ÎMPĂRAŢI ROMANI

Împăratul Roman era conducătorul Statului Roman de-a

lungul perioadei imperiale (începând cu anul 27 î.Hr.).

Romanii nu aveau un termen precis definit pentru această

funcţie: Titlurile latine ca imperator,augustus, caesar sau
princeps erau asociate cu acesta. În practică, împăratul era
conducătorul suprem al Romei şi conducătorul suprem al
legiunilor Romane.

Titulatura de Împărat Roman , diferită de conceptul modern,

însuma efectiv poziţia de putere politică şi militară pe care o
deţinea o singură persoană în timpul Imperiului Roman.

Imperiul Roman a evoluat din Republica Romană după ce a

devenit puterea dominantă în Europa, fiind caracterizat de
concentrarea puterii in mâna unei singure persoane, dincolo
de ‘Senatul si Poporul Roman’. Augustus, universal
acceptat ca fiind primul împărat, a fost foarte precaut în a
menţine aparenta regulilor republicane. Cuvântul modern
‘împărat” provine din titulatura ‘IMPERATOR’ ceea ce
însemna un general de succes.
 Dinastia Julio-Claudiană
Dinastia Julio – Claudiană se referă la primii cinci împăraţi:
Augustus, Tiberius, Caligula, Claudius şi Nero.

Ei au condus imperiul Roman între a doua jumatate a

primului secol (44 î.Hr.) şi până în anul 68 D.HR. când
ultimul împărat din această dinastie, Nero, s-a sinucis.

Gaius Julius Caesar Augustus (23 septembrie 63 î.Hr. –

19 August d.Hr. 14)

Este considerat primul împărat al

Imperiului Roman.

Născut pe numele Gaius Octavius

Thurinus a fost adoptat postum de
marele său unchi Gaius Julius Caesar.

Domnia lui Augustus a instaurat o eră

de relativă pace cunoscută în istorie ca ‘’PAX
ROMANA’’’.

În ciuda necontenitelor războaie la frontierele imperiului şi a

unui îndelungat război civil asupra succesiunii imperiale,
Augustus a extins frontierele
imperiului anxând Egiptul, Dalmaţia,
Pannonia si Raethia, sporind
posesiunile din Africa şi Spania.

De asemenea el a inițiat construcția a

numeroase monumente, retele de
drumuri, forumuri și temple.
Tiberius Julius Caesar Augustus (16 noiembrie 42 î.Hr. –
16 martie d.Hr. 37)

Născut pe numele Tiberius Claudius

Nero,Tiberius a fost unul dintre cei mai
mari generali ai Romei, extinzând
cuceririle unchiului său Octavian
Augustus – Pannonia (teritoriu antic
aparţinând astăzi Ungariei, Croaţiei,
Austriei, Serbiei, Slovaciei, Sloveniei,şi
Bosniei), Dalmaţia (vestul Croatiei) ,
Raethia (estul Elvetiei si sudul Germaniei) şi temporar
Germania (nordul Germaniei de astazi), stabilind frontiera
de nord a Imperiului Roman.
Gaius Julius Caesar Augustus Germanicus - Caligula
(31 august 12 – 24 ianuarie 41 d.Hr.)

Copil fiind, de doi-trei ani, Gaius îşi

însoţea tatăl (Germanicus) în
campaniile din Germania. Soldaţii erau
amuzaţi de faptul că Gaius purta o
uniformă militară romană, inclusiv
sandale şi armură. De aici îşi trage
porecla de ‘’ Caligula’’ –
Săndăluţă.

Printre cele mai importante realizări ale sale putem enumera

reintroducerea alegerilor democratice în imperiu,
construirea a numeroase obiective economice şi culturale
cum ar fi:

porturi maritime în Rhegium (sudul Italiei) şi Sicilia

templul lui Augustus
teatrul din Pompei
apeductele Aqua Claudia şi Anio Novus
aducerea la Roma a obeliscului egiptean – cunoscut
în timpurile moderne ca şi Obeliscul de la Vatican.

