Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Capitolul 1
Capitolul 2
Îndemnuri la răbdare; roadele temerii de Dumnezeu, pedeapsa necredincioşilor.
l. Fiule! Când vrei să te apropii să slujeşti Domnului Dumnezeu, găteşte-ţi sufletul tău spre
ispită.
2. Încordează inima ta şi fii tare şi să nu te tulburi în timpul încercării.
3. Lipeşte-te de Domnul şi nu te depărta, ca să fii înălţat la sfârşitul vieţii.
4. Tot ce ţi se va întâmpla, primeşte cu plăcere şi în necazurile tale fii îndelung-răbdător.
5. Că în foc se lămureşte aurul, iar oamenii cei plăcuţi Domnului, în cuptorul smereniei.
6. Crede în El şi-ţi va ajuta ţie, îndreptează căile tale şi nădăjduieşte în El.
7. Cei ce vă temeţi de Domnul aşteptaţi mila Lui şi nu vă abateţi, ca să nu cădeţi.
8. Cei ce vă temeţi de Domnul, credeţi Lui şi nu se va pierde plata voastră.
9. Cei ce vă temeti de Domnul, nădăjduiţi în cele bune şi în veselia veacului şi a milei.
10. Uitaţi-vă la neamurile cele din început şi vedeţi cine a nădăjduit spre Domnul şi s-a
ruşinat?
11. Sau cine a petrecut în frica Lui şi a fost părăsit? Sau cine L-a chemat pe El şi a fost
trecut cu vederea?
12. Pentru că îndurător şi milostiv este Domnul şi iartă păcatele şi mântuieşte în vremea
necazului.
13. Vai inimilor celor fricoase şi mâinilor celor slabe şi păcătosului care umblă pe două
cărări!
14. Vai inimii celei slabe! Că nu crede, pentru aceea nu va fi apărată.
15. Vai vouă, celor ce aţi pierdut răbdarea! Ce veţi face când vă va cerca Domnul?
16. Cei care se tem de Domnul nu vor fi necrezători cuvintelor Lui, şi cei ce-L iubesc pe El
vor păzi căile Lui.
17. Că cei ce se tem de Domnul vor căuta bunăvoinţa Lui, şi cei ce-L iubesc pe El vor
împlini legea.
18. Cei care se tem de Domnul vor găti inimile lor şi înaintea Lui vor smeri sufletele lor,
zicând:
19. Să cădem în mâinile Domnului, şi nu în mâinile oamenilor.
20. Că precum este slava Lui, aşa este şi mila Lui.
Capitolul 3
Datoriile fiilor către parinţi şi binecuvântarea acestora. Inima împietrită este hulită, iar cea
înţeleaptă şi milostivă este lăudată.
Capitolul 4
Îndemn spre milostenie şi înţelepciune; folosinţele lor.
1. Fiule, să nu laşi pe cel sărac lipsit de hrană şi ochii celor nevoiaşi nu-i face să aştepte.
2. Sufletul flămând să nu-l întristezi şi să nu urgiseşti pe om când are lipsă.
3. Inima necăjită nu o tulbura şi nu întârzia a da celui lipsit.
4. Rugăciunea celui necăjit nu o lepăda şi nu-ţi întoarce faţa ta de la cel sărac.
5. De la cel în lipsă nu-ţi întoarce ochiul şi nu da loc omului să te blesteme.
6. Că rugăciunea celui ce te blestemă pe tine, întru amărăciunea sufletului său, o va auzi
Cel care l-a facut pe el.
7. Fă-te iubit adunării şi celui mai mare smereşte capul tău.
8. Pleacă săracului urechea ta şi cu blândeţe răspunde-i cele de pace.
9. Scoate pe cel năpăstuit din mâna celui ce-l năpăstuieşte şi să nu fi slab de înger când
judeci.
10. Fii celor orfani ca un tată şi ca un bărbat pentru mama lor.
11. Şi vei fi ca fiu al Celui Preaînalt şi El te va iubi mai mult decât mama ta.
12. Înţelepciunea înalţă pe fiii săi, şi poartă grija celor care o caută.
13. Cel care o iubeşte, iubeşte viaţa şi cei care se scoală pentru ea dis-de-dimineaţă se vor
umple de veselie.
14. Cel care o ţine va moşteni mărire şi oriunde va merge îl va binecuvânta Domnul.
15. Cei care o slujesc vor sluji Celui Sfânt şi pe cei care o iubesc, îi iubeşte Domnul.
16. Cel care ascultă de ea va judeca neamuri şi cel care se apropie de ea va locui fără grijă.
17. Cine are încredere în ea are parte de ea şi urmaşii lui o moştenesc,
18. Că umblă cu el cu faţa ascunsă şi-l încearcă la început cu ispite şi-l înfricoşează şi-l
strâmtorează,
19. Şi-l chinuieşte cu învăţătura sa, până ce va prinde încredere în el, şi-l va ispiti întru
îndreptările sale.
20. Şi iarăşi se va iîntoarce drept la el şi-l va veseli şi îi va descoperi lui cele ascunse ale
sale.
21. Iar de va rătaci, îl va părăsi şi-l va da în mâinile căderii lui.
22. Păzeşte vremea şi fereşte-te de rău şi pentru credinţa sufletului tău nu te ruşina.
23. Căci este ruşine care aduce păcat şi este ruşine care aduce mărire şi har.
24. Nu lua seama la nimeni când este vorba de paguba sufletului tău şi să nu te ruşinezi
pentru pierderea ta.
25. Nu opri cuvântul în vreme de mântuire,
26. Că din cuvânt se cunoaşte înţelepciunea şi din grăiurile limbii învăţătura.
27. Nu grăi împotriva adevărului, ci ruşinează-te de lipsa ta de învăţătura.
28. Nu-ţi fie ruşine a mărturisi păcatele tale şi nu sta împotriva curgerii răului.
29. Nu te supune omului nebun şi nu măguli faţa celui puternic.
30. Pâna la moarte luptă-te pentru adevăr, şi Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine.
31. Nu fi aspru cu limba ta şi leneş în lucrurile tale.
32. Nu fi ca un leu în casa ta şi nu necăji cu mânie pe casnicii tăi.
33. Să nu fie mâna ta întinsă la luat şi strânsă la dat.
Capitolul 5
Nu trebuie a râmane în păcat, nădăjduind în averi şi în putere.
Capitolul 6
Despre ocară; însuşirile prieteniei celei adevărate şi răsplata celor ce iubesc înţelepciunea.
1. Să nu te faci vrăjmaş în loc de prieten, că numele rău ruşine şi ocară va moşteni; aşa este
păcătosul cel cu doua limbi.
2. Nu te lăsa în voia patimilor tale, ca să nu fii târât de ele ca de un taur furios.
3. Altfel frunzele tale vei mânca şi roadele tale vei pierde şi vei rămâne ca un lemn uscat.
4. Sufletul rău va pierde pe cel ce-l are pe el şi va face bucurie vrăjmaşilor.
5. Graiul dulce înmulţeşte pe prieteni şi limba cea binegrăitoare îndatorează, deseori, la
răspunsuri binevoitoare.
6. Mulţi să fie cei ce trăiesc în pace cu tine, iar sfetnicii tăi să fie dintr-o mie unul.
7. Dacă vrei să-ţi faci un prieten, fă-l punându-l la încercare şi nu te grăbi să te încrezi în el.
8. Pentru că este prieten până la o vreme şi nu va rămâne în ziua necazului tău.
9. Şi este prieten care se întoarce în duşman şi cearta dintre voi va da-o pe faţă, spre ocara
ta.
10. Şi este prieten soţ de masă şi nu va rămâne lângă tine în ziua necazului tău.
11. Şi în zilele cele bune ale tale va fi ca şi tine şi cu slugile tale va îndrăzni.
12. Dar de te vei smeri, va fi împotriva ta şi de la faţa ta se va ascunde.
13. Depărtează-te de duşmanii tăi şi fii cu pază faţă de prietenii tăi.
14. Prietenul credincios este acoperământ tare; şi cel ce l-a aflat pe el aflat-a comoara.
15. Cu prietenul credincios nimic nu se poate asemăna şi nu este măsură a bunătăţii lui.
16. Prietenul credincios este leacul vieţii şi cei ce se tem de Domnul îl vor afla pe el.
17. Cel ce se teme de Domnul bine va ţine prieteşugul său, căci ca la sine ţine la aproapele
lui.
18. Fiule! Din tinereţile tale alege învăţătura şi până la cărunteţile tale vei afla înţelepciune.
19. Ca şi cel ce ară şi seamănă, apropie-te de ea şi aşteaptă roadele ei cele bune.
20. Căci cu lucrarea ei puţin te vei osteni şi curând vei mânca roadele ei.
21. Cât de grea este celor neînvăţaţi şi cel nepriceput nu va stărui în ea.
22. Caci ea este pentru el ca o piatră grea de încercare, de aceea el nu va zăbovi s-o arunce.
23. Că înţelepciunea îndreptăţeşte numele ei şi nu la mulţi este arătată.
24. Asculta, fiule, şi primeşte învăţătura mea şi nu lepăda sfatul meu.
25. Şi bagă picioarele tale în obezile ei şi în lanţul ei grumazul tău.
26. Încovoaie umărul tău şi o poartă pe ea şi să nu-ţi fie greu de legăturile ei.
27. Cu tot sufletul tău apropie-te de ea şi cu toată puterea ta păzeşte căile ei.
28. Cearcă-o şi o caută şi ţi se va arăta şi, dacă o vei afla, să nu o laşi.
29. Că mai pe urmă vei afla odihna ei şi ţi se va întoarce întru bucurie.
30. Şi îţi vor fi obezile ei acoperământ de tărie şi lanţurile ei podoabă de mărire.
31. Că podoabă de aur este în ea şi legăturile ei fire de iachint.
32. Ca şi cu haina de mărire te vei îmbrăca cu ea şi cunună de bucurie îţi vei pune.
33. De vei vrea, fiule, vei învăţa şi, de vei pune sufletul tău, iscusit vei fi.
34. De-ţi va plăcea să asculţi, vei învăţa şi de vei pleca urechea ta, înţelept vei fi.
35. Stai în tovărăşia celor bătrâni şi cu cel înţelept te uneşte.
36. Tot graiul dumnezeiesc pofteşte a-l auzi şi pildele înţelegerii să nu treacă de la tine.
37. De vei vedea înţelept, intră la el şi pragurile uşilor lui să le roadă piciorul tău.
38. Cugetă întru poruncile Domnului şi întru legea Lui pururea să gândeşti.
39. El va întări inima ta şi pofta înţelepciunii tale se va da ţie.
Capitolul 7
Sfaturi despre ferirea de faptele rele şi făţarnice. Respectul bătrânilor, datoriile părinţilor
către fii şi ale fiilor către părinţi. Îndemn la milostenie.
Capitolul 8
Nu te certa cu nimeni, nu dispreţui pe cel care se pocăieşte. Ascultarea bătrânilor, certarea
păcătoşilor, împrumut şi chezăşie.
Capitolul 9
Sfaturi cum să se poarte omul cu femeile, cu prietenii şi cu duşmanii.
Capitolul 10
Lauda stăpânirii înţelepte. Despre ferirea de semeţie. Să nu se necinstească săracul cel
drept, nici să se laude bogatul cel păcătos.
l. Conducătorul înţelept îndrumează bine pe poporul său, şi cârmuirea omului priceput este
cu bună rânduială.
2. După cum este judecătorul poporului, aşa sunt şi slujitorii lui şi cum este mai-marele
cetăţii, aşa sunt toţi cei ce locuiesc în ea.
3. Un rege neinvăţat va pierde pe poporul său, şi cetatea sporeşte prin înţelepciunea mai-
marilor ei.
4. În mâna Domnului este stăpânirea pământului şi la vremea sa va ridica pe cel folositor la
cârmuire.
5. În mâna Domnului este izbânda omului şi Domnul este Cel Care pune mărirea Sa pe
fruntea stăpânitorului.
6. Să nu te mânii pentru orice nedreptate pe aproapele şi nimic nu face cu patimă şi cu
nechibzuinţă.
7. Urâtă este înaintea Domnului şi înaintea oamenilor trufia, căci faţă de amândoi ea este
păcatul nedreptăţii.
8. Împărăţia de la un neam trece la alt neam, pentru strâmbătăţi şi pentru semeţii şi pentru
avuţii.
9. Pentru ce se trufeşte cel ce este pământ şi cenuşă, când în viaţă el le leapădă mereu
dinăuntrul său?
10. Boala îndelungată o taie doctorul şi împăratul astăzi este şi mâine va muri.
11. Că murind, omul va moşteni şerpi şi fiare şi viermi.
12. Începutul trufiei omului este a părăsi pe Dumnezeu şi a-şi întoarce inima sa de la Cel
care l-a făcut.
13. Începutul păcatului este trufia, şi cel care stăruieşte în ea este ca şi când i-ar ploua
urâciune.
14. Pentru aceea, minunate certări a adus Domnul şi i-a surpat pe ei până în sfârşit.
15. Scaunele celor mai mari le-a surpat Domnul şi a pus pe cei blânzi în locul lor.
16. Rădăcinile neamurilor le-a smuls Domnul şi a răsădit pe cei smeriţi în locul lor.
17. Ţările neamurilor le-a surpat Domnul şi le-a stricat până la temeliile pământului.
18. A slăbit pe mulţi dintre ei şi i-a pierdut şi a făcut să înceteze de pe pământ pomenirea
lor.
