Sunteți pe pagina 1din 5

1 Tesaloniceni Partea a doua

1 Tesaloniceni 1:1-10
Observare:
1:1 Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica Tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl
şi în Domnul [kairos] Isus Hristos:

Nu şi în Duhul Sfânt?
O posibilă “economie” a Trinităţii:
Biserica  comunitatea oamenilor aduşi “de afară” în Tatăl şi în Domnul Isus Christos
Duhul Sfânt este cel care lucrează această aducere

Har şi pace [charis; eirene] de la Dumnezeu, Tatăl nostru,


şi de la Domnul Isus Hristos.

Nu şi de la Duhul Sfânt?
Tot o diferenţă de roluri:
Harul şi pacea sunt garantate celor “din interior”, în Tatăl şi în Domnul Isus Christos;
lucrarea Duhului este una mai puţin “delicată” ( vezi Ioan 14 )

Este una dintre cele mai flatante introduceri; de exemplu în Efeseni, Pavel scrie către “sfinţii care sunt în Efes şi
credincioşii în Christos Isus”; aici incluziunea este completă şi întreaga biserică este plasată în Tatăl şi în Christos.

1:2 Mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi, pe care vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre;

1:3 căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru,
de lucrarea [ergon1] credinţei voastre,
Referire la componenta activă a credinţei; faptul că ea se transpune în faptă.
de osteneala [copos2] dragostei [agape] voastre
Dragostea dovedită prin acţiuni conforme cu agape.
şi de tăria [hopomone3] nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos!
Nădejdea tesalonicenilor a fost greu încercată; în contextul cultural al vremii, ei nutreau o
speranţă care contrazicea mentalitatea greacă. Doctrina învierii morţilor era o speranţă pusă
la încercare de scepticismul general; în plus unii dintre fraţi se pare că muriseră deja.

1:4 { Ştim, fraţi preaiubiţi de Dumnezeu alegerea voastră. }


Fraţilor de Dumnezeu iubiţi [agapao], noi ştim [eido4] cum aţi fost aleşi [ekloge]; (Ortho)
Noi ştim, fraţi iubiţi de Dumnezeu, despre alegerea de care aţi avut parte. (NTR)

Versiunea Cornilescu este ambiguă: nu se înţelege despre alegerea cui este vorba.
Este vorba de alegerea făcută de Dumnezeu ( acesta este sensul în celelalte traduceri ).
“Ştim” se referă nu la o presupoziţie teologică, apel la convingerile lor teoretice cu privire că o biserică precum
cea a tesalonicenilor este o comunitate de oameni aleşi, ci la faptul că Pavel şi tovarăşii lui au observat empiric, pe viu,
felul în care s-a întâmplat această alegere.
“Noi am fost martorii alegerii voastre; am fost acolo şi putem mărturisi despre asta.”

1
Muncă, ocupaţie
2
Implică o muncă grea istovitoare
3
Rabdare, rezistenţă la presiuni
4
A vedea ( la propriu sau figurat ); a înţelege; a percepe în urma unei observaţii. Nu are sensul de a şti ceva la modul teoretic!
1 Tesaloniceni Partea a doua

1:5 În adevăr [hoti5], Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe [logos],

Un sens mai literal ar fi “Evanghelia n-a ajus la voi numai în cuvânt”


ci cu [în] putere [dunamis],
cu [în] Duhul Sfânt
şi cu [într-]o mare îndrăzneală [plerophoria6].

Varianta “cu” pune accent pe cei trei evanghelişti; ei au venit şi au predicat Evanghelia cu putere, cu Duh Sfânt
şi cu îndrăzneală.
Eu au venit însoţiţi de putere
Ei au venit sub călăuzirea şi însoţirea Duhului Sfânt
Ei au venit în deplină convingere cu privire la mesajul pe care îl aveau de trasnmis
Varianta “în” vorbeşte despre Evanghelie şi felul în care ea vine la cei cărora li se adresează:
Ea vine în putere – la urma urmelor ea este puterea lui Dumnezeu
Ea vin în Duhul Sfânt – El este acela care lucrează convingerea adevărului Evangheliei
Ea este neechivocă – adevărul ei este puternic anocrat în dovezi istorice, biblice şi experienţiale
{ Căci ştiţi că, din dragoste pentru voi am fost aşa printre voi. }
Precum bine ştiţi ce fel (de oameni) am fost între voi, pentru voi. (Ortho)
… ştiţi ce oameni am fost printre voi, de dragul vostru. (NTR)

Această propoziţie ne conduce pe varianta “cu”. În acest caz adevărul Evangheliei este unul personal şi poartă
amprenta mărturiei personale a propovăduitorului.

