PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR

1

23. 23.1.

PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR Valorificarea materialelor refolosibile colectate selectiv

Materialele valorificabile colectate selectiv sunt supuse mai întâi valorificării materiale. La valorificarea materială nu se produce o modificare fizica. Deşeul separat, pe cât posibil pe sortimente pure, este supus unui proces de prelucrare mecanică, pentru a fi transformat din nou într-un produs din acelaşi material. Fracţiunile de deşeu care pot fi valorificate material sunt : ! sticla; ! metalele feroase; ! metalele neferoase; ! materiale plastice; ! substanţe minerale. Pentru obţinerea materialelor din deseu (sticlă, plastic, substanţe minerale) cu o calitate adecvată valorificării materiale (puritatea sortimentelor), trebuie neapărat să se realizeze o colectare selectivă a acestor deşeuri. O separare ulterioară din gunoiul amestecat se poate face numai cu eforturi mari şi conduce în general la un rezultat nerentabil. La valorificarea materiilor prime din fracţiunea de deşeu plastic se produce mai intai transformarea chimică a materialului de bază petrochimic, din care se pot obţine ulterior noi produse din plastic. In acest caz, materialele nu trebuie să fie sortate pe sortimente pure, iar micile impurităţi care se mai intalnesc nu sunt un motiv de excludere a materialului de la utilizare. La valorificarea materială a deşeurilor, sarcina întreprinderilor publice şi private de gospodărire a deşeurilor începe cu colectarea şi se termină cu predarea deşeurilor, prelucrate corespunzător sau împachetate (în funcţie de tipul de deşeu şi destinaţia utilizării), către unităţile de producţie, respectiv întreprinderile industriale prelucrătoare.

Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale

PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR

2

Fig. 23 − 1: Deşeuri din ambalaje (cartonaje, tablă de oţel, folii de plastic) în stadiu comercializabil 23.1.1. Valorificarea hârtiei şi a cartonului

După colectarea fracţiunii HCC în containere depozit, în alte recipiente sau sub formă de baloturi, se realizează confecţionarea formelor optime în vederea transportului. Cu ajutorul unei prese pentru baloturi, materia primă secundară este predată mai departe (de ex. baloturi 1.100 x 1.100 x 1.400 mm), unui întreprinzător specializat de reciclare şi transport sau direct la întreprinderea de valorificare a deşeurilor. In instalaţiile industriei prelucrătoare se realizează următorii paşi de prelucrare :

Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale

PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR

3

Fig. 23 − 2: Presă pentru baloturi pentru hârtie veche, carton şi cartonaje 23.1.2. Valorificarea sticlei

Pe lângă tehnicile colectării şi transportului, la reciclarea sticlei mai există puţine cerinţe (în privinţa tehnicii metodologice) impuse întreprinderii de gospodărire a deşeurilor . Astfel, la colectarea în containere depozit, acestea sunt golite în vehicule de colectare, iar sticla este predată direct industriei prelucrătoare. La colectarea în recipiente de 1,1 mc sau în pubele mari de 240 l, acestea sunt golite de obicei de un vehicul cu încărcare spate si cu umplere corespunzătoare. Mai nou, se folosesc şi autoîncărcătoare cu basculare peste cap pentru sistemele de colectare a sticlei vechi în aceste recipiente. Aceste vehicule sunt dotate cu recipiente de schimb, care pot fi containere cu mai multe compartimente pentru diferitele culori ale sticlei. Containerele de schimb pot fi încărcate într-un alt camion şi transportate direct la beneficiarul lor. Astfel se renunţă la un proces de reîncărcare întrun buncăr, care duce adesea la impurificarea sticlei vechi. In industria prelucrătoare se realizează umătorii paşi de prelucrare.

Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale

• bateriile şi acumulatorii mici. La comercializare. din metalele neferoase sunt colectate selectiv (aproape exclusiv) urmatoarele: • ambalajele din aluminiu.5. la demontarea autovehiculelor vechi) . Transportul către oţelării se realizează de obicei pe calea ferata. Recipientele Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .4. separarea tablei albe (metal feros) de aluminiu (metal neferos) se poate face cu ajutorul magneţilor.1. un procent insemnat de deşeuri provine din producţia de ferestre. trebuie anihilate in special pericolele asupra mediului din vecinătatea întreprinderii de valorificare. care sunt apoi golite. • separarea fierului vechi de alte componente ale produselor (de ex. în buncăre şi de aici reîncărcate în containere de transport. 23. foliile de ambalaje şi resturi de Producătorul de gunoi menajer (consumatorii) furnizează în domeniul materialelor plastice mai ales ambalaje de la băuturi. La valorificarea vehiculelor vechi. pe primul loc se situeaza polistiren.1. • eventual mărunţirea părţilor de fier vechi. În cursul separării materialelor valorificabile din deşeul menajer. La colectarea comună a cutiilor pentru băuturi cu aalte deseuri. Valorificarea metalelor care nu contin fier Pentru valorificare.responsabili de deteriorarea stratului de ozon si deci dăunătoare climei. uleiurile de motor şi pentru angrenaje scurse reprezintă un pericol pentru apa freatică. deşeurile din metale neferoase sunt colectate în principal de întreprinderi specializate de reciclare – din industrie şi de unităţile de producţie. Cutiile de băuturi din tablă albă sunt colectate în containere cu mai multe compartimente. Valorificarea materialelor plastice La valorificarea materialelor plastice colectate selectiv.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 4 23. • confecţionarea formei pentru transport (cu presa pentru fierul vechi). Astfel. 23. Valorificarea fierului vechi Sarcinile întreprinderilor de reciclare privind valorificarea metalelor feroase constau în: • colectarea lor dindeseuri. când vorbim despre aparate mai vechi.3.1. Procedura tehnica este exact ca la metalele feroase (tabla albă) si se realizeaza numai în proporţie redusă de catre întreprinderile de management al deşeurilor. iar produsele de răcire conţin. clorfluorocarboni . de obicei. uşi şi mobile. cu precădere PET-uri.

6. Baloturile pot fi transportate cu camioane. În cursul valorificării. respectiv firmele de reciclare. sunt disponibile instalaţii pentru: • perforarea recipientelor din PET.1. au sarcina de a pregăti ambalajele PET pentru transportul către întreprinderile prelucrătoare. în sistemul DSD din Germania pentru deşeuri din ambalaje) o parte din efortul colectării (efectuat de producătorul de deşeu) este transferată instalaţiilor de sortare automatizate.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 5 de băuturi din PET formează în Europa o mare parte a gunoiului menajer. 23 − 3: Recipiente de băuturi din PET. colectate cum s-a prezentat în capitolul 20. Fig. gata de transport 23. • presarea PET-urilor în aşa-numitele „brikett-uri“ sau baloturi. iar „brikett“-urile de PET presate. se pot transporta analog materialelor în vrac. presat în baloturi. Amestecurile de materiale valorificabile. sunt formate din deşeuri de: Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Valorificarea materialelor amestecate La colectarea amestecurilor de materiale valorificabile (de ex. Italia) a început colectarea separată pe sortimente a recipientelor din PET. In acest sens. in diferite ţări (de ex. Din acest motiv. întreprinderile de management al deşeurilor.

Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .2. polistiren şi material spongios) pot fi separate din amestecul de materiale valorificabile prin vânturare. Materiale mixte Separarea amestecului de materiale valorificabile se realizează în staţii de sortare ale întreprinderilor de reciclare specializate. Ambalaje pentru îngheţare.1.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 6 Plastic • • • • Metal • • • • • • Cutii de ambalaj şi capace din tablă albă.6.1. prin tehnica inducţiei (prin intermediul unui separator cu curent turbionar).6.2. Separarea metalelor Operatia de separare se face cu ajutorul unor magneţi situaţi pe margine.1. pentru deschiderea sacilor de materiale valorificabile este necesar un dispozitiv mecanic (scarificator pentru saci). ca metal neferos poate fi selecţionat de asemenea automat din amestec. care colectează metalele feroase (cutii din tablă albă. 23. Instalaţiile de separare automate sunt construite special pentru: 23.6. Separarea materialelor uşoare Fracţiunile de plastic uşoare (folii.1. Ambalaje. la fel ca si bucăţile de hârtie care sunt separate astfel. Folii. Cutii de ambalaj din aluminiu. Separarea materialelor plastice 23. Aluminiul. La utilizarea unui sac de materiale valorificabile în sistemul de colectare. Alte metale (bucăţi mici).1. Bidoane. Pahare. capace de tablă) din fluxul de amestecuri de materiale valorificabile mărunţite. Ambalaje vacuum. Bacsuri de băuturi.

