masă rotundă

Domeniul alimentatiei, bauturilor, productiei de lapte -

Principalele probleme de protectie a mediului in
Romania si Bulgaria - Cele mai bune practici
disponibile
 Procesarea alimentelor si bauturilor – importanta sigurantei alimentare

Industria alimentara reprezinta un sector foarte strict reglemenentat atat in Uniunea Europeana,
cat si in alte state dezvoltate. Scopul acestor reglementari este de a asigura instituirea si
respectarea unor reguli de buna practica privind constructia spatiilor de procesare, igiena si
personalismul personalului, curatenia si dezinfectia in spatiul de productie si la nivelul utilajelor,
combaterea daunatorilor, igiena transportului si a depozitarii, etc. Toate aceste reglementari
urmaresc asigurarea livrarii de produse igienice si sigure pentru sanatatea consumatorului final,
garantand calitatea igienica a produselor.
Ce inseamna siguranta produselor alimentare?
Produsele alimentare- procesate sau proaspete- ce sunt vandute consumatorilor finali trebuie sa
nu afecteze sanatatea acestora, ca urmare a consumului direct sau al prepararii, in functie de
destinatia fiecaruia. In acest sens, siguranta alimentara presupune siguranta procesului de
procesare a alimentelor si/sau bauturilor, stabilirea metodelor de selectie a materiilor prime,
controlul procesului de procesare, practici de igiena si siguranta livrarii, depozitarii si
transportului alimentelor.
Ce agenti pot afecta produsulu alimentar si/sau bauturile? Varietatea acestora determina analiza
intregului proces de initiere si transformare a alimentelor si bauturilor, pana la consumatorul
final: bacterii, virusi, paraziti, toxine, chimicale, materiale straine. Procesele de control vor fi, de
asemenea, variate, de la procese de control microbiologice (controlul conditiilor ce pot
determina contaminarea cu microorganisme la un nivel inacceptabil, cresterea acestui nivel sau
raspandirea acestora), pana la procese de siguranta alimentara, precum pasteurizarea (siguranta
este asigurata prin incalzirea un timp adecvat si la temperaturi optime a produsului, astfel incat
microorganismele sunt eliminate).

Siguranta procesarii produselor alimentare face distinctia intre factorii de contaminare, in functie
de efectele determinate, astfel:

Contaminarea poate fi determinata de echipamente murdare/neigienizate, materiile prime,
insecte/rozatoare prezente in spatiul de lucru, prezenta aerosolilor sau a condensului,
echipamente infectate, etc;

Supravietuirea daunatorilor poate fi favorizata de metodele inadecvate (temperaturi, timp,
etc) de procesare a alimentelor sau de recongelare/ reincalzirea alimentelor procesate;

Cresterea gradului de contaminare poate fi favorizat de pastrarea inadecvata a alimentelor
procesate sau a materiilor prime (temperaturi de racire/inghetare inadecvate, mentinerea
pentru un timp indelungat a produselor calde, etc)

In anii 1960, NASA demara proiectele cosmice americane. In acest context, se punea problema
obtinerii de produse alimentare incapsulate pentru membrii misiunii spatiale. Produsele
alimentare trebuiau sa fie absolut sigure pentru consum si sa nu fie contaminate cu agenti
patogeni de natura bacteriana sau virala, toxine, substante chimice, corpuri straine periculoase,
intrucat prezenta acestora ar fi putut produce imbolnaviri sau raniri, cu efecte catastrofale
asupra intregii misiuni.
Cercetarea pentru dezvoltarea sistemului de control al acestor alimente a fost desfasurata de
laboratoarele Natick ale Armatei SUA si Grupul de Proiectare pentru Laboratoare Spatiale ale
Fortelor Aeriene ale SUA, alaturi de compania Pillsbury. Sistemul dezvoltat - HACCP (Hazard
Analysis of Critical Control Points) a cunoscut, in anii ce au urmat, o intrebuintare foarte larga
la nivelul industriei alimentare, permitand cresterea gradului de siguranta al bauturilor si
produselor alimentare.
In prezent, HACCP (Hazard Analysis of Critical Control Points) – sistemul analizei pericolelor
in punctele critice de control reprezinta o metoda de abordare sistematica a asigurarii inocuitatii

2
alimentelor, bazate pe identificarea, evaluarea si tinerea sub control a tuturor riscurilor, ce ar
putea interveni in procesul de fabricare, manipulare si distributie a acestora.
HACCP este un sistem care identifica, evalueaza si controleaza pericolele care sunt
semnificative pentru securitatea alimentara.

In buna functionare si dezvoltare a sistemului HACCP se cunosc 7 principii importante:

P1 – conducerea unei analize de pericol pas cu pas pentru a se putea descrie pericolul si
totodata pentru a se putea aplica masurile necesare de corectie;
Abordarea Metro Bulgaria1 referitor la acest principiu:
„Riscul este considerat a fi semnificativ daca:
- exista o probabilitate mare ca produsul contaminat cu agentul de risc sa fie consumat;
- incidenta evenimentului de risc are consecinte grave pentru sanatatea publica;
- exista o probabilitate mare ca santatea consumatorilor sa fie afectata de contaminarea
produsului
Spre exemplu, in realizarea salatei de pui, exista urmatoarele surse de risc:

Utilizarea maionezei expirate;

Utilizarea de echipament de bucatarie insuficient igienizat (uleios);

Expunerea excesiva la caldura;

Pastrarea improprie a produselor componente, pierzandu-si calitatile de prospetime”

P2 – determinarea punctelor critice de control (CCP) din productie;

Punctele critice de control identificate in cadrul Metro Bulgaria sunt:
 Livrarea si transportul produselor alimentare;
 Depozitarea produselor alimentare;
 Adaptarea temperaturii in timpul pregatirii produselor preparate in magazin;
 Servirea rapida a produselor preparate.

P3 – stabilirea limitelor critice pentru fiecare punct critic de control;

„Limitele critice sunt reprezentate de criteriile ce fac distinctia intre „produs sigur” si „potential produs
nesigur”, respectiv limite valorice cu baza stiintifica sau standarde generale. Limitele critice sunt
parametri ce pot fi masurati si monitorizati. Spre exemplu, pentru salata de pui:
- temperatura recomandata de pastrare a carnii de pui (max +4°C;
- temperatura recoamndata de depozitare inscrisa pe eticheta maionezei, corelat cu timpul maxim de
depozitare (recipient inchis/deschis) recomandat;”

P4 – stabilirea procesului de monitorizare a CCP;

„Monitorizarea presupune masurarea si compararea sistematica a punctelor critice de control,
comparativ cu limitele critice identificate, spre exemplu:
- metoda: verificarea datei de expirare, a temperaturii de depozitare;
- periodicitate: saptamanal sau zilnic, in functie de necesitati;
- responsabilitate: bucatar, managerul operatiunilor de preparare a produselor calde;”

P5 – stabilirea actiunilor corective in cazul unei devieri a limitelor critice de control;

„In cazul in care apar devieri de la limitele critice, sunt impuse actiuni corective, spre exemplu-
eliminarea maionezei improprii din consum/productie, eliminarea carnii de pui depozitata
necorespunzator, etc”.

P6 – stabilirea unui sistem de documentare si a unei inregistrari corecte a datelor;

„Sistemul de documentare si inregistrare a datelor este util atat functionarii corecte a HACCP, cat si
pentru asigurarea clientilor/consumatorilor asupra sistemului de manipulare/depozitare/productie a
produselor alimentare, cu atat mai mult in eventualitatea unor reclamatii. De asemenea, documentele de
sistem sunt utile pentru a asigura implementarea omogena a acestuia in cadrul firmei.”

