poate fi utilizat energetic. deci la anumite deşeuri.2.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 12 Acest mecanism si succesiune de reacţii pot fi utilizate la tratarea materialelor reziduale cu conţinut în carbon. ca adaos la materialele de construcţii (de ex. la fabricarea ţiglei). în procesul de gazeificare. o parte a materialului solid cu continut de carbon este transformat în gaz util. prin procedee chimice. Aceste componente se pot utiliza la fel ca şi produsele din piroliză. uleiuri şi gaze. Aplicarea pirolizei la deşeul mixt. Ca agenţi de gazeificare se pot utiliza printre altele. aerul sau hidrogenul. Continuarea tratării cocsului de piroliză fără partea de metal este posibilă. Piroliza în valorificarea deşeurilor La utilizarea pirolizei in procesul de valorificare a deşeurilor.

Prin reintroducerea fractiunilor reziduale organice colectate separat. Prin faptul că sunt mici (bacterii ~ 1/1000 mm) raportul suprafaţa/volum este foarte mare. In mare. Condiţiile pentru tratarea biologică a deşeurilor organice Condiţiile biologice şi biochimice în procesele / procedeele aerobe Descompunerea biomasei de origine vegetală sau animală se realizează în natură prin organiseme unicelulare (microorganisme). trebuie amintit si procedeul PKA.4. În Aalen/Germania funcţionează din 1998 o astfel de instalaţie de piroliză pentru prelucrarea a 24. procedeele se împart în procedee aerobe (compostare) şi procedee anaerobe (fermentare). 23. deşeuri organice din gospodării ca şi resturi de plante de origini diverse.1.4.000 t de gunoi menajer. respectiv ciupercile şi bacteriile. în principal. dar exista si combinaţii ale acestor procedee de bază. De asemenea. carton. în circuitul substanţelor. Substanţele care pot fi descompuse de microorganisme sunt specifice majorităţii tipurilor de deşeu din localităţi. textile din fibre naturale. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Întrucat in structura materială a acestor deşeuri se constată diferenţe semnificative. Este vorba despre grupele principale descompunatoare. au capacitatea să descompună toate substanţele organice naturale şi o mare parte din compusii organici artificiali. se realizează şi o valorificare materială a gazului de sinteză. Un alt element de performanţă a microorganismelor este faptul că pot descompune diferite substanţe şi sunt adaptabile în scurt timp la condiţii de mediu schimbatoare.1. procedeele şi tehnicile trebuie adaptate fiecarui tip de deseu. ci dispun de o mare adaptabilitate. pe lângă valorificarea termică. la care cocsul de piroliză se introduce într-un reactor de topire obţinandu-se gaz de sinteză şi material solid granulat vitros.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 13 unde. deşeuri vegetale din grădini. parcuri etc .1. aceste procedee pot reprezenta o componentă importantă. Deoarece bacteriile nu sunt supuse proceselor de metabolism fixe. 23. se poate obţine o uşurare evidentă a deponiilor pentru deşeul din localităţi. celuloză .4. fără a fi necesar nici-un aport energetic. Se pot valorifica biologic. Procedee biologice de valorificare a substanţelor din deşeuri In cadrul conceptelor integrate de gospodărire a deşeurilor. si deoarece transformarea materialelor de către microorganisme este proporţională cu suprafaţa specifică (şi nu cu masa) rezultă un randament de descompunere foarte mare pe care-l realizeaza aceste organisme. 23. deşeuri din hârtie. respectiv: • • • deşeuri din producţia de alimente şi din pregătirea mâncărurilor . iar fracţiunea termic valorificabilă este optimizată în ceea ce priveşte compoziţia şi puterea ei calorică.

deşeuri din lemn. nitrificare/denitrificare. excremente. descompunerea xilanului este un proces care se realizează mai uşor decât descompunerea celulozei şi de către un număr mai mare de tipuri de microorganisme. în procesul de compostare. este numită şi „lemnificarea“ substanţei vegetale. 18−30% din masa uscată a substanţei vegetale constă în lignina şi reprezintă Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Celuloza este o componentă esenţială a pereţilor celulari ai plantelor inferioare sau superioare şi contribuie decisiv la rezistenta ei şi la permeabilitatea pentru apă. În condiţii aerobe. aşa-numitele hexoze. . Paiele conţin de ex. descompunerea ligninei. Descompunerea xilanului Xilanul este de asemenea o componentă principală a substanţei vegetale. celuloza este descompusă de ciuperci şi bacterii specializate. descompunerea xilanului. ce caracterizeaza procedeele aerob-microbiene de tratare a deşeurilor. care sunt structurate asemănător celulozei si reprezinta o componentă esenţială a pereţilor celulari ai ciupercilor. deşeuri de la abatoare. sunt: • • • • • • • descompunerea celulozei şi chitinei. Ca hidrat de carbon. până la 30% xilan. pentoze şi acizi. iar lemnul de foioase 20−25%. Pe ansamblu. este formată în proporţie de 40−70% din celuloză. proces care este relativ insensibil la modificările pH-ului şi la temperaturile ridicate din compost. în principal de ciuperci şi în mediu bazic (pH > 7) de bacterii. Cele mai importante procese biologice şi biomecanice de descompunere şi transformare. Xilan-ul este descompus în mediu acid. prin efectele ei.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 14 • • • fecale. Celuloza este un polimer format din molecule de glucoză. Descompunerea celulozei şi chitinei Substanţa vegetală. Chitina este o substanta formata din molecule de acetilglucosamin-N. formarea metanului. Acţionează ca material de depozitare şi de susţinere al plantelor. xilanul este format din hexoze. amonificare/nitrificare. formarea humusului. Descompunerea ligninei Formarea ligninei.

PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 15 partea lemnoasă a unei plante. valorificate de microorganisme pentru aprovizionarea cu azot. Lignina constă din molecule de compusi aromatice legate tridimensional. realizată prin procese metabolice oxidative. Optim pentru descompunerea ligniei. Substanţa organică se denaturează. De asemenea la începutul procesului de compostare. La introducerea oxigenului ele dispar imediat. Formarea metanului este facilitată de o temperatură între 40°C şi 60°C si o valoare a pH-ului între 6. respectiv substanţe uşor valorificabile. la valori ale pH-ului >7 amoniacul se poate degaja. Nitrificare / Denitrificare Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . prin amonificare se formează proteine. De exemplu. Formarea metanului Bacteriile metanogene există exclusiv în mediu anaerob. La începutul procesului de fermentaţie. Acestea duc la polimerizarea moleculelor rupte la descompunerea ligninei şi la alte produse metabolice microbiene. Motivul este că în timpul intervenţeiei microbiene asupra structurii ligninei sunt stimulate şi reacţii chimice. la care unitatea de bază este diferita de la planta la planta. sunt pusi la dispoziţie aminoacizi. formate din molecule simple ce se pot descompune usor. în timpul descompunerii ligninei. Prin reacţii enzimatice şi chimice.alcoolul sinapinal. Cantitatea de azot mineral (aici NH4-N) din materialul în fermentaţie poate deveni problematic. In compostul finit. care degradaţi (mineralizaţi) sunt în continuare prelucraţi si devin componente de bază ale descompunerii biomasei. este alcoolul coniferil. Prin descompunerea proteinelor. Descompunerea efectivă a ligninei se realizează foarte lent si numai de catre tipuri specializate de ciuperci in conditii de mediu extrem de variabile. deoarece in anumite conditii. la conifere. la foioase .5. este intervalul de temperatură 45°C−50°C. azotul liber este legat şi îmbogăţeste materialul nou format. iar la ierburi – alcoolul cumar. Formarea humusului O dată cu descompunerea ligninei începe formarea substanţelor humice.5 şi 8. Ammonificarea Amonificarea este un proces de bază în descompunerea biomasei respectiv în metabolismul microorganismelor. Aceasta reprezintă o poluare a mediului şi are ca urmare o pierdere de azot a îngrăşământului format din compost. iar din componentele materialului de fermentaţie se formează humusul. deoarece aceasta condiţie nu mai este îndeplinita. din aceşti monomeri se formează lignina polimerică. formarea metanului nu se mai realizează. Prin formarea humusului. este disponibila o mare diversitate materială.

La denitrificare. prin spălarea nitraţilor de catre apele de precipitatii.). microorganismele regenerează purtătorii de energie în cadrul metabolismului lor.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 16 În procesul de nitrificare. amoniacul este oxidat la nitrit (NO2). si se realizeaza mai puter nic la valori ale pH-ului ~ 7 şi la temperaturi de aproape 30 °C.4. deoarece O2 ca acceptor de electroni nu este disponibil. Denitrificarea apare în compost dacă. substanţa organică este descompusă după următoarea ecuaţie chimică: Cn Ha Ob + (n x a/4 − b/2) H2O → (n/2 − a/8 + b/4) CO2 + (n/2 + a/8 − b/4) CH4 Din punct de vedere biochimic. O parte a carbonului legat organic trebuie să accepte electroni eliberaţi în procesul de oxidare. îşi obtin necesarul de oxigen din NO2/NO3 folosindu-l ca agent oxidant pentru descompunerea legăturilor organice. iar. puse în condiţii anaerobe. se descompune substanţa organică într-un recipient închis (reactor). în a doua etapă se realizează oxidarea la nitrat (NO3). In condiţii anaerobe. microorganismele iniţial aerobe. nu însă şi la temperaturi >40% în instalaţii închise. Carbonul redus se combină apoi cu hidrogenul (CH4). Iau naştere.1. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Ca produse de descompunere se obţin gazul metan (CH4) şi dioxidul de carbon (CO2). ca urmare a procesului reducere. anaerobe Condiţiile biologice şi biochimice în procesele procedeele Mecanismul de reacţie La fermentaţie (un proces anaerob care se produce în absenţa oxigenului din aer). într-o prima etapă. Procesul este puţin sensibil la mediu. formându-se gazul metan. în zona grămezilor cu concentraţii mari de mitrat se realizează condiţii anaerobe. Concentraţiile mari de azot mineralizat prezente în procesul de compostare pot conduce la poluări ale apei freatice. Bacteriile nitrificatoare (nitrificanţi) necesită un mediu aerob.2. prin oxidarea carbonului legat organic (CnHaOb) pana la CO2. 23. Formarea nitratului se realizează mai ales în zonele de margine ale grămezilor de gunoi din spaţiile deschise. performanţa nitrificării fiind influentata de schimbările temperaturii şi ale valorilor pH-ului. protooxidul de azot (N2O) şi azot elementar (N2.

un gaz cu un conţinut ridicat de energie cum este CH4. este caracteristică pentru procesul de fermentaţie. Dotarea tehnică. 23. foarte corozive şi inhibitoare ale fermentaţiei. dacă se doreşte obţinerea unei cantităţi mari de gaz. se formează biogaz cu o compoziţie de CH4/CO2 = 1/1. La descompunerea anaerobă a hidraţilor de carbon. se utilizeaza următoarele instalaţii şi aparate: • instalaţii de transport. Motivul este că se obţine ca produs metabolic. în special conţinutul de amoniac (NH3) şi hidrogen sulfurat (H2S). de asemenea.4. compoziţia deşeurilor organice influenţează raportul CH4/CO2. sunt supuse unei prelucrări atat de ansamblu cat şi de detaliu. Totuşi. Impurităţile care pot dăuna procesului tehnologic sunt indepartate. Pentru acoperirea necesarului lor de energie. • instalaţii de cernere. utilizată independent de procesul propriu-zis al tratării biologice a deseurilor. In general. Dotarea tehnică a staţiilor de tratare biologică a deşeurilor Inainte de tratarea biologică propriu-zisă. se obţin în cantitate foarte mică la fermentaţia deşeurilor biologice « normale ». cantitatea de energie a microorganismelor pe unitatea cantitativă este relativ redusă. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . care trebuie realizate printr-un efort tehnologic corespunzător. In procesul anaerob. grupuri de organisme specializate sunt active – dacă dispun de un echipament enzimatic suficient. Compoziţia biogazului Gazele formate în procesul de fermentaţie. O astfel de compoziţie a deşeurilor duce atât la o producţie mai mică de CO2. Soluţiile influenţează în continuare compoziţia biogazului. deşeurile organice. În etapele succesive de descompunere. dependent de compoziţia deşeurilor. aceste gaze.3. La utilizarea biogazului în motoare pe gaz. Pe de-o parte. cât şi la un consum de apă pentru a acoperi necesarul de hidrogen (H2) în vederea formării CH4. Conţinutul de sulf şi azot în deşeul fermentat influenţează cantitatea urmelor de gaze din biogaz. cu cât este mai mare partea unor proteine şi grăsimi bogate în carbon. influenţat de diferiţi factori. • maşini de mărunţire. organismele trebuie să aibă o rata mare de descompunere. Această performanţă (de descompunere crescută). descompunerea anaerobă a substanţei organice trebuie considerată ca fiind un proces metabolic complicat. se gasesc într-un anumit raport cantitativ. este descrisă în continuare. nu este în mod normal necesară epurarea gazelor. Gradul de producere a procesului de precipitare este. metanul şi dioxidul de carbon.1. Aceste organisme necesită conditii de mediu constante şi o mare stabilitate de proces. Acest raport poate avansa până la CH4/CO2 ≅ 2/1.. CO2 extras din biogaz este precipitat sub formă de carbonat.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 17 În general.

