Sunteți pe pagina 1din 2

Tema iubirii este cea mai des intalnita tema in literatura lumii, cu atat

mai multin poezia lirica. Cei care au nuantat poezia iubirii, surprinzand toate
aspectele ei aufost poetii romantici, visatori si cautatori ai absolutului si in
plan sentimental. Caatare, nu este o noutate faptul ca Mihai Eminescu a
perceput iubirea ca un sentimentintemeietor, ca un mit fundamental al
poeziei orale si culte. Daca scriitorii clasiciaveau ca model cuplul adamic,
romanticii isi imaginau cuplul uman intr-oconcordanta perfecta cu ritmurile
lumii cosmice.
Simbolistii, ca poeti ai orasului si ai materiei in descompunere, au
asociatdragostea cu moartea. Pentru ei iubirea nu mai este proiectata in
absolut, ci este traitaca un sentiment bolnavicios si condamnat esecului.
Mihai Eminescu nu a fost pastelist, ci percepe natura din
perspectivaromanticului. La el natura indeplineste mai multe roluri: este
cadru prielnic, ocrotitor,favorabil cuplului erotic; cadrul rustic, un loc
inafara civilizatiei asa cum esteprezentata in idile. Eminescu selecteaza din
natura anumite elemente pe care lefoloseste in poezia iubirii: elemente
cosmice (cum sunt stelele, luceferii si luna);noaptea, care creaza o atmosfera
misterioasa. Elemente acvatice: izvoarele, ca simbolal regenerarii
permanente spirituale; lacul- un alt element acvatic. Mihai
Eminescuimprumuta de la poetul francez Lamartine motivul lacului. Un alt
element acvaticintalnit la Eminescu este fantana care are cumpana, situata
inafara satului. Ea poate fiasociata cu infinitul, locul odihnei vesnice. Mai
sunt folosite elemante terestrereprezentate prin codru, padure, anumiti
copaci sacri cum ar fi: teiul, plopul, salcamul:“Sara pe deal buciumul suna
cu jale,/ Turmele-l urc, stelele scapara-n cale,/ Apeleplang clar izvorand in
fantane; Sub un salcam, draga, m-astepti tu pe mine!/ Luna pecer trece-asa
sfanta si clara,/ Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara,/ Stelele nascumezi pe
bolta senina,/ Pieptul de dor, fruntea de ganduri ti-e plina.// Stresine
vechicasele-n luna ridica,/ Scartaie-n vant cumpana de la fantana,// Langa
salcam sta-vomnoi noaptea intreaga,/ Ore intregi spune-ti-voi cat imi esti de
draga.// Si surazand vomadormi sub inaltul,/ Vechiul salcam…” (“Sara pe
deal”)
In functie de aceste elemente, de prezenta sau absenta lor in natura,
detonalitatea sentimentului si de imaginea inbitei, poezia de dragoste a lui
MihaiEminescu ia infatisarea atat a idilelor cat si elegiilor erotice. In a doua
perioada avietii sale, poeziile lui capata o tonalitate trista si se apropie de
elegia erotica,romanta, cantec. Natura este saracacioasa si urbana
reprezentata prin starzi pustii,ferestre inchise, plopi insingurati. Chipul
iubitei se schimba. Sentimentul eroticuluiapartine de trecut si de aici apare
regretul, nostalgia, singuratatea: “Pe langa plopiifara sot / Adesea am
trecut; / Ma cunosteau vecinii toti- / Tu nu m-ai cunoscut.// Lageamul tau ce
starlucea / Privii atat de des; / O lume toata-ntelegea- / Tu nu m-aiinteles. //
Caci azi le semeni tuturor / La umblat si la port, / Si te privesc nepasator /C-
un rece ochi de mort.” (“Pe langa plopii fara sot”). Mihai Eminescu nu a
blamatfemeia, nu a caricaturizat-o, cel mult, a regretat faptul ca nu a fost
capabila sa aprindacandela iubirii pe pamanat: “Si noaptea candela s-
aprinzi / Iubirii pe pamanat.” (“Pelanga plopii fara sot”).