Universitatea Tehnica “Gheorghe Asachi” din Iasi

Facultatea de Construsctii si Instalatii

Energii neconventionale

Student:ing Dutcovici Paula

Cuprins
Introducere
Ce este energia?
Rezervoare de energie
Energia solara
Taina Soarelui
Razele Solare
Energia apelor sau hidroenergia, energia mareelor si a valurilor
Energia fluxului si a refluxului
Biomasa
Energia valurilor "vesnic miscatoare"
Ce fel de centrale hidroelectrice exista?
Soarele în calitate de pompa
Energia vântului sau energia eoliana
Energia atomica
Motorul atomic
Helioenergia
Caldura din interiorul Pamântului
Introducere

Vantul, focul, apa- iata cele trei puternice forte ale naturii de la care omul s-a
invatat sa obtina, intr-o masura mai mare sau mai mica, energia necesara nevoilor
sale. Numai in ultimii ani, acestora li s-a adaugat si energia nucleara.
Totusi ar mai fi multe surse de energie pe care omul nu stie sa le exploateze, de
exemplu: energia colosala a cladurii interne a globului, asa numitul "carbune
albastru"- energia mareelor, a fluxului si refluxului oceanelor, "carbunele
albastru"- energia razelor solare, a caror utilizare este însa abia la primele
începuturi, energia fulgerelor din timpul furtunilor, energia radiatiei cosmice...si
exemplele ar mai putea continua.
Ce este energia?
Fiecare dintre noi avem de-a face zilnic, si nu o data, cu cele mai diferite forme
de energie. Asa ne-am obisnuit cu ele, încât nici nu ne dam seama când si cum se
întampla aceasta.
Or, sistemul de încalzire centrala sau o simpla soba, indiferent de constructia
sa, aprovizioneaza pe timp de iarna locuinta noastra cu energie termica. Becul
electric sau o simpla lumânare revarsa pe masa noastra torenti de energie
luminoasa. Pâinea, carnea, legumele si alimentele în general contin energie
chimica, care în cele din urma ne da puterea de a actiona, de a trai si chiar de a
gândi.
Liftul ne duce la etajul unde se afla locuinta noastra, cheltuind energie
mecanica. Iar nu demult, savantii au descoperit posibilitatea folosirii în practica a
înca unui fel de energie- a energiei atomice.
Energia este una singura, iar ceea ce am enumerat sunt unele din diferitele ei
forme. Totodata energia poate trece dintr-o forma în alta. Energia este capacitatea
de a efectua lucru mecanic.

Rezervoare de energie
Energia nu poate fi obtinuta "din nimic". Omul o preia din rezervoarele pe care
natura, îndatoritoare, i le-a pregatit.
Zacamintele de carbune, de petrol, sisturile bituminoase, de exemplu, sunt
rezervoare de energie. Uraniul, cel mai pretios metal al zilelor noastre, de
asemenea este unul din cele mai bogate rezervoare de energie.
Deseori, în tehnica, în industrie trebuie create rezervoare artificiale de energie.
Noi cream rezervoare artificiale- acumulatoare de energie- pentru cele mai
variate scopuri, noi trecând energia dintr-un loc in altul.
 Energia solara
Energia solara este una din cele mai sigure surse de energie regenerabila
alaturi de cea geotermala, puterea valurilor si biomasa. Tehnicile de captare a
energiei solare permit transformarea acesteia in electricitate, incalzire si chiar
alimentarea avioanelor.
Principalele metode de captare a energie solare sunt folosirea celulelor
fotovoltaice sau incalzirea unui fluid si transformarea aburului in electricitate.