1:6 Şi voi înşivă aţi călcat7 pe urmele mele [hemon8]

În ce măsură "călcarea pe urme" mai este de actualitate? În ce măsură mai poate spune cineva precum Pavel în
1 Corinteni 11:1 “Călcaţi pe urmele mele căci şi eu calc pe urmele lui Christos.”
Care ar fi jaloanele unei ”modelări” a călcării pe urme?
terminologia imitării: cel care a primit mesajul Evangheliei învaţă şi un nou mod de viaţă
şi pe urmele Domnului [kurios],

Imitarea este urmarea primirii Evangheliei; în sensul acesta, rezultatul propovădurii Veşti Bune, cu putere, cu
Duh Sfânt şi cu convingere este că oamenii îi urmează pe cei ce au adus mesajul şi, implicit, pe Domnul Isus Christos.
Esenţa funcţională a Evangheliei este una multiplicativă. Este un adevăr care aduce roadă: imitatori ai lui
Christos..
întrucât aţi primit Cuvântul în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt;

Tesaloniceni au trecut şi ei prin această cântărire:


“Necazurile” pricinuite de Cuvânt vs. bucuria dată de Duhul Sfânt

1:7 aşa că aţi ajuns o pildă [tupos9] pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia.

Creştinii din Tesalonic erau un exemplu bun de imitat. Ei au fost buni imitatori ai lui Pavel şi, implicit ai lui Isus
Christos. Alţii acum îi urmau pe ei în pilda lor bună.
1:8 În adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia,
5
Pentru că, deoarece
6
Deplină încredere, convingere
7
Literal: ”voi înşivă aţi ajuns urmăritori ai noştri ( plural!)
8
Noastre, noi, pe noi
9
Tipar, model, exemplu, machetă
1 Tesaloniceni Partea a doua

Creştinii de Tesalonic au multiplicat modelul care li s-a arătat prin Pavel şi însoţitorii săi.
dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni,
aşa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea.

1:9 Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut, (Cornilescu)


Căci ei înşişi istorisesc despre noi cum am fost primiţi la voi (Ortho)
Ei înşişi vorbesc despre ce fel de primire am avut parte printre voi (NTR)

Este aceasta o aluzie la prigonirea de acolo?10


Se pare că nu este vorba aici de ospitalitatea tesalonicenilor ci de contextul în care a avut loc misiunea paulină
acolo, unul tensionat, cu prigoană din partea Iudeilor.

şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu,

Acesta este primul pas al credinţei tesalonicenilor: întoarcerea la Dumnezeu. Ea are în vedere două scopuri:
Scopul 1: ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat,

Dacă este adevărat că oricum omul e un slujitor [Kuraev], atunci contează mult cui îi
slujeşte. Aici ideea este a unei slujiri benevole, care izvorăşte din conştiinţa faptului că
Domnul merită această slujire:
 El este viu ( personal, relaţiona, real în fiinţa Sa )
 El este adevărat ( nu este un Dumnezeu plăsmuit ci unul revelat )

1:10 Scopul 2: şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său,


şi să aşteptaţi pe Fiul Său din ceruri (Ortho)
pentru a-L aştepta pe Fiul Său din ceruri (NTR)

Referire la a doua venire a lui Christos, Fiul lui Dumnezeu.