19. Nu s-a hărăzit oamenilor trufia, nici urgia mâniei celor care se nasc din femei.
20. Care este neamul vrednic de cinste? Neamul omenesc.
21. Care este neamul cel cinstit? Cel care se teme de Domnul.
22. Care este neamul fără de cinste? Tot neamul omenesc.
23. Care este neamul fără de cinste? Neamul care nu ţine poruncile.
24. Între fraţi, povăţuitorul lor cinstit este, şi cei ce se tem de Domnul sunt la fel înaintea
ochilor Lui.
25. Lauda celui bogat şi a celui cinstit şi a celui sărac este frica Domnului.
26. Nu este drept a batjocori pe săracul cel înţelept şi nu se cuvine a mări pe omul cel
păcătos.
27. Cel mare şi judecătorul şi cel puternic se vor mări, dar nici unul dintre ei nu este mai
mare decât cel care se teme de Domnul.
28. Robului înţelept îi vor sluji cei slobozi şi bărbatul înţelept nu va cârti când este dojenit.
29. Nu te face înţelept când faci lucrul tău, nu te mări în vremea necazului tău.
30. Mai bun este cel care lucrează întru toate, decât cel care umblă sau se măreşte şi este
lipsit de pâine.
31. Fiule, întru smerenie măreşte sufletul tău şi îi dă lui cinste după vrednicia lui.
32. Pe cel care păcătuieşte asupra sufletului său, cine-l va îndrepta? Şi cine va cinsti pe cel
care îşi face de ocară viaţa sa?
33. Săracul este cinstit pentru ştiinţa sa şi cel bogat este cinstit pentru avuţiile sale.
34. Iar cel care este de laudă întru sărăcie, cu căt mai mult ar fi de cinste dacă ar ajunge
bogat? Şi cel dispreţuit întru avuţie, în sărăcie cu cât mai mult va fi dispreţuit?
Capitolul 11
Urmările înţelepciunii.
1. Înţelepciunea înalţă capul celui smerit şi-l face să şadă între cei mari.
2. Să nu lauzi pe om pentru frumuseţea lui şi să nu te scârbeşti de om pentru chipul lui.
3. Mică este între cele zburătoare albina, dar rodul ei întrece orice dulceaţă.
4. Cu îmbrăcămintea hainelor să nu te lauzi, nici în ziua măririi să nu te trufeşti, că
minunate sunt lucrurile Domnului şi ascunse faptele Lui între oameni.
5. Mulţi tirani au căzut pe pământ, iar cel la care nu se găndea nimeni a purtat stema.
6. Mulţi puternici au fost necinstiţi foarte şi cei măreţi au fost daţi în mâinile altora.
7. Mai înainte de a cerceta, nu huli; cunoaşte întâi şi atunci dojeneşte.
8. Mai înainte de a nu auzi, nu răspunde; şi nu tăia nimănui şirul cuvintelor.
9. Pentru lucrul care nu-ţi este de folos, nu te certa şi la judecata păcătoşilor să nu stai
împreună cu ei.
10. Fiule! Nu te amesteca în multe lucruri,
11. Că de te vei amesteca în multe lucruri, nu vei fi fără de vină.
12. Şi de vei alerga, nu vei prinde, şi de vei fugi, nu vei scăpa.
13. Este câte un om care se osteneşte şi munceşte şi se sârguieşte şi cu atât mai mult este
sărac.
14. Este câte un om slab şi fără de ajutor, lipsit de putere şi împovărat de sărăcie,
15. Şi ochii Domnului au căutat spre el cu bine şi l-au ridicat din smerenia lui şi au înălţat
capul lui, şi s-au mirat de el mulţi.
16. Cele bune şi cele rele, viaţa şi moartea, sărăcia şi avuţia de la Domnul sunt.
17. Darul Domnului rămane la cei binecredincioşi şi bunăvoinţa Lui în veac bine va spori.
18. Este câte un om care se îmbogăţeşte prin multă grijă şi zgârcenie şi aceasta este partea
ostenelilor lui,
19. Zicând: Am aflat odihna şi acum voi mânca din bunătăţile mele,
20. Şi nu ştie că vremea trece şi va muri şi le va lăsa altora.
21. Stai în ce te-ai făgăduit tu şi întru aceea îndeletniceşte-te şi petrece, şi întru lucrul tău
sporeşte.
22. Nu te mira de lucrările păcătosului; nădăjduieşte în Domnul şi rămâi întru osteneala ta.
23. Ca lesne este înaintea Domnului a îmbogăţi pe cel sărac degrabă şi fără de veste.
24. Binecuvântarea Domnului este plata celui credincios şi într-un ceas, degrabă, răsare
binecuvântarea Lui.
25. Să nu zici: De ce am nevoie? Şi de acum, care va fi averea mea?
26. Să nu zici: Am destule, pentru ce să mă mai necăjesc de acum:
27. În ziua bunătăţilor este uitarea răutăţilor şi in ziua răutăţilor nu este pomenirea
bunătăţilor.
28. Că lesne este înaintea Domnului, în ziua sfârşitului, să dea omului după căile lui.
29. Vremea de restrişte aduce uitarea desfătărilor şi la sfârşitul omului se vor descoperi
lucrurile lui.
30. Mai înainte de sfârşit pe nimeni să nu-l socoteşti fericit, că în fiii săi se va cunoaşte
omul.
31. Nu băga pe tot omul în casa ta, că multe sunt meştesugirile celui viclean.
32. Potârniche închisă în coşniţă, aşa este inima trufaşului, şi ca iscoada priveşte căderea.
33. Că cele bune le întoarce cu viclenie în rele şi pentru cele bune te va huli.
34. Dintr-o scânteie de foc se înmulţeşte jarul, şi omul păcătos pândeşte sângele.
35. Păzeşte-te de cel răufăcător, că rele meşteşugeşte, ca nu cumva să te facă să fii pururea
de batjocura.
36. Dacă laşi pe cel străin să locuiască la tine, el îţi va face tulburări şi te va înstrăina de la
ale tale.
Capitolul 12
Binefacerile înţelepciunii. Recunoaşterea prietenului şi a duşmanului.
1. De faci bine, să ştii cui faci, şi vei avea mulţumire pentru fapta ta bună.
2. Fă bine celui binecredincios şi vei afla răsplătire, dacă nu de la el, de la Cel Preaînalt.
3. Nu este bine pentru cel care pururea petrece în răutăţi şi nu dă milostenie.
4. Dă celui binecredincios, şi să nu ajutorezi pe cel păcătos.
5. Fă bine celui smerit, şi nu da celui nelegiuit.
6. Ţine pâinile lui şi nu-i da, ca nu cumva acela să se întărească asupra ta.
7. Că îndoite răutăţi vei afla în toate bunătăţile pe care i le vei face.
8. Căci şi Cel Preaînalt a urât pe cei păcătoşi, şi celor nelegiuiţi va răsplăti cu pedeapsa.
9. Dă celui bun, şi nu ajuta pe cel păcătos.
10. Nu se arată din fericire cel care este prieten, nici în cele rele nu se ascunde vrăjmaşul.
11. Când îi merge bine omului, vrăjmaşii lui se întristează, iar când îi merge rău, şi
prietenul se fereşte de el.
12. Nu te încrede în vrajmaşul tău în veci; că în ce chip arama cocleşte, aşa şi răutatea lui.
13. Şi de se va smeri să umble plecat, fii cu luare aminte şi te păzeşte de el.
14. Şi să fii faţă de el ca şi cel care şterge oglinda, şi vei cunoaşte că n-a lepădat toată
rugina.
15. Nu-l pune să stea lânga tine, ca să nu te împingă pe tine şi să stea el în locul tău.
16. Să nu-l pui să şadă de-a dreapta ta, ca nu cumva să caute scaunul tău, şi mai pe urmă
vei cunoaşte cuvintele mele şi de graiurile mele te vei umili.
17. Cui îi va fi milă de descântătorul cel muşcat de şarpe şi de toţi cei care se apropie de
fiare?
18. Aşa şi de cel care merge la omul păcătos şi se învăluie cu păcatele lui.
19. Un ceas va rămâne cu tine, iar de te clatini, nu va rămane cu tine.
20. Cu buzele sale te va îndulci vrăjmaşul şi multe îţi va şopti şi îţi va grăi bune,
21. Dar în inimă va sfătui să te surpe în groapă. Cu ochii va lăcrima vrăjmaşul,
22. Dar de va afla vreme, nu se va sătura de sânge.
23. De ţi se vor întâmpla rele, îl vei afla pe el acolo înaintea ta; cu ochii săi va lăcrima
vrăjmaşul, şi, ca şi cum ţi-ar ajuta, va săpa sub picioarele tale.
24. Va clătina capul său şi va bate în palmele sale, şi multe va şopti, şi va schimba faţa sa.
Capitolul 13
Primejdioasă este unirea cu cel mândru, bogat şi puternic. Iubirea de Dumnezeu şi de
aproapele, purtarea bogatului cu cel sărac.
l. Cel care se atinge de smoală se va mânji şi cel care se însoţeşte cu cel trufaş asemenea lui
va fi.
2. Povară mai grea decât poţi să nu ridici; aşa şi cu cel mai tare decât tine şi mai bogat nu te
însoţi.
3. Cum se va întovărăşi oala de pământ cu căldarea? Căldarea va izbi oala, şi oala se va
sparge.
4. Bogatul a făcut strâmbătate, şi tot el s-a mâniat.
5. Celui sărac i s-a făcut strâmbătate şi el se roagă pentru iertare.
6. Până îi vei fi de folos, va lucra cu tine; iar de vei ajunge sărac te va părăsi.
7. De ai, va trăi cu tine, şi te va sărăci şi nu-i va fi milă.
8. Dacă are nevoie de tine, te va linguşi cu fel de fel de vorbe şi-ţi va zâmbi şi-ţi va da
nădejde.
9. Va grăi ţie cele bune şi va zice: Ce-ţi trebuie? Şi te va îndatora cu ospeţele sale până ce-ţi
va goli punga de două, trei ori şi mai pe urma va râde de tine.
10. După aceea te va vedea şi te va părăsi şi va da din cap în faţa ta.
11. Ia aminte să nu te înşeli şi să nu te copleşească veselia ta.
12. Când te cheamă cel puternic, fă-te ca şi cum te-ai feri şi cu atat mai mult te va chema.
13. Nu te vârî, ca să nu fii dat afară, nici nu sta departe, ca să nu fii uitat.
14. Nu lungi vorba cu el, nici nu crede cuvintelor celor multe ale lui.
15. Că te va ispiti cu vorba cea multă şi, ca şi cum ar râde, te va întreba.
16. Nemilostiv este cel care nu-şi ţine cuvintele, şi nu vei scăpa de rău şi de legături.
17. Păzeşte-te şi foarte bine ia seama, fiindcă umbli spre căderea ta.
18. Tot dobitocul iubeşte pe cel asemeni sieşi şi tot omul pe aproapele său.
19. Tot trupul se însoţeşte cu cel de felul său şi omul se va însoţi cu cel asemenea lui.
20. Oare se va însoţi lupul cu mielul? Aşa şi cel păcătos cu cel cuvios.
21. Ce pace are leoaica cu câinele? Şi ce pace are cel bogat cu cel sărac?
22. Vânatul leilor sunt asinii sălbatici în pustiu; aşa şi pasunea celor bogaţi sunt săracii.
23. Urâtă este trufaşului smerenia; tot aşa şi bogatului îi este urât săracul.
24. Pe bogat, când se clatina, îl reazimă prietenii; iar cel sărac, când cade, este respins de
prietenii săi.
25. Bogatul, când alunecă, mulţi sunt care îl sprijină; când spune cuvinte nebuneşti, îi dau
dreptate.
26. Cel smerit a greşit, şi toţi îl ceartă pe el; grăit-a înţelepţeşte, şi nu este băgat în seamă.
27. Bogatul a vorbit, şi toţi au tăcut, şi cuvântul lui până la nori l-a înălţat.
28. Săracul a grăit, şi zic: Cine este acesta? Şi de se împiedică, îl răstoarnă pe el.
29. Bună este avuţia la cel care este fără de păcat şi rea este sărăcia în gura celui nelegiuit.
30. Inima omului schimbă faţa lui ori spre bune, ori spre rele.
31. Faţa veselă este semn că inima intru cele bune petrece; iar aflarea înţelepciunii cere
cugetare cu osteneală.
Capitolul 14
Întrebuinţarea bunurilor vremelnice. Stăpânirea limbii şi deprinderea înţelepciunii.
Capitolul 15
Despre folosul temerii de Dumnezeu şi al înţelepciunii. Voinţa omului.
1. Cel care se teme de Domnul va face cele bune, şi cel care ţine legea o va cuprinde pe ea.
2. Şi-l va întâmpina ca o mamă şi ca femeia tinereţilor îl va primi.
3. Îl va hrăni cu pâinea înţelegerii, şi cu apa înţelepciunii îl va adăpa.
4. Rezema-se-va întru ea şi nu se va clătina; se va ţine de ea şi nu se va ruşina.
5. Şi îl va înălţa pe el mai mult decât pe cei de aproape ai lui şi în mijlocul adunării va
deschide gura lui.