Taina Soarelui
Soarele încalzeste neuniform diferitele regiuni ale globului pamântesc. În
functie de anotimp si de orele zilei, suprafetele marilor, a oceanelor si a uscatului
se încalzesc în mod diferit, ceea ce provoaca vânturile. Ele iau nastere si în urma
faptului ca emisferele globului pamântesc sunt îndreptate catre Soare în mod
diferit: aceea unde este vara este mai calda, cealalta, unde este iarna, este mai
rece. Asadar, Soarele este sursa primara a celor mai multe dintre formele de
energie.
Numai caldura din interiorul Pamântului, pe care noi o folosim înca într-o
infirma masura, energia fluxului si a refluxului, despre care se poate spune
acelasi lucru, precum si energia nucleului atomic, pe care abia am început sa o
utilizam în ultimii ani, nu depind în ultima instanta de respiratia fierbinte a
razelor solare.
Adoratorii Soarelui, zeificandu-l, îl considerau "parintele a tot ce este viu
pe pamânt" deoarece daca Soarele n-ar exista, n-ar exista pe Pamant nici fauna si
nici flora. Ca o stânca rece, fara vreo urma de viata, globul nostru s-ar deplasa
prin spatiile negre ale Universului...
Diametrul Soarelui este de 1 390 000 km. Amintim ca distanta de la Pamânt la
Luna este de numai 394 000 km! Suprafata Soarelui are o temperatua de 6000 C.
Nici o substanta cunoscuta noua nu poate exista la aceasta temperatura, nu doar
în stare solida, dar si lichida. Energia emanata de Soare într-o secunda este de
400 sextilioane de kW. Pentru a debita aceeasi energie ar trebui arse 11 600
bilioane de tone de carbune pe secunda!
A spune ca energia vine pe Pamânt de la Soare, fireste nu este un raspuns
concret la întrebarile noastre. Într-adevar, aproape toate izvoarele de energie de
pe Pamânt isi datoresc existenta Soarelui. Pentru noi, pamântenii este foarte
important si vom vorbi despre aceasta detaliat. Însa de unde ia Soarele energia pe
care o raspandeste atat de generos? Daca ar fi alcatuit din cel mai superb carbune,
la o astfel de risipa, Soarele ar fi trebuit sa arda si sa se transforme în cenusa în
cel mult 3000-4000 de ani. Înca cu miliarde de ani în urma, el ar fi trebuit sa se
transforme într-un glob întunecat si rece. Savantii s-au ocupat înca de mult timp
de aceasta problema. S-au facut numeroase ipoteze care sa explice de ce radiatia
solara este inepuizabila.
Înca în anul 1849, cu mai mult de 100 de ani în urma, a fost lansata asa
numita teorie meteoritica a originii energiei Soarelui. Prin puternica sa putere de
atractie, aerul nostru central atrage o uriasa cantitate de meteoriti, acesti meteoriti
se ciocnesc de suprafata Soarelui si energia lor mecanica se transforma prompt în
energie termica.
Ulterior, a aparut teoria contractiei, conform careia Soarele se contracta neîncetat,
substanta din interiorul sau devine din ce în ce mai densa, ceea ce duce la
degajarea unei mari cantitati de energie. Calculele arata ca, daca lucrurile ar sta
asa, diametrul Soarelui ar trebui sa se micsoreze cu câte circa 30 de metri pe an,
pentru a compesa pierderile de pe urma energiei iradiate, deci, în decursul a 45 de
milioane de ani, Soarele, de la dimensiunile pe care le are astazi ar ajunge mic cât
un punct. Asadar nu în contractarea lui trebuie cautat izvorul inepuizabil al
radiatiei solare.
Descoperirea radioactivitatii a dus la parerea ca dezintegrarea radioactiva a
radiului ar fi sursa energiei solare, fapt ce ar însemna ca intensitatea radiatiei
Soarelui format din "radiu" ar scadea la jumatate cu trecerea fiecarei perioade de
1600 de ani, dar asa ceva nu se întampla.
Abia în ultimii ani, oamenii de stiinta au ajuns la întelegerea fenomenelor care au
loc în Soare.
Generatorul de energie solara se afla chiar în adâncurile Soarelui, unde, în
conditiile unor presiuni colosale si temperaturi de câteva milioane de grade, au
loc reactii termonucleare de sinteza- unirea atomilor de hidrogen în atomi de
heliu, în urma careia se degaja uriase cantitati de energie. Prin transformarea unui
singur gram de hidrogen în heliu se degaja o cantitate de energie egala cu aceea
care ar rezulta din arderea a 15 tone de benzina.