In decizia de alegere a caii de valorificare. pot fi supuse în final valorificării materiale. hârtia poate fi separată de alte materiale din ambalaje intrun pulper (rezervor cu malaxor). obiectul este transferat de banda transportoare într-un recipient. Determinarea componentelor materialelor mixte Materialele mixte conţin deseori o componentă semnificativa de carton. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . valorificabile la lucrările de construcţie şi demolare (CEE-număr 170101 ÷ 170104).6. Valorificarea substanţelor minerale In deşeul din localităţi se află si substanţe minerale. Un mod de primire şi predare a masei lemnoase utilizabile poate fi implementat în cadrul unui concept de gospodărire a deşeurilor. In plus agregatele de sortare optică facilitează recunoaşterea obiectelor individuale în funcţie de proprietăţile lor optice (formă.9. extrem de costisitoare.1. tehnică ce se potriveşte cel mai bine separării PVC-ului şi polistirenului (PS). Obiectul din plastic este analizat de un detector IR direct de pe banda transportoare. policlorura de vinil (PVC) şi polietilena tereftalică (PET). astfel obţinute. relevantă este o eventuală pretratare a lemnului de construcţii cu produse de protecţie. transparenţă).2. in centrifuge de sortare. Astfel de învelişuri ale materialelor pot fi separate numai prin tratare chimică. 23. acoperită cu o folie de plastic sau metal. materialele plastice sunt sortate în funcţie de densitatea lor. Lemnul din construcţii poate fi valorificat termic sau material .1. metoda de măsurare prin reflexia razelor infraroşii.2. există posibilitatea unei utilizări pentru producţia plăcilor de şpan aglomerat.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 7 23. În funcţie de tipul de plastic. 23. 23.3.8.1. Dacă substanţele dăunătoare sunt absente.1. în instalaţii din industria hârtiei sau a metalelor.7. Fracţiunile de plastic pure. In acest mod se poate renunţa la sortarea manuală. culoare. Separarea cu ajutorul forţei de gravitaţie Prin acest procedeu. Pentru România este recomandabilă o reutilizare a resturilor de lemn.6. deoarece piaţa materialelor lemnoase oferă suficiente cantitati. Dintre tipurile de materiale plastice usor de recunoscut prin acest procedeu.1. Valorificarea materialelor lemnoase din construcţie Deşeurile lemnoase se obţin îndeosebi în lucrările de demolări de clădiri. de putin timp. operatie care se poate realiza numai în cadrul unui proces special. De asemenea. fac parte polietilena (PE). Recunoaşterea tipurilor de materiale plastice Pentru recunoaşterea tipurilor de materiale plastice a aparut. printr-un procedeu cu jet de aer sub presiune. 23.

2.2. 23. De asemenea. Separarea materialelor plastice din deşeurile mixte La pretratarea biologico-mecanică a deşeurilor. care permite de ex. resturile de sticlă din deşeul mixt pot fi extrase ca aşa-numita „fracţiune a materialelor grele“. iar foliile din plastic cernute. Tehnica mecanică de tratare. dar o valorificare rentabilă a resturilor de sticlă din deşeul amestecat nu este încă posibilă. Obţinerea de substanţe refolosibile din deşeurile mixte Materialele valorificabile din deşeul mixt pot fi separate în cadrul pretratării deşeului. • tratarea biologică a deşeului verde şi a celui biologic pungile de plastic constituie impurităţile din deşeul biologic. înainte de pretratarea termică sau valorificare. Pentru obţinerea de material cu o granulometrie adecvata (de ex. în vânturătoare. unde metalele feroase sunt atrase magnetic şi transferate întrun container. Separarea fierului din deşeurile mixte Deşeul mixt mărunţit în prealabil este dus cu ajutorul unui transportor mobil cu bandă sub un magnet.3. metalele trebuie sa fie separate.1.2. pentru contrucţii de drenaj). trebuie să se facă o sortare prealabila intr-o staţie de cernere. materialele plutitoare din plastic pot fi separate prin procedeul umed.2. 23. foliile de plastic sunt « suflate » din deşeul mixt.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 8 Molozul din beton şi ţiglă poate fi prelucrat in instalaţii de concasare. la pretratarea anaerobă a deşeurilor. separarea metalelor sau a altor materiale valorificabile. 23. • tratarea termică a deşeurilor la prelucrarea deşeului rezidual. care pot fi rar valorificate rentabil. 23. până la amestecuri minerale pentru lucrările stradale (ca straturi portant şi de protecţie împotriva îngheţului). înainte de îndepărtare. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .2. trebuie indepartate prin depozitare finala. Separarea sticlei din deşeurile mixte La tratarea anaerobă a deşeurilor. poate precede sau completa urmatoarele metode: • tratarea mecanico-biologică a deşeului rezidual la tratarea deşeului mixt în vederea stabilizării acestuia (tratarea mecanico−biologică a deşeului = TMB) pot fi separate în prealabil materiale − valorificabile.

• substanţe minerale.2.5.2. iar amestecurile de minerale obţinute sunt comercializate. Reciclarea deşeurilor mixte de pe şantiere Exista intreprinderi de salubrizare foarte specializate care preiau deşeurile mixte de pe şantiere si le supun unei valorificări. nimic nu împiedică insa depozitarea molozului la deponii speciale. Substanţele refolosibile provenite din incinerarea deşeurilor La anumite procese ale incinerării rezultă zguri în care au ajuns si metale din deşeul mixt. Fracţiunile obţinute in acest caz sunt: • resturi de plastic (în principal folie) . care ar putea fi valorificate. Cea mai mare parte este reprezentată de substanţele minerale.2. Într-un alt procedeu de valorificare a materiilor prime (procedeul BASF). în multe zone se pot obţine pietriş şi nisip foarte ieftin. 23. Prin piroliză.4. ţiglă. Acestea (beton.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 9 23. În cursul valorificării materiale. piloni pentru zidurile de protecţie fonică). sub influenţa căldurii şi a aerului. palisade pentru grădini. • lemn de construcţii. plasticul mixt este redus la un produs intermediar şi transformat apoi in olefină (hidrocarbura). pietriş. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . frize) sunt sparte şi cernute.6. materialul organic poate fi descompus. Prin folosirea plasticului. aglomeratele plastice mărunţite pot fi utilizate la obţinerea de produse din beton sau înlocuitori ai lemnului (stâlpi. astfel încât comercializarea substanţelor minerale ca amestec reciclat este putin probabila. • metale. catenele lungi moleculare sunt rupte şi descompuse în fragmente moleculare mai mici. pe cât este posibil. 23. Deoarece este vorba despre un material inert. păcura utilizata in prezent poate fi înlocuită în raport de 1:1. Valorificarea materialelor plastice mixte Materialele plastice mixte colectate separat pot fi utilizate ca materie primă – agent reducător la producţia de fier brut. În România. care in final pot fi astfel transformate în gaz de sinteză şi metanol. La piroliza materialelor plastice.

sunt urmărite concepte. Fracţiunea grea. Deşeul din localităţi poate fi separat în fractiuni principale prin metode tehnice succesive. materiale şi părţi minerale de construcţie . depozitate şi dezodorizate şi igienizate prin tratări speciale. • uscare. nu joacă nici un rol. plăci decapate întărite cu fibre. se separă în fracţiuni de metal neferos. In funcţie de puritatea sortimentelor şi de cerintele pieţei. • separare mecanica a metalelor neferoase.1. În final. prin curent turbionar. ca procese primare şi de start. pot fi În primul pas de prelucrare.). • sortare după granulaţie. produse din metale feroase. • separare a altor fractiuni (electrostatică. existănd posibilităţi de utilizare ca materii prime secundare pentru producţia de : • • • • • • • cartonaje şi hârtii de calitate inferioară . produse din materiale plastice mixte. numite « paşi de prelucrare ». oţel (agent reducător pentru procesele din furnale). în care separearea mecanică a fracţiunilor de deşeuri. vânturare etc. fracţiunile pot fi valorificate. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Important este aici să se determine mecanic componentele deşeului şi să fie separat de la inceput în componentele sale de bază. plastic sau organice.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 10 23. în fracţiuni cu greutate specifică diferită (fracţiuni uşoare şi grele). composturi. substanţe minerale. Fracţiunile materiale astfel obţinute sunt uscate. metalul feros se separă magnetic. dupa care prin vânturare se separă din nou deşeul. care pot fi : • mărunţire. prin cernere. 23. Determinarea completă a componentelor deseurilor mixte La anumite procedee de tratare ale deşeului mixt. iar deşeul ramas este trecut prin maşini de mărunţire şi cernere şi adus la o granulaţie unitară. la rândul ei. Tratare mecanică integrală Tratarea mecanică integrală sau separarea intensivă reprezintă un procedeu de tratare a deşeurilor cu ajutorul căruia gunoiul menajer şi deşeurile amestecate din unităţi de producţie pot fi prelucrate şi valorificate în diferite sectoare ale industriei separat după fracţiuni.3.3. deşeul este uscat şi cernut în diferite granulaţii. afânate.