6. Desfătare şi cunună de bucurie şi nume veşnic va moşteni.
7. Oamenii cei nebuni nu vor cuprinde înţelepciunea şi bărbaţii cei păcătoşi nu o vor vedea;
8. Departe este de trufie şi oamenii cei mincinoşi nu-şi vor aduce aminte de ea.
9. Nu este frumoasă lauda în gura păcătosului, că nu este de la Domnul trimisă lui.
10. Că întru înţelepciune se va grăi lauda şi Domnul o va îndrepta pe ea.
11. Să nu zici: Domnul m-a depărtat, că cele ce El le-a urât nu le va face.
12. Să nu zici: El m-a înşelat; n-are El lipsă de omul păcătos.
13. Toată urâciunea o urăşte Domnul, şi nu este iubită celor care se tem de Dânsul.
14. El din început a făcut pe om şi l-a lăsat în mâna sfatului său.
15. De vei vrea, vei ţine poruncile şi credinţa şi vei face cele bine-plăcute.
16. Pus-a înaintea ta foc şi apă, şi ori la care vei vrea, vei întinde mâna ta.
17. Înaintea oamenilor este viaţa şi moartea şi oricare le va plăcea li se va da,
18. Că multă este înţelepciunea Domnului; tare este El întru putere şi vede toate.
19. Şi ochii Lui sunt peste cei care se tem de El, şi El va cunoaşte tot lucrul omului.
20. Şi nimanui n-a poruncit să lucreze nelegiuit şi nimanui n-a dat libertate să păcătuiască.
Capitolul 16
Creşterea rea a copiilor. Mila Domnului spre cei buni. Pedeapsa necredincioşilor.
Capitolul 17
Numărarea binefacerilor lui Dumnezeu ţi îndemnarea spre pocăinţă.
Capitolul 18
Milostivirea şi îndelunga-răbdarea lui Dumnezeu; cumpătarea în vorbe şi ferirea de poftele
rele.
Capitolul 20
Despre dreapta întrebuinţare a limbii. Darurile şi minciuna.
1. Este mult mai bine să dojeneşti decât, tăcând, să fierbi de mânie,
2. Şi cel care se mărturiseşte va fi apărat de pagubă.
3. Precum este năzuinţa famenului a se apropia de fecioară, aşa este cel care face judecată
cu sila.
4. Este câte unul care tace şi se află înţelept, şi este câte unul care se face urât pentru vorba
cea multă.
5. Şi este unul care tace, pentru că n-are ce să răspundă, şi altul care tace, pentru că ştie că
este vremea să tacă.
6. Omul înţelept va tăcea până la vreme, iar cel îngâmfat şi nebun va trece peste vreme.
7. Cel care înmulţeşte cuvintele se va face urât tuturor, şi cel înfumurat de asemenea.
8. Este spor care aduce omului pagubă şi este câştig spre nenorocire.
9. Este dare care nu-ţi va folosi, şi este dare cu îndoită răsplătire.
10. Poate să-ţi vină smerenia după slavă şi se poate ca, după smerenie, să ridici capul până
la slavă.
11. Câte unul cumpără multe cu puţin, şi altul plăteşte cu şapte părţi mai mult.
12. Cel înţelept în cuvinte se va face iubit, iar darurile celor nebuni se vor lepăda.
13. Darul celui fără de minte nu-ţi va folosi; că ochii lui, în loc de unul, sunt mulţi.
14. Puţine va da şi multe va cere, şi va deschide gura sa ca un ispravnic.
15. Astăzi va da împrumut, şi mâine va cere înapoi. Urât om este unul ca acesta.
16. Nebunul va zice: N-am nici un prieten şi faptele mele cele bune nu primesc nici o
recunoştinţă.
17. Cei care mănâncă pâinea mea sunt răi cu limba.
18. De câte ori şi câţi îl vor batjocori pe el?
19. Mai bună este căderea pe pământ, decât căderea din pricina limbii; aşa şi căderea celor
răi va veni degrabă.
20. Un om urâcios este ca o gluma proastă, repetată într-una de neghiobi.
21. Din gura celui prost nu se primeşte o pildă, că nu o va zice la vremea ei.
22. Sunt oameni care sunt opriţi de la păcat din pricina sărăciei; aceştia, în somnul lor, nu
sunt prigoniţi de remuşcări.
23. Este câte unul care-şi pierde viaţa din ruşine neînţeleaptă şi de dragul unui nebun se
ruinează.
24. Şi este câte unul care pentru ruşine face făgăduieli mari prietenului, şi-l câştigă pe el
vrăjmaş în zadar.
25. Batjocură rea este la om minciuna, în gura celor neînvăţaţi pururea va fi.
26. Mai bun este furul decât cel care pururea minte; iar amândoi vor fi moştenitorii pieirii.
27. Năravul omului mincinos este ocara şi ruşinea lui este cu el pururea.
28. Cel înţelept la cuvânt se va înălţa şi omul înţelept va plăcea celor mari.
29. Cel care lucrează pământul va înălţa stogul său, şi cel care place celor mari se va curăţi
de nedreptate.
30. Ospeţele şi darurile orbesc ochii înţelepţilor şi, ca zăbala în gură, abat mustrările.
31. Înţelepciunea ascunsă şi comoara neştiută, ce folos este de amândouă?
32. Mai bun este omul care îşi ascunde nebunia sa, decât omul care îşi ascunde
înţelepciunea sa.
Capitolul 21
Îndemn a se feri de păcate. Deosebirea între înţelepţi şi nebuni după însuşirile lor.
l. Fiule, ai păcătuit? Să nu mai adaugi încă; şi pentru cele mai dinainte ale tale te roagă.
2. Ca de faţa şarpelui fugi de păcat; că de te vei apropia de el, te va muşca.
3. Dinţi de leu sunt dinţii lui, care omoară sufletele oamenilor.
4. Ca sabia cea de amândouă părţile ascuţită este toată fărădelegea; rana ei n-are vindecare.
5. Batjocura şi semeţia vor pustii avuţia; aşa şi casa celui trufaş se va pustii.
6. Rugăciunea săracului pătrunde din gură până la urechile Domnului şi judecata Lui
degrabă va veni.
7. Cel care urăşte mustrarea urmează pe păcătos, şi cel care se teme de Domnul se va
întoarce din inimă.
8. De departe este cunoscut cel cu limba tare, şi cel înţelept îl ştie când alunecă.
9. Cel care îşi zideşte casa cu bani străini asemenea este celui care îşi adună pietre de
mormant.
10. Câlţi adunaţi este adunarea celor fără de lege, şi pieirea lor, pară de foc.
11. Calea păcătoşilor este netezită cu pietre, la sfârşitul ei este groapa iadului.
12. Cel care păzeşte legea îşi stăpâneşte cugetul său; şi sfârşitul temerii de Domnul este
înţelepciunea.
13. Nu se va învăţa cel care nu este isteţ; este isteţie care înmulţeşte amărăciunea.
14. Ştiinţa celui înţelept se va înmulţi ca un potop, şi sfatul lui ca un izvor de viaţă.
15. Inima nebunului este ca un vas spart şi nici o ştiinţă nu va ţine.
16. Cuvântul înţelept de-l va auzi cel ştiutor, îl va lăuda şi peste el va adăuga.
17. Auzit-a cel răsfăţat şi nu i-a plăcut şi l-a lepădat înapoia sa.
18. Vorba nebunului este ca sarcina în cale; iar prin buzele celui înţelept se va afla har.
19. Gura înţeleptului se va căuta întru adunare şi cuvintele lui le va cugeta în inimă.
20. Ca o casă în ruine este înţelepciunea prostului, şi ştiinţa nebunului, cuvinte fără rost.
21. Obezi în picioarele celor nebuni este învăţătura şi ca niste cătuşe în mâna cea dreaptă.
22. Nebunul, când râde, îşi înălţă glasul, iar omul cuminte abia va zâmbi.
23. Ca podoaba cea de aur este învăţătura la cel înţelept şi ca brăţara în braţul drept.
24. Piciorul nebunului grabnic este în casă; iar omul care are multă ştiinţă se va sfii de
întâlnirea cu oricine.
25. Nebunul se uită în casă din usă, iar omul cel învăţat stă afară.
26. Semn de om prost este a asculta la uşă; iar cel înţelept se va îndepărta de astfel de
necinste.
27. Buzele celor fără minte vorbesc mereu de alţii; iar cuvintele celor înţelepţi se vor
cumpăni.
28. Inima nebunului este în gura lui, iar gura înţeleptului este în inima lui.
29. Când blesteamă cel nelegiuit pe satana, blesteamă sufletul său.
30. Pângăreşte sufletul său cel care vâră zâzanii şi oriunde va locui va fi urât.
Capitolul 22
Cel leneş tuturor este necinstit. Despre fiii cei neînvăţaţi şi rău-crescuţi şi despre greşelile
care strică prietenia.
1. Pietrei celei întinate s-a asemănat leneşul şi toţi vor şuiera spre batjocura lui.
2. Asemenea unui morman de gunoi este leneşul; tot cel care îl va ridica îşi va scutura
mâna.
3. Ruşine tatălui este fiul neînvăţat; iar când este o fiică, ea s-a născut spre paguba
părintelui său.
4. Fiica înţeleaptă face bogat pe bărbatul său; iar cea fără de ruşine este de întristare celui
ce a născut-o.
5. Fiica fără ruşine face să roşească şi pe tată şi pe bărbat şi de amândoi este dispreţuită.
6. Muzică în zi de întristare sunt mustrările nepotrivite; bătăile şi certarea în toată vremea
sunt înţelepciune.
7. Cel care învaţă pe cel nebun este ca şi cel care lipeşte hârbul şi deşteaptă din somn greu
pe cel care doarme.
8. Ca şi cum ar povesti celui care dormitează, aşa este cel ce povesteşte celui nebun, şi la
sfârşit va zice: Ce este?
9. Pentru mort plângi, că-i lipseşte lumina, şi pentru cel nebun plângi, că-i lipseşte mintea.
10. Mai cu dulceaţă să plângi pe mort, pentru că s-a odihnit; iar viaţa nebunului mai rea
este decât moartea.
11. Plânsul pentru mort să fie şapte zile; iar pentru cel nebun şi nelegiuit, în toate zilele
vieţii lui.
12. Cu cel nebun nu lungi vorba, şi nu merge înaintea proştului.
13. Fereşte-te de el, ca să nu ai necaz şi să nu te întinezi, atingându-te de el.
14. Fereşte-te de el şi vei afla odihnă şi nu te împovăra cu nebunia lui.
15. Ce este mai greu decât plumbul şi cum se cheama el? Nebunul.
16. Mai lesne este a purta nisip, sare si fier, decât a locui cu un om fără minte.
17. Încheietura de lemn legată în zidul casei nu se va prăbuşi de cutremur; aşa inima cea
întărită în cugetul sfatului, în nici un timp nu se va teme.
18. Inima aşezată pe cugetul înţelegerii este ca podoaba cea făcută pe peretele neted.
19. Gardul înfipt în vârful dealului nu rămâne în picioare când îl izbeşte vijelia; aşa inima
fricoasă, în cugetul nebunului, nu va sta înaintea oricărei frici.
20. Cel care împunge ochiul va scoate lacrimi, şi cel care împunge înima răscoleşte
simţirea.
21. Cel care aruncă piatra asupra păsărilor le goneşte şi cel care ocărăşte pe prieten strică
prietenia.
22. Asupra prietenului de vei scoate şi sabia, să nu te deznădăjduieşti, căci el n-o va
întoarce asupra ta.
23. Asupra prietenului de vei deschide gura, să nu te temi, că este împăcare,
24. Afară de batjocură, de trufie, de descoperirea tainei şi de rană vicleană, căci pentru
acestea va fugi tot prietenul.
25. Să ai credinţa către aproapele tău întru sărăcia lui, ca împreună cu el să te saturi de
bunătăţile lui, când va fi bogat.
26. În vremea nevoii lui să rămâi la el, că întru moştenirea lui împreună să moşteneşti.
27. Înaintea focului se arată întâi abur de cuptor şi fum; aşa înaintea vărsărilor de sânge,
întâi înjurăturile.
28. Pe prieten a-l acoperi nu mă voi ruşina şi de la faţa lui nu mă voi ascunde deloc.
29. Şi dacă rele mi s-ar întâmpla din pricina lui, oricine va auzi se va feri de el.
30. O, de ar pune cineva pază gurii mele, şi peste buzele mele pecete de înţelepciune, ca să
nu cad din pricina ei şi să nu mă piardă limba mea!
Capitolul 23
Rugăciune către Dumnezeu pentru dobândirea înţelepciunii celei adevărate, pentru
înfrânarea limbii şi a poftelor.
1. Doamne, Părintele şi Stăpânul vieţii mele, nu mă lăsa să mă ducă gura mea cum va vrea
ea şi nu îngădui să alunec din pricina ei!
2. Cine va pune peste cugetul meu bătăi? Şi peste inima mea învăţătura înţelepciunii? Ca
rătăcirile mele să nu fie cruţate şi să nu fie îngăduite păcatele?
3. Ca greşelile mele să nu se înmulţească şi păcatele mele să nu sporească şi să nu cad în
mâinile potrivnicilor mei şi să nu se bucure de aceasta vrăjmaşul meu?
4. Doamne, Părintele şi Dumnezeul vieţii mele! Înălţarea ochilor nu-mi da, şi pofta
întoarce-o de la mine.
5. Pofta pântecelui şi a împreunării trupului să nu mă cuprindă şi duhului celui fără de
ruşine să nu mă dai.
6. Învăţătura gurii auziţi, fiilor; pe aceasta cine o va păzi nu va cădea prins.
7. Din vorbele sale se va prinde păcătosul; ocărâtorul şi trufaşul vor pieri la fel.
8. A jura nu-ţi învăţa gura şi a numi pe Cel Sfânt nu te obişnui.
9. Că precum sluga, care adeseori se cercetează, multe bătăi ia, aşa şi cel care jură şi
pururea numeşte pe Cel Sfânt, de păcat nu se va curăţi.