1
http://www.metro.bg

3
 P7 – stabilirea procedurilor de verificare pentru o buna functionare a sistemului HACCP.
„Se recomanda verificarea procedurilor cel putin o data pe an, cat si ori de cate ori este introdus un
produs nou. Verificarea sistemului HACCP urmareste asigurarea viabilitatii si utilitatii sale pentru
societate si pentru consumator”

Utilitatea implementarii HACCP in procesarea alimentelor si bauturilor

-studiu de caz-

O societate ce cultiva capsune a putut cuantifica, dupa implementarea sistemului HACCP, cantitatea
deosebit de mare de produse ce nu indeplineau cerintele consumatorilor. Aceste produse urmau a fi
vandute la pret redus sau aruncate, in functie de stadiul de neconcordanta. Analiza punctelor critice de
control si a limitelor acestora a demonstrat faptul ca aceste produse nu erau contaminate sau nesigure din
punct de vedere alimentar, astfel ca aceasta companie a cautat alte piete pentru distribuirea acestor
produse de o calitate mai scazuta. Produsele de calitate mai redusa, dar sigure din punct de veder al
analizei HACCP, au fost vandute producatorilor de dulceata, gemuri sau creme pe baza de capsune.
Ulterior, societatea a analizat sistemele de procesare a fructelor, iar solutiile tehnice au demonstrat ca pot
fi integrate in cadrul societatii-mama fara investitii deosebite, dar cu efecte pozitive asupra rezultatelor
financiare. Ulterior, firma si-a largit domeniul de activitate prin procesarea frunctelor inghetate:
tehnologiile achizitionate au permis sortarea capsunelor ce erau lovite si nu se calificau pentru vanzare pe
piata fructelor proaspete, eliminarea partilor stricate, taierea si inghetarea acestora.
In acest mod, analizele realizate prin implementarea HACCP au permis dezvoltarea societatii si
procesarea spre vanzare a unei cantitati mai mare de produse.

Importanta utilizarii HACCP in procesarea produselor alimentare

- studiu de caz-

Unitatea de productie: productie de prajituri cu crema destinate comercializarii de masa in unitati de

retail.
Descriere produs: prajitura contine biscuiti, ce sunt umpluti cu crema de diferite arome si gem. Produsul
trebuie pastrat la rece (maxim 5°C) pe intreaga perioada a vietii sale (producere, transport, depozitare,
vanzare). Durata de viata a produsului este de maxim 3 zile de la producere.
Descrierea procesului de fabricatie: aluatul de biscuiti (faina, lapte praf, apa, crema de oua pasteurizata,
etc) este copt la 150-170°C timp de 18,5 minute. Apoi, este racit la temperatura camerei, taiate automat si
umplute cu crema si gem. Mini-prajiturelele individuale sunt ambalate in hartie si in cutii de carton.
Puncte critice si metode de control: riscurile sunt de natura biologica, reprezentate de prezenta agentilor
patogeni in ingrerdientele utilizate si, astfel, contaminarea intregului produs. Masurile de control au in
vedere selectarea furnizorilor pe baza certificatelor de conformitate, testarea ingredientelor, etc. Testele
vor viza, in principal contaminarea cu salmonella si listeria.
Care vor fi informatiile cuprinse intr-o fisa de date HACCP?

procesul analizat,

inregistrarea sa,

riscul asupra caruia se efectueaza controlul

actiunile de control

limitele critice fata de care se analizeaza

monitorizarea: procedura utilizata si frecventa monitorizarii;

actiunile corective intreprinse

posturile responsabile pentru colectarea datelor si propunerea actiunilor corective

4
 Exemplu:
Actiuni de Monitorizare Actiuni
Proces Inregistrare Risc Limite critice Responsabil
control Procedura Frecventa corective
Gem 1 Reziduuri de Certificate Conform Verificarea Anual Negocieri cu Manager
pesticide de analiza reglementarilor certificatelor funizorul; calitate
ale legale de Renuntare la
furnizorilor conformitate contract
Crema 2 Salmonella Certificate Absent/<25 g Teste de Fiecare Refuzarea Manager
Listeria de analiza laborator livrare; livrarii calitate
ale pentru contaminate;
furnizorilor salmonella si 6 luni
listeria
Depozitarea 3 Deteriorare Depozitarea Numarul Inregistrari Verificare Eliminarea Manager
materiilor fizica; la deteriorarilor; automate a zilnica; materiilor calitate
prime Contaminare cu tem<5°C; Temperatura temperaturii prime
microorganisme depozitarea de depozitare- de depozitare; contaminare
pe termen 5°C; Verificari Fiecare
limitat a periodice a livrare de
materiilor instructiunilro materii
prime cu de utilizare si prime
continut de depozitare a
ou; materiilor
depozitarea prime; rotatia
acoperita a stocurilor
materiilor
prime

Produsul final trebuie de asemenea verificat, pentru ca firma sa se asigure, inca o data, asupra faptului ca
ceea ce pleaca din unitate este un produs sigur, ce nu pune in pericol sanatatea consumatorului final.
Ce se verifica? Conform analizelor preliminare, se fac verificari asupra riscurilor majore pentru sanatatea
consumatorului- Listeria si Salmonella.
Cand se verifica si cum? Se recomanda verificarea periodica a produselor finite (ex: 1 data/saptamana),
utilizandu-se metoda sondajului de produs. In functie de necesitati, se pot face verificari pentru fiecare lot
de produse finite.

Prin metoda descrisa, sistemul HACCP permite controlul atat a procesului de productie, cat si a calitatii
intrarilor de materiale- materii prime sau aditionale (apa). La finalul procesului de testare, producatorul
are certitudinea indeplinirii responsabilitatilor sale legale privind siguranta si securitatea alimentara si
lipsa oricaror substante si/sau microorganisme ce ar putea pune in pericol sanatatea consumatorului.

Legislatie specifica in Uniunea Europeana, Romania si Bulgaria

Preocuparile Uniunii Europene pentru siguranta si securitatea alimentelor isi are originile in anii
1960, cand, odata cu refacerea statelor europene dupa cel de-al doilea razboi mondial si
intensificarea schimburilor comerciale intre statele membre UE, a aparut necesitatea controlului
si eradicarii bolilor prezente la animale. Printre primele schimburi economice intense intre statele
membre UE, importurile si exporturile de animale vii a cunoscut o dezvoltare accelerata, in
contextul in care agricultura si cresterea animalelor era o activitate in plina dezvoltare.
Uniunea Europeana a dezvoltat astfel, un set de reguli si reglementari pentru a asigura siguranta
alimentara a consumatorilor europeni de produse din carne. Aceste reglementari se refereau in
principal la prevenirea, monitorizarea, controlul si eradicarea bolilor prezente la animalele de
ferma, o atentie sporita fiind acordata cercetarii in domeniul bolilor ce se pot transmite catre om.
In 1982, a fost infiintat Sistemul de Notificare a Bolilor Animalelor, in cadrul caruia autoritatile
nationale responsabile cu sanatatea animalelor de ferma trebuiau sa inscrie si sa notifice celelalte
state membre asupra incidentei unei boli la animale si asupra pericolului unei epidemii.
In 1964 a intrat in vigoare prima reglementare structurata a Uniunii Europene privind sanatatea
animalelor- Directiva 64/432 privind problemele de santate ale animalelor (bovine si ovine)

5
subiect al comertului intra-comunitar, respectiv Directiva 64/433 privind conditiile de siguranta
alimentara in productia si comertului produselor de carne proaspata. Aceste reglementari au fost
introduse in legislatia tuturor statelor membre ale UE. Ulterior adoptarii acestor prime
reglementari privind igiena produselor alimentare, legislatia europeana a fost completata cu
prevederi specifice privind producerea si distributia produselor din lapte, oua, legume si fructe,
etc.
Pentru a tine pasul cu aceste reglementari din ce in ce mai stricte, producatorii de alimente au
realizat cercetari si au dezvoltat tehnologii adecvate privind producerea, pastrarea si
comercializarea pentru un timp indelungat, printre care sistemul UHT de ambalare si distributie a
laptelui.
Anii 1970-1980 au adus intensificarea productiilor agricole si de animale, prin utilizarea masiva
a pesticidelor si a substantelor chimice, ceea ce a determinat cresterea preocuparilor pentru
reducerea reziduurilor in produsele alimentare finite.
Ultimele reglementari in domeniul alimentar sunt legate de trasabilitatea si etichetarea
produselor, ce reglementeaza sistemul unitar de inscriere a etichetelor (informatiile necesare,
date privind nutrientii, etc), respectiv sisteme unitare de evidenta a producerii, transportului,
depozitarii si comercializarii produselor alimentare.
In prezent, reglementarile europene privind siguranta alimentara sunt cuprinse in urmatoarele
acte normetive:

“Cartea Alba” a sigurantei alimentare (ianuarie 2000)

Regulamentul CE 178/2002 – legea privind siguranta alimentelor
 Obiective:
 un nivel inalt al sigurantei alimentelor
 comert liber
 armonizare
 Principii :
 analiza riscului
 transparenta
 independenta
De asemenea, Regulamentul CE sistematizeaza la nivel european cerinte privind trasabilitatea,
functionarea Autoritatii Europene pentru Siguranta Alimentelor, atat la nivelul cercetarii
stiintifice cat si la nivel de informator european, respectiv operationalizarea sistemului rapid de
alerta privind alimentele nesigure.
Aceste reglementari generale au fost, ulterior, detaliate la nivelul domeniilor specifice de
prelucrare, procesare si manipulare a alimentelor si a produselor alimentare, fiind integrate in
legislatiile nationale, inclusiv in legislatia romana:

Norme de igiena a alimentelor

Aceste norme reglementeaza:
 responsabilitatea producatorilor si a autoritatilor
 cerinte de igiena (inclusiv pentru productia primara)
 proceduri pentru aprobarea unitatilor de productie si desfacere
 ghiduri de bune practici de igiena
 principii HACCP
 criterii microbiologice si de control al temperaturii
 import si export
Uniunea Europeana Romania
- Regulament 852/2004 - HG 924/2006 se aplica tuturor etapelor de productie, de
- Regulament 853/2004 procesare si de distributie a alimentelor, precum si activitatilor
de export.
Principii:
a) responsabilitatea primara pentru siguranta alimentelor apartine
operatorului cu activitate in domeniul alimentar;

6
 b) este necesar sa se asigure siguranta alimentelor pe tot lantul
alimentar, incepand cu productia primara;
c) este important sa se asigure lantul frigorific pentru alimente ce nu pot
fi depozitate in siguranta la temperaturi ale mediului ambiant, in special
pentru alimente congelate;
d) implementarea generala a procedurilor bazate pe principiile HACCP,
impreuna cu aplicarea bunelor practici de igiena, trebuie sa intareasca
responsabilitatea operatorilor cu activitate in domeniul alimentar;
e) ghidurile de bune practici sunt un instrument valoros pentru a ajuta
operatorii cu activitate in domeniul alimentar, de la toate nivelurile
lantului alimentar, sa fie in conformitate cu regulile de igiena a
alimentelor si la aplicarea principiilor HACCP;
f) este necesar sa se stabileasca criterii microbiologice si cerinte de
control al temperaturii, bazate pe o evaluare stiintifica a riscului;
g) este necesar sa se asigure ca alimentele importate sa fie cel putin la
acelasi standard de igiena ca alimentele produse in Romania sau sa fie
la un standard echivalent.
Conforma acestei hotarari (art 5, alin 1), “operatorii cu
activitate in domeniul alimentar trebuie sa puna in aplicare,
sa implementeze si sa mentina o procedura sau proceduri
permanente bazate pe principiile HACCP”
- HG 925/ 2006 stabileste reguli generale pentru realizarea de
controale oficiale pentru a se verifica conformitatea cu reguli ce au
drept scop, in special:
a) prevenirea, eliminarea sau reducerea riscurilor pana la niveluri
acceptabile pentru sanatatea publica si a animalelor, fie direct, fie prin
intermediul conditiilor de mediu;
b) garantarea de practici corecte in ceea ce priveste comertul cu hrana
pentru animale si comertul cu alimente si protejarea intereselor
consumatorilor, incluzand etichetarea hranei pentru animale si a
alimentelor si alte forme de informare a consumatorilor.
Norme privind controlul oficial al alimentelor si a furajelor
Reglementeaza:
 Reguli privind controlul oficial
 Control bazat pe analiza de risc
 Plan de control unic; rapoarte
 Laboratoare oficiale
 Import tari terte
 Managementul crizei
 Finantare controale
Uniunea Europeana Romania
 Regulament 882/2004 - HG 925/2005
 Regulament 854/2004 - HG 955/2005

Cerinte privind trasabilitatea, etichetarea

Stabilesc cerinte specifice privind trasabilitatea si etichetarea, desemneaza autoritatile
competente pentru implementarea si monitorizarea acestor prevederi, structureaza sistemul de
sanctiuni si contraventii.
Uniunea Europeana Romania
 Regulament 1830/2004  HG 173/2006
 Regulament 18292004  HG 256/2006
Norme privind contaminantii
Uniunea Europeana reglementeaza acest Romania, prin Ordinul nr.
domeniu prin Regulamentul CE 466/2001 1050/97/1145/505emis in comun de
impreuna cu alte 10 Directive MAPDR, ANSVSA, MS, ANPC privind
contaminantii din produsele alimentare

7
 stabileste limitele maxime admise, cat si
metodele de prelevare si criterii pentru
metodele de analiza.

Pachetul legislativ al Romaniei privind siguranta alimentelor este completat de Legea nr.
150/2004 privind siguranta alimentelor si hranei pentru animale, modificata si completata prin
Legea 412/2004. In Bulgaria, pachetul legislativ privind siguranta alimentelor este asigurata
printr-o lege unitara „Legea alimentatiei”, amendata si completata in 2003. Aceasta reglementare
armonizeaza reglementarile bulgare cu directivele si regulamentele UE privind siguranta
alimentara, stabilind, de asemenea, implementarea principiilor HACCP in procesarea,
depozitarea si manipularea produselor alimentare. Principalele responsabilitati in domeniul
implementarii acquis-ului comunitar vizand siguranta alimentara stau in sarcina Minsiterului
Sanatatii si a Serviciilor Nationale in domeniul Veterinar.

In Romania, a fost adoptat in anul 2003 ca referential pentru certificare, de catre RENAR,
standardul DS 3027 E:2002.
Sistemul HACCP trebuie privit ca o investitie reala in imbunatatirea functionarii firmei si
cresterea performantelor sale, intrucat, in afara de asigurarea respectarii reglementarilor legale,
acesta asigura si o serie de avantaje. Printre acestea, putem mentiona:
- garantarea calitatii igienice a produselor (siguranta alimentelor),
- contributia la reducerea rebuturilor si reclamatiilor clientilor,
- prelungirea duratei de valabilitate a produselor,
- cresterea increderii clientilor si salariatilor in companie, in capacitatea acesteia de a realiza
exclusiv produse de calitate, in mod constant,
- crearea unui avantaj competitiv,
- contributia la imbunatatirea imaginii firmei si credibilitatii pe pietele internationale, cat si fata
de eventualii investitori.

Cum poate fi valorificata implementarea HACCP pentru imbunatatirea

imaginii firmei?
- studiu de caz-
„Drept la replica Snack Attack2” (octombrie 2007)

„Pe 21 octombrie 2007, 10 activisti Greenpeace au confiscat painea produsa de Snack Attack si
distribuita in hipermarket-ul Carrefour Orhideea. Contactati de echipa redactionala a site-ului
ResponsabilitateSociala.ro, reprezentantii Snack Attack au declarat urmatoatrele: "Produsele
Snack Attack nu contin organisme modificate genetic. Nici unul din produsele Snack Attack nu
contine organisme modificate genetic, fapt sustinut de documente puse la dispozitie de furnizorii
nostri. Painea este produsa in brutaria proprie, folosind ingrediente sanatoase de la cei mai mari
producatori mondiali de materie prima pentru panificatie: Puratos si Cargill. La fiecare livrare,
primim de la producatori buletine de analiza calitativa si documente care atesta conformitatea cu
legislatia europeana in vigoare. In cazul fainii de soia mentionate de Greenpeace, noi avem toate
documentele care atesta faptul ca nu contine OMG. Buletinul de analiza si declaratia cu privire
la programele care controleaza trasabilitatea OMG pana la producatorul boabelor de soia sunt
atasate. Colaboram in acest moment cu ANPC si ANSVSA pentru o reexpertiza. Snack Attack
saluta initiativa Greenpeace de a lupta impotriva alimentelor nesanatoase, fiind in linie cu
valorile companiei noastre: crazy about healthy food. Toate produsele noastre contin ingrediente
sanatoase si sunt etichetate conform normelor metodologice cu privire la etichetarea alimentelor.
Incepand din iunie 2006, Snack Attack este acreditat HACCP. In data de 17 mai 2007 Snack

2
http://www.responsabilitatesociala.ro

8
Attack a castigat premiul pentru cel mai bun producator de sandwich-uri din afara Marii Britanii,
dupa ce, în urma unui proces riguros de audit, Snack Attack a devenit membru al British
Sandwich Association (BSA). BSA este cea mai mare organizatie de profil din industria
sandwichurilor." (Florin Balu, Actionar Snack Attack)
Societatea a pus la dispozitia site-ului ResponsabilitateSociala.ro, spre descarcare si consultare
de catre toti cititorii interesati buletinul de analiza si declaratia cu privire la programele care
controleaza trasabilitatea OMG pana la producatorul boabelor de soia.
Astfel, prin implementarea unui sistem riguros de control si management al riscurilor in
domeniul produselor alimentare, Snack Attack a putut raspunde, in mod documentat, acuzatiilor
aduse produselor sale. De asemenea, implicarea managementului superior al firmei in
implementarea HACCP si asigurarea de produse inalt calitative, a permis punerea la dispozitia
tuturor celor interesati a documentelor de sistem si analiza, ce dovedesc si sustin calitatea si
sigurata produselor Snack Attack. Fata de acuzatiile Greenpeace, replica Snack Attack devine
astfel mult mai bine sustinuta de argumente si fapte concrete, determinand imbunatatirea
imaginii firmei prin seriozitate si angajament fata de politica de firma promovata.

Marcajul CE

Marcajul CE este o mentiune emisa de producator care certifica faptul ca produsul satisface
cerintele minime europene, esentiale cu privire la sanatatea sau siguranta publica si protectia
mediului. Aceasta mentiune este aplicata in mod vizibil pe produs prin simbolul CE. In functie de
riscuri, se stabileste pe grupe de produse daca mentiunea emisa trebuie sau nu sa fie certificata
prin testare de catre o terta parte independenta sau de un „organism acreditat”. In cazul in care
respectivul produs este conform cu toate criteriile aplicabile, stipulate in standardul european
privind produsu in cauza, atunci exista “o prezumtie legala de conformitate cu cerintele ce
deriva din directiva”, aplicabila acelui produs. O terta parte independenta efectueaza
verificarea pe baza standardelor europene care atesta si confirma prezumtia de conformitate a
produsului respectiv.

Responsabilitatile privind produsele marcate CE implica urmatoarele:

- Producatorul are responsabilitatea unica si finala de a garanta ca un produs care se
intentioneaza a fi lansat pe piata Comunitatii este proiectat, fabricat si conformitatea sa este
evaluata in acord cu cerintele de baza ale Directivei/ Directivelor corespunzatoare.
Raspunderea producatorului se aplica, de asemenea, asupra oricarei persoane fizice sau juridice
care asambleaza, impacheteaza, prelucreaza sau eticheteaza produsele finite, in scopul
introducerii acestora pe piata Comunitatii.
- Producatorul poate folosi produse finite, piese si componente sau poate sub-contracta
diferite activitati. Cu toate acestea, el trebuie sa pastreze intotdeauna controlul general si sa
aiba competenta necesara pentru a-si asuma responsabilitatea asupra produsului integral.
- Raspunderea producatorului conform directivelor este aceeasi, indiferent daca acesta este
stabilit in afara Comunitatii sau intr-un stat membru.
- Raspunderea producatorului poate fi preluata in spatiul economic al UE de catre un
reprezentant autorizat (RA) al productorului, numit si desemnat în mod oficial de acesta.
Reprezentantul autorizat trebuie se fie stabilit pe teritoriul Comunitatii si sa actioneze in numele
producatorului. Atributiile care pot fi delegate reprezentantului autorizat conform directivei sunt
de natura administrativa. RA poate de asemenea sa participe la proiectarea si fabricarea
produselor, in calitate de sub-contractant, cu conditia ca producatorul sa pastreze intotdeauna

9
controlul general asupra produsului, pentru a-si indeplini responsabilitatea in ceea ce priveste
conformitatea cu prevederile directivelor aplicabile.
- Un produs poate fi pus in functiune, fara a fi plasat in prealabil pe piata (ex: un produs
fabricat pentru uzul propriu). Intr-un astfel de caz, persoana care da produsul in folosinta trebuie
sa-si asume raspunderea producatorului.
- Orice persoana care schimba destinatia unui produs, astfel incat devine necesar aplicarea
altor cerinte esentiale, modifica in mod semnificativ sau reface un produs in vederea lansarii
acestuia pe piata Comunitatii, devine responsabil pentru produsul respectiv.
- Importatorul/ persoana responsabila pentru lansarea unui produs dintr-o tara din afara UE
pe piata UE trebuie sa se asigure ca poate furniza autoritatii de supraveghere a pietei toate
informatiile necesare privind produsul, in cazul în care producatorul nu este stabilit in
Comunitate si nu are in Comunitate un reprezentant autorizat. In consecinta, importatorul poate
sa-si asume in anumite situatii raspunderile ce revin producatorului.
- Distribuitor este orice persoana fizica sau juridica, din lantul de distributie, care
intreprinde actiuni comerciale ulterioare plasarii produsului pe piata, si in consecinta nu isi
asuma raspunderea producatorului. Distribuitorul trebuie totusi sa actioneze cu prudenta, in
conformitate cu Directiva privind siguranta generala a produselor, pentru a nu plasa pe piata
Comunitatii produse evident necorespunzatoare. In unele cazuri, distribuitorul trebuie sa ia
masurile necesare pentru a demonstra organismului national de supraveghere ca au fost
implementate masurile aplicabile privind conformitatea produsului si ca producatorul poate fi
identificat cu usurinta.
- Oricine asambleaza sau instaleaza un produs trebuie sa se asigure ca s-au luat toate
masurile pentru ca articolul final asamblat sa fie conform cu Directiva aplicabila, in special in
cazul in care un produs nu poate fi folosit decat dupa realizarea asamblarii, instalarii sau a altei
manipulari.

Probleme de protectie a mediului ale agentilor economici din Romania si

Bulgaria

Problematica de protectie a mediului trebuie incadrata in contextul regional si judetean al

masurilor si strategiilor de protectie a mediului, cat si prin raportare la gradul de dezvoltare si
dinamica economica a celor doua judete.

Judetul CALARASI
Industria judetului este profilata, in cea mai mare parte, pe activitati prelucratoare, fiind prezente
ramuri ale industriei alimentare; industriei confectiilor din textile; industriei celulozei, hartiei si
cartonului; industriei materialelor de constructii; constructiilor navale; metalurgice; constructiilor
metalice. In cadrul industriei prelucratoare ponderea este detinuta de industria alimentara care, in
anul 2003, a contribuit cu peste 46 % la productia industriala a judetului. Aceasta ramura este
urmata de industria confectiilor textile (cca 30 % din total productie industriala), industria
celulozei si hartiei (peste 6 %), industria materialelor de constructii (peste 3 %), industria
chimica (peste 2%), industria metalurgica (peste 1%).
Fiind un judet de campie, agricultura este activitatea economica principala a judetului Calarasi.
Baza agriculturii o reprezinta terenurile agricole care masoara 426,8 mii hectare din care 97,4 %
constituie terenurile arabile, 1,3 % vii si livezi si 1,3 % pasuni si fanete (la sfarsitul anului 2003).
Circa doua treimi din productia agricola a judetului o reprezinta aportul sectorului vegetal,

10
orientata cu precadere spre culturile de cereale boabe, plantele uleioase si plante de nutret. In
zootehnie, in ultimii ani, s-a inregistrat o scadere aproape constanta a efectivelor de animale.
Industria alimentara si a bauturilor in judetul Calarasi este dominata de 3 mari producatori
locali- SC Aldis SRL (mezeluri si produse din carne) , SC ILSA SA (morarit si panificatie) si SC
KARINA SRL (produse de patiserie, prajituri, etc).