se poate realiza o separare a materialului măcinat pe fracţiuni.3. această energie este consumată. • material plastic. In acest caz. sunt separate materialele organice. • materiale inerte.2. dioxidul de carbon (CO2). 23. care la temperatură mare şi aport limitat de oxigen.1. 23. La formarea monoxidului de carbon se eliberează relativ puţină căldură. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . • praf. în a doua etapă de oxidare. • fibre de diferite mărimi (fracţiune organiscă fină) . se transforma în produse solide şi gazoase. Acestea sunt specificate la utilizarea in proceselor industriale avand un grad de omogenitate si puritate mare. lemnul şi materialele plastice. Procese de gazeificare a substanţelor solide cu conţinut de carbon Oxidarea completă a compusilor carbonului în dioxid de carbon (CO2) este un proces derulat în mai multe etape. procesul prin care s-au format petrolul şi cărbunii constituie un proces de piroliza. Astfel. iar materialul este prelucrat ca o materie primă. La transformarea termica a lemnului în cărbuni. are loc de asemenea. Gazul reultat poate fi valorificat energetic. iar rămăşiţele solide (cocs de piroliză) pot fi valorificate material. Piroliza deşeului In natură. Prin aplicarea acestui proces natural in instalaţii tehnologice si cu ajutorul tehnicilor moderne. Datorită anumitor proprietăţi ale materiilor prime.0 mm. dar poate fi acoperit prin utilizarea combustibilului inlocuitor produs printr-un proces de valorificare. La procedeele „Orfa“.2.8 până la10.3. • metal neferos. Necesarul de energie este mare pentru uscarea materialelor. Mai întâi se formează monoxidul de carbon (CO). ca hârtia. se obţin de fracţiuni granulate având preponderent componente de : • metal feros. • organice (granulat). De-abia în a doua etapă (la formarea CO2). ia naştere un procedeu utilizabil şi la tratarea deşeurilor. care conţin iniţial mai multe materiale. iar apoi. macinarea deşeului amestecat se realizează până la o mărime a granulei de 0. un proces pirolitic. deoarece în CO încă mai este disponibilă o mare parte din energia chimică.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 11 • combustibili înlocuitori. în cuptoare cu cărbune.

caz in care se produce o separare a cocsulul în gaz de sinteză cu un conţinut mare de CO şi zgură vitroasă sau cristalină. compoziţia şi deci şi conţinutul de energie al gazului sunt importante. ca adaos la materialele de construcţii (de ex. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .2. Material solid cu conţinut în carbon Gaz (CO) material inert (cocs de piroliză) agent de gazeificare Pentru alegerea agentului şi temperaturii de gazeificare. prin procedee chimice. adica sub forma de adaos inert la materialele de construcţii. Cocsul de piroliză poate fi valorificat pe diferite căi. O tehnologie eficientă o reprezintă producerea curentului electric utilizand un motor pe gaz şi un generator. aburul. uleiuri şi gaze.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 12 Acest mecanism si succesiune de reacţii pot fi utilizate la tratarea materialelor reziduale cu conţinut în carbon. la fabricarea ţiglei). Aceste componente se pot utiliza la fel ca şi produsele din piroliză.2. în substanţele de bază. Ca agenţi de gazeificare se pot utiliza printre altele. fie în formă mărunţită.3. în procesul de gazeificare. căldura rezultată putand fi de asemenea folosită. Continuarea tratării cocsului de piroliză fără partea de metal este posibilă. o parte a materialului solid cu continut de carbon este transformat în gaz util. se introduce exact atâta oxigen cât este necesar pentru formarea CO. deci la anumite deşeuri. 23. oxigenul. aerul sau hidrogenul. fie ca părţi metalice ce pot fi cernute din cocsul de piroliză. Aplicarea pirolizei la deşeul mixt. Aici se ia în considerare mecanismul dat mai sus şi. Gazul format poate fi utilizat energetic. cu un conţinut mare de material plastic şi alte materiale organice este exemplificata la procesul de conversie Noell (vezi Capitolul 25). Cu ajutorul pirolizei se poate descompune deşeul din materiale plastice (care nu este separat pe sortimente pure). Piroliza în valorificarea deşeurilor La utilizarea pirolizei in procesul de valorificare a deşeurilor.

În Aalen/Germania funcţionează din 1998 o astfel de instalaţie de piroliză pentru prelucrarea a 24. 23. la care cocsul de piroliză se introduce într-un reactor de topire obţinandu-se gaz de sinteză şi material solid granulat vitros. au capacitatea să descompună toate substanţele organice naturale şi o mare parte din compusii organici artificiali. pe lângă valorificarea termică. In mare.4.1. si deoarece transformarea materialelor de către microorganisme este proporţională cu suprafaţa specifică (şi nu cu masa) rezultă un randament de descompunere foarte mare pe care-l realizeaza aceste organisme.4. De asemenea.4. în circuitul substanţelor. procedeele se împart în procedee aerobe (compostare) şi procedee anaerobe (fermentare). ci dispun de o mare adaptabilitate. 23. deşeuri din hârtie. textile din fibre naturale. Prin reintroducerea fractiunilor reziduale organice colectate separat.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 13 unde.000 t de gunoi menajer. 23. Substanţele care pot fi descompuse de microorganisme sunt specifice majorităţii tipurilor de deşeu din localităţi. Condiţiile pentru tratarea biologică a deşeurilor organice Condiţiile biologice şi biochimice în procesele / procedeele aerobe Descompunerea biomasei de origine vegetală sau animală se realizează în natură prin organiseme unicelulare (microorganisme). Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . dar exista si combinaţii ale acestor procedee de bază. procedeele şi tehnicile trebuie adaptate fiecarui tip de deseu. trebuie amintit si procedeul PKA. Deoarece bacteriile nu sunt supuse proceselor de metabolism fixe. în principal. carton. Un alt element de performanţă a microorganismelor este faptul că pot descompune diferite substanţe şi sunt adaptabile în scurt timp la condiţii de mediu schimbatoare. fără a fi necesar nici-un aport energetic. deşeuri vegetale din grădini. iar fracţiunea termic valorificabilă este optimizată în ceea ce priveşte compoziţia şi puterea ei calorică.1. se poate obţine o uşurare evidentă a deponiilor pentru deşeul din localităţi. Este vorba despre grupele principale descompunatoare. Se pot valorifica biologic. se realizează şi o valorificare materială a gazului de sinteză.1. parcuri etc . respectiv ciupercile şi bacteriile. respectiv: • • • deşeuri din producţia de alimente şi din pregătirea mâncărurilor . Prin faptul că sunt mici (bacterii ~ 1/1000 mm) raportul suprafaţa/volum este foarte mare. Procedee biologice de valorificare a substanţelor din deşeuri In cadrul conceptelor integrate de gospodărire a deşeurilor. celuloză . Întrucat in structura materială a acestor deşeuri se constată diferenţe semnificative. aceste procedee pot reprezenta o componentă importantă. deşeuri organice din gospodării ca şi resturi de plante de origini diverse.

pentoze şi acizi. În condiţii aerobe. nitrificare/denitrificare. ce caracterizeaza procedeele aerob-microbiene de tratare a deşeurilor. formarea humusului. Cele mai importante procese biologice şi biomecanice de descompunere şi transformare. este formată în proporţie de 40−70% din celuloză. iar lemnul de foioase 20−25%. deşeuri din lemn. Pe ansamblu. xilanul este format din hexoze. Xilan-ul este descompus în mediu acid. Descompunerea xilanului Xilanul este de asemenea o componentă principală a substanţei vegetale. Chitina este o substanta formata din molecule de acetilglucosamin-N. în principal de ciuperci şi în mediu bazic (pH > 7) de bacterii. Celuloza este un polimer format din molecule de glucoză. sunt: • • • • • • • descompunerea celulozei şi chitinei. Celuloza este o componentă esenţială a pereţilor celulari ai plantelor inferioare sau superioare şi contribuie decisiv la rezistenta ei şi la permeabilitatea pentru apă. prin efectele ei. proces care este relativ insensibil la modificările pH-ului şi la temperaturile ridicate din compost. descompunerea ligninei. formarea metanului. care sunt structurate asemănător celulozei si reprezinta o componentă esenţială a pereţilor celulari ai ciupercilor. celuloza este descompusă de ciuperci şi bacterii specializate. Acţionează ca material de depozitare şi de susţinere al plantelor. 18−30% din masa uscată a substanţei vegetale constă în lignina şi reprezintă Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . în procesul de compostare. Descompunerea celulozei şi chitinei Substanţa vegetală.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 14 • • • fecale. Descompunerea ligninei Formarea ligninei. deşeuri de la abatoare. Paiele conţin de ex. aşa-numitele hexoze. descompunerea xilanului este un proces care se realizează mai uşor decât descompunerea celulozei şi de către un număr mai mare de tipuri de microorganisme. amonificare/nitrificare. descompunerea xilanului. este numită şi „lemnificarea“ substanţei vegetale. . până la 30% xilan. excremente. Ca hidrat de carbon.