10. Bărbatul care jură mult se va umple de fărădelege şi nu se va depărta de casa lui biciul.
11. De va greşi, păcatul lui asupra lui va fi, şi de nu va fi cu luare aminte îndoit greşeşte.
12. Şi de a jurat în deşert, nu se va îndrepta, că se va umple de rele casa lui.
13. Este grai care este deopotrivă cu moartea; să nu se afle acesta întru moştenirea lui
Iacov.
14. Că de la cei binecredincioşi toate acestea se vor depărta şi în păcate ei nu se vor tăvăli.
15. Cu vorba cea fără de cumpătare nu-ţi obişnui gura, că întru aceea este cuvântul
păcatului.
16. Adu-ţi aminte de tatăl tău şi de mama ta, când şezi în mijlocul celor mari,
17. Ca nu cumva să uiţi de tine în fala lor, ca să nu te porţi ca un prost,
18. Aşa încât să vrei să nu te fi născut şi să-ţi blestemi ziua naşterii tale.
19. Omul care se obişnuieşte cu cuvinte de sudalma, în toate zilele sale, nu se va înţelepţi.
20. Două feluri de oameni înmulţesc păcatele, şi al treilea aduce urgie:
21. Sufletul fierbinte ca focul arzător, care nu se stinge până ce nu se potoleşte;
22. Omul care pofteşte în trupul cărnii sale şi nu va înceta, până nu va aţâţa foc;
23. Pentru desfrânat toată pâinea este dulce, nu va înceta până la sfârşit.
24. Omul care păcătuieşte în patul său şi zice în inima sa: Cine mă vede?
25. Intuneric este împrejurul meu, pereţii mă acoperă şi nimeni nu mă vede, pentru ce mă
sfiesc?
26. Păcatele mele nu le va pomeni Cel Preaînalt. Astfel el se teme numai de ochii
oamenilor.
27. Şi nu ştie că ochii Domnului de zece mii de ori sunt mai luminoşi decât soarele şi
privesc la toate căile oamenilor şi văd toate părţile cele ascunse.
28. Mai înainte de a se fi făcut, toate sunt cunoscute Lui; aşa şi după ce s-au săvârşit.
29. Unul ca acesta în uliţele cetăţii se va pedepsi şi unde n-a gândit se va prinde.
30. Aşa şi femeia care-şi lasă bărbatul şi face moştenitor din străini.
31. Că întâi legea Domnului a călcat, al doilea bărbatului său a greşit, al treilea întru
desfrâu s-a desfrânat, şi cu bărbat străin a facut copii.
32. Aceasta la adunare se va aduce, şi pentru fiii ei pedeapsă va fi.
33. Nu vor spori cu rădăcina fiii ei, şi ramurile ei nu vor da rod.
34. Va rămâne întru blestem pomenirea ei şi ocara ei nu se va şterge.
35. Şi vor cunoaşte cei rămaşi că nimic nu este mai bun decât frica Domnului şi nimic nu
este mai dulce decât a ţine poruncile Domnului.
36. Cinste mare este a urma pe Dumnezeu, că lungimea zilelor vei lua de la El.
Capitolul 24
Lauda înţelepciunii. Folosul şi cum se dobândeşte începerea ei.
Capitolul 25
Trei lucruri sunt plăcute lui Dumnezeu, şi trei urâte. Nouă cugetări fericesc inima. Despre
femeia limbută şi rea.
l. Cu trei lucruri m-am împodobit şi m-am sculat frumoasă înaintea Domnului şi înaintea
oamenilor:
2. Unirea fraţilor, dragostea între prieteni şi bărbatul cu femeia care se înţeleg bine unul cu
altul.
3. Iar trei lucruri a urât sufletul meu şi foarte m-am scârbit de viaţa lor:
4. Săracul trufaş, bogatul mincinos şi bătrânul desfrânat şi lipsit de înţelepciune.
5. În tinereţile tale n-ai adunat, şi cum vei afla la bătrâneţile tale?
6. Cât de frumos lucru este cărunteţelor judecata şi celor bătrâni a cunoaşte sfatul.
7. Cât este de frumoasă la cei bătrâni înţelepciunea şi la cei mari înţelegerea şi sfatul!
8. Cununa bătrâneţilor este cunoaşterea multor lucruri şi mărirea lor, frica Domnului.
9. Nouă cugetări am fericit în inima mea şi a zecea o voi grăi cu limba.
10. Omul care are bucurie de fii şi care trăieşte şi vede căderea vrăjmaşilor.
11. Fericit este cel care locuieşte cu femeie înţelegătoare şi care cu limba n-a alunecat şi
care n-a slujit celui mai puţin vrednic decât sine.
12. Fericit este cel care a aflat înţelepciunea şi cel care o grăieşte la urechile celor care o
ascultă.
13. Cât de mare este cel care a aflat înţelepciunea? Că nu este altul mai mare decât cel care
se teme de Domnul.
14. Frica Domnului toate le covârşeşte şi cel care o ţine pe ea, cui se va asemăna?
15. Nici o rană nu este ca rana inimii şi nici o răutate nu este ca răutatea femeii.
16. Nici o asuprire nu este ca asuprirea celor care te urăsc şi nici o izbândă nu este ca
izbânda vrăjmaşilor.
17. Nu este cap mai înveninat decât capul şarpelui şi nu este mânie ca mânia vrăjmaşului.
18. Mai bine voiesc a locui cu leu şi cu balaur, decât a locui cu femeia cea rea.
19. Răutatea femeii îi schimonoseşte obrazul şi-i întunecă faţa ca un sac.
20. Bărbatul ei şade la masă în mijlocul vecinilor şi fără voia lui geme amar.
21. Orice răutate este mica pe lângă răutatea femeii; soarta păcătosului să cadă pese ea.
22. Cum este suişul nisipos sub picioarele bătrânului, aşa este femeia limbută pentru
bărbatul liniştit.
23. Nu căuta la frumuseţea femeii şi nu o pofti pentru frumuseţea ei.
24. Sminteală, urâciune şi ruşine este când femeia hrăneşte pe bărbatul său.
25. Inimă înfrântă şi faţă tristă şi rană inimii este femeia rea.
26. Mâini leneşe şi genunchi slăbanogi este femeia rea, care nu-şi fericeşte bărbatul său.
27. De la femeie este începutul păcatului şi prin ea toţi murim.
28. Nu da apei loc să iasă, nici femeii rele putere asupra ta.
29. De nu umblă după mana ta, de la trupul tău depărteaz-o.
Capitolul 26
Lauda femeilor celor bune, mustrarea celor rele şi paza fetelor.
l. Fericit este bărbatul femeii celei bune şi numărul anilor lui îndoit este.
2. Femeia vrednică înveseleşte pe bărbatul său şi anii lui îi va umple de pace.
3. Femeia bună este parte bună şi este dată câştig celor care se tem de Domnul.
4. Fie bogat, fie sărac, soţul ei are inima voioasă şi în toată vremea faţa veselă.
5. De trei lucruri s-a temut inima mea şi de al patrulea mă înfricoşez:
6. De pâra cetăţii, de adunarea poporului şi de asuprirea mincinoasă; acestea toate sunt mai
rele decât moartea.
7. Durere inimii şi jale este femeia geloasă asupra altei femei şi viciul limbii în toate se
amestecă.
8. Ca boii care nu se potrivesc la jug este femeia rea; cel care o ţine pe ea este ca şi cel care
prinde scorpie.
9. Urgie mare este femeia beţivă şi ruşinea sa nu o va acoperi nimic.
10. Desfrânarea femeii în ridicarea ochilor şi în genele ei se cunoaşte.
11. Peste faţa cea fără de ruşine întăreşte paza, ca nu cumva, aflând prilej, să-şi împlinească
pofta sa.
12. De ochiul neruşinat fereşte-te şi nu te mira de-ţi va greşi.
13. Precum călătorul însetat îşi deschide gura şi bea din orice apa îi vine la îndemână,
14. Aşa şi ea în preajma oricărui par va şedea şi înaintea săgeţii va deschide tolba.
15. Harul femeii va veseli pe bărbatul ei şi oasele lui le va întări ştiinţa ei.
16. Darul Domnului este femeia tăcută şi femeia bine crescută nu are preţ pe pământ.
17. Dar peste dar este femeia ruşinoasă şi nici o comoară nu preţuieşte cât o femeie
înfrânatş.
18. Soarele când răsare întru cele înalte ale Domnului şi frumuseţea femeii celei bune,
podoabă este casei sale.
19. Lumina care luminează în sfeşnicul cel sfânt, aşa este un chip frumos pe un trup bine
împlinit.
20. Stâlpi de aur pe temeiuri de argint şi picioarele frumoase peste tălpile cele bine-întărite.
21. Fiule, păzeşte-ţi întreagă floarea vârstei tale şi nu da altora tăria ta.
22. Pentru doua lucruri se întristează inima mea şi pentru al treilea îmi vine mânie:
23. Omul bogat care se caliceşte şi rabdă de foame şi oamenii cei cu nume mare când nu
sunt băgaţi în seamă.
24. Când se abate cineva de la dreptate la păcat, Domnul pe acela-l va găti spre sabie.
25. Greu scapă neguţătorul de greşeală şi cârciumarul nu este fără de păcat.
Capitolul 27
Despre lipsă şi scumpete. Despre cumpărare şi vânzare. Înfrânarea limbii, câştigarea
prietenilor.
l. Din pricina banilor, mulţi au păcătuit şi cine caută să se îmbogăţească îşi întoarce ochiul
de la dreptate.
2. Între încheieturile pietrelor se înfige ţăruşul şi între vânzare şi cumpărare se va strânge
păcatul.
3. De nu se va ţine cineva pe sine cu sârguinţă în frica Domnului, curând se va nărui casa
lui.
4. Când se clatină ciurul, rămân gunoaiele; tot aşa şi pleava omului în vorbele lui.
5. Vasele olarului le lămureşte cuptorul; iar ispita omului cugetul lui.
6. Cum a fost lucrat pomul, arată rodul lui; aşa şi cuvântul arată gândul cel din inima
omului.
7. Să nu lauzi pe nimeni înainte de a vorbi cu el, căci cuvântul este piatră de încercare a
omului.
8. De vei alerga după dreptate, o vei prinde şi te vei îmbrăca cu ea ca şi cu o haină lungă de
mărire.
9. Păsările la cele ce sunt asemenea lor poposesc şi adevărul la cei care îl fac se întoarce.
10. Leul pândeşte vânatul; aşa şi păcatele pe cei care fac nedreptăţi.
11. Vorba celui cuvios este totdeauna cu înţelepciune; iar cel nebun se schimbă ca luna.
12. Când te afli în mijlocul proştilor, cruţă-ţi vremea; iar cu cei înţelepţi zăboveşte fără
teamă.
13. Vorbirea proştilor este o groază şi râsul lor izbucneşte în desfătările păcatului.
14. Vorba celui care mult se jură zbârleşte părul şi când se ceartă îţi asurzeşte urechile.
15. Vărsare de sânge vine din vrajba trufaşilor şi sudalma lor este grea la auz.
16. Cel care descoperă tainele a pierdut credinţa şi nu va afla prieten după inima sa.
17. Iubeşte pe prieten şi fii credincios cu el; iar de vei descoperi tainele lui, nu vei mai fi
prieten cu el.
18. Căci precum un om şi-a pierdut moştenirea, aşa şi tu ai pierdut prietenia aproapelui tău.
19. Şi ca şi cum ai fi slobozit o pasăre din mâna ta, aşa ai scăpat pe prietenul tău şi nu-l vei
mai câştiga pe el.
20. Nu alerga după el, că mult s-a depărtat şi a fugit ca o căprioară din laţ.
21. Că rana se poate lega şi pentru vrajbă este pace; iar cel care a descoperit tainele a
pierdut încrederea.
22. Cel care face cu ochiul meşteşugeşte rele şi cel înţelept se va depărta de el.
23. Înaintea ochilor tăi, îndulci-va gura sa şi de cuvintele tale se va mira, lăudându-te;
24. Iar în spate îşi va schimba vorbirea şi îţi va pune în seamă cuvinte care rănesc.
25. Multe am urât, dar pe acesta mai mult decât orice; şi Domnul îl va urî de asemenea.
26. Cel care aruncă piatra în sus, peste capul său o aruncă şi lovitura vicleană dă naştere la
răni.
27. Cel care sapă groapa altuia va cădea el în ea şi cel care întinde cursa se va prinde în ea.
28. Cel care face rele, peste el vor cădea şi nu va cunoaşte de unde-i vin.
29. Batjocura, sudalma este partea celor trufaşi şi pedeapsă ca leul va pândi asupra lor.
30. În laţ se vor prinde cei care se bucură de căderea celor drepţi şi durerea îi va mistui mai
înainte de a muri.
31. Mânia şi urgia sunt lucruri urâte; şi bărbatul păcătos le ţine minte.
Capitolul 28
A nu pofti izbânda, ci a ierta strâmbătatea. Răutăţile limbii, primejdiile şi înfrânarea ei.
l. Cel care se răzbună, de la Domnul va afla pedeapsă şi păcatele lui le va ţine minte.
2. Iartă nedreptatea aproapelui tău şi, atunci când te vei ruga tu, ţi se vor ierta păcatele.
3. Omul care ţine mânie asupra omului, cum poate să ceară de la Dumnezeu vindecare?
4. De omul cel asemenea lui nu-i este milă şi pentru păcatele sale se roagă.
5. El fiind trup, ţine mânie, şi cine va curăţi păcatele lui?
6. Adu-ţi aminte de cele mai de pe urmă, de stricăciune şi de moarte şi te păzeşte de vrajbă
şi rămâi întru porunci.