) . orarul zilnic de funcţionare ales şi deci randamnetul. cantitatea livrată şi performanţa în îndeplinirea sarcinilor . livrările de material fără impurităţi (puţine devieri) . deoarece nu exista strictete în privinţa cerinţelor impuse. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . cântare. în cadrul functionarii unei instalaţii (măsurare). condiţiile de la faţa locului şi din împrejurimi (protecţie fonică etc.4. Totuşi. o prelungire a durabilitatii instalaţiilor primare de salubrizare. Folosirea unui procedeu de fermentaţie nu necesită de obicei utilizarea agregatelor furnizate de un anumit producător. aparate de răsturnare a grămezilor. este stabilit de obicei la cca. constanţa fizica şi chimică a materialului supus tratarii biologice. instalaţii de epurare a aerului rezidual . cerinţele din tehnologia aleasa trebuie respectate cel putin la agregatele de prelucrare şi clasare. vânturătoare. pe termen lung. Compostarea În întreaga Europă.2. sigurnaţa calităţii şi comercializarea produsului compost. compostarea a devenit o componentă importantă a conceptelor de management integrat al deşeurilor. trebuie să se asigure o bună adaptare la : • • • • consistenţa şi compoziţia deşeurilor. separator al materialelor dure.5 h/zi. Aceste cerinţe sunt respectate cerintele privind : • • • • 23. pulpere/rezervoare cu malaxor. De asemenea. Timpul de funcţionare. Agregatele de prelucrare sunt supuse unor standarde înalte din punct de vedere mecanic şi al calitatilor anticorosive. Dacă pot fi garantate. prin compostarea deşeurilor organice naturale. 5. se poate atinge. separatoare pentru metale neferoase. buncăre de depozitare şi dozare. activitatile de întreţinere şi curăţare . construcţia simplă şi execuţia constantă.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 18 • • • • • • • • • separatoare cu magnet pentru metale feroase.

• disponibil de oxigen.1. 23. toate celelalte substanţe fiind prezente în cantitati diferite în procesul fermentaţii. Degradarea naturală a legăturilor organice ale carbonului nu are loc însă numai în procesul aerob de compostare.1.2. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Condiţii legate de material Microorganismele cultivate în tehnica aerobă de compostare sunt diverse şi puţin pretenţioase în privinţa materialelor pe care trebuie sa le descompuna (omogenitate a materialului de input). • urme de substanţe nutritive . condiţiile procesului trebuie să fie adaptate cerinţelor microorganismelor. • azot. 23.1. • substanţe nutritive de bază. Tipul de organisme specializat pentru un proces de descompunere atinge maximul populaţional acolo unde materialul de descompus este compatibil cu procesele lor metabolice. dacă procesul de compostare este realizat ca proces aerob de descompunere.2.4.2. Aceasta înseamnă că. • toate celelalte elemente active necesare.1. Biomasa descompune substanţa organică şi obţine astfel energie şi substanţa necesare pentru dezvoltarea propriei mase corporale. • valoarea pH-ului.4. ci şi prin fermentaţia anaerobă sau alte procedee de descompunere.1.1. Pentru creşterea optimă a biomasei trebuie să existe disponibile într-un raport adecvat urmatoarele : • carbon. Cerinţe privind procesul de compostare Compostarea substanţei organice este metoda de tratare a deşeurilor care imită cel mai bine procesele din circuitul natural al carbonului.4.2. in condiţii de mediu cele mai potrivite. trebuie controlat şi eventual reglat raportul C:N. Condiţii biologice Purtătoare a procesului de tratare biologică prin compostare este biomasa microbiană (= masa microbilor) a caror dezvoltare este dependentă de : • temperatură. Pentru asigurarea condiţiilor de bază la transformarea microbiană a substanţelor.4. • compoziţia chimica şi structura materialului. Procesele de bază ale transformării microbiene a substanţelor sunt descrise în Capitolul 23.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 19 23.

microorganismele mor populaţii devin sursă de substanţe hrănitoare. Procedeele de compostare oferite pe piaţă se deosebesc în − principal prin sistemul de fermentaţie. la care apar diferenţe considerabile de tehnica metodologică pentru controlarea proceselor de descompunere. 23− 5: Sistemul de bază ale unei instalaţii de compostare Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .3.4.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 20 În funcţie de disponibilitatea surselor de carbon şi azot şi de bimasa se formează cantitativ şi calitativ. iar cantitatea biomasei – de disponibilitatea substanţelor. livrare pregătirea materialului Sistem de compostare tehnologia fermentaţiei intensive tehnologia postfermentaţie prelucrare depozitare / distribuire Fig. 23−5. Condiţii metodologice si tehnice tipul acestora. 23. substanţe hrănitoare nu mai sunt la dispoziţie. Compoziţia depinde deci substanţe.1. Exista in ultimul timp procedeul fermentaţiei intensive. de oferta de Dacă anumite selectiv şi alte Elementele principale ale desfăşurării procedeelor din instalaţiile de compostare sunt prezentate în Fig.2.