Substanţa organică se denaturează. Ammonificarea Amonificarea este un proces de bază în descompunerea biomasei respectiv în metabolismul microorganismelor. Nitrificare / Denitrificare Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . iar din componentele materialului de fermentaţie se formează humusul. Cantitatea de azot mineral (aici NH4-N) din materialul în fermentaţie poate deveni problematic. Motivul este că în timpul intervenţeiei microbiene asupra structurii ligninei sunt stimulate şi reacţii chimice. formarea metanului nu se mai realizează. Formarea metanului este facilitată de o temperatură între 40°C şi 60°C si o valoare a pH-ului între 6. este disponibila o mare diversitate materială. din aceşti monomeri se formează lignina polimerică. Lignina constă din molecule de compusi aromatice legate tridimensional. deoarece aceasta condiţie nu mai este îndeplinita. La începutul procesului de fermentaţie. Optim pentru descompunerea ligniei. azotul liber este legat şi îmbogăţeste materialul nou format. Prin reacţii enzimatice şi chimice. care degradaţi (mineralizaţi) sunt în continuare prelucraţi si devin componente de bază ale descompunerii biomasei. la valori ale pH-ului >7 amoniacul se poate degaja. la foioase . respectiv substanţe uşor valorificabile. deoarece in anumite conditii. formate din molecule simple ce se pot descompune usor. realizată prin procese metabolice oxidative. Prin descompunerea proteinelor. prin amonificare se formează proteine. La introducerea oxigenului ele dispar imediat. la conifere. Formarea metanului Bacteriile metanogene există exclusiv în mediu anaerob. este alcoolul coniferil. iar la ierburi – alcoolul cumar. valorificate de microorganisme pentru aprovizionarea cu azot. Acestea duc la polimerizarea moleculelor rupte la descompunerea ligninei şi la alte produse metabolice microbiene. la care unitatea de bază este diferita de la planta la planta. Aceasta reprezintă o poluare a mediului şi are ca urmare o pierdere de azot a îngrăşământului format din compost.5 şi 8. In compostul finit. De asemenea la începutul procesului de compostare.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 15 partea lemnoasă a unei plante.5. este intervalul de temperatură 45°C−50°C. Prin formarea humusului. Formarea humusului O dată cu descompunerea ligninei începe formarea substanţelor humice. Descompunerea efectivă a ligninei se realizează foarte lent si numai de catre tipuri specializate de ciuperci in conditii de mediu extrem de variabile.alcoolul sinapinal. De exemplu. sunt pusi la dispoziţie aminoacizi. în timpul descompunerii ligninei.

protooxidul de azot (N2O) şi azot elementar (N2. Formarea nitratului se realizează mai ales în zonele de margine ale grămezilor de gunoi din spaţiile deschise. se descompune substanţa organică într-un recipient închis (reactor). iar. în zona grămezilor cu concentraţii mari de mitrat se realizează condiţii anaerobe. deoarece O2 ca acceptor de electroni nu este disponibil. anaerobe Condiţiile biologice şi biochimice în procesele procedeele Mecanismul de reacţie La fermentaţie (un proces anaerob care se produce în absenţa oxigenului din aer).2. microorganismele iniţial aerobe. prin oxidarea carbonului legat organic (CnHaOb) pana la CO2. Bacteriile nitrificatoare (nitrificanţi) necesită un mediu aerob. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Ca produse de descompunere se obţin gazul metan (CH4) şi dioxidul de carbon (CO2).4. microorganismele regenerează purtătorii de energie în cadrul metabolismului lor. prin spălarea nitraţilor de catre apele de precipitatii.1. La denitrificare. si se realizeaza mai puter nic la valori ale pH-ului ~ 7 şi la temperaturi de aproape 30 °C. într-o prima etapă. substanţa organică este descompusă după următoarea ecuaţie chimică: Cn Ha Ob + (n x a/4 − b/2) H2O → (n/2 − a/8 + b/4) CO2 + (n/2 + a/8 − b/4) CH4 Din punct de vedere biochimic. In condiţii anaerobe. puse în condiţii anaerobe. nu însă şi la temperaturi >40% în instalaţii închise. O parte a carbonului legat organic trebuie să accepte electroni eliberaţi în procesul de oxidare.). îşi obtin necesarul de oxigen din NO2/NO3 folosindu-l ca agent oxidant pentru descompunerea legăturilor organice. Carbonul redus se combină apoi cu hidrogenul (CH4). amoniacul este oxidat la nitrit (NO2). în a doua etapă se realizează oxidarea la nitrat (NO3). Procesul este puţin sensibil la mediu. Iau naştere. Concentraţiile mari de azot mineralizat prezente în procesul de compostare pot conduce la poluări ale apei freatice. 23. Denitrificarea apare în compost dacă. ca urmare a procesului reducere. performanţa nitrificării fiind influentata de schimbările temperaturii şi ale valorilor pH-ului. formându-se gazul metan.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 16 În procesul de nitrificare.

Dotarea tehnică.4. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . cât şi la un consum de apă pentru a acoperi necesarul de hidrogen (H2) în vederea formării CH4. Acest raport poate avansa până la CH4/CO2 ≅ 2/1. grupuri de organisme specializate sunt active – dacă dispun de un echipament enzimatic suficient. cu cât este mai mare partea unor proteine şi grăsimi bogate în carbon. La utilizarea biogazului în motoare pe gaz. este descrisă în continuare. dependent de compoziţia deşeurilor. influenţat de diferiţi factori. O astfel de compoziţie a deşeurilor duce atât la o producţie mai mică de CO2. În etapele succesive de descompunere. CO2 extras din biogaz este precipitat sub formă de carbonat. aceste gaze. dacă se doreşte obţinerea unei cantităţi mari de gaz.3. Această performanţă (de descompunere crescută). Dotarea tehnică a staţiilor de tratare biologică a deşeurilor Inainte de tratarea biologică propriu-zisă. Motivul este că se obţine ca produs metabolic. utilizată independent de procesul propriu-zis al tratării biologice a deseurilor. care trebuie realizate printr-un efort tehnologic corespunzător. organismele trebuie să aibă o rata mare de descompunere. La descompunerea anaerobă a hidraţilor de carbon. In general.. 23. sunt supuse unei prelucrări atat de ansamblu cat şi de detaliu. Soluţiile influenţează în continuare compoziţia biogazului. Totuşi. cantitatea de energie a microorganismelor pe unitatea cantitativă este relativ redusă. foarte corozive şi inhibitoare ale fermentaţiei. descompunerea anaerobă a substanţei organice trebuie considerată ca fiind un proces metabolic complicat. un gaz cu un conţinut ridicat de energie cum este CH4. nu este în mod normal necesară epurarea gazelor. Aceste organisme necesită conditii de mediu constante şi o mare stabilitate de proces. • maşini de mărunţire. deşeurile organice. Impurităţile care pot dăuna procesului tehnologic sunt indepartate. compoziţia deşeurilor organice influenţează raportul CH4/CO2. se formează biogaz cu o compoziţie de CH4/CO2 = 1/1. se gasesc într-un anumit raport cantitativ. Compoziţia biogazului Gazele formate în procesul de fermentaţie. In procesul anaerob. metanul şi dioxidul de carbon. Pe de-o parte. în special conţinutul de amoniac (NH3) şi hidrogen sulfurat (H2S). Pentru acoperirea necesarului lor de energie. este caracteristică pentru procesul de fermentaţie. Gradul de producere a procesului de precipitare este. de asemenea. • instalaţii de cernere.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 17 În general. se obţin în cantitate foarte mică la fermentaţia deşeurilor biologice « normale ».1. se utilizeaza următoarele instalaţii şi aparate: • instalaţii de transport. Conţinutul de sulf şi azot în deşeul fermentat influenţează cantitatea urmelor de gaze din biogaz.

Dacă pot fi garantate. deoarece nu exista strictete în privinţa cerinţelor impuse. separator al materialelor dure. Timpul de funcţionare. cântare. este stabilit de obicei la cca.5 h/zi.) . condiţiile de la faţa locului şi din împrejurimi (protecţie fonică etc. o prelungire a durabilitatii instalaţiilor primare de salubrizare. prin compostarea deşeurilor organice naturale. buncăre de depozitare şi dozare. în cadrul functionarii unei instalaţii (măsurare). livrările de material fără impurităţi (puţine devieri) . sigurnaţa calităţii şi comercializarea produsului compost. pulpere/rezervoare cu malaxor. Totuşi. vânturătoare. Folosirea unui procedeu de fermentaţie nu necesită de obicei utilizarea agregatelor furnizate de un anumit producător.2. aparate de răsturnare a grămezilor. Aceste cerinţe sunt respectate cerintele privind : • • • • 23. Agregatele de prelucrare sunt supuse unor standarde înalte din punct de vedere mecanic şi al calitatilor anticorosive. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . separatoare pentru metale neferoase. cerinţele din tehnologia aleasa trebuie respectate cel putin la agregatele de prelucrare şi clasare. instalaţii de epurare a aerului rezidual .PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 18 • • • • • • • • • separatoare cu magnet pentru metale feroase. compostarea a devenit o componentă importantă a conceptelor de management integrat al deşeurilor. orarul zilnic de funcţionare ales şi deci randamnetul. 5. se poate atinge. construcţia simplă şi execuţia constantă. De asemenea. trebuie să se asigure o bună adaptare la : • • • • consistenţa şi compoziţia deşeurilor. cantitatea livrată şi performanţa în îndeplinirea sarcinilor .4. constanţa fizica şi chimică a materialului supus tratarii biologice. activitatile de întreţinere şi curăţare . pe termen lung. Compostarea În întreaga Europă.