7. Adu-ţi aminte de porunci şi de aşezământul de lege al Celui Preaînalt şi nu te mânia pe
aproapele, îertându-i lui neştiinţa.
8. Depărtează-te de vrajbă şi vei împuţina păcatele, că omul mânios va aţâţa vrajba.
9. Şi omul păcătos va tulbura pe prieten şi, între oamenii cei ce au pace, va arunca vrajba.
10. Precum este materia focului, aşa se va aprinde şi după putere vrajba va creşte.
11. După puterea omului va fi mânia lui; şi după cum este avuţia lui; va înălţa mânia sa.
12. Sfada grabnică aprinde foc şi vrajba grabnică varsă sânge.
13. De vei sufla în scânteie, se va aprinde, şi de vei scuipa peste ea, se va stinge; amândouă
ies din gura ta.
14. Pe bârfitor şi pe cel cu două limbi blestemaţi-i, că pe mulţi care aveau pace i-au pierdut.
15. Limba clevetitoare pe mulţi i-a clătinat şi i-a risipit dintr-un neam într-alt neam şi cetăţi
tari a surpat şi casele celor mari a stricat.
16. Limba clevetitoare femei vrednice a izgonit şi le-a lipsit de ostenelile lor.
17. Cel care ascultă de ea, nu va afla odihnă, nici nu va locui cu linişte.
18. Lovitura biciului face vânătaie, iar lovitura limbii frânge oasele.
19. Mulţi au pierit de ascuţişul sabiei, dar mai mulţi de uneltirile limbii.
20. Fericit este cel care a scăpat de ea şi care n-a trecut în mânia ei,
21. Care n-a tras jugul ei şi cu legăturile ei nu s-a legat.
22. Că jugul ei jug de fier este şi legăturile ei sunt legături de aramă.
23. Moarte rea este moartea ei şi mai de folos este şeolul decât ea.
24. Nu va birui pe cei binecredincioşi şi în văpaia ei nu vor arde.
25. Cei care părăsesc pe Domnul vor cădea într-însa şi se va aţâţa întru ei şi nu se va stinge.
26. Se va trimite asupra lor, ca leul; şi ca pardosul şi va pierde.
27. Vezi, îngrădeşte moşia ta cu spini şi argintul tău şi aurul tău leaga-l bine.
28. Şi cuvintelor tale fă jug şi cumpănă şi gurii tale fă-i uşă şi încuietoare.
29. Ia aminte ca nu cumva să aluneci cu ea şi să nu cazi înaintea celui ce te pândeşte cu
vicleşug.
Capitolul 29
Despre împrumut şi chezăşie. Milostenia, oaspeţii cei nemulţumitori şi despre străinii
nerecunoscători.
l. Cel care face milostenie împrumută pe aproapele său; şi cel care dă din punga sa, ţine
poruncile.
2. Împrumută pe aproapele tău în vremea lipsei lui; şi iarăşi înapoiază aproapelui la vremea
sa.
3. Ţine-te de cuvânt şi te încrede lui şi totdeauna vei afla ce-ţi trebuie.
4. Mulţi au socotit împrumutul ca bani găsiţi şi au făcut necaz celor care i-au ajutat pe ei.
5. Până să ia împrumutul, sărută mâna celui ce-i dă şi pentru banii aproapelui vorbeşte cu
glas ademenitor,
6. Iar când este vremea să întoarcă tărăgănează, şi se apără cu cuvinte de lene şi învinuieşte
vremea.
7. De va putea, abia va întoarce jumătate şi o va socoti ca bani daţi de pomană.
8. Iar de nu, pentru că l-a lipsit de bani, i se face lui vrăjmaş pe degeaba.
9. Blesteme şi sudalme îi va răsplăti şi, în loc de cinste, îi va plăti cu necinste.
10. Mulţi, pentru această răutate, se întorc de catre om şi nu împrumută, temându-se să nu
se păgubească în zadar.
11. Însă cu cel smerit fii îngăduitor şi nu întârzia a face milă cu el.
12. Pentru poruncă, ajută pe sărac şi în sărăcia lui să nu-l întorci deşert.
13. Jertfeşte banii tăi, pentru un frate şi un prieten, ca să nu ruginească sub o piatră,
pierzându-se.
14. Pune-ţi comoara ta întru poruncile Celui Preaînalt şi-ţi va folosi mai mult decât aurul.
15. Grămădeşte milostenii în cămările tale şi ele te vor scoate din orice nenorocire.
16. Mai mult decât pavăza puterii şi decât suliţa tăriei ele se vor război pentru tine
împotriva vrăjmaşului.
17. Bărbatul bun se pune chezaş pentru aproapele său; iar cel care a pierdut ruşinea îl va
părăsi.
18. Binele făcut de chezaş nu-l uita, că el şi-a pus viaţa pentru tine.
19. Binele chezaşului îl strică păcătosul şi cel nemulţumitor în cuget părăseşte pe cel care l-
a izbăvit.
20. Chezăşia pe mulţi drepti i-a pierdut şi i-a azvârlit încoace şi încolo ca valurile mării.
21. Pe bărbaţii puternici i-a scos din case şi i-a făcut să rătăcească pe la neamuri străine.
22. Păcătosul, căzând în chezăşie şi gonind după câştig nedrept, va cădea în judecată.
23. Ajută pe aproapele tău după puterea ta şi ia aminte să nu cazi.
24. Cele mai de seamă lucruri în viaţa omului sunt apa, pâinea, haina şi o casa, pentru
adăpost.
25. Mai bună este viaţa săracului, sub acoperământ de scânduri, decât ospeţe luminate în
străini.
26. Spre mic şi spre mare, fii voitor de bine. Fie că ai puţin sau mult, fii mulţumit şi nu vei
fi socotit ca un străin.
27. Tristă este viaţa să umbli din casă în casă, şi unde te vei opri, nu vei îndrăzni să deschizi
gura ta.
28. Vei ospăta şi vei adăpa nemulţumitori şi de la ei vei auzi amărăciuni:
29. "Vino încoace, tu cel străin, şi pune masa şi cu ce va fi în mâna ta hrăneşte-mă".
30. "Ieşi, străinule, lasă locul unuia mai vrednic, că mi-a venit oaspete fratele meu şi-mi
trebuie casa!"
31. Grele sunt acestea omului care are minte: certarea stăpânului casei şi ocara că eşti
cămătar.
Capitolul 30
Despre certarea şi învăţătura poruncilor. Îngrijirea sănătăţii. Veselia, cumpătarea şi
înfrânarea.
1. Cel care iubeşte pe fiul său îl bate, ca mai pe urmă să se bucure de el.
2. Cel care ceartă pe fiul său va avea mulţumire şi între cei cunoscuţi se va lăuda cu el.
3. Cel care învaţă pe fiul său întărâtă pe vrăjmaşi şi înaintea prietenilor se va bucura pentru
el.
4. Murit-a tatăl lui şi este ca şi cum n-ar fi murit, pentru că asemenea lui şi-a lăsat după
sine.
5. În faţa sa l-a văzut şi s-a bucurat şi la moartea sa nu s-a întristat.
6. Asupra vrajmaşilor a lăsat răzbunător şi prietenilor răsplătitor de har.
7. Cel care este moale cu fiul său va lega rănile lui şi de orice strigăt se vor tulbura cele
dinlăuntru ale lui.
8. Calul neîmblânzit ajunge nărăvaş, aşa şi un copil lăsat în voia lui ajunge rău-crescut.
9. Dacă eşti drăgăstos cu fiul tău, te va înfricoşa; joacă-te cu el şi te va întrista.
10. Nu râde cu el, ca să nu te doară împreună cu el şi mai pe urmă să ţi se strepezească
dinţii.
11. Nu-l lăsa în voia lui la tinereţe şi nu trece cu vederea greşelile lui.
12. Pleacă grumazul lui la tinereţe şi bate-l până este prunc, ca nu cumva, încăpăţânându-
se, să nu te asculte.
13. Ceartă pe fiul tău şi fă-l să lucreze, ca să nu se poticnească întru ruşine.
14. Mai bun este săracul sănătos şi tare cu puterea, decât bogatul care are trupul său rănit.
15. Sănătatea şi buna tărie este mai bună decât tot aurul, şi trupul sănătos şi cu putere, decât
avuţia nenumărată.
16. Nu este mai bună avuţia decât sănătatea trupului şi nu este bucurie mai mare decât
bucuria inimii.
17. Mai bună este moartea decât viaţa amară sau decât boala necontenită.
18. Bunătăţi multe, vărsate împrejurul gurii celei închise, sunt ca bucatele cele puse la
mormânt.
19. Ce foloseşte idolului jertfa? Că nici nu mănâncă, nici nu miroase; aşa este cel care
stăpâneşte avuţia, dar nu se poate bucura de ea.
20. Cel care vede cu ochii şi suspină este ca famenul care îmbrăţişează pe fecioară şi
suspină.
21. Nu da spre întristare sufletul tău şi nu te necăji cu sfatul tău.
22. Veselia inimii este viaţa omului şi bucuria este îndelungarea zilelor lui.
23. Iubeşte-ţi sufletul tău şi-ţi mângâie inima ta şi departe de la tine goneşte întristarea,
24. Ca pe mulţi i-a omorât întristarea şi nu este folos întru ea.
25. Pizma şi mânia împuţinează zilele şi grija aduce bătrâneţile mai înainte de vreme.
Capitolul 31
Despre bogăţie şi sărăcie. Sfaturi la petreceri. Vinul, cumpătarea şi îngrijirea sănătăţii.
1. Privegherea celui bogat topeşte trupul lui şi grija lui strică somnul.
2. Grija privegherii goneşte aţipirea şi ca boala grea alungă somnul.
3. Ostenitu-s-a bogatul strângând bani şi întru odihna sa se satură de desfătările sale.
4. Săracul se zbuciumă pentru că nu are cu ce trăi, iar când se odihneşte toate îi lipsesc.
5. Cel care iubeşte aurul nu se va îndrepta şi cel care alearga după stricăciune se va sătura
de ea.
6. Mulţi au căzut pentru aur şi înaintea lor le-a fost pieirea.
7. Lemn de împiedicare este aurul celor ce-i jertfesc lui şi tot cel fără de minte se va prinde
in el.
8. Fericit este bogatul care s-a aflat fără de prihană şi după aur n-a umblat.
9. Cine este acesta? Si-l vom ferici, că a facut lucruri minunate întru poporul său.
10. Cine a fost încercat cu aurul şi a rămas desăvârşit şi i-a fost lui spre laudă?
11. Cine este acela care a putut călca porunca şi n-a călcat-o? Şi a putut face rău şi n-a
făcut?
12. Se vor întări bunştăţile lui şi milosteniile lui le va povesti adunarea.
13. Când şezi la masă mare, să nu deschizi spre ea gura ta,
14. Şi să nu zici: "Multe sunt puse pe masă!" Adu-ţi aminte că rău lucru este ochiul viclean.
15. Ce este mai rău între lucrurile create, decât ochiul viclean? Pentru aceea la toate câte
vede lăcrimează.
16. Să nu-ţi întinzi mâna unde altul se va uita, ca să nu-ţi bagi mâna cu el în blid.
17. Din tine însuţi cunoaşte ale aproapelui şi la tot lucrul gândeşte.
18. Mănâncă cuviincios cele ce sunt puse înaintea ta şi nu plescăi, ca să nu te faci nesuferit.
19. Ispraveşte cuviincios cel dintâi şi nu fi nesăţios, ca să nu sminteşti.
20. Şi când şezi între mai mulţi, să nu întinzi mâna ta mai înainte de ei.
21. Omul bine-crescut se îndestulează cu puţin şi în aşternutul său nu va gâfâi de prea
multă mâncare.
22. Cu somn sănătos se odihneşte pântecele celui cumpătat; se scoală dimineaţa şi sufletul
lui e limpede.
23. Truda nesomnului şi a greţii şi durerile îmbuibării sunt cu omul nesăţios.
24. Şi de te-ai silit în mâncăruri, scoală-te, du-te împrejur şi te vei simţi uşurat.
25. Ascultă-mă, fiule, şi bagă de seamă şi mai pe urmă vei înţelege cuvintele mele.
26. În toate lucrurile tale fii cumpătat şi nici o neputinţă nu te va întâmpina.
27. Pe cel ce dă ospeţe strălucite, îl vor binecuvânta buzele şi mărturia dărniciei lui este
întemeiată.
28. Asupra mesei zgârcitului va cârti cetatea şi marturia răutăţii lui este adevărată.
29. La vin nu te face viteaz, că pe mulţi i-a pierdut vinul.
30. Cuptorul încearcă oţelul călit; tot aşa şi vinul, inimile trufaşilor, care stau gata să se
încaiere.
31. Întocmai ca apa pentru viaţă este pentru om vinul, de-l vei bea cu măsura.
32. Ce viaţă are cel lipsit de vin? Că acesta s-a făcut ca să veselească pe oameni.
33. Bucuria inimii şi veselia sufletului este vinul, când se bea la vreme cu măsură.
34. Amărăciune sufletului este vinul când se bea mult; certuri şi căderi face.
35. Beţia înmulţeşte mânia celui fără de minte spre împiedicare şi împuţinează virtutea şi
agoniseşte răni.
36. La ospăţul vinului să nu mustri pe aproapele tău şi să nu-l defaimi la veselia lui.
37. Cuvânt de batjocură să nu-i zici şi să nu-l necăjeşti cu vreo cerere.
Capitolul 32
Cum se păstrează sănătatea. Respectul bătrânilor. Încrederea în sine şi credinţa în
Dumnezeu.