În general. Prelucrare Prin procesul prelucrării trebuie să înţelegem mai întâi cernerea în funcţie de fracţiuni a produsului final. iar obţinerea de date despre materialele organice este facilitată. În cursul pregătirii materialelor se realizează o mărunţire şi o defibrare a particulelor organice. În acelaşi timp. Pe lângă clasarea în mare. cu ajutorul instalaţiilor cu magneţi. Metalul este deja sortat. metal etc. colectat cu precădere din gospodării şi bucătării. De obicei se adaugă crengi mărunţite. există şi impurităţi ajunse în materialul de compostat datorate distribuirii neglijente a fracţiunilor (aruncări greşite) din deşeul din localităţi. Astfel. se apelează şi la colectarea manuală.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 21 Pregătirea materialelor Prin pregătirea materialelor. Extragerea impurităţilor De obicei. adeseori structura materialului trebuie îmbunătăţită ulterior. Operatiile parţiale sunt: • pregătirea deşeului biologic pentru procesul de fermentaţie . cât şi cele metodologicotehnice ale procesului de compostare sunt optimizate. bucăţi de plastic) – prin vânturare. obţinute în campaniile de tăiere a copacilor şi arbuştilor. atât condiţiile materiale. igienizarea) este dependentă considerabil de temperatura procesului. suprafaţa specifică a deşeului biologic şi deci suprafaţa de intervenţie a microorganismelor se măresc. se obţine o compoziţie omogenă a materialelor. intervalul optim de tempertaură şi timpul necesar proceselor microbiene de bază în cadrul compostării au fost puse faţă-n faţă de Grabbe (1996). sticlă. prin amestecare. iar materialele uşoare (de ex. Procesul de fermentaţie Condiţiile de mediu optime. în timpul pregătirii materialelor. în cursul unui „finishing“ se separă materialele dure (de ex. • extragerea substanţelor străine care deranjează procesul şi a fracţiunii cu granulaţie superioară (impurităţi). Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Diferitele utilizări ale compostului necesită granulaţii în material adaptate destinaţiei finale. pe lângă instalaţiile tehnice. Este vorba despre bucăţi de plastic. Dacă materialul de intrare este deşeu biologic. eventual şi după fermentaţie in funcţie de procedeu şi de tipul de material. Atingerea obiectivelor procesului (de ex. care sunt separate în cursul pregătirii materialului. pietrele) balistic.

23−6: Desfăşurarea procesului biologic la compostarea substanţelor reziduale biogene.indiferent ore − zile dezodorizare aerob pH. cf. – luni formarea humusului legături de azot aerob pH. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .5 − 8. denitrifcare formarea metanului descompunerea celulozei anaerob pH.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 22 Transformări microbiene amonificare Condiţii de mediu aerob + anaerob pH-indiferent Condiţii de temperatură < 40 °C < 50 °C < 60 °C > 60 °C Timp necesar ore anaerob pH 6. Grabbe (1996) Observăm că descompunerea ligninei şi formarea humusului reprezintă factorii care determină durata necesară de fermentaţie.indiferent luni săpt.indiferent aerob + anaerob pH.indiferent distribuirea eficienţei Fig.indiferent ore ore − ani descompunerea ligninei aerob pH.indiferent luni ore − zile Obiectivele procesului igienizare aerob + anaerob pH.indiferent aerob pH.5 nitrificare aerob pH 4 − 8 săpt.

gazon. Staţiile de compostare se împart în mai multe sectoare funcţionale: • pretratare. plante ornamentale. Într-o grămadă omogenă de deşeu din gazon de ex. resturi de mâncare) . • deşeuri forestiere în cazuri speciale (coajă de copac. aerisirea grămezii de compost şi aprovizionarea microorganismelor cu oxigen sunt garantate cu un efort redus. rezultă capacitatea necesară echipamentelor de tratare şi depozitare.3. Echiparea şi funcţionarea staţiilor de compostare Înainte de echiparea unei staţii de compostare trebuie verificat dacă se poate asigura o valorificare continuă a compostului produs. În procesul de compostare.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 23 23. • estimarea potenţialului de desfacere (inclusiv valorificare proprie) . deşeu verde din grădini şi deşeu biologic). Procesele de putrezire trebuie combătute. Respectarea unor condiţii de mediu adecvate este totuşi esenţailă pentru activitatea lor.2. tăieturi din copaci şi arbuşti. părţi vegetale. Trebuie determinate următoarele: • estimarea cantităţii deşeurilor de tratat biologic. la compoziţia meterialului de input de la instalaţia de compostare. Deşeurile caracteristice în procesul de compostare Potrivite pentru procesul de tratare prin compostare sunt următoarele tipuri de deşeuri: • deşeu biologic din gospodării (deşeuri din bucătărie – de la pregătirea mâncărurilor.2. • conceptul de desfacere (plan de marketing) . 23. Astfel. trebuie să fim atenţi ca o compoziţie prea omogenă a grămezii de compost să nu influenţeze negativ condiţiile de mediu. • deşeuri din parcuri (tăieturi din copaci şi arbuşti. paie tocate). Corespunzător acestor cerinte. • conceptul structurii de comercializare. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . • pregătire a compostului şi depozitare. • deşeuri agricole. • eventual nămol de la staţia de epurare (în procent mic de masă) . În schimb. se poate obţine o aerisire bună numai prin răsturnări foarte dese. frunze) . material de crengi şi tulpini trecut prin shredder.2. aceste deşeuri pot fi compostate în totalitate prin microorganisme. iarbă şi frunze) .4. într-un amestec bine structurat de deşeu verde (de ex. • fermentare. • deşeuri din grădină (resturi de legume.4.

pentru captarea şi tratarea aerului residual. • apă de infiltraţii din compostare. Desfacerea lui. Alte rămăşiţe. spori de ciuperci). Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . prin straturi de asfalt). încât cantităţile obţinute să poată fi întotdeauna prelucrate. Apa colectată trebuie astfel condusă şi îndepărtată. Acelaşi lucru este valabil pentru capacitatea necesară de depozitare a produsukui compost obţinut. • spălări ale apelor de ploaie. prin utilizare lui. este de asemenea variabilă în funcţie de perioada de vegetaţie. Aceste suprafeţe trebuie izolate conform legislaţiei apelor şi construcţiilor (de ex. • resturi din sedimentarea apei de infiltraţii din compostare . Acoperişurile practicate pe aceste suprafete diminuează considerabil cantitatea de apă poluată. Aici trebuie ţinut cont de oscilaţiile sezoniere. O reţea de alimentare cu apă cu puncte de primire (hidranţi) în sectorul întreg al instalaţiilor este întemeiată. primirea. • curăţarea maşinilor şi aparatelor. pe cât posibil. Pentru optimizarea procesului de compostare şi minimizarea simultană a emisiilor gazoase (în principal mirosuri!). este recomandabil un sistem ghidabil şi orientabil. tratarea biologică şi pregătirea trebuie să se realizeze în sistem închis. Resturile din sedimentarea apei de infiltraţii din compostare pot fi introduse în procesul de compostare. Apele trebuie utilizate cu precădere la udarea materialului. Pe suprafeţele de tratare. Staţiile de compostare trebuie racordate sistemului de alimentare cu apă. trebuie valorificate. Poluările datorate concentraţiilor mari de microorganisme (de ex. miros şi gaze dăunătoare trebuie evitate. depozitare şi pregătire de la staţiile de compostare se obţine apă reziduală. • resturi de la cernere. De aceea.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 24 Capacitatea echipamentelor din aceste sectoare trebuie astfel măsurată. • asigurarea conditiilor pentru prevenirea unor eventuale incendii. Pe lângă emisiile gazoase. se mai obţin la tratarea biologică a deşeurilor următoarele resturi: • resturi de la culegere. trebuie avute în mod special în vedere condiţiile de lucru pentru personal. încât subsolul şi suprafeţele învecinate să nu fie poluate. • asigurarea spaţiului social pentru angajaţi. deoarece există nevoia de apă pentru : • optimizarea condiţiilor de mediu la fermentaţie (eventual udarea grămezilor de compost). Dacă tratarea deşeurilor se face în hale închise.

PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 25 23. • compostarea în ricoşeu. puternic automatizată. • contact cu aerul înconjurător prin răsturnarea grămezilor. Cu ventilaţie forţată prin injectare sau prin sucţiune • lănci de aerisire în grămadă . Aportul de oxigen se realizează prin următoarele procedee: Fără ventilaţie forţată prin: • difuzie. • compostarea în boxe. • convecţie termică. Compostarea în grămezi deschise Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . • gradul de maturare al materialului final . La o utilizare specială. • compostarea în containere. • soluri de aerisire sub grămadă. • durata procesului de fermentaţie intensivă . a compostării în grămezi încapsulate are loc un proces integrat de fermentaţie intensivă.4.4. • compostarea în tunel sau şiruri. Compostarea în grămezi La compostarea în grămezi deşeul biologic este aşezat în grămezi triunghiulare sau trapezoidală (plan liniar) sau grămezi plate (plan plat).1.2. Cerinţa de obţinere a unui compost înalt calitativ este aportul continuu suficient de oxigen (din aer) distribuit omogen în secţiunea transversală a grămezilor. Tipurile de metode sau tehnici de compostare sunt: • compostarea în grămezi (deschise sau încapsulate) . Metode de compostare Metodele de compostare existente şi utilizate actualmente în Europa centrală se deosebesc în principal prin : • tehnica răsturnării materialului pentru compost . • tehnica de aerisire pentru procesul de fermentaţie .4. Fermentaţia intensivă susţinută mecanic este urmată la cele mai multe metode de o postfermentaţie. • derularea procesului biologic.2. aataat principală caat şi ulterioară. pentru a atinge un grad înalt de maturitate.4. 23. • compostarea în tambur.

000 Mg/a.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 26 Compostarea în grămezi deschise fără ventilaţie forţată este metoda aplicabilă cu cel mai redus efort tehnic. 23 − 7: Aparat de răsturnare pentru grămezi din compostarea deschisă Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . care se întinde deasupra grămezii în formă de pod şi care este deservit de pe pod. Grămezile trapezoidale sunt dărâmate pe de-o parte cu aparate de rulare şi construite din nou în paralel. la sistemele productive. în funcţie de frecvenţa răsturnării. Durata fermentaţiei este de 3-6 luni. Utilizarea poate avea loc cu succes la întreprinderi de salubrizare mai mici sau ca instalaţie descentralizatp a compostării deşeurilor biologice în mai multe puncte de amplasare ale zonei de salubrizare. dacă se iau în considerare mijloacele financiare limitate ale acestei metode. Pentru protecţia contra intemperiilor şi comparabilitatea conţinutului în apă al compostului. De aceea compostarea în grămezi deschise se recomandă. sunt parcurse în direcţie longitudinală de un rulor compactor cu cupe şi astfel sunt amestecate şi aerisite simultan. Agregatele pot fi dotate cu dispozitive de irigare. Astfel se reduce cantitatea apei de infiltraţii. Fig. Aparatul. Grămezile triunghiulare. un acoperiş este bine venit. Mărimea instalaţiei este limitată de obicei la < 10. merge pe roţi sau şenile. ca utilizare standard sau de dezvoltare în România. Răsturnarea grămezilor se realizează prin maşini automate sau manevrate.

PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 27 Compostarea în grămezi cu hală închisă Instalaţii mai mari de compostare sunt construite încapsulat în hale închise.4.2. Şirurile pot fi ventilate individual. aceste instalaţii pot produce composturi cu grad III − IV de fermentaţie.4.5−3 luni. deoarece aceste sisteme înalt tehnologizate trebuie utilizate cu un grad ridicat de eficienţă. Acestea sunt răsturnate în hala închisă prin sisteme de roţi cu cupe sau amestecate cu freza cu melc. La o durată de tratare de 1. adeseori pentru evitarea mirousurilor. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . se folosesc grămezi plate compacte şi cât mai înalte. Şirurile de fermentaţie în formă de jgheab au pereţi solizi. Fig. Compostare în tunel sau şiruri La această metodă de compostare. compostul este aşezat în direcţie longitudinală în spaţii de tratare sub formă de tunel sau jgheab (şiruri) şi tratate în acest timp.2. 23 − 8 Maşină de răsturnareKOCH (randament până la 200 m³/h) 23. Pentru a menţine redusă suprafaţa de fermentaţie şi deci şi suprafaţa halei. Instalaţiile încapsulate sunt dotate cu ventilaţie prin injectare sau sucţiune. Un aparat de răsturnare răstoarnă compostul separat în fiecare şir.

Compostarea în boxe Compostarea în boxe reprezintă o variantă a fermentaţiei intensive. Procesul de fermentaţie intensivă din aceste reactoare durează una până la două săptămâni.2. Conducerea aerului rezidual este astfel optimizată.4. 60 m³. din care se obţine un compost verde de grad I − II. Aceasta se realizează prin compostarea cu grămezi trapezoidale sau plate.4. După 1-3 luni se pot obţine composturi până la gradul IV. Aparat de amestecare şi transport. Procesul se realizează la ventilaţie forţată prin solul permeabil al boxelor. Camerele de fermentaţie (reactoarele) din compostarea în boxe au un volum de cca. 23 − 9: Compostare în tunel Bioferm. Aerul rezidual din spaţiul închis al reactoarelor este colectat complet şi tratat (dezodorizat). După această fermentaţie intensivă se realizează de obicei pregătirea în continuare a compostului până la gradul III. irigare compost ventialre Fig. IV sau V într-o postfermentaţie. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . sursa: Firma Umweltschutz Nord GmbH 23.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 28 La compostarea în tunel şirurile sunt acoperit deasupra şi astfel „încapsulate“ în ceea ce priveşte răspândirea emisiilor.3.