23.4. • valoarea pH-ului.1. • toate celelalte elemente active necesare.1.4.2. Tipul de organisme specializat pentru un proces de descompunere atinge maximul populaţional acolo unde materialul de descompus este compatibil cu procesele lor metabolice. Pentru asigurarea condiţiilor de bază la transformarea microbiană a substanţelor.1.4.1.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 19 23. 23.2. • urme de substanţe nutritive . Cerinţe privind procesul de compostare Compostarea substanţei organice este metoda de tratare a deşeurilor care imită cel mai bine procesele din circuitul natural al carbonului. Biomasa descompune substanţa organică şi obţine astfel energie şi substanţa necesare pentru dezvoltarea propriei mase corporale. • disponibil de oxigen. Condiţii legate de material Microorganismele cultivate în tehnica aerobă de compostare sunt diverse şi puţin pretenţioase în privinţa materialelor pe care trebuie sa le descompuna (omogenitate a materialului de input).1. • substanţe nutritive de bază. • compoziţia chimica şi structura materialului. condiţiile procesului trebuie să fie adaptate cerinţelor microorganismelor. Procesele de bază ale transformării microbiene a substanţelor sunt descrise în Capitolul 23. dacă procesul de compostare este realizat ca proces aerob de descompunere.1. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Aceasta înseamnă că. Pentru creşterea optimă a biomasei trebuie să existe disponibile într-un raport adecvat urmatoarele : • carbon.2.2. Condiţii biologice Purtătoare a procesului de tratare biologică prin compostare este biomasa microbiană (= masa microbilor) a caror dezvoltare este dependentă de : • temperatură. Degradarea naturală a legăturilor organice ale carbonului nu are loc însă numai în procesul aerob de compostare. • azot. trebuie controlat şi eventual reglat raportul C:N.4. in condiţii de mediu cele mai potrivite. ci şi prin fermentaţia anaerobă sau alte procedee de descompunere. toate celelalte substanţe fiind prezente în cantitati diferite în procesul fermentaţii.

Procedeele de compostare oferite pe piaţă se deosebesc în − principal prin sistemul de fermentaţie. Condiţii metodologice si tehnice tipul acestora.2. 23−5. Compoziţia depinde deci substanţe. substanţe hrănitoare nu mai sunt la dispoziţie. iar cantitatea biomasei – de disponibilitatea substanţelor.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 20 În funcţie de disponibilitatea surselor de carbon şi azot şi de bimasa se formează cantitativ şi calitativ. livrare pregătirea materialului Sistem de compostare tehnologia fermentaţiei intensive tehnologia postfermentaţie prelucrare depozitare / distribuire Fig. microorganismele mor populaţii devin sursă de substanţe hrănitoare. 23− 5: Sistemul de bază ale unei instalaţii de compostare Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . de oferta de Dacă anumite selectiv şi alte Elementele principale ale desfăşurării procedeelor din instalaţiile de compostare sunt prezentate în Fig. 23. Exista in ultimul timp procedeul fermentaţiei intensive. la care apar diferenţe considerabile de tehnica metodologică pentru controlarea proceselor de descompunere.1.3.4.

Pe lângă clasarea în mare. pe lângă instalaţiile tehnice. colectat cu precădere din gospodării şi bucătării. Astfel. Procesul de fermentaţie Condiţiile de mediu optime.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 21 Pregătirea materialelor Prin pregătirea materialelor. cât şi cele metodologicotehnice ale procesului de compostare sunt optimizate. iar obţinerea de date despre materialele organice este facilitată. • extragerea substanţelor străine care deranjează procesul şi a fracţiunii cu granulaţie superioară (impurităţi). bucăţi de plastic) – prin vânturare. Este vorba despre bucăţi de plastic. pietrele) balistic. în timpul pregătirii materialelor. cu ajutorul instalaţiilor cu magneţi. se obţine o compoziţie omogenă a materialelor. atât condiţiile materiale. eventual şi după fermentaţie in funcţie de procedeu şi de tipul de material. intervalul optim de tempertaură şi timpul necesar proceselor microbiene de bază în cadrul compostării au fost puse faţă-n faţă de Grabbe (1996). metal etc. adeseori structura materialului trebuie îmbunătăţită ulterior. igienizarea) este dependentă considerabil de temperatura procesului. În general. sticlă. În acelaşi timp. Prelucrare Prin procesul prelucrării trebuie să înţelegem mai întâi cernerea în funcţie de fracţiuni a produsului final. prin amestecare. Dacă materialul de intrare este deşeu biologic. În cursul pregătirii materialelor se realizează o mărunţire şi o defibrare a particulelor organice. iar materialele uşoare (de ex. Extragerea impurităţilor De obicei. care sunt separate în cursul pregătirii materialului. Metalul este deja sortat. în cursul unui „finishing“ se separă materialele dure (de ex. suprafaţa specifică a deşeului biologic şi deci suprafaţa de intervenţie a microorganismelor se măresc. De obicei se adaugă crengi mărunţite. Atingerea obiectivelor procesului (de ex. Operatiile parţiale sunt: • pregătirea deşeului biologic pentru procesul de fermentaţie . există şi impurităţi ajunse în materialul de compostat datorate distribuirii neglijente a fracţiunilor (aruncări greşite) din deşeul din localităţi. se apelează şi la colectarea manuală. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . obţinute în campaniile de tăiere a copacilor şi arbuştilor. Diferitele utilizări ale compostului necesită granulaţii în material adaptate destinaţiei finale.

5 − 8.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 22 Transformări microbiene amonificare Condiţii de mediu aerob + anaerob pH-indiferent Condiţii de temperatură < 40 °C < 50 °C < 60 °C > 60 °C Timp necesar ore anaerob pH 6.5 nitrificare aerob pH 4 − 8 săpt.indiferent aerob + anaerob pH.indiferent luni săpt. denitrifcare formarea metanului descompunerea celulozei anaerob pH. 23−6: Desfăşurarea procesului biologic la compostarea substanţelor reziduale biogene. Grabbe (1996) Observăm că descompunerea ligninei şi formarea humusului reprezintă factorii care determină durata necesară de fermentaţie.indiferent distribuirea eficienţei Fig.indiferent ore − zile dezodorizare aerob pH.indiferent aerob pH.indiferent ore ore − ani descompunerea ligninei aerob pH. cf. – luni formarea humusului legături de azot aerob pH.indiferent luni ore − zile Obiectivele procesului igienizare aerob + anaerob pH. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .

se poate obţine o aerisire bună numai prin răsturnări foarte dese. trebuie să fim atenţi ca o compoziţie prea omogenă a grămezii de compost să nu influenţeze negativ condiţiile de mediu. • fermentare. părţi vegetale.4. • eventual nămol de la staţia de epurare (în procent mic de masă) . Respectarea unor condiţii de mediu adecvate este totuşi esenţailă pentru activitatea lor. • deşeuri agricole. • deşeuri forestiere în cazuri speciale (coajă de copac. iarbă şi frunze) . • pregătire a compostului şi depozitare. într-un amestec bine structurat de deşeu verde (de ex. material de crengi şi tulpini trecut prin shredder. paie tocate). deşeu verde din grădini şi deşeu biologic). tăieturi din copaci şi arbuşti. resturi de mâncare) .2.2. gazon. Procesele de putrezire trebuie combătute. la compoziţia meterialului de input de la instalaţia de compostare. plante ornamentale. Staţiile de compostare se împart în mai multe sectoare funcţionale: • pretratare. aceste deşeuri pot fi compostate în totalitate prin microorganisme. În schimb.4. aerisirea grămezii de compost şi aprovizionarea microorganismelor cu oxigen sunt garantate cu un efort redus. • deşeuri din grădină (resturi de legume. • conceptul de desfacere (plan de marketing) . rezultă capacitatea necesară echipamentelor de tratare şi depozitare. Deşeurile caracteristice în procesul de compostare Potrivite pentru procesul de tratare prin compostare sunt următoarele tipuri de deşeuri: • deşeu biologic din gospodării (deşeuri din bucătărie – de la pregătirea mâncărurilor. 23. • deşeuri din parcuri (tăieturi din copaci şi arbuşti. Într-o grămadă omogenă de deşeu din gazon de ex.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 23 23. Astfel.2. Echiparea şi funcţionarea staţiilor de compostare Înainte de echiparea unei staţii de compostare trebuie verificat dacă se poate asigura o valorificare continuă a compostului produs. frunze) . • conceptul structurii de comercializare. Corespunzător acestor cerinte. În procesul de compostare. • estimarea potenţialului de desfacere (inclusiv valorificare proprie) . Trebuie determinate următoarele: • estimarea cantităţii deşeurilor de tratat biologic.3. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .

• spălări ale apelor de ploaie. pentru captarea şi tratarea aerului residual. se mai obţin la tratarea biologică a deşeurilor următoarele resturi: • resturi de la culegere. Aici trebuie ţinut cont de oscilaţiile sezoniere. este recomandabil un sistem ghidabil şi orientabil. este de asemenea variabilă în funcţie de perioada de vegetaţie. Resturile din sedimentarea apei de infiltraţii din compostare pot fi introduse în procesul de compostare. O reţea de alimentare cu apă cu puncte de primire (hidranţi) în sectorul întreg al instalaţiilor este întemeiată. Alte rămăşiţe. încât subsolul şi suprafeţele învecinate să nu fie poluate. • resturi din sedimentarea apei de infiltraţii din compostare . prin utilizare lui. • resturi de la cernere. • curăţarea maşinilor şi aparatelor. prin straturi de asfalt). Pe lângă emisiile gazoase. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Acoperişurile practicate pe aceste suprafete diminuează considerabil cantitatea de apă poluată.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 24 Capacitatea echipamentelor din aceste sectoare trebuie astfel măsurată. Aceste suprafeţe trebuie izolate conform legislaţiei apelor şi construcţiilor (de ex. Poluările datorate concentraţiilor mari de microorganisme (de ex. Dacă tratarea deşeurilor se face în hale închise. primirea. depozitare şi pregătire de la staţiile de compostare se obţine apă reziduală. Pentru optimizarea procesului de compostare şi minimizarea simultană a emisiilor gazoase (în principal mirosuri!). Apa colectată trebuie astfel condusă şi îndepărtată. • apă de infiltraţii din compostare. Pe suprafeţele de tratare. • asigurarea spaţiului social pentru angajaţi. tratarea biologică şi pregătirea trebuie să se realizeze în sistem închis. De aceea. Apele trebuie utilizate cu precădere la udarea materialului. Desfacerea lui. trebuie avute în mod special în vedere condiţiile de lucru pentru personal. trebuie valorificate. deoarece există nevoia de apă pentru : • optimizarea condiţiilor de mediu la fermentaţie (eventual udarea grămezilor de compost). spori de ciuperci). • asigurarea conditiilor pentru prevenirea unor eventuale incendii. miros şi gaze dăunătoare trebuie evitate. pe cât posibil. Acelaşi lucru este valabil pentru capacitatea necesară de depozitare a produsukui compost obţinut. Staţiile de compostare trebuie racordate sistemului de alimentare cu apă. încât cantităţile obţinute să poată fi întotdeauna prelucrate.

• contact cu aerul înconjurător prin răsturnarea grămezilor.4. 23.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 25 23. • derularea procesului biologic. aataat principală caat şi ulterioară. Cerinţa de obţinere a unui compost înalt calitativ este aportul continuu suficient de oxigen (din aer) distribuit omogen în secţiunea transversală a grămezilor. Compostarea în grămezi La compostarea în grămezi deşeul biologic este aşezat în grămezi triunghiulare sau trapezoidală (plan liniar) sau grămezi plate (plan plat). • tehnica de aerisire pentru procesul de fermentaţie . pentru a atinge un grad înalt de maturitate. Compostarea în grămezi deschise Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Metode de compostare Metodele de compostare existente şi utilizate actualmente în Europa centrală se deosebesc în principal prin : • tehnica răsturnării materialului pentru compost . Tipurile de metode sau tehnici de compostare sunt: • compostarea în grămezi (deschise sau încapsulate) . • compostarea în containere. La o utilizare specială. • compostarea în ricoşeu.4.4. • durata procesului de fermentaţie intensivă . • soluri de aerisire sub grămadă. a compostării în grămezi încapsulate are loc un proces integrat de fermentaţie intensivă. Fermentaţia intensivă susţinută mecanic este urmată la cele mai multe metode de o postfermentaţie.1.2. Aportul de oxigen se realizează prin următoarele procedee: Fără ventilaţie forţată prin: • difuzie. • convecţie termică.2. Cu ventilaţie forţată prin injectare sau prin sucţiune • lănci de aerisire în grămadă . • compostarea în tunel sau şiruri. • compostarea în tambur. • gradul de maturare al materialului final . puternic automatizată.4. • compostarea în boxe.

la sistemele productive.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 26 Compostarea în grămezi deschise fără ventilaţie forţată este metoda aplicabilă cu cel mai redus efort tehnic. un acoperiş este bine venit. Fig. Pentru protecţia contra intemperiilor şi comparabilitatea conţinutului în apă al compostului. Grămezile trapezoidale sunt dărâmate pe de-o parte cu aparate de rulare şi construite din nou în paralel. sunt parcurse în direcţie longitudinală de un rulor compactor cu cupe şi astfel sunt amestecate şi aerisite simultan. ca utilizare standard sau de dezvoltare în România. Aparatul. Durata fermentaţiei este de 3-6 luni. Astfel se reduce cantitatea apei de infiltraţii.000 Mg/a. De aceea compostarea în grămezi deschise se recomandă. care se întinde deasupra grămezii în formă de pod şi care este deservit de pe pod. Utilizarea poate avea loc cu succes la întreprinderi de salubrizare mai mici sau ca instalaţie descentralizatp a compostării deşeurilor biologice în mai multe puncte de amplasare ale zonei de salubrizare. 23 − 7: Aparat de răsturnare pentru grămezi din compostarea deschisă Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Grămezile triunghiulare. merge pe roţi sau şenile. Mărimea instalaţiei este limitată de obicei la < 10. Răsturnarea grămezilor se realizează prin maşini automate sau manevrate. în funcţie de frecvenţa răsturnării. dacă se iau în considerare mijloacele financiare limitate ale acestei metode. Agregatele pot fi dotate cu dispozitive de irigare.

Pentru a menţine redusă suprafaţa de fermentaţie şi deci şi suprafaţa halei. Şirurile pot fi ventilate individual. se folosesc grămezi plate compacte şi cât mai înalte.5−3 luni. Fig.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 27 Compostarea în grămezi cu hală închisă Instalaţii mai mari de compostare sunt construite încapsulat în hale închise.4. compostul este aşezat în direcţie longitudinală în spaţii de tratare sub formă de tunel sau jgheab (şiruri) şi tratate în acest timp. Acestea sunt răsturnate în hala închisă prin sisteme de roţi cu cupe sau amestecate cu freza cu melc. Şirurile de fermentaţie în formă de jgheab au pereţi solizi. aceste instalaţii pot produce composturi cu grad III − IV de fermentaţie. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . 23 − 8 Maşină de răsturnareKOCH (randament până la 200 m³/h) 23. La o durată de tratare de 1.2. adeseori pentru evitarea mirousurilor. Compostare în tunel sau şiruri La această metodă de compostare.2.4. Un aparat de răsturnare răstoarnă compostul separat în fiecare şir. Instalaţiile încapsulate sunt dotate cu ventilaţie prin injectare sau sucţiune. deoarece aceste sisteme înalt tehnologizate trebuie utilizate cu un grad ridicat de eficienţă.

23 − 9: Compostare în tunel Bioferm.4. După această fermentaţie intensivă se realizează de obicei pregătirea în continuare a compostului până la gradul III. 60 m³. Aceasta se realizează prin compostarea cu grămezi trapezoidale sau plate. din care se obţine un compost verde de grad I − II. Compostarea în boxe Compostarea în boxe reprezintă o variantă a fermentaţiei intensive. Procesul de fermentaţie intensivă din aceste reactoare durează una până la două săptămâni. sursa: Firma Umweltschutz Nord GmbH 23. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . irigare compost ventialre Fig. Aparat de amestecare şi transport. IV sau V într-o postfermentaţie.2. Camerele de fermentaţie (reactoarele) din compostarea în boxe au un volum de cca. Aerul rezidual din spaţiul închis al reactoarelor este colectat complet şi tratat (dezodorizat). După 1-3 luni se pot obţine composturi până la gradul IV.4. Conducerea aerului rezidual este astfel optimizată.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 28 La compostarea în tunel şirurile sunt acoperit deasupra şi astfel „încapsulate“ în ceea ce priveşte răspândirea emisiilor.3. Procesul se realizează la ventilaţie forţată prin solul permeabil al boxelor.

Corpurile presate sunt depozitate pe palete în hale de fermentaţie şi se încălzesc aici în procesul de fermentaţie până la 70°C. ci deşeurile biologice presate sunt supuse unei descompuneri puternice prin ciuperci. Celelalte componente ale procesului sunt asemănătoare. Compostarea în tambur Compostarea în tamburul rotitor trebuie caracterizată fermentaţie intensivă. Metoda poate fi de asemenea caracterizată ca „încapsulată“. 23. Se deosebeşte esenţial de toate metodele de compostare deoarece materialul destinat fermentării nu este tratat sub formă de grămadă sau material în vrac. trebuie să se asigure o igienizare a materialului. Compostarea în ricoşeu Metoda cu ricoşeu este oferită de firma Rethmann. conditiile de mediu specifice fermentaţiei sunt supravegheate cu ajutorul computerului. apă de infiltrţii). compostul este aşezat în grămezi pentru faza postfermentaţiei şi tratat în continuare.2.2. Compostarea în containere Spre deosebire de compostarea în boxe. unde procesul de fermentaţie este continuat până la igienizarea completă. Containerele sunt umplute cu deşeu biologic şi transportate către locul de fermentaţie. Pentru atingerea acestor obiective. 23.4. iar conţinutul de CO2. astfel încât să ia naştere un minim de emisii gazoase.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 29 În procesul scurt de fermentaţie intensivă este dorit a se realiza un înalt randament de descompunere a materialului organic.4. de aceea este necesară o reglare optimă a parametrilor procesului.4. Prin supravegherea continua a acestor parametrii şi a performanţei de aerisire. la această metodă fermentaţia intensivă se realizează nu în reactoare fixe. Simultan.4.2. După deschiderea containerelor de fermentaţie. 23. iar apa de infiltraţii din sistemul închis este colectată şi reintrodusă în proces.5.4. 22 m³. Prin depozitarea continuă a materialului în tambur se ajunge la o amestecare optimă şi deci la o bună aerisire a materialului. Durata de tratare se limitează la una până la şapte zile. Aici sunt racordate la conductele de conducere (aer proaspăt. Compostarea în tambur este o metodă tipică de prefermentare – înaintea fermentării propriu-zide în grămezile plate sau trapezoidale.4. procesul de fermentaţie poate fi optimizat.6. Metoda conduce la o mărunţire şi amestecare bune ale materialului şi de aceea are o largă răspândire la pretratarea deşeului rezidual şi a gunoiului în totalitate.4. ci în recipiente mobile (containern) cu un volum de cca. aprovizionarea cu O2 este eventual sprijinită de ventilaţia forţată. aer rezidual. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . de O2 şi temperatura trebuie sa se situeze in limite standardizate.