Pentru cât timp îi va ajunge Soarelui combustibilul sau nuclear?
Calculele arata ca mentinerea radiatiei solare la acelasi nivel necesita
transformarea în heliu a 500 de milioane de tone de hidrogen în fiecare secunda.
Înseamna ca izvorul primar al energiei solare este hidrogenul- un fel de
acumulator intermediar de energie.
De unde a luat însa aceasta energie?
Stiinta nu a dat înca raspuns la aceasta întrebare; ea a descoperit abia recent, în
ultimii ani, izvoarele radiatiei solare. Pasul urmator, descoperirea izvoarelor de
energie în nucleul hidrogenului si a altor elemente, nu a fost înca facut, însa pot fi
enuntate câteva consideratii de principiu. În primul rând, putem fi ferm convinsi
ca si transformarile anterioare ale energiei au un caracter material si pot fi
cunoscute. Cândva, ele nu vor mai fi un mister.
Razele solare
Razele emise de suprafata incandescenta a Soarelui, învingând abisul negru al
spatiului cosmic, au ajuns la planeta noastra. O adevarata lavina de energie
radianta se revarsa asupra globului pamântesc! 1,7 * 10 kW! (170 000 miliarde
kW!). Puterea tuturor centralelor electrice ale globului pamântesc nu se pot
compara nici pe departe cu ea.
Ce se întampla cu acest ocean de energie? Cea mai mare parte din aceasta energie
este retinuta de atmosfera, o mare parte a razelor solare fiind oprite de catre
atmosfera. S-a stabilit ca atunci când Soarele se afla la 60 de grade deasupra
orizontului, pe suprafata Pamântului ajunge doar 70% din radiatia solara, iar la o
înclinare de 5 grade, doar 20%! De aceea dimineata în zori si seara târziu, când
Soarele se afla la orizont, razele sale sunt mult mai putin calde decât atunci când
el se afla deasupra capului nostru. E de la sine înteles: în primul caz, razele, care
strabat atmosfera oblic, trebuie sa treaca printr-o patura mult mai groasa decât în
al doilea caz.
Din energia solara, numai 40% ajunge la suprafata Pamântului, 60% fiind
absorbita de atmosfera iar numai 2,5% se transforma în energia vântului iar
numai 0,04% din energie se transforma în energie hidraulica, obtinuta în urma
evaporarii apelor. Ceva mai putin de 15% din întregul torent de energie revine
continentelor si insulelor, energie din care 1-2% este "consumata" de catre plante.
Pentru prepararea apei calde prin intermediul energiei solare la gospodariile
individuale, case de vacanta, etc. se recomanda, datorita simplitatii ei, o instalatie
care utilizeaza un panou solar (colector solar) cu randament energetic ridicat.
Energia solara este gratuita este si poate aduce independenta fata de combustibilii
conventionali si va poate crea economii in cheltuielile dumneavoastra pentru apa
calda si caldura. Datorita cercetarilor si tehnologiilor aparute in ultimii 10 ani,
randamentul panourilor solare sau al bateriilor de colectori a crescut, facand ca
amortizarea acestor sisteme complexe de incalzire solare sa se reduca la 3 - 4,5
ani din cei 30 de functionare la parametri tehnici maximi.
Panourile solare folosesc celulele fotovoltaice pentru a transforma direct
energia din razele soarelui in electricitate. Industria panourilor soare este una din
cele mai dinamice din domeniul energiei, crescand productia cu peste 50% in
fiecare an.
In 2007 prin intermediul panourilor solare s-au produs peste 12.000 de
megawati de energie, 90% din aceasta fiind transmisa direct in liniile de
distributie a curentului, restul fiind folosita pentru alimentarea locuintelor izolate.
Subventiile guvernamentale sunt cele care impulsioneaza industria panourilor
solare, energia electrica obtinuta pe aceasta cale fiind mai scumpa decat cea
obtinuta din combustibilii fosili.
De exemplu, pentru un hotel pe litoral, prin economia de pacura utilizata la
încalzirea apei menajere, amortizarea s-ar putea realiza într-un singur sezon
estival, ca de altfel si în cazul utilizatorilor de butan-gaz.Romania se gaseste într-
o zona geografica cu o acoperire solara foarte buna. Soarele ofera pamantului
romanesc o cantitate de energie cuprinsa între 900-1200kW/mp/an.
 Instalatie pt incalzirea apei unei piscine