Pentru districtul Silistra, agricultura reprezinta cea mai importanta parte a economiei locale,
fiind preferate culturile de grau, porumb si floarea-soarelui (84% din suprafata cultivata). Cu
toate acestea, din punct de vedere al veniturilor generate, agricultura se regaseste pe locul trei
(12% din totalul veniturilor generate in district), dupa comert (45%) si industria prelucratoare
(28%). Unitatea economica reprezentativa pentru districtul Silistra in domeniul industriei
alimentare este Mekom JSC, cu activitate in abatorizarea si prelucrarea carnii. De asemenea, in
acest district sunt prezenti agenti economici cu activitate in domeniul achizitiei, procesarii si
inmagazinarii produselor agricole (SC PARVI MAI JSC), respectiv in domeniul producerii de
uleiuri vegetale prin prelucrarea culturilor de soia si floarea soarelui (SC GALAX OIL Ltd).

Poluarea prin produse alimentare

-studiu de caz-3

Hamburgerii sunt cele mai poluante produse din industria alimentara, contribuind semnificativ la
cresterea temperaturilor la nivel global, arata un studiu american, citat de Mediafax. O simpla
schimbare in dieta zilnica, precum renuntarea la friptura in favoarea salatelor, contribuie la
reducerea nivelului de dioxid de carbon in aceeasi masura ca renuntarea la masina doua zile pe
saptamana. Producerea carnii de vita este un proces extrem de ineficient, iar vacile elibereaza
foarte mult metan in atmosfera, a declarat Nathan Pelletier de la Universitatea Dalhousie din
Canada, care studiaza costurile alimentelor asupra mediului. Pentru obtinerea unui singur
kilogram de carne de vita se produc 16 kilograme de dioxid de carbon, de patru ori mai mult
decat porcinele si de zece ori mai mult decat obtinerea unui kilogram de carne de pasare. Daca
oamenii ar renunta la bovine si ar consuma carne de pasare, emisiile de gaze nocive ar scadea cu
70%, a declarat Pelletier.

In acest context, poluarea generate de sectorul alimentatiei, bauturilor si productiei de lapte pot fi
identificate ca apartinand urmatoarelor etape de productie- furnizare- consum:
a) Poluare generata prin materiile prime: o parte importanta din materia prima (sau sursele
acesteia) este de origine animala, generand la randul sau deseuri ce trebuie administrate
intr-o maniera prietenoasa mediului;
b) Poluare generata prin activitatile de productie: acestea sunt de cele mai multe ori
reglementate strict prin cadrul legislativ, existand autoritati responsabile pentru controlul
indeplinirii obligatiilor de protectie a mediului;
c) Poluare generata prin consum: se refera de cele mai multe ori la deseurile rezultate din
ambalaje. Desi responsabilitatea producatorului nu este directa in producerea acestor
deseuri, principiile de protectie a mediului impulsioneaza producatorii sa aiba un
comportament responsabil vis-a-vis de acest subiect, prin dezvoltarea sistemelor de
ambalare ecologice/biodegradabile.

Poluare generata prin materiile prime

Materiile prime utilizate in industria alimentara sunt de natura animala sau vegetala la care se
adauga diversi compusi pentru a asigura protectia si durabilitatea produsului. Astfel, poluarea
generata de industria alimentara prin materiile prime sunt determinate de modul de desfasurare al
activitatilor agricole si impactul asupra mediului generat de aceste activitati.

3
http://www.ecomagazin.ro

11
Printre activitatile agricole care genereaza deficiente la nivelul protectiei solului se remarca
utilizarea ingrasamintelor. De asemenea, in domeniul poluarii aerului, emisiile rezultate din
activitatile agricole au un rol important. Un obiectiv de protectie a mediului in desfasurarea
activitatilor agricole se refera astfel la reducerea emisiilor rezultate cu 8% pana in 2012.
Prinicipalele surse ale acestui impact asupra mediului sunt:

Oxizii de azot (N2O), rezultati din procesele de fertilizare

Metan (CH4), rezultat din procesele de fermentare- 41% din totalul emisiilor din UE;

Metan (CH4) si oxizi de azot (N2O) rezultati din managementul deseurilor solide ale
fermelor si managementul ingrasamintelor
Tipuri de poluatori:
- Produsele biocide sunt substante active si preparate continand una sau mai multe substante
active, conditionate intr-o forma in care sunt furnizate utilizatorului, avand scopul sa distruga, sa
impiedice, sa faca inofensiva si sa previna actiunea sau sa exercite un alt efect de control asupra
oricarui organism daunator, prin mijloace chimice sau biologice.
- Poluantii organici persistenti sunt substante chimice foarte stabile care se pot acumula in
lanturile trofice biologice, cu un grad mare de risc asupra sanatatii omului si mediului
inconjurator.
Substantele si produsele folosite in protectia plantelor sunt cunoscute in general sub denumirea
de pesticide: substante minerale, organice sau organo-minerale cu efecte preventive sau curative
asupra bolilor, daunatorilor, buruienilor si altor agenti ce pot afecta culturile agricole, se
incadreaza ca metode ale chimioterapiei la plante care alaturi de metodele fizico-mecanice,
biologice si agrotehnice alcatuiesc sistemul "luptei integrate", pastreaza intacta cantitatea si
calitatea productiei agricole. Dupa actiunea fiziologica sau grupa de organisme pe care le
combat, pesticidele se impart in: fungicide, insecticide, erbicide, acaricide, redenticide,
moluscocide, regulatori de crestere, nesatocide si sterilizati de sol.
Un subiect direct legat de productia alimentara se refera la protectia apelor. Aceasta este
realizata prin reglementari legale privind sistemul deversarilor de ape uzate, fara epurare, cat si
prin obligarea unitatilor de productie alimentara, in special a abatoarelor, de a realiza sisteme de
epurare a apelor uzate din abatoare. Aceste reglementari au un grad de coercitie diferit in functie
de marimea unitatii de productie, de tipul productiei si al deversarilor antrenate.
Oricare ar fi sistemul de productie, Uniunea Europeana a reglementat prin directive specifice
modalitatile de etichetare, astfel incat consumatorul final sa fie avizat complet asupra
continutului produsului, asupra modului sau de ambalare si depozitare, spre exemplu:
⇒ Produse obtinute din suc de fructe, concentrat de suc de fructe, deshidratarea
sucului de fructe sau nectar de fructe: etichetarea trebuie sa precizeze in mod clar
modalitatea de realizare a produsului, compozitia de fructe utilizata, tipul de indulcitor
(natural sau inlocuitor), procentajul de concentrat utilizat;
⇒ Produse obtinute din concentrat de fructe: etichetarea trebuie sa precizeze
continutul de indulcitor adaugat, cantitatea de acid citric sau alte tipuri de acidifianti utilizati;
⇒ Produse de tipul nectarului de fructe: eticheta trebuie sa precizeze cantitatea
minima de suc de fructe/piure de fructe utilizat in compozitia produsului;
⇒ Produse din carne de vita: importatorii si distribuitorii de produse trebuie sa
inscrie pe eticheta (sau in alt loc vizibil) toate informatiile privind procesarea carnii:
 Numarul de referinta sau codul de identificare al animalului sau al grupei
de animale din acre deriva carnea;
 Locul de abatorizare;
 Locul de triere/sortare a carnii;
 Statul de origine al animalului (statul de nastere, statul in care a fost
crescut, statul de abatorizare);
 Prin mentiunea „origine”- se desemneaza locatia in care animalul s-a
nascut, a fost crescut si abatorizat;