1. Povăţuitor te-a pus; nu te ţine mare, fii între ei ca şi unul dintre ei.
2. Grijeşte de ei şi apoi şezi, şi, după ce vei face toate cele ce trebuie, culcă-te,
3. Ca să te veseleşti de ei şi, pentru podoabă, să iei cunună.
4. Grăieşte tu, cel care eşti mai bătrân, cu bună ştiinţă, că ţi se cuvine şi să nu împiedici
muzica.
5. Unde nu este ascultare, nu cheltui vorba şi, când nu este vreme, nu te arăta înţelept.
6. Ca un inel cu piatră scumpă pe podoabă de aur este rostul cântăreţilor la ospăţul vinului.
7. Pecete de smarald cu meşteşug de aur este glasul cântăreţilor la vinul cei dulce.
8. Grăieşte, tânărule, când ai nevoie; însă după ce de doua trei ori te va întreba.
9. Strânge-ţi cuvântul; cu puţine spune multe; fii ca unul care ştie, dar care tace.
10. Între cei mai mari nu te face ca şi cum ai fi asemenea lor şi, altul grăind, nu vorbi
multe.
11. Înaintea trăsnetului se grăbeşte fulgerul; şi înaintea celui ruşinos va merge harul.
12. La vreme te scoală şi nu fi cel mai de pe urmă; aleargă acasă şi nu fi leneş.
13. Acolo fii mulţumit şi-ţi împlineşte dorinţele tale şi să nu grăieşti cuvânt trufaş.
14. Şi pentru aceasta binecuvintează pe Cel care te-a făcut şi veseleşte-te din bunătăţile Lui.
15. Cel care se teme de Domnul va primi învăţătură şi cei care mânecă (îl caută dis-de-
dimineată) vor afla bunăvoinţa.
16. Cel care caută legea se va sătura de ea şi cel care se făţărniceşte se va împiedica în ea.
17. Cei care se tem de Domnul vor afla dreapta judecată şi îndreptări ca lumina vor
aprinde.
18. Omul păcătos se fereşte de mustrare şi după voia lui îşi va afla potrivire.
19. Bărbatul cel de sfat nu va părăsi cugetarea; iar cel străin şi trufaş nu se va teme de frică,
chiar dacă va face ceva fără de sfat.
20. Fără de sfat nimic să nu faci; şi după ce faci, să nu-ţi pară rău.
21. Pe cale surpată nu merge, ca să nu te împiedici de pietriş.
22. Nu te încrede nici în drumul cel drept şi de fiii tăi te păzeşte.
23. În tot lucrul crede sufletului tău, că aceasta este paza poruncilor.
24. Cel care crede legii ascultă de porunci; şi cel care nădăjduieşte spre Domnul nu se va
lipsi.
Capitolul 33
Dumnezeiasca înţelepciune pe unii îi înălţa, iar pe alţi îi smereşte. Bărbatul înţelept nu se
supune prostiei fiului său, nici femeii, nici altcuiva.
1. Pe cel care se teme de Domnul, nu-l va întâmpina răul, fără numai ispita şi iarăşi îl va
izbavi.
2. Bărbatul înţelept nu va urî legea, iar cel care se făţărniceşte în aceea este ca o corabie în
furtună.
3. Omul înţelegător va crede legii şi legea îi va fi credincioasă.
4. Pregăteşte cuvântul şi aşa vorbeşte, leagă împreună învăţătura şi raspunde.
5. Ca roata carului este inima nebunului şi ca osia pe care se întoarce este gândul lui.
6. Ca un armăsar este prietenul hulitor; el nechează oricine ar încăleca pe el.
7. Pentru ce zi pe zi întrece şi toată lumina zilei anului de la soare este?
8. Prin înţelepciunea Domnului ele s-au deosebit între ele, că El a statornicit vremurile
felurite şi zilele de praznic.
9. Dintre ele pe unele le-a înălţat şi le-a sfinţit; pe altele le-a pus în numărul zilelor.
10. Şi toţi oamenii sunt din ţărână şi din pământ a fost zidit Adam.
11. Cu mulţimea ştiinţei Domnul i-a osebit şi a schimbat căile lor.
12. Dintre ei a binecuvântat şi a înălţat, i-a sfinţit şi i-a apropiat la Sine.
13. Dintre ei a blestemat şi a supus şi i-a scos din locaşurile lor.
14. Ca lutul olarului, aşa sunt în mâna Lui; toate căile Lui, după buna plăcerea Lui.
15. Aşa sunt oamenii în mâna Celui care i-a făcut, ca să le dea după judecata Sa.
16. Împotriva răului este binele şi împotriva morţii, viaţa.
17. Aşa şi împotriva cuviosului, cel păcătos.
18. Aşijderea priveşte la toate lucrurile Celui Preaînalt; ele sunt perechi, perechi, una
împotriva celeilalte.
19. Şi eu, deşi sunt ca unul venit pe urmă, am privegheat şi am moştenit tot ca de la
început,
20. Ca unul care adună în vie pe urma culegătorilor, dar cu binecuvântarea Domnului am
ajuns şi ca cel care culege am umplut teascul.
21. Socotiţi că nu numai pentru mine singur m-am ostenit; ci şi pentru toţi cei care caută
învăţătură.
22. Ascultaţi-mă pe mine, mai-marii poporului; şi povăţuitorii adunării, băgaţi în urechi.
23. Fiului şi femeii, fratelui şi prietenului, în viaţa ta, să nu le dai putere asupra ta.
24. Şi banii tăi să nu-i dai altuia, ca să nu-ţi pară rău şi să te rogi pentru ei.
25. Până trăieşti şi este sufletul întru tine, nici unui trup nu te supune.
26. Bine este ca fiii tăi să se roage de tine, decât tu să cauţi la mâinile lor.
27. În toate lucrurile tale fii tu stăpânul şi nu îngădui asupra cinstei tale nici o pată.
28. În ziua sfârşitului zilelor vieţii tale şi la vremea morţii, să-ţi împarţi moştenirea.
29. Mâncare, toiag şi povară la asin; iar la slugă pâine, certare şi lucru.
30. Lucrează cu sluga şi vei afla odihnă; dacă slobozeşti mâinile lui, el va cere libertate.
31. Jugul şi hamul pleacă grumajii şi pe sluga cea rea legăturile şi caznele.
32. Pune-l la lucru, ca să nu şadă, că multă răutate a învăţat lenevirea.
33. La lucru pune-l precum se cuvine şi de nu te va asculta, îngreuiaza obezile lui.
34. Şi să nu faci nimic afară din cale şi fără de judecată nimic să nu lucrezi.
35. De ai slugă, să fie cu tine, că ai câştigat-o cu sânge.
36. De ai slugă, ingrijeşte-o ca şi pe tine însuţi, deoarece, ca de sufletul tău, vei avea nevoie
de ea.
37. De o vei necăji şi va fugi, în care parte de loc o vei căuta?
Capitolul 34
Deşertăciunea visurilor şi a vrăjilor; nădejdea în Dumnezeu; ajutorarea săracului şi simbria
slugii.
l. Deşarte nădejdi şi mincinoase îşi face omul cel neînţelegător şi visurile fac pe cei
neînţelepţi să-şi iasă din fire.
2. Ca si cel care se prinde de umbră şi aleargă după vânt, aşa este şi cel care crede visurilor.
3. Numai oglindire este vederea viselor; asemănarea felei înaintea felei adevărate.
4. De la diavol ce poţi scoate curat? Şi din minciună ce poţi scoate adevărat?
5. Ghicitul, tâlcuirea semnelor şi visele deşarte sunt ca la aceea care este gata să nască;
inima aiurează.
6. De nu vor fi trimise de la Cel Preaînalt, ca să te cerceteze, să nu dai inima ta spre ele.
7. Că pe mulţi i-au înşelat visele şi au căzut cei care au nădăjduit în ele.
8. Fără minciună se împlineşte legea şi înţelepciunea este desăvârşită în sinceritate.
9. Omul învăţat multe a cunoscut şi cel care ştie multe înţelepteşte va grăi.
10. Cel care nu a învăţat ştie puţine, iar cel care a umblat multe ţări a înmulţit
înţelepciunea.
11. Multe am văzut în călătoriile mele şi mai mult decât cuvintele mele este înţelegerea
mea.
12. De multe ori am fost în primejdie de moarte şi am scăpat prin acestea.
13. Duhul celor care se tem de Domnul va fi viu, pentru că nădejdea lor este spre a se
mântui.
14. Cel care se teme de Domnul n-are teamă de nimic; el nu tremură, căci Dumnezeu este
nădejdea lui.
15. Fericit este sufletul celui care se teme de Domnul.
16. Şi în cine se reazemă şi cine este întărirea lui?
17. Ochii Domnului peste cei care Îl iubesc; scut puternic şi întărire vajnică este Domnul;
18. Adăpost împotriva vântului din deşert, umbră împotriva arşiţei de la amiază, ocrotire
împotriva piedicilor, asigurare împotriva căderilor.
19. El înălţă sufletul şi luminează ochii, dând vindecare, viaţă şi binecuvântare.
20. Cel care jertfeşte din nedreptate, aduce prinos hulit şi nu sunt spre bună vrere prinoasele
celor fără de lege.
21. Nu binevoieşte Cel Preaînalt spre darurile celor nelegiuiţi; nici înmulţirea jertfelor celor
nelegiuiţi nu curăţeşte păcatele.
22. Cine aduce jertfă din averea săracilor junghie pe fiu înaintea tatălui său.
23. Pâinea celor lipsiţi este viaţa săracilor şi cel care o ia pe aceasta este omul vărsării de
sânge.
24. Cel care ia aproapelui hrana trebuitoare este ca şi cel care omoară pe aproapele său, şi
cel care opreşte sîmbria slugii, ca acel care varsă sânge.
25. Când unul zideşte şi altul strică, ce folos au, fără numai că se ostenesc?
26. Când unul se roagă şi altul blesteamă, al cui glas va auzi Stăpânitorul?
27. Cine se spală de la mort şi iarăşi se atinge de el, ce i-a folosit spălarea?
28. Aşa omul cel care posteşte întru păcatele sale şi iarăşi merge şi face aceleaşi.
29. Rugăciunea lui, cine o va asculta? Şi ce a folosit smerindu-se pe sine?
Capitolul 35
Despre jertfele plăcute şi neplăcute lui Dumnezeu. Mângâierea văduvelor, săracilor şi a
orfanilor.
Capitolul 36
Rugăciunea pentru Israeliţi şi pentru sfânta cetate cea asuprită de neamurile străine. Lauda
femeii celei bune şi înţelepte.
Capitolul 37
Să se deosebească prietenii cei adevăraţi de cei mincinoşi şi sfetnicii cei drepţi de cei
făţarnici; despre cumpătare.
1. Tot prietenul zice: Eu am ţinut prietenia cu el; dar el este prieten numai cu numele.
2. Oare nu este întristare până la moarte, când tovarăşul şi prietenul se fac duşmani?
3. O, rău gând! De unde te-ai ivit să acoperi pământul cu vicleşug?
4. Tovarăşul cu prietenul trăiesc bine în veselie; iar în vremea necazului se fac potrivnici.
5. Prietenul adevărat se luptă cu duşmanul şi pune mâna pe scut în faţa potrivnicului.
6. Să nu uiţi pe prietenul tău, când este în război şi să nu-l uiţi întru averile tale.
7. Tot sfetnicul îşi laudă sfatul; ci este câte unul care dă sfat cu gândul la înteresele lui.
8. Păzeşte-ţi sufletul tău de sfetnic şi cunoaşte întâi care este lipsa lui, că el urmăreşte
interesul lui,
9. Ca nu cumva să arunce mreaja asupra ta şi să-ţi zică: Bună este calea ta şi va sta în
preajmă ca să vadă ce ţi se va întâmpla.
10. Nu te sfătui cu cel care te trece cu vederea, şi de cel care îţi pizmuieşte soarta, ascunde-
ţi sfatul tău;
11. Nici cu femeia despre potrivnica sa, nici cu cel fricos despre război,
12. Nici cu neguţătorul despre schimb, nici cu cel ce cumpără despre vânzare,
13. Nici cu cel pizmaş despre mulţumire, nici cu cel nemilostiv despre îndurare,
14. Nici cu cel leneş despre tot lucrul, nici cu sluga cea de casă despre săvârşire, nici cu
sluga cea leneşă despre multă lucrare.
15. Despre nimic nu te sfătui cu aceştia; ci cu bărbatul cel cuvios fii adeseori, pe care îl vei
cunoaşte că ţine poruncile Domnului,
16. Al cărui suflet este ca şi sufletul tău şi, de vei cădea, îl va durea împreună cu tine.
17. Sfatul inimii ţi-l întăreşte, că nu-ţi este ţie mai credincios altul decât acela.
18. Că sufletul omului se obişnuieşte uneori a vesti pe om mai mult decât şapte iscoade,
care şed în loc înalt ca să ia seama.
19. Şi întru toate acestea te roagă Celui Preaînalt, ca să îndrepteze întru adevăr calea ta.
20. Începutul a tot lucrul este cuvântul, şi înainte de toată fapta este sfatul.
21. Semnul schimbării inimii este faţa şi se arată în patru chipuri: binele şi răul, viaţa şi
moartea şi limba pururea stăpâneşte pe acestea.
22. Este câte un om înţelept care pe mulţi învaţă şi sufletului său îi este fără de folos.
23. Cel care se arată înţelept în cuvinte, urât va fi şi se va lipsi de toată hrana,
24. Că nu s-a dat lui dar de la Domnul; că de toată înţelepciunea este lipsit.
25. Dar este câte unul înţelept pentru sufletul său şi roadele înţelegerii lui sunt crezute.
26. Bărbatul înţelept învaţă pe poporul său şi roadele înţelegerii lui rămân.
27. Barbatul înţelept se va umple de binecuvântare şi-l vor ferici toţi cei care îl vor vedea.
28. Viaţa omului are zile nenumărate şi zilele lui Israel sunt nenumărate.
29. Cel înţelept întru poporul său va moşteni credinţa şi numele lui în veac va fi viu.
30. Fiule! În viaţa ta cercetează-ţi sufletul tău şi vezi ce este rău şi nu-i da lui!
31. Că nu toate tuturor folosesc şi nu tot sufletul întru tot binevoieşte.
32. Nu fi nesăţios în nici o desfătare, şi nu te apleca la mâncăruri multe.
33. Că în mâncărurile cele multe va fi durere şi nesaţiul va veni până la îngreţoşare.
34. Pentru nesaţ mulţi au pierit; iar cel înfrânat îşi va spori viaţa.
Capitolul 38
Despre vindecarea bolilor; cum trebuie să fie plângerea pentru morţi; despre meşteşuguri şi
lucrarea pământului.
Capitolul 39
Cel înţelept cercetează cuvintele şi faptele celor de demult; datoriile înţeleptului.
Dumnezeu este lăudat întru toate lucrurile Lui.
Capitolul 40
Îndemn spre lauda lui Dumnezeu. Tânguire despre ticăloşia oamenilor răi.
l. Truda mare a fost hărăzită fiecărui om şi jug greu peste fiii lui Adam.
2. Din ziua ieşirii din pântecele mamei lor până în ziua întoarcerii la mama tuturor.
3. Gândurile lor, frica inimii, cugetarea aşteptării, toate merg spre ziua morţii!
4. De la cel ce şade pe scaun cu mărire şi până la cel smerit, în pulbere şi cenuşă,
5. De la cel ce poartă iachint şi cunună şi până la cel ce se îmbracă cu pânză groasă,
6. Mânia, râvna şi tulburarea, zbuciumul şi frica morţii, pizma şi cearta nu cruţă pe nimeni;
şi în vremea odihnei, întru aşternut, somnul nopţii gândul lui îl împovărează.
7. Puţin ca o nimica este odihna lui, iar în somn se zbate ca în timpul străjuirii.
8. Spăimântat de vedeniile inimii sale, şi ca şi cum ar fi scăpat de la faţa războiului,
9. În clipa când este să scape, se deşteaptă şi se minunează nevăzând nici o primejdie.
10. Aşa este cu toată făptura de la om până la animal; iar cu păcătoşii de şapte ori mai mult.
11. Adică: moartea şi sângele, certurile şi sabia, asupririle şi foametea, zdrobirile şi bătaia.
12. Pentru cei fără de lege s-au zidit acestea toate; şi pentru ei s-a făcut potopul.
13. Toate câte sunt din pământ în pământ se întorc, şi cele ce sunt din ape în mare se întorc.
14. Tot darul şi strâmbătatea se vor şterge; iar credinţa în veac va sta.
15. Banii nedrepţilor ca răul vor seca şi ca trăsnetul cel mare în ploaie vor răsuna.
16. Cel care va deschide mâinile sale se va veseli, iar cei care calcă legea până în sfârşit vor
pieri.
17. Seminţiile celor nelegiuiţi nu vor înmulţi ramurile; ci vor fi ca rădăcinile cele necurate
pe piatra vârtoasă.
18. Papura care creşte lângă apă şi lângă ţărmurile râului, mai înainte de toată buruiana se
smulge.
19. Harul este ca un rai plin de binecuvântări; şi milostenia în veac rămane.
20. Viaţa celui cumpătat şi a celui muncitor se va îndulci; şi mai mult decât a lor, viaţa celui
care află comoara.
21. Fiii şi zidirea cetăţii întăresc numele; iar mai mult decât amândouă acestea se socoteşte
femeia fără de prihană.
22. Vinul şi muzica veselesc inima, şi mai mult decât amândouă, iubirea înţelepciunii.
23. Fluierul şi harpa îndulcesc cântarea, şi decât amândouă acestea mai mult limba cea
dulce.
24. Darul şi frumuseţea desfătează ochiul tău; iar mai mult decât amândouă mai plăcută
este pajiştea verde.
25. Prietenul şi tovarăşul la vreme se întâlnesc, şi mai mult decât amândoi, femeia cu
bărbatul;
26. Fraţii şi ajutorul sunt folositoare la vremea necazului; iar mai mult decât amândoi va
izbăvi milostenia.
27. Aurul şi argintul întăresc piciorul; şi mai mult decât amândouă, sfatul este plăcut.
28. Banii şi ţaria înălţă inima; şi mai mult decât amândouă, frica de Dumnezeu.
29. Temerii de Domnul nimic nu-i lipseşte şi cu ea nu mai trebuie alt ajutor.
30. Frica de Dumnezeu este un rai binecuvântat, şi mai mult decât toată mărirea, preţul ei.
31. Fiule! Viaţa cerşetoare să nu trăieşti; mai bine să mori decât să ceri.
32. Omul care caută la masa străină, viaţa nu i se socoteşte viaţă.
33. Va pângări sufletul său cu mâncări străine; iar omul ştiutor şi învăţat se va feri.
34. În gura celui fără de ruşine, dulce va fi cerşirea; iar în pantecele lui, ca focul va arde.
Capitolul 41
Căror oameni este plăcută sau amară moartea; grija de numele bun şi de care lucruri să te
ruşinezi.
1. O, moarte! Cât de amară este amintirea ta omului care trăieşte fericit întru avuţiile sale,
2. Omului lipsit de griji şi care sporeşte în toate şi poate încă mânca!
3. O, moarte, bună este judecata omului celui lipsit şi scăzut de putere,
4. Celui cu adânci bătrâneţi şi celui care de toate se învăluie şi este neâncrezător şi a pierdut
răbdarea.
5. Nu te teme de judecata morţii; adu-ţi aminte de cele dintâi ale tale şi de cele de apoi.
6. Această judecată de la Domnul este la tot trupul.
7. Şi pentru ce nu vrei ce place Celui Preaînalt? Ori zece, ori o sută, ori o mie de ani, nu
este în locuinţa morţilor socoteală pentru ani.
8. Fiii urâţi se fac fiii păcătoşilor şi cei care petrec în locaşurile nelegiuiţilor.
9. Moştenirea fiilor păcătoşilor va pieri şi cu sămânţa lor pururea va fi ocara.
10. Pe tatăl nelegiuit îl vor huli fiii, că pentru el sunt de batjocură.
11. Vai vouă, bărbaţi nelegiuiţi care aţi părăsit legea Dumnezeului celui Preaînalt,
12. Că de vă veţi naşte, spre blestem vă veţi naşte, şi de veţi muri, spre osândă vă veţi
osebi.
13. Toate câte sunt din pământ, în pământ se vor întoarce; aşa şi cei nelegiuiţi, din blestem,
în pieire.
14. Mâhnirea oamenilor este pentru trupurile lor; iar numele cel rău al păcătoşilor se va
stinge.
15. Ai grijă de nume, că acesta-ţi va rămâne mai mult decât o mie de comori mari de aur.
16. Viaţa cea bună are zilele numărate; iar numele cel bun în veci rămâne.
17. Învăţătura cu pace o păziţi fiilor! Înţelepciunea ascunsă şi comoara neştiută, ce folos
este de amândouă?
18. Mai bun este omul care ascunde nebunia sa, decât omul care ascunde înţelepciunea sa.
19. Drept aceea, ruşinaţi-vă de cuvântul meu, că nu orice ruşine este la locul ei; şi nu toate
tuturor plac cu adevărat.
20. Ruşinaţi-vă de desfrânare înaintea tatălui şi a mamei şi de minciună înaintea
conducătorului şi a celui puternic;
21. De judecător şi de domn, pentru păcat; de adunare şi de popor, pentru fărădelege;
22. De tovarăş şi de prieten, pentru strâmbătate; şi de oamenii cu care locuieşti, pentru
furtişag;
23. Şi de adevărul lui Dumnezeu şi făgăduinţă, pentru punerea cotului peste pâini ca să le
furi;
24. De ponosul luarii şi al dării şi de tăcere către cei care ţi se închină;
25. De căutarea la femeia desfrânată şi de întoarcerea feţei de la rudenii;
26. De luarea părţii şi a darului şi de căutarea la femeia cu bărbat;
27. De căutarea la slujnica ta şi de şederea pe aşternutul ei;
28. De prieteni pentru cuvintele cele de imputare, şi de a imputa după ce vei da.
Capitolul 42
Păstrarea tainei; grija de lucrurile casei; fetele fecioare să se păzească; ferirea de tovărăşia
cu femei.
l. Tot aşa ruşinaţi-vă de spunerea vorbelor celor din auzit şi de descoperirea cuvintelor celor
ascunse.
2. Şi aşa vei fi ruşinos adevărat şi vei afla har înaintea a tot omul.
3. Iar de acestea să nu te ruşinezi şi nu căuta în faţă, ca să grăieşti:
4. De legea Celui Preaînalt şi de aşezământul Lui şi de judecată ca să îndreptezi pe cel
nelegiuit;
5. De socoteli băneşti cu prietenul sau cu tovarăşul de drum; de dreapta împărţire a
moştenirii între rude;
6. De cumpenile şi de măsurile cele adevărate şi de câştigul celor multe şi celor puţine,
7. De câştigul din vânzare sau cumpărare, de multa certarea fiilor tăi şi de sângeroasa
pedepsire a robului tău.
8. La femeia rea, bună este pecetea, şi unde sunt mâini multe, incuie.
9. Orice vei da, cu numar şi cu măsură dă, şi ce dai şi ce iei, toate scrie-le.
10. Nu te sfii să dai învăţătură celui fără de minte, celui nebun şi celui bătrân care se ceartă
cu tinerii; şi vei fi cu adevarat învăţat şi lăudat înaintea tuturor celor vii.
11. Faţa ascunsă, priveghere este tatălui şi grija ei depărtează somnul de la el, cât este
tânără, ca nu cumva să-i treacă vârsta, şi după ce se mărită, să nu fie urâtă de bărbatul său;
12. Cât este fecioară, ca nu cumva să se pângărească şi în casa părintească să rămâie grea,
13. Iar când va fi cu bărbatul ei ca nu cumva să se smintească,
14. Şi împreună locuind cu soţul ei să nu rămână stearpă.
15. Cu faţa îndărătnică întăreşte paza, ca nu cumva să te faci bucurie vrăjmaşilor,
16. Poveste în cetate şi defăimare poporului şi înaintea multora să te ruşinezi.
17. Nu căuta la tot omul pentru frumuseţe şi în mijlocul femeilor nu şedea.
18. Că din haină iese molia Şi de la femeie răutatea femeii.
19. Mai bună este răutatea bărbatului decât femeia cea făcătoare de bine, şi decât aceea care
face ruşine spre batjocură.
20. Îmi voi aduce dar aminte de lucrurile Domnului şi cele ce am văzut voi spune cu
cuvintele Domnului.
21. Soarele luminând, peste toate priveşte şi de mărirea Domnului plin este lucrul Lui.
22. Oare n-a dat Domnul sfinţilor ca să spună toate minunile Lui, care le-a întărit Domnul
Atotştiutorul, ca să se întărească întru slava Lui toate?
23. Adâncul şi înima le cearcă şi vicleşugurile lor le cunoaşte.
24. Că a cunoscut Domnul toată ştiinţa şi a căutat la semnul veacului
25. Vestind cele ce au trecut şi cele ce vor veni şi descoperind urmele celor ascunse.
26. Nici un gând nu este neştiut de El şi nici un cuvânt nu s-a ascuns de El.
27. Împodobit-a lucrările înţelepciunii Sale, Cel care este mai înainte de veac şi în veac.
28. Nici s-a adăugat, nici s-a împuţinat şi sfatul nimănui nu i-a trebuit.
29. Cât sunt de frumoase lucrurile Lui, şi, până la o scânteie, vrednice de a le privi!
30. Toate acestea trăiesc şi petrec în veac, în toate trebuinţele toate ascultă.
31. Toate sunt pereche, unul împotriva altuia şi n-a făcut nimic cu scădere.
32. Una cu alta au întărit cele bune şi cine se va sătura văzând slava Lui?
Capitolul 43
Dumnezeu este lăudat pentru zidirea tuturor făpturilor; dar decât toată lauda El este mai
mare.
Capitolul 44
Lauda bărbaţilor celor luminaţi: Enoh, Noe, Avraam şi făgăduinţele lui Isaac şi ale lui
Iacov.
Capitolul 45
Lauda lui Moise şi a lui Aaron; râvna lui Finees.
1. Şi a scos Domnul din Iacob bărbat cucernic, care a aflat har înaintea ochilor a tot trupul,
pe Moise cel iubit de Dumnezeu şi de oameni, a cărui pomenire este întru binecuvântări.
2. Dăruitu-l-a pe el cu mărirea sfinţilor şi l-a mărit cu frica asupra vrăjmaşilor şi prin
cuvintele lui Domnul a indeplinit minuni grabnice.
3. L-a mărit pe el înaintea feţei împăraţilor.
4. A dat prin el porunci poporului Său şi i-a arătat lui slava Sa.
5. Pentru credinţa şi pentru blândeţea lui l-a sfinţit; l-a ales pe el din toţi muritorii, l-a făcut
să audă glasul Său şi l-a băgat pe el în norul de pe munte.
6. Şi i-a dat lui faţă către faţă porunci, legea vieţii şi a ştiinţei, ca să înveţe pe Iacov
aşezământul de lege al Său şi pe Israel judecăţile Sale.
7. A înălţat pe Aaron sfânt asemenea lui Moise, fratele lui din neamul lui Levi.
8. A întărit cu el legătura veşnică şi i-a dat preoţia poporului.
9. L-a fericit pe el cu buna podoabă şi l-a încins cu haina de mărire.
10. L-a îmbrăcat cu săvârşire de laudă şi l-a întărit cu armele virtuţii.
11. Şi i-a dat lui veşmântul coapselor, şi tunica şi efodul, şi a cusut de veşmânt, jur
împrejur, rodioare de aur şi printre ele clopoţei,
12. Ca să răsune clopoţeii la umblarea lui şi auzit să facă sunetul în templul Domnului,
amintindu-i de fiii poporului Său.
13. L-a îmbrăcat în veşmânt sfânt ţesut din aur şi din iachint şi din porfiră, lucru de meşter
ţesător, cu engolpionul în care erau Urim şi Tumim,
14. Şi care era făcut din fir răsucit, lucru de meşter, cu pietre scumpe săpate ca pecetea,
legate cu aur, lucru de tăietor de piatră întru pomenire, cu scrisoare săpată după numarul
neamurilor lui Israel.
15. Mai avea cununa de aur deasupra mitrei, închipuirea peceţii sfinţeniei, mărirea cinstei,
lucrul virtuţii, desfătarea ochilor, împodobite înfrumuseţat.
16. Mai înainte de el n-a fost ca acela; până în veac nu s-a îmbrăcat aşa dintr-alt neam, fără
numai singuri fiii lui şi nepoţii lui totdeauna.
17. Jertfele Domnului trebuiau aduse în toată ziua de două ori neîncetat.
18. I-a dat Moise dar şi l-a uns pe el cu untdelemn sfânt.
19. A fost lui spre legătură veşnică, şi seminţiei lui în toate zilele cerului, ca să slujească şi
să preoţească şi să binecuvinteze pe poporul Lui întru numele Lui.
20. L-a ales pe el din toţi cei vii, ca să aducă jertfă Domnului; tămâie şi miros de bună
mireasmă întru pomenire, ca să se roage pentru poporul Său.
21. I-a dat lui poruncile Sale şi putere peste aşezămintele judecăţilor, ca să înveţe pe Iacov
mărturiile şi în legea Lui să lumineze pe Israel.
22. Au stat împotriva lui cei straini, şi au avut pizma asupra lui în pustiu
23. Oamenii cei ce erau cu Datan şi cu Abiran şi adunarea lui Core cu mânie şi cu urgie.
24. A văzut Domnul şi nu I-a plăcut, şi ei s-au mistuit de iuţimea mâniei Domnului.
25. A făcut cu ei minuni, mistuindu-i cu focul văpăii Sale.
26. Şi a adăugat lui Aaron mărire şi i-a dat lui moştenire;
27. Pârga roadelor dintâi a împărţit lor. Pâine mai întâi le-a gătit să se sature,
28. Şi jertfele Domnului să mănânce, pe care le-a dat lui şi seminţiei lui.
29. Iar în pământul poporului Aaron moştenire nu va avea şi nici stăpânire în popor.
30. Că Dumnezeu este partea moştenirii lui.
31. Şi Finees, fiul lui Eleazar, al treilea este întru mărire, râvnind el întru frica Domnului.
32. Că a stat, când s-a abătut poporul, cu bunătatea şi sârguinţa sufletului său şi s-a rugat
pentru Israel.
33. Pentru aceea i-a pus lui legătura de pace, înainte-stătător celor sfinte şi poporului Său,
ca să fie lui şi seminţiei lui mărirea preoţiei în veci.
34. A fost şi legătura cu David, fiu din seminţia lui Iuda, ca să moştenească împărăţia fiii
lui, unul după altul; dar alta este moştenirea dată lui Aaron şi seminţiei lui.
35. Să dea Domnul vouă înţelepciune întru inima voastră, ca să judecaţi pe poporul Lui cu
dreptate, ca să nu se stingă bunătăţile lor şi mărirea lor în seminţiile lor!
Capitolul 46
Lauda lui Iosua, a lui Caleb şi a judecătorilor celor drepţi.
Capitolul 47
Natan proorocul, David, Solomon, Roboam şi Ieroboam.
Capitolul 48
Ilie, Elisei, Iezechia; Isaia prooroc mare, prin a cărui povaţă s-au izbăvit Evreii de Asirieni.
Capitolul 49
Despre Iosia şi regii din Iuda. Despre proorocii mari şi mici şi despre alţi bărbaţi şi patriarhi
vestiţi.
Capitolul 50
Lauda lui Simon, fiul lui Onie şi hula împotriva celor de alt neam; cei din Sichem şi
Samaria.
1. Simon, fiul lui Onie, preotul cel mare, în viaţa sa a sprijinit templul Domnului şi în zilele
sale a întărit locaşul cel sfânt.
2. Şi de el a fost ridicat zidul îndoit de mare, turnurile de la colţuri şi zidul din jurul
altarului.
3. În zilele lui s-a săpat casa apelor, un strângător larg ca marea;
4. El a păzit pe poporul său de cădere şi a întărit cetatea împotriva năvălirilor duşmane.
5. Cât de măreţ era el în şuvoiul poporului, când ieşea din templul Domnului!
6. Ca luceafărul de dimineaţă în mijlocul norului; ca luna plină în zilele ei;
7. Ca soarele strălucind peste locaşul Celui Preaînalt şi ca arcul curcubeului luminând în
norii slavei;
8. Ca floarea trandafirului în zilele primăverii, ca floarea crinului la curgerea apelor;
9. Ca odrasla Libanului în zilele verii, ca focul şi ca tămâia pe cătuie;
10. Ca vasul cel de aur, bătut şi împodobit cu tot felul de piatră scumpă;
11. Ca măslinul ce odrăsleşte roade şi ca chiparosul ce se înălţa în nori.
12. Când lua el haina măririi şi se îmbrăca în toată podoaba,
13. Când se suia el la altarul cel sfânt, se umplea de slavă sfântul locaş, iar când primea
părţile din mâinile preoţilor şi el stătea lângă focul de pe altar,
14. Împrejurul lui fiind cununa fraţilor; el părea atunci ca odrasla cedrului în Liban, şi ei îl
înconjurau pe el ca stâlpările de finic.
15. Şi toţi fiii lui Aaron erau întru mărirea lor şi jertfele Domnului erau în mâinile lor,
înaintea a toată adunarea lui Israel.
16. Şi slujind la altar, să împodobească jertfa Celui Preaînalt Atotţiitorului,
17. Întindea la cupă mâna sa şi luând din sângele strugurelui,
18. Vărsa la temeliile jertfelnicului miros de bună mireasmă Celui Preaînalt, Împăratului
tuturor; atunci strigau fiii lui Aaron din trâmbiţele lor de aramă.
19. Au făcut auzit glas mare întru pomenire înaintea Celui Preaînalt.
20. Atunci tot poporul împreună s-a grăbit şi a căzut cu faţa la pământ, ca să se închine
Domnului său atotţiitorul, Dumnezeului Celui Preaînalt.
21. Şi au lăudat cântăreţii cu glasurile lor în casa cea mare, s-a îndulcit versul şi s-a rugat
poporul Domnului Celui Preaînalt cu rugăciune înaintea Celui milostiv, până ce s-a săvârşit
podoaba Domnului şi slujba Lui s-a încheiat.
22. Atunci, coborându-se, a ridicat mâinile sale peste toată adunarea fiilor lui Israel ca să
dea binecuvântarea Domnului cu buzele sale şi, rostind numele Domnului, întru numele Lui să fie
lăudat.
23. Şi ei se închinau încă o dată, ca să primească binecuvantare de la Cel Preaînalt.
24. Şi acum, binecuvântaţi pe Dumnezeu, toţi, pe Cel care face lucruri mari pretutindeni.
25. Cel care înalţă zilele noastre din sânul mamei şi face cu noi după mila Sa
26. Să ne dea nouă veselia inimii şi să fie pace în zilele noastre întru Israel, până ce vor fi
zilele veacului, ca să întărească la noi credinţa milei Sale şi în zilele Lui să ne izbăvească.
27. Două neamuri a urât sufletul meu şi al treilea nu este neam:
28. Cei care şed în muntele Samariei, Filistenii şi poporul cel nelegiuit care locuieşte în
Sichem.
29. Învăţătura întelegerii şi a ştiinţei am scris în cartea aceasta eu, Isus, fiul lui Sirah din
Ierusalim, care a vărsat ploaie de înţelepciune din inima sa.
30. Fericit este cel care va petrece întru acestea; şi cel care va pune acestea în inima sa
înţelept va fi.
31. Că de va face acestea, la toate va birui, că lumina Domnului este poteca lui şi dă celor
credincioşi înţelepciune. Bine este cuvântat Domnul în veac. Fie! Fie!
Capitolul 51
Mulţumirea lui Sirah pentru binefacerile lui Dumnezeu şi cele din urmă îndemnuri.
l. Mărturisi-mă-voi ţie, Doamne Împarate, şi Te voi lăuda pe Tine, Dumnezeule, Izbăvitorul
meu.
2. Mărturisescu-mă numelui Tău, că acoperitor şi ajutor Te-ai făcut mie şi ai mântuit trupul
meu de la pieire.
3. Şi m-ai scăpat din laţul limbii ocărâtoare şi de buzele celor care grăiesc minciuna, şi Te-
ai făcut mie ajutor împotriva vrăjmaşilor mei.
4. Şi m-ai izbăvit pe mine după mulţimea milei şi a numelui Tău, de la cei care răcneau
gata să mă mănânce;
5. Din mâna celor care căutau sufletul meu, din multe necazuri care le-am avut;
6. Din înecăciunea fumului de primprejur şi din mijlocul focului pe care nu-l aprinsesem
eu;
7. Din adâncul pântecelui locuinţei morţilor şi de limba necurată şi de cuvântul mincinos şi
de limba cea nedreaptă cu para la împărat.
8. S-a apropiat până la moarte sufletul meu şi viaţa mea era aproape de fundul împărăţiei
morţii.
9. M-au înconjurat de toate părţile şi nu era cine să-mi ajute, am căutat ajutorul oamenilor
şi nu era.
10. Şi mi-am adus aminte de mila Ta, Doamne, şi de lucrarea Ta cea din veac.
11. Că mântuieşti pe cei care Te aşteaptă pe Tine şi-i izbăveşti din mâna vrăjmaşilor.
12. Şi am înălţat pe pământ rugăciunea mea şi m-am rugat pentru mântuirea mea din
moarte.
13. Am chemat pe Domnul, Tatăl Domnului meu, ca să nu mă lase fără de ajutor în zilele
necazului şi în vreme de jale grea.
14. Voi lăuda numele Tău neîncetat şi-l voi cânta întru mărturisire şi s-a auzit rugăciunea
mea.
15. Că m-ai izbăvit pe mine din pieire şi m-ai scos din vreme rea.
16. Pentru aceea mă voi mărturisi şi Te voi lăuda şi bine voi cuvânta numele Domnului.
17. Când eram mai tânăr, mai înainte până a nu rătăci, am căutat să am înţelepciunea întru
rugăciunea mea.
18. Înaintea sfântului locaş m-am rugat pentru ea şi până la cele de pe urma o voi căuta pe
ea.
19. Ca de faţa strugurelui copt, aşa s-a veselit inima mea de ea.
20. A umblat piciorul meu întru dreptate; din tinereţile mele am căutat-o.
21. Am plecat puţin urechea mea, şi am primit, şi multă învăţătură am aflat.
22. Mare folos am avut de la ea; Celui care mi-a dat înţelepciune Îi voi da slavă.
23. Că am cugetat ca s-o urmez şi am râvnit binele şi nu mă voi ruşina.
24. Foarte s-a nevoit sufletul meu pentru ea şi întru toată fapta mea sârguitor am fost.
25. Mâinile mele le-am întins spre înălţime şi, când n-am ştiut-o, m-am tânguit.
26. Sufletul meu l-am îndreptat la ea şi, întru curăţie stând, inima mea mi-am lipit de ea din
început.
27. Pentru aceea nu mă voi lipsi de ea.
28. Şi lăuntrul meu s-a tulburat căutând-o, pentru aceea bună comoară mi-am agonisit.
29. Mi-a dat Domnul drept plată limba şi cu ea Îl voi lăuda.
30. Apropiaţi-va către mine, cei neînvăţaţi, şi rămâneţi în casa învăţăturii!
31. Pentru ce întârziaţi la acestea, deşi sufletele voastre însetează foarte?
32. Am deschis gura mea şi am grăit: Agonisiţi-vă, fără de argint.
33. Supuneţi cerbicea voastră sub jug, şi să primească sufletul vostru învăţătură; aproape
este de cei care o caută.
34. Vedeţi cu ochii voştri că puţin m-am ostenit şi multă odihnă mi-am aflat.
35. Luaţi învăţătură, că mult argint şi mult aur veţi câştiga cu ea.
36. Să se veselească sufletul vostru de mila Domnului şi să nu vă ruşinaţi de lauda Lui.
37. Lucraţi lucrul vostru mai înainte de vreme, şi El va da plata voastră la timpul potrivit