Energia apelor sau hidroenergia, energia mareelor si a valurilor

Miscarea continua a suprafetei marilor si oceanelor constituie o forma de
energie regenerabila care in ultimii ani incepe sa fie captata de diverse
dispozitive. Energia valurilor consta din miscarea de suprafata a valurilor si din
fluctuatiile de presiune de sub suprafata apei.
Dispozitivele pentru captarea energiei valurilor se instaleaza linga mal, in
departare sau in larg. Pe linga avantajele evidente captarea energiei valurilor are
si unele dezavantaje precum impactul vizual si fizic asupra habitatului marin,
scurgerile toxice ale lichidelor folosite in constructia dispozitivelor de captare si
conflictul cu navele comerciale.
Dintr-un mic smârc, dintr-un pârâias ce se scurge din balta în fundul careia
se afla izvoare reci, dintr-un ghetar ce se târaste de-a lungul unui defileu...asa iau
nastere râurile.
Varsându-se unul în altul, ele devin treptat tot mai largi, tot mai bogate în apa, se
scurg spre mari si oceane. În iuresul sariturilor din poâvrnis in povârnis al apelor
de munte, ca si în curgerea lina a râurilor de stepa este ascunsa o mare cantitate
de energie. Rezervele ei, socotind energia marilor cursuri de apa din Uniunea
Sovietica, ajung la 300 milioane de kilowati, aceste cursuri de apa pot "produce"
pe an peste 2000 miliarde de kilowati pe ora de energie electrica.
Omul a învatat înca de mult sa foloseasca în scopurile sale energia râurilor.
Peretii de stânca abrupti au închis un golf îngust de ocean. Jos se lovesc de
stânci valurile neînduplecate, verzi si reci...Sunt mareele. De doua ori în decursul
a 24 de ore, apele fluxului, ce se deplaseaza în sens contrar rotirii Pamântului,
patrund în acest golf, se amplifica de câteva ori si ridica nivelul apei la înaltimea
de 10 metri. De doua ori în decurs de 24 de ore valurile refluxului lor se retrag,
lasând pe stânci încalceala verzuie a plantelor acvatice.
Nu peste tot mareele ating aceste înaltimi, dar puterea lor totala este colosala.
Dupa unele calcule, pe întreg globul ea s-ar ridica la 8000 de miliarde de
kilowati, ceea ce depaseste de 100 000 de ori capacitatea tuturor centralelor
hidroenergetice în functiune pe întregul glob pamântesc. În directia folosirii
acestui gigantic izvor nesecat de energie, omenirea face abia primii pasi.
Iar valurile, neobosite, lovesc tarmul marii. Vin, se izbesc pieptis de stânci si
se retrag maturând scoicile. Ora de ora, zi de zi, secol dupa secol, când talazuri
amenintatoare, gigantice, când valurele dantelate, usoare, mici si jucause...Câta
energie risipesc ele în acest dans nesfârsit al lor!
Energia fluxului si refluxului este una dintre putinele forme ale energiei care
nu se datoresc caldurii razelor solare. Ridicarea valului este provocata de forta de
atractie a Lunii si a Soarelui. În fiecare punct al oceanului, aceasta forta este de 6
milioane de ori mai mica decat forta gravitatiei, dar însumata pe întreaga lui
suprafata, ea atinge o marime colosala. Dintr-o valoare teoretica calculata a
mareei de 0,77 metri, 0,53 metri se datoreaza influentei Lunii si 0,24 metri
influentei Soarelui. Energia mareelor este un izvor de energie ce se reînoieste
mereu.
Opt mii de miliarde kW este puterea fluxului pe globul pamântesc.

Biomasa
Biomasa reprezinta componentul vegetal al naturii. Ca forma de pastrare a
energiei Soarelui în forma chimica, biomasa este unul din cele mai populare si
universale resurse de pe Pamânt. Ea asigura nu doar hrana, ci si energie,
materiale de constructie, hârtie, tesaturi, medicamente si substante chimice.

Biomasa este utilizata în scopuri energetice din momentul descoperirii de catre

om a focului. Astazi combustibilul din biomasa poate fi utilizat în diferite scopuri
- de la încalzirea încaperilor pâna producerea energiei electrice si combustibililor
pentru automobile.

Biomasa este partea biodegradabila a produselor, deseurilor si reziduurilor din

agricultura, silvicultura, industrie, deseuri urbane.
     Lista surselor de biomasa include::

 lemn si deseuri de lemn (coji, rumegus, aschii, surcele, etc);

 plantatii energetice: salcie, plop, rapita, floarea soarelui, grau, porumb
 deseuri agricole: resturi de la recoltare - coceni, paioase, vita de vie
 deseuri de la ferme de animale (excremente)
 deseuri de apa (namol si biogaz obtinut din centralele de purificare a apei
 deseuri industriale
 deseuri urbane

     Forme de valorificare energetica a biomasei:

 arderea directa cu producere de energie termica

 fermentarea cu producere de biogaz
 fermentarea cu producere de bioetanol care in amestec cu benzina poate fi
utilizat la functionarea motoarelor
 transformarea chimica a biomasei de tip ulei vedetal cu producere de
biodiesel utilizat pentru motoare diesel
      Calculatoarele de buzunar pot dispune de alimentare dublă de la baterie şi
celulă solară sau alimentare simplă doar de la celule solare, caz în care pentru
funcţionare este nevoie de o iluminare relativ puternică

      Prelucrari ale biomasei - biocombustibili solizi

      Brichetele de lemn sunt produse din fragmente de deseuri de cherestea, cum
sunt rumegusul, surcelele sau bucatile mici de lemn care sunt comprimate sub
presiune ridicata. Datorita continutului scazut de umiditate, valoarea energetica a
brichetei este mai ridicata decat cea a lemnului.
      Peletii sunt prelucrati din deseuri de cherestea produse de joagare si companii
de prelucrare a cherestelei, precum si din deseuri forestiere. Cele mai utilizate
deseuri pentru producerea de pelete sunt rumegusul si surcelele de lemn. Din
punct de vedere tehnic este posibil sa se obtina peleti si din coji sau scoarta de
copac, bucati de lemn, paie si culturi energetice.