Ca şi realizări militare, Caligula este cunoscut pentru

extinderea imperiului în Mauritania (Marocul şi vestul
Algeriei de astazi) precum şi startul campaniilor din
Britannia (Anglia).
 • Tiberius Claudius Caesar Augustus Germanicus (01
august 10 – 13 octombrie 54 d.Hr.)

Claudius a fost primul împărat născut în

afara Italiei.

În pofida unei infirmităţi fizice (surzenie),

Claudius s-a făcut remarcat în istorie
printr-o remarcabilă eficienţă în
administraţie.

În timpul domniei sale, Imperiul Roman s-a extins în

Britannia (Anglia), Tracia (Bulgaria şi nordul Greciei),
Noricum (estul Austriei), Pamphilia (sudul Turciei), Lycia
(sud-vestul Turciei) şi Judaea (vestul Israelului).

De asemenea el a construit numeroase drumuri apeducte şi

canale de-a lungul imperiului.
• Nero Claudius Caesar Augustus Germanicus (15
decembrie 37 – 9 iunie 68 d.Hr.)

Născut Lucius Domitius

Ahenobarbus mai cunoscut sub
numele de Nero a fost ultimul
împărat din dinastia Julio –
Claudienilor.

În timpul domniei sale, Nero şi-a

îndreptat atenţia mai mult asupra
diplomaţiei, comerţului şi dezvoltării culturale a capitalei
Imperiului Roman.

De asemenea este cunoscut în istorie ca şi primul

prigonitor al creştinilor din istorie. Există documente scrise
care sugerează că Nero a fost cel care i-a executat pe
Sfinții Apostoli Petru și Pavel, fondatorii Bisericii Creștine.
 Dinastia Flaviana
Dinastia Flavienilor a condus Imperiul Roman între anii 69 şi
96 d.Hr. prin Vespasian şi cei doi fii ai sai Titus si
Domitian

• Titus Flavius Caesar Vespasianus Augustus (17

noiembrie 9 – 23 iunie 79 d.Hr.)

Vespasian este fondatorul

dinastiei Flavienilor ce a domnit
la Roma un sfert de secol.

Domnia lui Vespasian a rămas

cunoscut în istorie datorită
reformelor financiare, a campaniei
victorioase din Judaea (vestul
Israelului), precum şi a câtorva
proiecte de construcţii
monumentale: Colosseum-ul este unul dintre ele.
• Titus Flavius Caesar Vespasianus Augustus (30
decembrie 39 – 13 septembrie 81 d.Hr.) - Titus

Înainte de a deveni împărat, Titus şi-a câştigat renumele

de bun general, servind în armata romană condusă de
tatăl său Vespasian, în Judaea. De altfel dupa ce tatăl
său a plecat la Roma, el a preluat conducerea armatei,
fiind cel ce a înfăptuit cucerirea Judeei şi distrugerea
Templului din Jerusalem

. Ca împărat el a rămas cunoscut

pentru terminarea lucrărilor la
Colosseum (lucrari începute de tatăl
său Vespasian) şi pentru
generozitatea în
alinarea suferinţelor
î ndurate de victimele
celor două dezastre din
timpul domniei sale:
erupţia Vezuviului din
anul 79 şi incendiul din Roma în anul 80.
• Titus Flavius Domitianus (24 octombrie 51 – 18
septembrie 96 d.Hr.) - Domitian a fost al treilea şi
ultimul împărat al dinastiei Flavienilor

. Ca împărat, Domitian a întărit

economia prin reforma monetară şi a
iniţiat masive programe de refacere a
Romei distruse de incendiu.In plan militar
a purtat campanii in Britannia (Anglia) şi
în Dacia, nefiind în stare însă să-l învingă
pe regele dacilor Decebal.
 Dinastia Nerva – Antonină
Dinastia Nerva – Antonină a condus Imperiul Roman între
anii 96 și 192 d.Hr. prin șapte împărați. Aceștia au fost:
Nerva, Traian, Hadrian, Antoninus Pius, Marcus
Aurelius și Lucius Verus.

• Marcus Cocceius Nerva (8 noiembrie 30 – 25 ianuarie

98 d.Hr.)
Nerva a fost considerat un împărat modest și înțelept de
către istoricii antici. Istoricii moderni au
reconsiderat aceste aspecte,
caracterizându-l pe Nerva ca fiind un
bine-intenționat dar slab conducător.
Marea realizare a lui Nerva a fost
abilitatea lui de a asigura tranziția
pașnică de putere după moartea lui,
fondând astfel dinastia Nerva –
Antonină.
 • Marcus Ulpius Nerva Traianus (18 septembrie 53 – 9
august 117 d.Hr.)
Ca împărat, Traian a rămas în istorie pentru construcțiile
monumentale realizate la Roma: Forumul lui Traian,
Columna lui Traian, Piața lui Traian.
Încă de la începutul
domniei, Traian a
cucerit regatul
Nabateei (Peninsula
Arabică), creând
provincia Arabia
Petraea.
Cea mai importantă
cucerire a sa rămâne Dacia, realizată in
urma a două războaie (101-102 / 105 –
106 d.Hr.).În urma cuceririi Daciei, veniturile imperiului au
crescut substanțial – noua provincie fiind foarte bogată în
aur și argint.
A mai cucerit Imperiul Persan (Iran, Iraq), Armenia (estul
Turciei, Afganistan) și Mesopotamia (Iraq).
Campaniile sale militare au extins granițele Imperiului
Roman, având cea mai mare întindere din istoria lui.
Ca urmare a succeselor militare Traian și-a luat titulatura de
Imperator Caesar Divi Nervae filius Nerva Traianus
Optimus Augustus Germanicus Dacicus Parthicus
 • Publius Aelius Hadrianus (24 ianuarie 76 – 10 iulie
138 d.Hr.)

Ca împărat, Hadrian a rămas în istorie pentru numeroase

construcții monumentale cum ar fi Zidul lui Hadrian
(delimitând astfel
granița nordică a
Imperiului),
Pantheonul și
Templul lui
Venus și al
Romei.
Datorită faptului că Imperiul era din ce
în ce mai greu de apărat de atacurile
barbarilor, Hadrian a decis să-și
retragă armata și administrația din Mesopotamia și Armenia,
luând în calcul chiar și o retragere din Dacia.
• Titus Aurelius Fulvius Boionius Arrius Antoninus
(19 septembrie 86 – 7 martie 161 d.Hr.) cunoscut în
istorie ca Antoninus Pius.
Impăratul Antoninus și-a câștigat renumele de Pius (cel
pios) datorită faptului ca a convins Senatul Roman să-l
zeifice pe tatăl său adoptiv Hadrian.

Deși în timpul domniei sale au

avut loc mai multe atacuri ale
barbarilor asupra granițelor,
Antoninus Pius a rămas în istorie
ca fiind singurul împarat ce a
rezolvat aceste probleme fără să
iasă măcar o dată din Italia în
fruntea armatelor.

A fost un împărat mare amtor de

cultură, lăsând în urma sa numeroase temple, teatre si
mausolee, promovând artele și științele.
• Marcus Aurelius Antoninus (26 aprilie 121 – 17
martie 180 d.Hr.)
A condus Imperiul Roman împreună cu Lucius Verus ca
și co- împărat din anul 161 până la
moartea lui Verus în anul 169 d.Hr.
Este considerat de către istorici drept
ultimul dintre “ Cei Cinci Împătați Buni”
(Titus, Nerva, Traian, Hadrian,
Antoninus, și Marcus Aurelius). De
asemenea este considerat unul dintre
cei mai mari filosofi stoici.
În timpul domniei sale, imperiul a
învins revitalizatul Imperiu Persan.
Opera sa “ Meditații”, scrisă în limba greacă în timpul
campaniei militare împotriva parților (perșilor), încă este
considerată un monument literar despre guvernare,
serviciu și datorie în slujba poporului.Servește ca un
exemplu despre cum Aurelius și-a însușit ideile lui Platon
despre “regele –filosof” și cum a reprezentat el ceea ce
este mai bun din „civilizația
romană”.