6. După deschiderea containerelor de fermentaţie. procesul de fermentaţie poate fi optimizat.4. Se deosebeşte esenţial de toate metodele de compostare deoarece materialul destinat fermentării nu este tratat sub formă de grămadă sau material în vrac. aer rezidual. ci deşeurile biologice presate sunt supuse unei descompuneri puternice prin ciuperci. la această metodă fermentaţia intensivă se realizează nu în reactoare fixe. conditiile de mediu specifice fermentaţiei sunt supravegheate cu ajutorul computerului.4. iar conţinutul de CO2. Compostarea în tambur este o metodă tipică de prefermentare – înaintea fermentării propriu-zide în grămezile plate sau trapezoidale. Aici sunt racordate la conductele de conducere (aer proaspăt. Metoda conduce la o mărunţire şi amestecare bune ale materialului şi de aceea are o largă răspândire la pretratarea deşeului rezidual şi a gunoiului în totalitate.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 29 În procesul scurt de fermentaţie intensivă este dorit a se realiza un înalt randament de descompunere a materialului organic. Simultan. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . 23. unde procesul de fermentaţie este continuat până la igienizarea completă. Compostarea în containere Spre deosebire de compostarea în boxe. Celelalte componente ale procesului sunt asemănătoare. ci în recipiente mobile (containern) cu un volum de cca. Metoda poate fi de asemenea caracterizată ca „încapsulată“.5. apă de infiltrţii). Prin supravegherea continua a acestor parametrii şi a performanţei de aerisire.4. 22 m³. aprovizionarea cu O2 este eventual sprijinită de ventilaţia forţată. iar apa de infiltraţii din sistemul închis este colectată şi reintrodusă în proces. Corpurile presate sunt depozitate pe palete în hale de fermentaţie şi se încălzesc aici în procesul de fermentaţie până la 70°C. Compostarea în tambur Compostarea în tamburul rotitor trebuie caracterizată fermentaţie intensivă.4. Durata de tratare se limitează la una până la şapte zile.2.4.2. trebuie să se asigure o igienizare a materialului.4.4. compostul este aşezat în grămezi pentru faza postfermentaţiei şi tratat în continuare. 23. Pentru atingerea acestor obiective. 23.2. astfel încât să ia naştere un minim de emisii gazoase. Compostarea în ricoşeu Metoda cu ricoşeu este oferită de firma Rethmann. Containerele sunt umplute cu deşeu biologic şi transportate către locul de fermentaţie. de O2 şi temperatura trebuie sa se situeze in limite standardizate. Prin depozitarea continuă a materialului în tambur se ajunge la o amestecare optimă şi deci la o bună aerisire a materialului. de aceea este necesară o reglare optimă a parametrilor procesului.

urină şi excremente lichide. lichidă sau pastoasă. prin amestecarea cu deşeul verde) . Paralel cu descompunerea biologică.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 30 Corpurile presate au un conţinut de apă de pornire de 50−62%. Materialul nestructurat nu este potrivit mai ales din cauza unui aport suficient de oxigen. După cca. deşeuri biogene din unităţi de producţie.1. 23.4. ele se usucă prin transport capilar la suprafaţa materialului presat. Instalaţiile de pregătire şi tehnologia centrală de tratare trebuie să fie coordonate în funcţie de ce structură conţine deşeurile pentru tratarea biologică.4. unităţi de producţie şi agricultură nu sunt unitare. Tehnica de tratare a fermentaţiei trebuie aleasă pe baza următoarelor criterii: Emisiile de gaze sin procesul de fermentaţie sunt stabilite prin compoziţia materialului de input. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . conţinut în azot.3. Deşeurile fără structură care pot fi descompuse biologic ar trebuie să fie supuse de aceea tratării anaerobe (fermentare). 20%. restaurante si cantine . 1−1 ½ luni. Conţinutul în substanţă uscată al deşeului joacă aici un rol esenţial. Deşeurile bogate în grăsimi şi albumină favorizează produsul de gaze. conţinut în grăsime. conţinut în apă. Materialul bogat în structură poate fi trata cu ajutorul compostării. materialele presate preiau o formă uscată stabilă şi demonstrează o reactivitate caracterizată de o capacitate scăzută de a prelua apă. cerinţe legate de igienizare.3. Deşeurile pot avea formă solidă. Fermentarea deşeurilor biologice Tipurile de deşeuri care fermentează Structura şi consistenţa deşeurilor biologice din locuinţe. deşeuri biologice din gospodării (atâta timp cât acestea nu sunt supuse compostării necostisitoare. 23. omogenitatea materialului de input (compoziţia şi concentraţia anumitor grupe de material). Ca material de input caracteristic pentru tratarea anaerobă pot fi considerate următoarele nămoale şi deşeuri care pot fi descompuse biologic: • • • • • • • • • • deşeuri biologice din bucătării mari. deşeuri cu conţinut de grăsimi şi uleiuri de origine nonminerală . Conţinutul final de apă este de cca.

După separarea impurităţilor mai mari.2. Metodele ofertanţilor de instalaţii înalt tehnologice pentru fermentarea deşeurilor din localităţi se deosebesc mai ales din perspectiva • • • • temperaturii procesului.3.2. tehnicii metodologice pentru amestecarea materialului din fermentaţie. ca şi posttratarea resturilor din fermentaţie în vederea stabilizării.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 31 23. energetic. în care să fie antrenat cât mai puţin balast. deşeul este mărunţit în etapa mecanică. Obiectivul este obţinerea unei cantităţi omogene cu un conţinut cât mai mare de substanţe care se pot descompune uşor.4. Simultan se îmbunătăţeşte capacitatea de transport şi omogenitatea în spiritul unei tehnici metodologice optime. valorificate. diferite tipuri de microorganisme participante la procesul de fermentare îşi ating maximul de descompunere a materialelor. Temperatura procesului În funcţie de temperatura procesului se realizează o ordonare în • • proces mezofil cu un interval de temperatură de 35 – 40°C proces termofil cu un interval de temperatură de 55 – 60°C În intervalele de temperatură numite. ! etapa tratării biologice în această etapă a procesului se realizează determinarea componentelor materialelor care pot fi descompuse biologic înainte de procesul de fermentare propriuzis. prin tehnică de separare mecanică uscată sau mărunţite.1. Epuizarea materialelor valorificabile se realizează prin valorificarea resturilor de fermentaţie compostate. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . ca şi prin captarea gazelor din fermentare. Parametri procesului Desfăşurarea procesului în cadrul utilizării înalt tehnologice a fermentării pentru tratarea deşeului din localităţi se împarte în două etape principale succesive: ! etapa pretratarii mecanice în această etapă sunt separate. la rândul lor. materialele care nu fermentează sau care dăunează fermentării (impurităţi). conţinutului în apă al materialului din fermentaţie . Echiparea şi funcţionarea staţiilor de fermentare de bază tehnico-metodologici şi parametri ai 23. alcătuirii reactoarelor şi recipientelor.3.4. prin care suprafaţa specifică a materialului se măreşte şi deci se realizează o accelerare a proceselor biologice.