Date generale:
-  Masa totala (inclusiv umid.) - peste 2000 mlrd tone
-  Masa totala a plantelor terestre - 1800 mlrd tone
-  Masa totala a padurilor - 1600 mlrd tone
-  Cantitatea energiei acumulate în biomasa terestra - 25.000*10 18 J
-  Cresterea anuala a biomasei - 400.000 mil tone
-  Viteza acumularii energiei de catre biomasa terestra - 3000*10 18 J pe an
   (95TWt)
-  Consumul total anual a tuturor tipurilor de energie - 400*10 18 J pe an
   (22TWt)
-  Utilizarea energiei biomasei -  55*10 18 J pe an (1,7TWt).
 Biodiesel-ul

Biodiesel-ul este un combustibil asemanator cu diesel-ul, dar care nu este

derivat din petrol ci din uleiuri vegetale si grasimi animale. Motoarele actuale
diesel pot folosi combustibili biodiesel fara a fi necesare modificari
structurale.Biodiesel-ul este un combustibil mai eficient din punct de vedere al
emisiilor de CO2 decat diesel-ul pe baza de petrol si nu se limiteaza la
automobile, fiind utilizat si de trenuri si avioane.

Bioetanol-ul
Bioetanol-ul este un combustibil ecologic, formula chimica fiind aceeasi cu cea a
alcoolului etil gasit in bauturile spirtoase.
Bioetanol-ul este folosit ca o alternativa la benzina, in amestecuri de proportii
diferite cu aceasta sau in stare pura (E100).
Planurile viitoare prevad cresterea ponderii bioetanol-ului, in vederea reducerii
emisiilor de gaze ce creeaza efectul de sera. Pentru atingerea unei eficiente cat
mai ridicate, o masina trebuie dotata cu un motor exclusiv proiectat pentru a
functiona cu bioetanol.

Biogaz-ul
Biogaz-ul este gaz produs prin descompunerea materiei organice (reziduri
animale si vegetale, deseuri menajere etc) in absenta oxigenului. Componentele
principale ale biogaz-ului sunt metanul si dioxidul de carbon.
Metanul din biogaz perminte utilizarea acestuia pe post de combustibil, fiind una
din sursele de energie regenerabile. In tarile dezvoltate, in centrele de procesare a
deseurilor biogaz-ul este transformat in electricita.
CHELTUIELI CU INCALZIREA UNEI SUPRAFETE DE 100 mp PE O PERIOADA DE UN AN , IN
FUNCTIE DE COMBUSTIBILII UTILIZA
 TI

VOLUMUL OCUPAT DE COMBUSTIBIL PENTRU INCALZIREA UNEI LOCUINTE CU SUPRAFATA

DE 100 mp, PE DURATA UNUI AN

Energia valurilor "vesnic miscatoare"