Ca material de input caracteristic pentru tratarea anaerobă pot fi considerate următoarele nămoale şi deşeuri care pot fi descompuse biologic: • • • • • • • • • • deşeuri biologice din bucătării mari. Deşeurile bogate în grăsimi şi albumină favorizează produsul de gaze. prin amestecarea cu deşeul verde) . lichidă sau pastoasă. 23. 1−1 ½ luni. Deşeurile pot avea formă solidă. deşeuri cu conţinut de grăsimi şi uleiuri de origine nonminerală . conţinut în apă. ele se usucă prin transport capilar la suprafaţa materialului presat. unităţi de producţie şi agricultură nu sunt unitare. 20%.3. conţinut în grăsime. deşeuri biogene din unităţi de producţie. După cca. Conţinutul final de apă este de cca. 23. Instalaţiile de pregătire şi tehnologia centrală de tratare trebuie să fie coordonate în funcţie de ce structură conţine deşeurile pentru tratarea biologică.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 30 Corpurile presate au un conţinut de apă de pornire de 50−62%. Materialul nestructurat nu este potrivit mai ales din cauza unui aport suficient de oxigen. urină şi excremente lichide.4. materialele presate preiau o formă uscată stabilă şi demonstrează o reactivitate caracterizată de o capacitate scăzută de a prelua apă. Paralel cu descompunerea biologică. conţinut în azot. Tehnica de tratare a fermentaţiei trebuie aleasă pe baza următoarelor criterii: Emisiile de gaze sin procesul de fermentaţie sunt stabilite prin compoziţia materialului de input. Deşeurile fără structură care pot fi descompuse biologic ar trebuie să fie supuse de aceea tratării anaerobe (fermentare).3. Conţinutul în substanţă uscată al deşeului joacă aici un rol esenţial. deşeuri biologice din gospodării (atâta timp cât acestea nu sunt supuse compostării necostisitoare. Materialul bogat în structură poate fi trata cu ajutorul compostării. restaurante si cantine . Fermentarea deşeurilor biologice Tipurile de deşeuri care fermentează Structura şi consistenţa deşeurilor biologice din locuinţe. omogenitatea materialului de input (compoziţia şi concentraţia anumitor grupe de material).4. cerinţe legate de igienizare.1. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .

în care să fie antrenat cât mai puţin balast. energetic.2. diferite tipuri de microorganisme participante la procesul de fermentare îşi ating maximul de descompunere a materialelor. ca şi prin captarea gazelor din fermentare. prin tehnică de separare mecanică uscată sau mărunţite. Obiectivul este obţinerea unei cantităţi omogene cu un conţinut cât mai mare de substanţe care se pot descompune uşor. Temperatura procesului În funcţie de temperatura procesului se realizează o ordonare în • • proces mezofil cu un interval de temperatură de 35 – 40°C proces termofil cu un interval de temperatură de 55 – 60°C În intervalele de temperatură numite.4.4.3. ! etapa tratării biologice în această etapă a procesului se realizează determinarea componentelor materialelor care pot fi descompuse biologic înainte de procesul de fermentare propriuzis.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 31 23. Simultan se îmbunătăţeşte capacitatea de transport şi omogenitatea în spiritul unei tehnici metodologice optime. Metodele ofertanţilor de instalaţii înalt tehnologice pentru fermentarea deşeurilor din localităţi se deosebesc mai ales din perspectiva • • • • temperaturii procesului. deşeul este mărunţit în etapa mecanică. conţinutului în apă al materialului din fermentaţie . Echiparea şi funcţionarea staţiilor de fermentare de bază tehnico-metodologici şi parametri ai 23.1.2. După separarea impurităţilor mai mari. prin care suprafaţa specifică a materialului se măreşte şi deci se realizează o accelerare a proceselor biologice. tehnicii metodologice pentru amestecarea materialului din fermentaţie. alcătuirii reactoarelor şi recipientelor. materialele care nu fermentează sau care dăunează fermentării (impurităţi). Parametri procesului Desfăşurarea procesului în cadrul utilizării înalt tehnologice a fermentării pentru tratarea deşeului din localităţi se împarte în două etape principale succesive: ! etapa pretratarii mecanice în această etapă sunt separate.3. valorificate. la rândul lor. Epuizarea materialelor valorificabile se realizează prin valorificarea resturilor de fermentaţie compostate. ca şi posttratarea resturilor din fermentaţie în vederea stabilizării. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .

alterarea şi formarea gazelor (metanizare) au loc în acelaşi recipient. La procesul termofil este avantajoasă perioada mai redusă de reacţie. Astfel. rezultatul este prost din perspectiva energiei. Acestui dezavantaj i se opune avantajul că la metoda umedă transportul se poate face prin echipamentele convenţionale ale tratării nămolurilor de la staţia de epurare. Conţinutul în substanţă uscată determină volumul reactorului. tehnicile sunt următoarele: • malaxoare pentru amestecare mecanică. Prin separarea etapelor procesului integral rezultă posibilitatea optimizării reacţiei. amestecarea de către reactor este îmbunătăţită.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 32 Deoarece reactorul de fermentare pentru varianta termofilă a procesului trebuie să fie încălzit mai puternic. • Conţinutul în apă al materialului din fermentaţie În funcţie de conţinutul în apă deosebim între • • metoda umedă. iar costurile pentru investiţie. efortul tehnic este aici mai mare. eventual cu recircularea suspensiei din fermentare. Totuşi. Deosebim: • • metoda cu o singură etapă: aici hidroliza. iar formarea gazelor (metanizarea) se produce într-un al doilea recipient. O parte a gazului obţinut este refolosit în interiorul procesului. Tehnica metodologică pentru amestecarea materialului din fermentaţie În mare. • împrejmuirea reactoarelor. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . metoda cu trei etape: aici metodei cu două etape i se adaugă un al treilea reactor pentru sprijinirea unei descompuneri mai puternice a fibrelor celulozice. la metoda umedă. funcţionare şi întreţinere – corespunzătoare. la metoda umedă. necesarul de volum de recipient este mai mare. unde substanţa uscată este < 20 % din greutate. Procesul integral al fermentării se accelerează astfel. unde substanţa uscată este > 30 % din greutate. necesar pentru fluxul de realizat dintr-o substanţă de fermentare – în cursul tratării. metoda uscată. Alcătuirea reactoarelor şi recipientelor Fiecare etapă a cineticii de reacţie la fermentare se poate desfăşura împreună cu celelalte sau în compartimente de reactor separate. pneumatică prin reintroducerea biogazului în reactor • amestecare (recirculare). În plus. metoda cu două etape: aici hidroliza şi alterarea se produc în acelaşi recipient.

după cum urmeazăt: 500 m² 600 m² 1.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 33 23. acest avantaj al tehnicii anaerobe se poate mări.000 m² 400 m² 250 m² 5. Cerinţe tehnice generale pentru construirea şi funcţionarea instalaţiilor de fermentare Necesarul de suprafaţă La instalaţiile de tratare anaerobă a deşeurilor. In funcţie de metodă. Necesarul de suprafaţă pentru o instalaţie de fermentare pentru 15. necesarul de suprafaţă este cu cca.4.2. Înainte de continuarea tratării lor (postcompostare) trebuie să fie deshidratate. În funcţie de metodă. făclie Biofiltru Suprafaţa totală (fără suprafeţele carosabile) Ape uzate Materialele reziduale de la fermentare părăsesc reactorul cu un conţinut mare în apă.2. Apa uzată formată poate fi încărcată cu substanţe organice şi anorganice.000 Mg deşeu biologic/an Livrare Pregătire Fermentare inclusiv postfermentaţie Pregătirea compostului Suprafaţa de depozitare a compostului fermentat Rezervoare de gaz. 15% mai mic decât la staţiile de compostare.3.650 m² Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale .500 m² 400 m² 2. rezultă cantităţi specifice de ape uzate.