Trăire în aşteptare
 subiectul are de-a face cu speranţa trăirii creştine
 în cap. 5:11-22 Pavel va reveni asupra modului în care se “aşteaptă”

pe care L-a înviat din morţi: pe Isus,

În acest moment este închis cercul cu privire Domnul Isus Christos Fiul lui Dumnezeu.
Pavel punctează aici elementul esenţial al Evangheliei sale, care a fost respins în Atena. Se pare că eşecul din
Areopag nu l-a făcut pe Pavel să facă rabat de la mesaj, exact aşa cum este el.
care ne izbăveşte de mânia viitoare [erchomai11]. (Cornilescu)
care ne scapă de mânia care vine. (NTR)

Erchomai este un verb care nu implică neapărat o venire într-un viitor îndepărtat ci una care este în curs de
înfăptuire chiar acum! Mânia lui Dumnezeu se descoperă (acum) din cer (Romani 1:18).
În 1 Tes 2:16 Pavel vorbeşte despre o mânie a lui Dumnezeu la timpul trecut.
Aşadar Isus, Fiul lui Dumnezeu ne izbăveşte chiar acum de mânia lui Dumnezeu care vine deja peste fii
neascultării. ( Col 3:6 ) În ce constă această mânie? În termenii din Romani 1, ea poate fi înţeleasă ca fiind acea părăsire,
acea depărtare a lui Dumnezeu în urma cărei omul rămâne sub instanţa minţii sale rătăcite. Această manifestare a mâniei
lui Dumnezeu prefigurează despărţirea eternă de Dumnezeu care va avea loc pentru cel necredincios în ziua finală a
Judecăţii.

10
Literal: “Căci ei înşişi istorisesc in ce fel am ajuns la voi …”
11
pe drum, care vine, care apare
1 Tesaloniceni Partea a doua

Interpretare
Rezumat ideatic
Mulţumim pentru credinţă, dragoste şi nădejde,
ele dovedesc ceea ce am văzut şi noi:
aţi fost aleşi de Dumnezeu
Cum?  A venit Evanghelia în Logos dar şi în mărturia propovăduitorilor ( Pavel, Sila şi Timotei )
Voi aţi devenit imitatori
mai mult
aţi devenit modele pentru alţi imitatori
Mărturia tesalonicenilor:
Întoarcere la Dumnzeu, de la idoli,
Pentru a sluji
Pentru a aştepta revenirea Fiului
Pentru a trăi sub protecţia Fiului

Termenii în care este observată alegerea lui Dumnezeu:


1) În calitatea felului în care Evanghelia a ajuns la destinatari
Evanghelia a ajuns la tesaloniceni prin cuvânt întărit de o mărturie a puterii, a Duhului şi a convingerii. Ce
important devine rolul mesagerului în transmiterea revelaţiei divine! Provocarea evanghelistului nu mai este
aceea de a găsi cuvintele potrivite, de a adapta mesajul, ci de a avea propria sa viaţă ca mărturie.
2) În roadele produse
Cei ce au primit Evanghelia devin imitatori ai mesagerilor ei şi, implicit, ai lui Christos. Credinţa, dragostea
şi speranţa tesalonicenilor, precum şi mărturia lor răspândită în Macedonia şi Ahaia ne confirmă autenticitatea
acestei alegeri.
Pavel nu face apel aici la vreo doctrină a alegerii de dinainte de timp, precum în Efeseni, ci îî încurajează pe tesaloniceni
să se recunoască pe ei înşişi ca fiind aleşi de Dumnezeu. Prin accentul pus de autor pe răspândirea mărturiei lor
“pretutindeni” el subliniază şi scopul acestei alegeri, şi anume acela de a trâmbiţa Cuvântul Domnului la cei ce au nevoie
de el. Termenii alegerii din Efeseni sunt ontologici ( “ca să fim sfinţi” ) în timp ce aici avem termeni funcţionali
( similari cu Romani 9:17 – alegerea lui Faraon ).

Cum circulă Evanghelia în lume?