Miscarea continua a suprafetei marilor si oceanelor constituie o forma de
energie regenerabila care in ultimii ani incepe sa fie captata de diverse
dispozitive. Energia valurilor consta din miscarea de suprafata a valurilor si din
fluctuatiile de presiune de sub suprafata apei.
Dispozitivele pentru captarea energiei valurilor se instaleaza linga mal, in
departare sau in larg. Pe linga avantajele evidente captarea energiei valurilor are
si unele dezavantaje precum impactul vizual si fizic asupra habitatului marin,
scurgerile toxice ale lichidelor folosite in constructia dispozitivelor de captare si
conflictul cu navele comerciale.
Energia ce poate fi captata prin exploatarea energiei potentiale rezultate din
deplasarea pe verticala a masei de apa la diferite niveluri sau a energiei cinetice
datorate curentilor de maree. Energia mareelor rezulta din fortele gravitationale
ale Soarelui si Lunii, precum si ca urmare a rotatiei terestre.
Apele Oceanului Planetar deţin un imens potenţial energetic care poate fi
valorificat pentru producerea de energie electrică. Principalele surse de energie
luate în considerare, cel puţin la nivelul tehnicii actuale, se referă la: maree,
curenţi, valuri, diferenţele de temperatură ale structurilor de apă marină şi
hidrogenul.
Mareele se produc cu regularitate în anumite zone de litoral de pe glob, cu
amplitudini care pot ajunge uneori la 14 -18 m, determinând oscilaţii lente de
nivel ale apelor marine. Principiul de utilizare u energiei mareelor în centrale
mareomolrice, de altfel singura sursă folosită în prezent din cele enumerate mai
sus, constă în amenajarea unor bazine îndiguite care să facă posibilă captarea
energiei apei, declanşată de aceste oscilaţii, atât la umplere (la flux), cat si la
golire (la reflux).
Pentru o valorificare eficientă a energiei mareelor sunt necesare şi anumite
condiţii naturale; în primul rând, amplitudinea mareelor să fie de cel puţin 8 m,
iar, în al doilea rând, să existe un bazin natural (de regulă un estuar), care să
comunice cu oceanul printr-o deschidere foarte îngustă. Aceste condiţii naturale
apar numai în 20 de zone ale globului (ca, de exemplu: ţărmurile atlantice ale
Franţei, Marii Britanii, SUA, Canadei, în Nordul Australiei, în estul Chinei.).
Cantitatea de energie disponibilă la această sursă, dacă ar putea fi
valorificată integral în centrele electrice mareomotrice, ar produce de circa
100.000 de ori mai multă energie electrică decât toate hidrocentralele aflate în
funcţiune în prezent pe glob. Alte calcule apreciază că energia furnizată anual de
maree ar putea echivala cu cea obţinută prin arderea a peste 70 mii tone de 
cărbune.
Centralele mareomotrice produc kwh la un preţ de cost de două ori  mai mare
decât cel obţinut în hidrocentrale. Astfel  de centrale mareomotrice se afla în
funcţiune în Franţa (în estuarul Rance, format de râul cu acelaşi nume la vărsarea
în Golful Saint Malo; capacitatea sa este de 240 MW şi a fost construită în
perioada 1961-1966; proiectul "Chausey" prevede o construcţie asemănătoare în
Golful Le Mont St.Michel), în Rusia (în estuarul Kislaya, format de râurile
Tuloma şi Kola Ia Marea Barenţ, de 400 MW; un alt proiect vizează ţărmurile
Mării Albe); alte proiecte prevăd noi amenajări pe ţărmul S-E al Marii Britanii pe
ţărmul Golfului Fundy, unde SUA şi Canada intenţionează o construcţie de mari
proporţii ş.a.
Curenţii marini sunt purtătorii unor energii cinetice deosebit de mari. Astfel,
s-a calculat că un curent oceanic cu o lăţime de circa 100 m, 10 m adâncime şi o
viteză de l m/s, pe timp de un an ar putea oferi o energie cinetică de circa 2 mii.
kwh.
Energia curenţilor oceanici este utilizată într-o uzină de 80 MW din Florida
(SUA), la Miami, prin folosirea curentului Floridei.
Energia valurilor este într-adevar fara limita. Este un izvor nesecat, cum
nesecat este si oceanul. În marile cu apa mica, închise în toate partile de uscat,
cum este, de pilda Marea Baltica, valurile rareori depasesc înaltimea de patru,
cinci metri, pe când în largul oceanului, în special în emisfera sudica, unde cercul
de apa cuprinde tot globul si valurile se pot dezlantui în voia lor, iar vânturile de
apus sufla în permanenta fara a-si schimba directia, se întâlnesc destul de des
valuri înalte de 12-18 metri.
Energia colosala a valurilor se manifesta în izbitura lor iar ea este foarte mare.
Totusi, în mod practic, aceasta energie nu se foloseste aproape deloc. Doua
lucruri împiedica folosirea energiei valurilor. În primul rând faptul ca acest izvor
de energie este foarte inegal, energia valurilor este utilizata doar în cazul în care
valurile sunt înalte si constante în timp; si al doilea motiv si cel mai important
este faptul ca tehnica contemporana nu cunoaste instalatii cu ajutorul carora am
putea destul de usor, destul de complet si economic sa transformam energia
valurilor în curent electric.

Ce fel de centrale hidroelectrice exista?

Pe globul pamântesc nu exista doua centrale electrice care sa semene una cu

cealalta, asa cum pe Pamânt nu exista doua râuri care sa fie la fel, deci fiecare
hidrocentrala se construieste tinandu-se seama de conditiile concrete ale râului
respectiv.
Exista totusi un sir de caracteristici care fac sa raportam centralele
hidroelectrice la o anumita grupa. Ele pot fi deosebite dupa putere: hidrocentrala
de mare putere- peste 50 000 kW, de putere mijlocie- 5000- 50 000 kW, de
putere mica- pana la 5000 kW. Ele se pot împarti si dupa caderea de apa: cu
cadere mica- sub 25 de metri, cu cadere mijlocie- 25-75 de metri, cu cadere mare-
peste 75 de metri, etc. Trebuie remarcat ca toate aceste împartiri si limite au un
caracter foarte general. De asemenea, centralele hidroenergetice pot fi de baraj
sau cu derivatie.

Soarele în calitate de pompa

71% din întreaga suprafata a globului pamântesc este acoperita de oglinda

albastra si miscatoare a oceanului mondial si numai 29% este ocupata de uscat. În
fiecare an, caldura razelor solare evapora de la suprafata oceanelor 449 000 km
de apa sau aproximativ 6 Mari Caspice. 99 000 km de apa din aceasta cantitate
cade la suprafata uscatului, iar 62 000 km se evapora de pe suprafetele
mlastinilor, râurilor, lacurilor, frunzelor de plante si pur si simplu de pe suprafata
solului. Numai 37 000 km de apa se scurg prin albiile râurilor înapoi în oceane.
Puterea energetica totala a tuturor râurilor de pe globul pamântesc este
estimata la 500 milioane kW. De cele mai mari rezerve de energie hidraulica
dispune Africa (204 milioane kW), urmata de Asia cu 110 milioane kW, Europa
si America de Sud cu câte 55 milioane kW si, în sfârsit Australia cu 18 milkW.

Energia vântului sau energia eoliana

Energia eoliana este una din formele de energie regenerabila folosita din
timpuri stravechi, in morile de vant pentru macinat graul. De mai multi ani
turbinele eoliene sunt folosite in zonele cu vanturi constante tot timpul anului
pentru a produce electricitate, la nivel mondial furnizand circa 1% din totalul de
electricitate produsa.
Cea mai mare problema care impiedica energia eoliana sa fie folosita drept
sursa continua de electricitate este inconsistenta puterii vanturilor.
Impropriu denumite, centralele eoliene sunt de fapt ferme formate din mai multe
turbine eoliene, conectate impreuna la reteaua de distributie a curentului. In
componenta unei centrale eoliene nu intra doar turbinele eoliene ci si redresoarele
de curent, transformatoarele si corectoare ale factorului de putere.
Amplasarea centralelor eoliene trebuie sa tina cont de valoarea vantului in
regiune, pretul terenului, impactul vizual si asupra structurilor din vecinatate si
apropierea de reteaua de distribuie a curentului.
Turbinele eoliene au doua destinatii majore: includerea intr-o centrala eoliana sau
furnizarea de energie locuintelor izolate. In cazul din urma turbinele eoliene sunt
folosite impreuna cu panourile solare si baterii pentru a furniza constant
electricitate in zilele inorate sau senine fara vant.
La eficienta unei turbine contribuie dimensiunea palelor si tipul convertorului din
miscare axiala in electricitate.
Vântul este unul din cele mai puternice stihii ale naturii. Rasfoind filele de
piatra ale straturilor scoartei pamântesti, geologii dau deseori de inscriptiile
facute de mâna lui puternica- mari astupate, culmi muntoase macinate, etc.
Puterea vântului depinde foarte mult de viteza sa. La o viteza de 4-5 metri pe
secunda noi simtim doar o adiere. În zilele toride de vara ea aduce o racoare
învioratoare, face sa fosneasca frunzele, leagana ramurile copacilor. Un vânt de
9-10 metri pe secunda exercita pe suprafata peretelui ce i se opune o presiune de
aproximativ 7 kg pe fiecare metru patrat. Un vânt ce sufla cu 20 metri pe secunda
este o adevarata furtuna. Presiunea acesteia ajunge la 30 kg pe fiecare metru
patrat. Ea rupe ramurile copacilor, scoate olanele de pe acoperisuri si caramizile
cosurilor de pe case. Exista vânturi care ating viteze si mai mari, de peste 30
metri pe secunda. Acestea sunt uraganele. Ele scot copacii din radacini, distrug
casele, fac sa deraieze trenurile de pe sine. Forta presiunii lor poate depasi 200-
250 kg pe metru patrat. O cladire cu patru etaje, înalta de 20 de metri si lata de 40
metri trebuie sa înfrunte în timpul uraganului o presiune de 150 tone!
Din fericire, asemenea uragane distrugatoare sunt destul de rare însa
amintirea lor se pastreaza timp de decenii. Astfel se cunosc si pâna în zilele
noastre urmarile uraganului din 1703, care a dezradacinat pe teritoriul Angliei si
Frantei circa 250 000 de copaci seculari si a distrus, lovindu-le de tarm, 400 de
corabii; se stie, de asemenea, ca taifunul care a bântuit în iunie 1949 in Japonia,
distrugând 1300 de vase pescaresti si de vapoare.
Pentru ca vantul este o sursa de energie curata si interminabila, turbinele
de vant sunt instalate in tarile dezvoltate si acolo unde intensitatea vantului
permite puterii eoliane sa poata fi exploatata, pentru a suplini sursele traditionale