Confecţionarea produsului final are loc de cele mai multe ori în aer liber. unde se utilizează sistemele de fermentare intensivă (de ex containere de fermentare). Emisii de miros prin aerul uzat La metoda tratării anaerobe a deşeurilor biologice trebuie ţinut cont de emisiile de miros. Etapa de fermentare propriu-zisă nu produce aer uzat de tratat. Sectoare unde trebuie avut în mod special grijă sunt • sectorul de descărcare (golirea gunoierelor) . adică împrejumite de o hală închisă. ambalare) a compostului finit.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 34 Cantităţi specifice de ape uzate [Litru/Mg de input] BTA-o etapă BTA-2 etape PAQUES THYSSEN WABIO KOMPO DRANCO Fig. deoarece are loc în sistem închis. WIEMER (1994) Valoarea medie este între 225 şi 450 l/Mg de deşeu biologic introdus. • pregătirea deşeului proaspăt.2 gering. MÜLLER. 23 − 10: Cantităţi specifice de ape uzate în funcţie de metodă. • confecţionare (cernere. • postcompostare (fermentare aerobă). Compoziţia apei uzate este asemănătoare celei a apei de infiltraţii de la deponia de gunoi menajer. Substanţele din apa uzată pot fi în mare parte greu de descompus. cf. • pregătirea resturilor din fermentaţie. cu valori NOC între 1.05 până la 0. cu valori de 0. Raportul BSB5/NOC este mic. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . În bilanţul apelor uzate trebuie luate în considerare apa din postcompostare şi eventual conţinuturile în apă ale materialului de input. KERN. Aerul uzat încărcat cu substanţe mirositoare poate fi astfel colectat şi apoi epurat în biofiltre.000 mg/l. Compostarea rămăşiţelor fermentării are loc de asemenea în sistem închis.250 şi 5. Punctul de descărcare şi sectoarele de pregătire trebuie să fie încapsulate.

cu o sg. realizate printr-un etalon înalt tehnic. amestecare mecanică metodă umedă. cu o sg. se vor detalia metodele. reactor vertical metodă uscată. etapă. etapă. cu două etape. cu o sg. Metode de fermentare Se vor prezenta aici instalaţii de referinţă pentru diferitele tipuri de metode. termofilă. termofilă. EXEMPLE DE METODĂ/INSTALAŢIE Tip de metodă Proces mezofil metodă uscată. amestecare mecanică. mezofilă. amestecare pneumatică Amiens (Franţă) Vaasa (Finlanda) Helsingør (Danemarca) Breda (Olanda) Zobes (Germania) Metodă / producător Locaţie Începerea funcţionării VALORGA Octombrie 1988 WABIO / VAASA metodă umedă. mezofilă. mezofilă.3. cu o sg. iar.3. reactor orizonatal DRANCO Brecht (Belgia) Iunie 1992 KOMPOGAS Rümlang (Elveţia) Ianuarie 1992 Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . etapă.4.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 35 23. etapă. amestecare mecanică BTA PAQUES DSD − CTA Martie 1990 Septembrie 1991 August 1987 1987 Proces termofil metodă uscată. recirculare a conţinutului reactorului. pe baza acestor instalaţii.

Tip de metodă: metodă umedă.3.3.4. Pretratare În etapa pretratării. Fermentarea se realizează la 37°C la o funcţionare continuă. Deşeul este tratat aici anaerob. Biogazul obţinut este condensat şi circulă de mai multe ori prin reactor (recirculare). Deşeul este tratat anaerob pentru 15−20 de zile. (pentru valorificare). Tip de metodă: metodă uscată.3.000 t de gunoi menajer şi de 5. Printr-o postfermentare de 6 luni se obţine un compost de fermentaţie. 35°C. mezofilă Instalaţia VALORGA din Amiens (Franţa) are un debit anual de 55. timp de 15-20 de zile. Pretratare În această etapă deşeul este mărunţit şi separat pe fracţiuni • Fracţiune inflamabilă • Metal feros • Fracţiuni mari • Fracţiune organică Fermentare Gunoiului menajer i se adaugă nămol de la staţia de epurare şi apă din proces.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 36 23. fină (pentru deponie). deşeul este mărunţit şi se operează o separare în fracţiuni • • • Gaz / materiale inerte Metale feroase Fracţiune organică. Suspensia fermentează la cca. (pentru deponie) . Posttratare a resturilor din fermentaţie Resturile sunt deshidratate la 50% din greutate masă uscată. Posttratare a resturilor din fermentaţie Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale (pentru deponie). cu un conţinut de 15% din greutate substanţă uscată. 23. Staţionează cca. (pentru valorificare). (pentru fermentare). utilizat în viticultură.4. . 24 de ore în recipientul de pregătire. cu o singură etapă. Fermentare Reactorul cu o singură etapă este încărcat cu deşeu conţinând substanţă uscată în proporţie de 30−35 % din greutate. Funcţionarea este continuă. cu o singură etapă.000 t de nămol de la staţia de epurare. Reactorul într-o singură etapă este încărcat cu suspensia de nămol şi gunoi menajer.2.1.3. mezofilă Instalaţia WABIO din Vaasa (Finlanda) are un debit anual de 21. Biogazul obţinut este condensat şi trecut de mai multe ori prin reactor (recirculare). (pentru fermentare).000 t de gunoi menajer nesortat.

mezofilă Instalaţia BTA din Helsingør (Danemarca) are un debit anual de 20.000 t de deşeu biologic. 23. Tip de metodă: metodă umedă.3. cu recirculare Instalaţia DRANCO din Brecht (Belgia) are un debit anual de 10. ceea ce este o caracteristică a metodelor cu mai multe etape. Hidroliza se realizează eficient la un pH scăzut.3. 50% din greutate masă uscată. Prin adaosul apei din proces se obţine o suspensie. cu o singură etapă.3. Suspensia de deşeu biologic este pretratată termic-alcalin. Pretratare Deşeul biologic este mărunţit şi separat într-un ciur rotativ în fracţiunile Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . fracţiunile metalice feroase (impurităţi din aruncări greşite) sunt separate prin magnet şi valorificate. la 70 °C.4. 35°C) . Tip de metodă: metodă uscată.4.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 37 Resturile se deshidratează până la cca. Pretratare În această etapă deşeul este mărunţit. Deşeul este tratat aici anaerob pentru un timp de 18-21 de zile. Din suspensie sunt extrase materialele uşoare flotante şi cele grele. 35°C). Deşeul este tratat aici anaerob timp de 4−6 zile.4. Valorificarea compostului din fermentaţie se face în grădini. 23. metanizarea – la o valoare neutră a pH-ului. cu două etape. din a cărei greutate 10% reprezintă masă uscată. Materialul este depozitat ecologic sau poate fi utilizat pentru recultivarea deponiilor. Efecte pozitive asupra randamentului de descompunere în procesul de hidroliză ulterior are o valoare a pH-ului mai mică. termofilă. 45% din greutate masă uscată.3. Postfermentarea se realizează pe o durată mică (una până la patru săptămâni în funcţie de destinaţia compostului).000 t de deşeu biologic. • Reactorul de metanizare (<1% din greutate substanţă uscată. timp de cca. decantate şi îndepărtate la deponie. Posttratare a resturilor din fermentaţie Resturile sunt deshidratate până la cca.3. o oră. Fermentare Procesul de fermentare în două etape se realizează la funcţionare continuă în • Rectorul de hidroliză (10% din greutate substanţă uscată.

Fermentare Procesul de fermentare cu o singură treaptă se realizează într-un reactor vertical la cca. 20% din greutate sunt duse la deponie) . 50% din greutate masă uscată. Apoi.4. deşeul biologic este mărunţit în bucăţi de maximum 30 mm. cu apa încălzită din proces şi substanţa fermentată. Pretratare Materialele străine (metale. Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale . Funcţionarea se realizează continuu. Procesul de fermentare într-o singură etapă se realizează întrun reactor orizontal la 55°C şi funcţionare continuă. 23.3. condiţionat şi „injectat“. este introdus în reactor. 30−40% din greutate.000 t de deşeu biologic. cu malaxor mecanic Instalaţia KOMPOGAS din Rümlang (Elveţia) are un debit anual de cca. Staţiile construite ulterior la Bachenbulach/Zürich (Elveţia) şi Kempten (Germania) sunt alcătuite asemănător tehnico-metodologic.5. Durata postfermentării este de 5−10 zile. pentru omogenizare. Compostul este comercializat în agricultură. Compostul obţinut se comercializează. 30% din greutate substanţă uscată. Materialul introdus are un conţinut de masă uscată de cca. 50% din greutate masă uscată. pentru fermentare).) sunt separate cu ajutorul unui magnet. cu cca. Fermentare Materialul de input este. conţinutul reactorului este recirculat. baterii etc. Posttratare a resturilor din fermentaţie Resturile sunt deshidratate până la cca. O parte din materialul fermentat este recirculată. Tip de metodă: metodă uscată. material care trece prin ciur < 40 mm (ca fracţiune organică fină. Materialul. Durata postfermentării este de 5−6 zile. Tratarea anaerobă are loc timp de 15-20 de zile în recipiente pentru fermentare. 5. 55°C.PROCEDEE DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR 38 • • refuz de ciur > 40 mm (cca. iar.3. pentru un debit mai mare. termofilă. Posttratare a resturilor din fermentaţie Resturile sunt deshidratate până la cca. cu o singură etapă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful