Reacţia de polimerizare

Alchenele şi alţi compuşi organici cu legătură dublă, au capacitatea de a-şi uni moleculele, prin adiţii succesive,
formând molecule mari, numite macromolecule.
Alchena reprezintă monomerul, iar compusul molecular rezultat reprezintă polimerul.
Schematic procesul poate fi reprezentat astfel:
nA → – [A]n –
alchena polimer
(monomer) n C C ( C C )n
sau
alchena (monomer) polimer

Alchena reprezintă monomerul, iar compusul macromolecular rezultat reprezintă polimerul.

,,n” reprezintă numărul de molecule de monomer care se leagă între ele pentru formarea polimerului şi se numeşte
grad de polimerizare.
Gradul de polimerizare poate avea o gamă mare de valori, în funcţie de condiţiile de lucru. Dacă valoarea sa este
redusă (n = 2, 3, 4, … 20) se obţin polimeri inferiori (oligomeri), iar când n are valori de sute sau mii de unităţi se obţin
polimeri înalţi (polimeri).

Proprietatiile polimerilor
sunt substanţe solide;
au proprietăţi plastice (plastomeri) sau elastice (elastomeri);
au puncte de înmuiere cuprinse între 70 –180 0C;
sunt solubili în diverşi diverşi dizolvanţi;
au proprietăţi dielectrice (sunt izolatori electrici);
sunt termoplastici (pot fi prelucraţi prin turnare, presare sau extrudere);
cei cu structură ordonată au rezistenţă mecanică ridicată (la rupere, îndoire, forfecare, întindere).

În general polimerii cu proprietăţi plastice (plastomerii) sunt folosiţi la fabricarea maselor plastice, cu care nu trebuie
confundaţi. Polimerii sunt produşii reacţiei de polimerizare, în timp ce masele plastice sunt materiale tehnologice, în
compoziţia cărora intră un plimer, un plastifiant, o umplutură inertă şi adesea un colorant.

Astăzi viaţa noastră este de neconceput fără ajutorul polimerilor. Polimerii se

utilizează ca atare sau în componenţa maselor plastice. Dintre produsele folosite
zilnic ce conţin polimeri, amintim: obiecte de îmbrăcăminte, de încălţăminte şi
marochinărie, sanitare, de mobilier, ambalaje, etc.

Polietena
Pana in anul 1955, polietena se fabrica in cantitati relativ mici, deoarece
polimerizarea se realiza numai la presiuni ridicate, mai mari de 1500 at. Acum procedeul se realizeaza la presiuni joase (1-
2 at.) si ritmul de crestere a cantitatii de polietena s-a marit:
Polietena are o structură asemănătoare alcanilor, dar catenă f. lungă. Masa moleculară are valori cuprinse între
10000 şi 80000.
Polietena este o masă solidă, lăptoasă sau transparentă, cu o bună rezistenţă mecanică. Este
insolubilă în apă şi alţi solvenţi, la temperatura obişnuită. Are o stabilitate chimică deosebită.
Este un izolator electric şi are punctul de înmuiere ridicat: 100 – 150 0C.
Polietena este utilizată la fabricarea foliilor pentru ambalaje, pungi, saci, pentru izolarea
cablurilor electrice, la obţinerea de butelii, butoaie, ţevi, conducte, obiecte de uz casnic, etc.

Polipropena
Polipropena este un polimer cu fluiditate mare, care se poate prelucra uşor, cu o rezistenţă chimică deosebită şi cu
bune proprietăţi optice, ce permit obţinerea filmelor transparente.
( H 2C CH )n
CH3
 În comparatie cu polietena, polipropena are unele proprietati mai valoroase. Are proprietati dielectrice bune, este
rezistentă la şoc, abraziune, la agenţi chimici, se descompune numai la temperatura de 300 0C şi are o permeabilitate
redusă faţă de gaze. Masele plastice confecţionate din polipropenă sau polipropilenă sunt cele mai uşoare.

Polistirenul
Polistirenul este solid, incolor, transparent, cu punct de înmuire 75 - 90 0C, solubil în
benzen sau toluen. Este inert faţă de agenţii chimici, e casant şi se descompune la încălzire
peste 150 0C. Materiile prime necesare obtinerii acestui material plastic sunt etena si
benzenul. Etena reactioneaza cu benzenul, in prezenta unor catalizatori,formând etil-benzenul;
acesta dehidrogenat este transformat in stiren, un lichid incolor cu miros placut, care prin
simpla incalzire la 100-180, se transforma in polistiren
Polistirenul e utilizat:
 ca material electroizolant în electronică;
 la fabricarea poroplastelor (bureţi);
 a polistirenului (expandat sau extrudat) ce e un foarte
bun izolator termic şi fonic;
 pentru ambalaje.

Politetrafluoroetena
Politetrafluoroetena, cunoscut şi sub denumirea de teflon, este o substanţă solidă, cu punc de înmuiere ridicat 320 –
330 0C. Este stabil faţă de agenţii chimici şi nu se dizolvă în nici un solvent.
Teflonul este utilizat ca material electrizolant, la confecţionarea unor echipamente speciale şi la acoperirea vaselor de
bucătărie.
( F 2C CF2 )n

Policlorura de vinil
Policlorura de vinil, se mai notează şi PVC. Este solidă, cu duritate ridicată, se înmoaie
la 90-95 0C şi se descompune la temperaturi mai ridicate. Este solubilă în cetone, derivaţi
halogenaţi şi esteri. Este unul dintre produsii cei mai utilizati si se obtine prin polimerizarea in
emulsie. Policlorura de vinil se prezinta ca o pulbere alba, cu densitatea 1,4g/cm3. Prin
prelucrarea materialului ca atare se obtin produse rigide, cu o buna rezistenta mecanica.
Policlorura de vinil este folosită la fabricarea foliilor, muşamalelor, linoleumului,
înlocuitorilor de piele, tuburilor, conducelor, jucării, materiale izolatoare, etc.
( H 2C CH )n
Cl

Cauciucul natural este o hidrocarbura macromoleculara, cu forma bruta (C5H8)n, unde n variaza intre 1000 si 5000.
Moleculele cauciucului sunt formate din catene lungi si au ca component structural de baza izoprenul. Izoprenul, produs
in celulele arborelui de cauciuc are formula bruta: C5H8 sau 2-metil-butadienã:
CH2=C- CH = CH2
Cauciucul brut are o culoare slab galbuie, este insolubil in apa, alcool, acetona,dar solubil
in benzen, benzina, sulfura de carbon. Cea mai importanta proprietate a cauciucului este 
elasticitatea. Se intrebuinteaza pentru fabricarea anvelopelor in industria constructoare de masini. CH3

Cauciucul sintetic este un compus macromolecular cu proprietati asemanatoare celor ale cauciucului natural, care se
obtine prin polimerizarea butadienei ori prin copolimerizarea lor cu stiren sau cu nitril-acrilic.
Cauciucul poliizoprenic se obtine prin polimerizarea izoprenului in emulsie, sub actiunea unor catalizatori organo-
metalici, rezultand un produs macromolecular identic cauciucului natural:

CH3 CH3 CH3

JULEAN TABITA
   cls. IX B
nCH2=CCH=CH2…CH2C=CHCH2CH2C=CHCH2…