necesarul de volum de recipient este mai mare. efortul tehnic este aici mai mare. pneumatică prin reintroducerea biogazului în reactor • amestecare (recirculare). tehnicile sunt următoarele: • malaxoare pentru amestecare mecanică. metoda uscată. Procesul integral al fermentării se accelerează astfel. În plus. Tehnica metodologică pentru amestecarea materialului din fermentaţie În mare. la metoda umedă. alterarea şi formarea gazelor (metanizare) au loc în acelaşi recipient. metoda cu trei etape: aici metodei cu două etape i se adaugă un al treilea reactor pentru sprijinirea unei descompuneri mai puternice a fibrelor celulozice. metoda cu două etape: aici hidroliza şi alterarea se produc în acelaşi recipient. eventual cu recircularea suspensiei din fermentare. • Conţinutul în apă al materialului din fermentaţie În funcţie de conţinutul în apă deosebim între • • metoda umedă. Conţinutul în substanţă uscată determină volumul reactorului. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Prin separarea etapelor procesului integral rezultă posibilitatea optimizării reacţiei. amestecarea de către reactor este îmbunătăţită. Totuşi. rezultatul este prost din perspectiva energiei. funcţionare şi întreţinere – corespunzătoare. Alcătuirea reactoarelor şi recipientelor Fiecare etapă a cineticii de reacţie la fermentare se poate desfăşura împreună cu celelalte sau în compartimente de reactor separate. Astfel. iar formarea gazelor (metanizarea) se produce într-un al doilea recipient. • împrejmuirea reactoarelor. la metoda umedă. Deosebim: • • metoda cu o singură etapă: aici hidroliza.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 32 Deoarece reactorul de fermentare pentru varianta termofilă a procesului trebuie să fie încălzit mai puternic. O parte a gazului obţinut este refolosit în interiorul procesului. necesar pentru fluxul de realizat dintr-o substanţă de fermentare – în cursul tratării. unde substanţa uscată este < 20 % din greutate. La procesul termofil este avantajoasă perioada mai redusă de reacţie. unde substanţa uscată este > 30 % din greutate. Acestui dezavantaj i se opune avantajul că la metoda umedă transportul se poate face prin echipamentele convenţionale ale tratării nămolurilor de la staţia de epurare. iar costurile pentru investiţie.

necesarul de suprafaţă este cu cca. In funcţie de metodă. acest avantaj al tehnicii anaerobe se poate mări. Înainte de continuarea tratării lor (postcompostare) trebuie să fie deshidratate.000 m² 400 m² 250 m² 5. Cerinţe tehnice generale pentru construirea şi funcţionarea instalaţiilor de fermentare Necesarul de suprafaţă La instalaţiile de tratare anaerobă a deşeurilor. Apa uzată formată poate fi încărcată cu substanţe organice şi anorganice.3.2. după cum urmeazăt: 500 m² 600 m² 1. În funcţie de metodă.500 m² 400 m² 2.650 m² Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . rezultă cantităţi specifice de ape uzate.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 33 23.000 Mg deşeu biologic/an Livrare Pregătire Fermentare inclusiv postfermentaţie Pregătirea compostului Suprafaţa de depozitare a compostului fermentat Rezervoare de gaz. Necesarul de suprafaţă pentru o instalaţie de fermentare pentru 15.4. făclie Biofiltru Suprafaţa totală (fără suprafeţele carosabile) Ape uzate Materialele reziduale de la fermentare părăsesc reactorul cu un conţinut mare în apă.2. 15% mai mic decât la staţiile de compostare.

Sectoare unde trebuie avut în mod special grijă sunt • sectorul de descărcare (golirea gunoierelor) . Punctul de descărcare şi sectoarele de pregătire trebuie să fie încapsulate. WIEMER (1994) Valoarea medie este între 225 şi 450 l/Mg de deşeu biologic introdus. • postcompostare (fermentare aerobă). KERN. Etapa de fermentare propriu-zisă nu produce aer uzat de tratat. ambalare) a compostului finit. adică împrejumite de o hală închisă. • pregătirea deşeului proaspăt.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 34 Cantităţi specifice de ape uzate [Litru/Mg de input] BTA-o etapă BTA-2 etape PAQUES THYSSEN WABIO KOMPO DRANCO Fig.250 şi 5. Raportul BSB5/NOC este mic.05 până la 0.000 mg/l. cu valori NOC între 1. În bilanţul apelor uzate trebuie luate în considerare apa din postcompostare şi eventual conţinuturile în apă ale materialului de input. 23 − 10: Cantităţi specifice de ape uzate în funcţie de metodă. deoarece are loc în sistem închis. • confecţionare (cernere. Aerul uzat încărcat cu substanţe mirositoare poate fi astfel colectat şi apoi epurat în biofiltre. Substanţele din apa uzată pot fi în mare parte greu de descompus. Compoziţia apei uzate este asemănătoare celei a apei de infiltraţii de la deponia de gunoi menajer. cf. Emisii de miros prin aerul uzat La metoda tratării anaerobe a deşeurilor biologice trebuie ţinut cont de emisiile de miros. cu valori de 0. Compostarea rămăşiţelor fermentării are loc de asemenea în sistem închis. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . MÜLLER. • pregătirea resturilor din fermentaţie.2 gering. unde se utilizează sistemele de fermentare intensivă (de ex containere de fermentare). Confecţionarea produsului final are loc de cele mai multe ori în aer liber.

cu două etape. reactor orizonatal DRANCO Brecht (Belgia) Iunie 1992 KOMPOGAS Rümlang (Elveţia) Ianuarie 1992 Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .4. recirculare a conţinutului reactorului. EXEMPLE DE METODĂ/INSTALAŢIE Tip de metodă Proces mezofil metodă uscată. cu o sg. termofilă. termofilă. amestecare pneumatică Amiens (Franţă) Vaasa (Finlanda) Helsingør (Danemarca) Breda (Olanda) Zobes (Germania) Metodă / producător Locaţie Începerea funcţionării VALORGA Octombrie 1988 WABIO / VAASA metodă umedă. mezofilă. cu o sg. mezofilă. realizate printr-un etalon înalt tehnic. mezofilă. reactor vertical metodă uscată. etapă. pe baza acestor instalaţii. amestecare mecanică metodă umedă. etapă.3. etapă.3. etapă. cu o sg.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 35 23. Metode de fermentare Se vor prezenta aici instalaţii de referinţă pentru diferitele tipuri de metode. se vor detalia metodele. amestecare mecanică. cu o sg. amestecare mecanică BTA PAQUES DSD − CTA Martie 1990 Septembrie 1991 August 1987 1987 Proces termofil metodă uscată. iar.