Evanghelia este un mesaj transmis de un mesager. În textul de faţă Pavel nu insistă atât de mult asupra
calităţii mesajului, care este cumva subînţeles şi nu explicitat, ci asupra calităţii mesagerilor. Provocarea este
lansată celor care au această răspundere a propovăduirii Cuvântului: Ce fel de oameni sunteţi voi? E în vre-un fel
viaţa voastră modelată de misiunea pe care v-a încredinţat-o Domnul sau cele două nu au nimic în comun?
Pe de altă parte, mărturia unui om cere mai mult timp pentru a fi citită; am văzut Evanghelia sintetizată în predici
de 30 de minute, mai greu este să citeşti o epistolă vie. Accentul lui Pavel pe mărturia evanghelistului,
asemănător cu cel din 1 Corinteni ( într-un context relaţional cu totul diferit! ), ne trimite cu gândul şi la rolul şi
importanţa ucenicizării, a acelui proces de durată în care modelezi umblarea unei persoane după propria ta
umblare, pe care la rândul tău ai învăţat-o de la cineva şi care în final îţi îndreaptă paşii pe modelul lui Christos,
Căpetenia desăvârşirii tale.
Adevărul este atât logos cât şi persoană, atât mesaj rostit cât şi mesaj trăit. Trebui să fim echilibraţi în această
Privinţă; un exces în oricare din cele două dimensiuni este păgubos şi ne poate conduce fie la slova rece şi
moartă a dogmelor, fie la subiectivismul existenţialist fără nici un temei pe Scriptură.
De aceea modelul pe care Pavel îl va expune în capitolul 2:1-12 devine şi mai provocator: suntem chemaţi să
descoperim în ce fel au înţeles apostolul şi însoţitorii săi să ducă Evanghelia celor care nu o cunoşteau.
1 Tesaloniceni Partea a doua

Paradigma întoarcerii la Dumnezeu

În 1 Samuel 7, când poporul îşi realizează condiţia jalnică în care a ajuns în timpul asupririi filistene, mesajul lui
Samuel pentru Israel era unul care oferea o paradigmă a restaurării în următorii termeni, similari cu cei folosiţi de Pavel
în versetele 9 şi 10:

Părăsirea trecutului “Dacă din toată inima voastră vă întoarceţi la Domnul, “… cum de la idoli v-aţi întors la
scoateţi din mijlocul vostru dumnezeii străini şi Astarteele, Dumnezeu …”
îndreptaţi-vă inima spre Domnul…”

Alipirea de Dumnezeu “… şi slujiţi-I numai Lui …” “…ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi
şi urmarea voii Sale adevărat …”

Trăirea sub mâna “… El vă va izbăvi din mâna Filistenilor …” “… şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său
izbăvitoare a lui […] care ne izvăveşte de mânia ce vine.”
Dumnezeu

Urmând această paradigmă, afirmată şi în VT şi în NT, trăirea în protecţia lui Dumnezeu este un fapt real atât
timp cât cele două condiţii sunt îndeplinite: am aruncat trecutul cu mizeriile lui la gunoi şi ne-am pus în slujba lui
Dumnezeu pentru împlinirea voii Lui pe pământ.
Aşa cum rugăciunea Tatăl nostru afirmă întâi “facă-se voia Ta” iar apoi “.. şi nu ne duce pe noi în ispită ci ne
izbăveşte de cel rău” şi aici Pavel întăreşte faptul că trăirea în voia lui Dumnezeu, urmărind planurile Lui şi nu închipuiri
deşarte, este o condiţie esenţială trăirii în izbăvire faţă de duşmani.
Dar oare ce ar trebui să înţelegem printr-o astfel de trăire? Pentru Israeliţi era evident că are de a face cu
eliberarea de filisteni şi de toate necazurile pe care aceştia le aduceau în ţară, economice şi spirituale. Pentru noi, făcând
din nou apel la Romani 1, ar trebui să fie eliberarea de deşertăciunea gândurilor păcătoase, lipsite de orice călăuzire
divină, de debusolarea etică şi de ridicolul închinării la lucruri de nimic. Sănătatea spirituală a unui om este până la urmă
rezultanta unei orientări a vieţii acestuia, a punerii la dispoziţie cu întreaga fiinţă scopurilor lui Dumnezeu.