12
 ⇒ Produse prelucrate din carne de vita: in plus fata de cele mentionate mai sus,
aceste produse trebuie sa contina pe eticheta locul si data de prelucrare al carnii;
⇒ Ape minerale naturale: Aceste produse pot fi supuse doar procedurilor de
separare a elementelor naturale instabile precum fier, magneziu si componenti sulfurati,
respectiv de eliminare a surplusului de bioxid de carbon;
 Etichetarea acestor produse trebuie sa cuprinda informatii privind tipul de
gazeificare (naturala sau cu adaos de dioxid de carbon), marca, numele si locatia
izvorului, compozitia analitica a substantelor, orice tratamente efectuate asupra apelor
minerale;
In ceea ce priveste ambalarea produselor alimentare, Uniunea Europeana a initiat demersurile
pentru autorizarea „ambalajelor inteligente”. Proprietatile acestui tip de ambalaj determina
schimbarea caracteristicilor sale exterioare sau eliminarea de anumite substante pentru
imbunatatirea produsului sau conservarea acestuia:
- colorarea ambalajului, in functie de apropierea datei de expirare;
- prevenirea formarii de gaze sau alt tip de substante ce ar putea dauna produsului
alimentar;
- eliminarea gradata de conservanti sau anti-oxidanti, etc

Poluare generata prin activitatile de productie

In industria alimentara se utilizeaza, prin dirijare corespunzatoare, atat efectele favorabile cat si
cele nocive ale agentiilor fizico-chimici, dupa cum microorganismele sunt folosite in scopul
tehnologiei sau sunt daunatoare, iar dezvoltarea lor trebuie oprita.
In functie de intenstatea actiunii, agenti fizico-chimici (temperatura, oxigen, umiditate, presiune
osmotica, concentratie de ioni de hidrogen (pH)etc.), pot avea asupra metabolismului bacteriilor
efecte favorabile sau daunatoare. In afara unor limite maxime si minime, intre care dezvoltarea
este posibila, actiunea unui agent fizico-chimic este nociva. Intre aceste limite exista o zona
optima in care efectele favorabile sunt maxime, asigurand dezvoltarea si viata normala a
celulelor bacteriene. Actiunea nociva are ca rezultat oprirea dezvoltarii bacteriilor, care pot fi
reversibila (inhibare) sau ireversibila (omorare), dupa cum componentele celulare indispensabile
au suferit sau nu modificari incompatibile cu viata.
Alimentele in momentul punerii in consum, atat cele obtinute direct din natura prn recoltare, cat
s cele care au fost supuse unui proces de prelucrare industriala sau culinara, trebuie sa contina un
numar cat mai redus de microorganisme pentru a-si pastra cat mai indelungat calitatile
organoleptice si nutritive si pentru a nu prezenta risc de imbolnavire pentru consumator. Materile
prime alimentare, vegetale si animale, poseda din sursele naturale (plante, animale, ape uzate,
sol, apa, aer) un grad initial de contaminare microbiana, care pana in momentul consumului,
indiferent daca mai trece sau nu prin alte prelucrari, sufera diverse variatii de amplificare sau de
micsorare, in functie de caracterul favorabil sau nefavorabil pentru dezvoltarea si supravieturea
microbiana a operatiilor, contactelor si manipularilor la care sunt supuse.
Prin alimente insa, se pot raspandi o serie de paraziti precum in cazul produselor din carne :
trichinella si cisticercii sau dibotriocephalul din carnea de peste si icre. Infectarea cu paraziti se
poate produce si prin legume si fructe nespalate, manipulate de persoane purtatoare de paraziti,
sub diverse forme.

Un domeniu deosebit de interesant atat pentru industria alimentara din Romania cat si pentru cea
din Bulgaria o reprezinta piata produselor bio sau organice. Cele doua state au elaborat strategii
de dezvoltare a domeniului, in vederea sprijinirii producatorilor si cultivatorilor in vederea
autorizarii acestor tipuri de produse, inalt calitative si cu valoare adaugata mare. Avantajul
acestor produse din perspective poluarii prin activitatile de productie in industria alimentara este
reprezintat de scaderea riscului de contaminare cu substante toxice si microorganisme.

13
 „Bio are sens”4
- studiu de caz-
Sanatos, civilizat, dinamic, armonios, responsabil. Acestea sunt cateva dintre atributele clientului
caruia i se adreseaza Biosens, o companie romaneasca, infiintata in 2007 si care comercializeaza
pe piata autohtona produse 100% organice si biologice, cosmetice si alimentare. Odata cu
cresterea nivelului de trai si cu evolutia societatii romanesti, creste si interesul pentru produsele
naturale, sanatoase si bune pentru corp. Ciprian Lazarovici, directorul companiei, crede ca
potentialul acestui sector nu este deloc de neglijat, chiar daca in prezent piata produselor bio
reprezinta sub 1% din piata romaneasca de retail.
„La momentul actual exista mai mult perspectiva decat profitabilitate pe aceasta piata. Cei care
au investit sau investesc in produse ecologice in acest moment se gandesc in primul rand la o
afacere pe termen lung, avand in vedere ca aceasta piata se afla intr-o faza de formare, de
cristalizare. Piata bio in Romania are un potential imens si se extinde intr-un ritm destul de bun.
Daca in 2007 exista un singur magazin cu profil ecologic la Sibiu, in 2008 au aparut peste 10
magazine cu profil ecologic in toata tara, asta daca luam in considerare doar comertul de
specialitate“, arata Ciprian Lazarovici.
Compania a introdus pe piata din Romania trei marci europene de produse organice, Biotta,
Lima si Tautropfen. Sucurile Biotta sunt sucuri 100% ecologice, fara niciun fel de aditivi si
conservanti, nefiind obtinute din concentrate. Procesul de prelucrare si materiile prime de calitate
permit sucurilor Biotta mentinerea aromelor naturale ale fructelor si legumelor si a cantitatii
maxime de vitamine si minerale. Compania este elvetiana si detine pentru sucuri si energizantul
natural pe care le comercializeaza sapte tipuri de certificari bio.
Sub brandul Lima, Biosens comercializeaza pe piata din Romania peste 200 de produse organice,
de la condimente la sosuri si paste. Compania Lima este prezenta in peste 20 de tari si este una
dintre cele mai mari din Europa pe segmentul produselor organice.
„Daca media europeana a pietei ecologice este de 5%-7% din piata de retail, in Romania e
undeva la sub 1%, dar cu un potential de crestere considerabil“, spune Ciprian Lazarovici.
Desi in prezent distribuie produsele in magazine relativ mici, in restaurante sau in noile
magazine cu produse organice, compania ii vizeaza pe viitor marii retaileri, lanturi ca Metro,
Carrefour, Selgros sau Cora.

Poluare generata prin consum

Desi exista putine reglementari privind responsabilitatea producatorilor din industria alimentara
pentru acest tip de poluare, societatea civila si autoritatile din domeniu incearca sa convinga
agentii economici sa intreprinda actiuni voluntare in domeniul managementului deseurilor post-
consum. Asumarea acestor deseuri de catre producatori este argumentata prin avantajele
economice ce deriva din aceste actiuni, reflectate in reduceri de costuri si economii de scara. Pe
termen lung, dorinta promotorilor acestei idei este de a include in design-ul
produsului/ambalajului ideea de reciclare si recuperare a desurilor.

O cutie de aluminiu dispare natural in 100 de ani. Cojile de banane si cotoarele de mere
dispar in 2 ani. Pungile din plastic dispar in aproape 30 de ani.
Producerea de cutii de aluminiu, din materii prime, necesita cu 20% mai multa energie
decat producerea acelorasi cutii, insa, prin reciclare.
Producerea de otel din materiale reciclate economiseste 75% din energia folosita in
producerea de otel din materii prime.

In mod concret, optimizarea tipului de ambalaj poate fi privita din urmatoarele aspecte:
• consumul de energie necesar pentru a produce materialul de ambalare;
• costul de depozitare si transport al ambalajului;
4
http://www.green-report.ro

14
 • gradul de toxicitate al materialului utilizat pentru ambalare;
• metode altemative disponibile de ambalare a produselor.

Ce inseamna „ambalajul reciclabil ideal”?

Ambalajul reciclabil ideal necesita o cantitale mica de energie pentru a fi reciclat si nu contine
componente toxice, protejand produsul ambalat astfel incat pierderile acestuia sunt nule si
permitand distribuirea si stocarea produselor la temperatura recomandata pe termen nelimitat.

Ideea general raspandita este de a utiliza produse ambalate in materiale biodegradabile. In plus,
trebuie dezvoltate solutii de reciclare si recuperare a ambalajelor utilizate din materiale non-
biodegradabile.
Care sunt avantajele acestor solutii? Care ar fi materialul ideal pentru ambalare?

Aluminiul: Sunt necesare mari cantitati de energie pentru a produce aluminiul primar, in
timp ce pentru reciclare sunt necesare doar 1/12 din aceasta energie, iar produsul obtinut
esle la fel de bun ca si cel rezultat din prelucrarile primare, putand fi prelucrat fara nici o
restrictie specifica.
Hartia poate fi reciclata, dar procesul necesita cantitati mari de energie si substantele
chimice, iar produsul finit difera substantial fata de cel original, in ceea ce priveste
caracteristicile sale, fiind inferior din punct de vedere calitativ fata de produsul primar.
Sticla poate fi topita si reprelucrata cu succes, dar procesul necesita la fel de multa
energie ca si in cazul prelucrarii primare, daca se iau in considerare si costurile cu
transportul sticlei uzate.
Plasticul nu poate fi considerat drept un sigur material, el fîind format mai degraba dintr-
o mare varietate de materiale. Teoretic, unele dintre ele sunt reciclabile, altele nu, iar
conform reglementarilor internationale, nici un material plastic nu poate fî reprocesat
pentru a fi reutilizal ca ambalaj in industria alimentara.

Sectorul alimentatiei si protectia mediului – procese si tehnologii aplicate

pentru reducerea impactului negativ asupra mediului. Exemple de bune
practici ale agentilor economici din Uniunea Europeana

Conceptul de cele mai bune practici si tehnologii a fost introdus ca principiu cheie de protectie a
mediului, prin Directiva 96/61/CE privind IPPC. BAT (Best available Techniques) sunt definite
ca fiind „cele mai eficiente si avansate tehnologii dezvoltate in cadrul unui domeniu de activitate
economica, ce determina aplicarea adecvata a unor tehnici care sa reduca valorile emisiilor sau
sa previna aparitia acestora ori impactul negativ provocat mediului inconjurator”:

B(est) desemneaza cele mai eficient tehnici in obtinerea unui nivel ridicat de protectie a
mediului, ca urmare a desfasurarii activitatii economice;

A(vailable) desemneaza acele tehnologii ce sunt dezvoltate si care permit exploatarea pe
scara larga de catre majoritatea agentilor economici dintr-un anumit domeniu de
activitate, prin raport la costuri si avantaje

T(echniques) include atat tehnologii noi realizate, cat si modalitati de proiectare,
constructie, operare si mentenanta a acestor instalatii, respectiv procese de management
Tehnicile si consumul asociat si/sau nivelurilor de emisie din sectorul alimentatiei au fost impuse
in cadrul unui proces repetat, proces care implica urmatoarele etape:
• identificarea problemei de mediu din acest sector, aceasta incluzand consumul de apa si
de energie, generarea apei reziduale si a unei pierderi minime de material;
• alegerea tehnicilor cele mai relevante pentru solutionarea acestor probleme;
• identificarea celor mai bune niveluri performante de mediu, avand la baza standardele
Uniunii Europene

15
 • examinarea conditiilor care au generat obtinerea acestor niveluri de performanta, asa cum
sunt: costurile, factorii principali implicati in implementarea acestor tehnici;
• selectarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT- Best Available Techniques) si a
consumului asociat si/sau nivelurilor de emisie caracteristice acestui sector in sensul
general.

Cele mai bune tehnici disponibile pentru industria alimentara si a bauturilor se structureaza dupa
cum urmeaza:
I. BAT-uri generale pentru intregul sector al industriei alimentare si al bauturilor
i. Management de mediu
ii. Integrarea in activitatile economice din aval si amonte
iii. Curatirea echipamentelor si a instalatiilor
iv. BAT-uri aditionale pentru anumite unitati de procesare si operatii
iv.1) BAT-uri aditionale pentru unitati de procesare si operatii specifice
v. Minimizarea emisiilor de aer
vi. Tratarea apelor uzate
vii. Emisii accidentale
II. BAT-uri aditionale pentru anumite sectoare din industria alimentara si a bauturilor
i. BAT-uri aditionale pentru sectorul de prelucrare al carnii
ii. BAT-uri aditionale pentru sectorul de prelucrare al pestelui si a produselor
similare acestuia
iii. BAT-uri aditionale pentru sectorul de fructe si alimente vegetale
iv. BAT-uri aditionale pentru sectorul uleioase si grasimi
v. BAT-uri aditionale pentru sectorul de prelucrare a laptelui
v.1) BAT-uri specifice pentru producerea laptelui praf
v.2) BAT-uri specifice pentru producerea untului
v.3) BAT-uri specifice pentru producerea branzeturilor
v.4) BAT-uri specifice pentru producerea inghetatei
vi. BAT-uri aditionale pentru sectorul de prelucrare al produselor ce contin amidon
vii. BAT-uri aditionale pentru sectorul de prelucrare a zaharului
viii. BAT-uri aditionale pentru sectorul de obtinere si prelucrare a cafelei
ix. BAT-uri aditionale pentru sectorul specific bauturilor
ix.1) BAT-uri specifice pentru producerea berii
ix.2) BAT-uri specifice pentru producerea vinului

BAT-uri generale pentru intregul sector al alimentelor, bauturilor si produselor lactate

Un numar de tehnici au fost determinate ca BAT-uri generale, aplicabile tuturor sau majoritatii
operatiilor industriale vizand alimentele, bauturile si produsele lactate. Pentru sectorul
alimentelor, bauturilor si produselor lactate, BAT indeplineste urmatoarele functii:
1. se asigura, de exemplu prin training cunoastere de catre angajati a aspectelor de mediu
ale operatiilor companiei, dar si propriile responsabilitati;
2. alegerea echipamentului care optimizeaza consumul si nivelurile de emisie, faciliteaza
operatiile corecte si intretinerea;
3. controleaza emisia de zgomot la sursa, prin schitarea, selectarea, operarea si mentinerea
echipamentului, incluzand aici si vehicule care conduc la evitarea sau la reducerea
expunerii, iar acolo unde este ceruta reducerea nivelurilor de zgomot, echipamente de
imprejmuire a zgomotului;
4. programe de intretinere obisnuite;
5. aplica si mentine o metodologie pentru prevenirea si minimizarea consumului de apa si
energie si pentru producerea pierderilor incorporate:
• obtinerea unui angajament de management, organizare si planificare