timp de 15-20 de zile. Tip de metodă: metodă uscată.1.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 36 23.3. Deşeul este tratat aici anaerob. 23.2. Fermentarea se realizează la 37°C la o funcţionare continuă. Funcţionarea este continuă. fină (pentru deponie). cu un conţinut de 15% din greutate substanţă uscată. Staţionează cca. deşeul este mărunţit şi se operează o separare în fracţiuni • • • Gaz / materiale inerte Metale feroase Fracţiune organică. Pretratare În această etapă deşeul este mărunţit şi separat pe fracţiuni • Fracţiune inflamabilă • Metal feros • Fracţiuni mari • Fracţiune organică Fermentare Gunoiului menajer i se adaugă nămol de la staţia de epurare şi apă din proces. 35°C.3.000 t de nămol de la staţia de epurare. cu o singură etapă. (pentru valorificare). Pretratare În etapa pretratării.000 t de gunoi menajer şi de 5. utilizat în viticultură.3. Suspensia fermentează la cca. cu o singură etapă.3. (pentru valorificare). (pentru fermentare). Fermentare Reactorul cu o singură etapă este încărcat cu deşeu conţinând substanţă uscată în proporţie de 30−35 % din greutate. Posttratare a resturilor din fermentaţie Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale (pentru deponie). mezofilă Instalaţia VALORGA din Amiens (Franţa) are un debit anual de 55. Biogazul obţinut este condensat şi trecut de mai multe ori prin reactor (recirculare). Reactorul într-o singură etapă este încărcat cu suspensia de nămol şi gunoi menajer. (pentru fermentare).4. Tip de metodă: metodă umedă. Deşeul este tratat anaerob pentru 15−20 de zile.4. mezofilă Instalaţia WABIO din Vaasa (Finlanda) are un debit anual de 21. Printr-o postfermentare de 6 luni se obţine un compost de fermentaţie. Biogazul obţinut este condensat şi circulă de mai multe ori prin reactor (recirculare). . 24 de ore în recipientul de pregătire.000 t de gunoi menajer nesortat. (pentru deponie) . Posttratare a resturilor din fermentaţie Resturile sunt deshidratate la 50% din greutate masă uscată.

ceea ce este o caracteristică a metodelor cu mai multe etape. 35°C). mezofilă Instalaţia BTA din Helsingør (Danemarca) are un debit anual de 20. Deşeul este tratat aici anaerob timp de 4−6 zile. Tip de metodă: metodă umedă. Tip de metodă: metodă uscată.4. Fermentare Procesul de fermentare în două etape se realizează la funcţionare continuă în • Rectorul de hidroliză (10% din greutate substanţă uscată. 50% din greutate masă uscată. o oră. Valorificarea compostului din fermentaţie se face în grădini. Posttratare a resturilor din fermentaţie Resturile sunt deshidratate până la cca. Prin adaosul apei din proces se obţine o suspensie. Postfermentarea se realizează pe o durată mică (una până la patru săptămâni în funcţie de destinaţia compostului). Efecte pozitive asupra randamentului de descompunere în procesul de hidroliză ulterior are o valoare a pH-ului mai mică. termofilă. cu o singură etapă. Pretratare În această etapă deşeul este mărunţit.000 t de deşeu biologic. 35°C) .3. Suspensia de deşeu biologic este pretratată termic-alcalin.3.4. 23. din a cărei greutate 10% reprezintă masă uscată. timp de cca. • Reactorul de metanizare (<1% din greutate substanţă uscată. Din suspensie sunt extrase materialele uşoare flotante şi cele grele.000 t de deşeu biologic. Deşeul este tratat aici anaerob pentru un timp de 18-21 de zile. 23. cu recirculare Instalaţia DRANCO din Brecht (Belgia) are un debit anual de 10.4. la 70 °C.3. Materialul este depozitat ecologic sau poate fi utilizat pentru recultivarea deponiilor. metanizarea – la o valoare neutră a pH-ului.3. cu două etape. Pretratare Deşeul biologic este mărunţit şi separat într-un ciur rotativ în fracţiunile Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . decantate şi îndepărtate la deponie.3.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 37 Resturile se deshidratează până la cca. 45% din greutate masă uscată. fracţiunile metalice feroase (impurităţi din aruncări greşite) sunt separate prin magnet şi valorificate. Hidroliza se realizează eficient la un pH scăzut.

Materialul introdus are un conţinut de masă uscată de cca. cu malaxor mecanic Instalaţia KOMPOGAS din Rümlang (Elveţia) are un debit anual de cca.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 38 • • refuz de ciur > 40 mm (cca. 5. 50% din greutate masă uscată. pentru un debit mai mare. deşeul biologic este mărunţit în bucăţi de maximum 30 mm. cu apa încălzită din proces şi substanţa fermentată. cu o singură etapă. este introdus în reactor. Funcţionarea se realizează continuu.3. cu cca. pentru omogenizare. O parte din materialul fermentat este recirculată. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . 55°C. Materialul. conţinutul reactorului este recirculat. Apoi. Tip de metodă: metodă uscată. Fermentare Materialul de input este. material care trece prin ciur < 40 mm (ca fracţiune organică fină. 20% din greutate sunt duse la deponie) . Tratarea anaerobă are loc timp de 15-20 de zile în recipiente pentru fermentare. 30% din greutate substanţă uscată. iar. Fermentare Procesul de fermentare cu o singură treaptă se realizează într-un reactor vertical la cca. Pretratare Materialele străine (metale. Compostul este comercializat în agricultură.3. Posttratare a resturilor din fermentaţie Resturile sunt deshidratate până la cca. termofilă. Durata postfermentării este de 5−10 zile. Durata postfermentării este de 5−6 zile. 23. Staţiile construite ulterior la Bachenbulach/Zürich (Elveţia) şi Kempten (Germania) sunt alcătuite asemănător tehnico-metodologic. 50% din greutate masă uscată. Procesul de fermentare într-o singură etapă se realizează întrun reactor orizontal la 55°C şi funcţionare continuă.4.000 t de deşeu biologic. 30−40% din greutate. condiţionat şi „injectat“. Compostul obţinut se comercializează. pentru fermentare). Posttratare a resturilor din fermentaţie Resturile sunt deshidratate până la cca. baterii etc.) sunt separate cu ajutorul unui magnet.5.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->