16
 • analiza proceselor de productie, incluzand etapele procesului individual pentru a
identifica zonele cu cote maxime si consum de energie si emisii de pierderi
ridicate pentru identificarea oportunitatilor de a le minimiza, avand in vedere
cerintele de calitatea apei pentru fiecare aplicatie; igiena si siguranta alimentelor
• evaluarea obiectivelor, tintelor si sistemului de bariere
• identificarea optiunilor de minimizare a consumului de apa si de energie, a
productiei neprelucrate, folosind o abordare sistematica
• realizarea unei evaluari si a unui studiu de fezabilitate
• implementarea unui program pentru minimizarea consumului de apa si de energie
si a productiei neprelucrate
• monitorizarea continua a consumului de apa si de energie, a nivelurilor de
productie neprelucrate
6. implementarea unui sistem pentru monitorizarea si revizuirea consumului si a nivelurilor
de emisie atat pentru procesele de productie individuale, cat si la nivelul de amplasare;
pentru asigurarea unor niveluri actuale de performanta optime. Exemplele de parametrii
de monitorizare includ: consumul de energie; consumul de apa; volumul pierderii de apa;
generarea pierderii de solid, beneficiul produsului si subprodusului, consumul
substantelor daunatoare si frecventa si severitatea eliberarilor si varsarilor neplanificate.
O buna cunoastere a input-urilor si output-urilor proceselor este ceruta pentru
identificarea ariilor prioritare si a optiunilor pentru imbunatatirea performantelor de
mediu. Un bun sistem de monitorizare va include rapoarte ale conditiilor de realizare,
prelevari si metode analitice si se va asigura ca acel sistem de masurare este calibrat.
7. mentinerea unui inventar al input-urilor si output-urilor, la toate etapele procesului, de la
receptia materialelor pana la expedierea produselor si tratamentele end-of-pipe;
8. aplicarea planului de productie pentru minimizarea pierderilor din productia asociata si
frecventa procesului de curatire;
9. transportarea materialelor solide neprelucrate folosite in sectorul ABL, produselor,
subproduselor, coproduselor si pierderilor uscate;
10. minimizarea timpului de depozitare pentru materialele perisabile;
11. separarea output-urilor, pentru optimizarea folosirii, refolosirii, recuperarii, reciclarii si
dispunerii;
12. prevenirea prabusirii materialelor pe podea folosind ecrane protectoare corect
pozitionate;
13. optimizarea segregarii apei curgatoare, pentru optimizarea refolosirii si tratamentului;
14. colectarea apei curgatoare ca de exemplu condensarea si racirea apei, separat pentru
optimizarea refolosirii;
15. evitarea folosirii unei energii mai mare decat energia necesara proceselor de incalzire si
racire, fara ca produsul sa sufere modificari;
16. aplicarea unei corecte ingrijiri;
17. minimizarea zgomotelor;
18. aplicarea metodelor de depozitare si manipulare. Controalele viitoare pot fi cerute pentru
a dovedi si mentine standardele cerute de igiena si siguranta alimentelor.
19. optimizarea aplicatiei si aplicarea controalelor asupra prelucrarii, pentru, de exemplu
prevenirea si minimizarea consumului de apa si de energie si pentru minimizarea
generarii de pierderi si in particular:
• acolo unde se aplica procese de prelucrare la cald si/sau materialele sunt depozitate
sau transferate la temperaturi critice
• acolo unde materialele sunt pompate sau curg, sa controleze curgerea si/sau nivelarea,
prin masurarea corespunzatoare a presiunii si/sau prin masurarea debitului si/sau prin
masurarea uniformizarii, folosind dispozitive de control, precum supapele

17
 • acolo unde lichidele sunt depozitate sau reactioneaza in vas, fie pe parcursul
proceselor de fabricare si de curatare, se folosesc senzori de detectare a uniformizarii
si senzori de masurare a uniformizarii
• folosirea masuratorilor analitice si tehnicilor de control pentru a reduce pierderea de
material si de apa si pentru a reduce pierderea generarii de apa in procesul de
prelucrare si de curatare
20. alegerea materialelor neprelucrate si a celor auxiliare care minimizeaza generarea
pierderilor solide si a emisiiolor daunatoare in apa si aer

BAT-uri aditionale pentru sectorul fructelor si legumelor

BAT indeplineste urmatoarele functii pentru acest sector:

• acolo unde depozitarea nu poate fi evitata, minimizeaza timpul de depozitare, si acolo
unde conditiile meteorologice nu conduc la cresterea vitezei de degradare si/sau
dauneaza asupra calitatii, evita refrigerarea depozitand fructele si legumele si
subprodusele lor in aer liber intr-o zona acoperita curata sau in containere
• aplica separarea uscata a materialelor neprelucrate respinse in procesul de sortare
• cojeste fructele si legumele folosind procesul pe baza de vapori
• dupa blansare, fructele reci si legumele inainte de inghetare prin trecerea lor prin apa
rece
• optimizarea folosirii apei cu sau fara tratament, depinde de operatiile care cer apa dar
si de calitatea apei cerute, asigurandu-se ca mentinerea igienei si standardelor de
calitate ale alimentelor.

BAT aplicate in industria alimentara

Studiul de caz nr.1
Beneficiar: Unitate de procesare a carnii de pui din Aquitaine, Franta
Instalatia existenta: Bazin de decantare cu capacitatea de 13,3 milioane litri si bazin de
sedimentare de capacitate de 3,4 milioane litri.
Debit: 874.000 litri / zi
Situatia premergatoare: Apa tratata rezultata de la unitatea pentru conversie a proteinelor (in
functiune) poate fi pulverizata pe camp, conform cu sistemul de legislatie regional, care insa
impune restrictii legate de continutul de fosfor. Concentratia de fosfor era mare, la limita maxima
admisibila. In acest sens, s-a folosit tratament chimic pentru reducarea CBO5 (consumului
biochimic de oxigen) si a grasimilor. Aceasta nu a fost insa o solutie pentru eliminare fosfatilor.
Tratament aplicat, conform BAT: Initial, s-a aplicat un tratament soc cu 418 litri de produs de
neutralizare, cu o aplicare zilnica de 20 ppm. Analizele initiale ale namolului au relevat o
concentratie de fosfati de 448,03 mg/l.
Rezultate: S-a observat o reducere a namolului cu aproximativ 10 centimetri in bazinul final de
depunere, in unele locuri ajungandu-se si la reduceri mai mari de 20 centimetri, dupa cum arata
masuratorile de evaluare a namolului

NR. DE ZILE NIVELUL FOSFATI (PO4) UNIT.

0 448,03 mg/l
31 248,17 mg/l
42 153,00 mg/l

Studiu de caz nr.2

18
Beneficiar: Unitate de procesare si ambalare in industria alimentara (specializata in rosii, piersici
si alte fructe) din Warka, Polonia
Instalatia existenta: 6 lagune aerate si 2 bazine de retinere anaerobe
Debit: Debitul mediu este de 1,2 milioane litri / zi
Situatia premergatoare: Autoritatea locala de mediu sezizata in urma plangerilor a avertizat de
cateva ori societatea in legatura cu mirosurile neplacute care se emanau din aceste lagune dupa
care a inaintat un ultimatum premergator inchiderii instalatiilor si aplicarii unor amenzi ridicate.
Societatea nu dezvolta solutii specifice de anihilare a acestor mirosuri.
Tratament aplicat, conform BAT: Initial, s-a aplicat un tratament soc cu produs de neutralizare si
curatire (cate un bidon de 209 litri pe fiecare laguna si bazin = in total 8 bidoane). Produsul de
neutralizare si curatire a fost aplicat zilnic, direct in cursul de apa, cate 209 litri pe saptamana.
Rezultate: Dupa doua saptamani de tratament, mirosurile neplacute au fost reduse semnificativ,
iar ulterior nu s-a mai primit nici o plangere. In plus, autoritatile locale implicate au solicitat mai
multe informatii despre produsul utilizat, ca o posibila solutie pentru alte cazuri legate de
poluarea aerului.

Studiu de caz nr. 3

Beneficiar: Supermarket - Magazin alimentar din Lamia, Grecia

Instalatia existenta: Doua campuri de drenaj deteriorate
Situatia premergatoare: Un nou magazin se afla in proces de constructie, iar magazinul existent
trebuie sa functioneze pentru o perioada aditionala de inca 6-9 luni.
Solutie premergatoare: Rezervorul septic trebuia vidanjat frecvent, la costuri ridicate, deoarece
campurile de drenaj nu mai erau capabile sa preia apa.
Tratament aplicat, conform BAT: S-a implementat un program de recuperare a campurilor de
drenaj, care consta intr-o dozare zilnica de produs de izolare si aplicare de bio-nutrienti direct in
campul de drenaj. De asemenea s-a aplicat un pre-tratament, care a constat in aplicarea
produselor specifice de drenaj cu ajutorul unei pompe elctrice automatizate, direct in fiecare
scurgere tripla a canalelor colectoare, fara sa necesite existenta unui rezervor.
Rezultate: Programul de recuperare a campurilor de drenaj s-a terminat dupa cinci luni, iar la
final campurile de drenaj au fost recuperate si functioneaza la parametrii corespunzatori.
Programul de pre-tratament a continuat ulterior in noul magazin (dupa un an). Costurile foarte
mari de vidanjare au fost eliminate datorita recuperarii campurilor.

19