de energie electrica, precum caldura degajata de arderea carbunilor.
Imbunatatirile aduse rotoarelor si elicelor, combinate cu o crestere a numarului de
turbine instalate, a dus la o marire a puterii energiei eoliene cu circa 150% din
1990. In 1997, de exemplu, piata mondiala a energiei eoliene manipula in jur de 3
miliarde de dolari. Energia eoliana e o sursa de putere electrica
promitatoare in viitor datorita ecologitatii si infinitatii sale. Totusi, pentru ca
viteza vantului variaza in timpul zilei, sezonului sau anilor energia generata de
vant e o resursa intermitenta. In zonele de pe glob cu actiune puternica a vantului
turbinele actioneaza in jur de 60% din timpul anului. Chiar si asa vantul poate fi
insuficient pentru ca turbinele sa functioneze la capacitate maxima. Cu toate
acestea tehnologia a reusit sa-si adapteze creatiile imbunatatindu-le si producand
si alte ce folosesc acest tip de energie. Compunerea sistemului: 1. Pale - Forma si
conceptia lor este esentiala pentru a asigura forta de rotatie necesara. Acest
design este propriu fiecarui tip de generator electric. 2. Nacela - Contine
generatorul electric asigurand si o protectie mecanica 3. Pilon - Asigura strucura
de sustinere si rezistenta a ansamblului superior. 4. Fundatie - Asigura rezistenta
mecanica a generatorului eolian. Cum functioneaza o turbina eoliana ? Sistemul
se bazeaza pe un principiu simplu. Vantul pune in miscare palele care la
randul lor actioneaza generatorul electric. Sistemul mecanic are in componenta
si un multiplicator de viteza care actioneza direct axul central al generatorului
electric. Curentul electric obtinut este, fie transmis spre imagazinare in baterii si
folosit apoi cu ajutorul unui invertor DC-AC in cazul turbinelor de mica
capacitate , fie livrat direct retelei de curent alternativ ( AC) spre distribuitori.
Energia eoliana. Conform analistului Axel Eunhoff de la Banca de Investitii Bear
Stearns International, in Europa energia provenita din centrale eoliene va ajunge
la 65.000 MW, iar sumele necesare investitiilor vor fi 60-70 mld. euro. In
urmatorii 8 ani va fi instalata o putere de 110.000 MW in centralele eoliene. Daca
acestea s-au dezvoltat pe zonele de coasta, in prezent tendinta este de a construi
unitati in interior pentru a furniza energie pentru mii de gospodarii, ferme, mici
intreprinderi. Cea mai dezvoltata zona eoliana in Germania este Westfalia -
regiunea Sintfeld, unde sunt montate 65 de instalatii cu o capacitate de 180
milioane kWh pe an (adica suficient pentru 50.000 gospodarii). Cel mai mare
producator mondial de turbine eoliene este firma Flender GmbH, care livreaza
40% din toate centralele eoliene instalate in lume (Europa, SUA si China). O
intreaga industrie s-a dezvoltat pentru fabricarea componentelor, pentru servicii
de montaj, intretinere, exploatare. Centralele eoliene actuale au puteri
standardizate, incepand de la 100 kW la 5 MW/unitate. Unde este posibil,
unitatile sunt cuplate in baterii pentru a obtine puteri mai mari. Industria
romaneasca ar putea sa se implice intr-o piata de 60-70 mld.euro (estimata pe 8
ani), putand produce o serie de componente cum ar fi: motoare si generatoare
electrice, componente mecanice - arbori grei, stalpi de sustinere, carcase,
reductoare, confectii metalice, pe baza de avantaje comparative si competitive.
Folosirea energiei vântului a început din cea mai adânca antichitate. Pentru
aceasta s-au folosit doua instalatii: aripa vintrelei si apa morii de vânt. Dar cu cât
ne apropiem de timpurile noastre, cu cât se reduce mai mult partea ce revine
energiei eoliene (energia vântului) în totalul balantei energetice a omenirii. Este
si firesc: vintreaua aproape primitiva si roata morii de vânt nu pot sa se ia la
întrecere cu motoarele de tip modern. Totusi energia "carbunelui albastru" cum
este numit în mod obisnuit vântul, este colosala. Conform calculelor
academicianului P. P. Lazarev, vântul poate sa dea de trei ori mai multa energie
decât obtine omenirea din carbunele ars azi în toata lumea. Astfel, la o viteza de 7
metri pe secunda se pot obtine de pe fiecare kilometru de suprafata 2,2 milioane
kWh pe an. Iar la 10 metri pe secunda pâna la 5 milioane kWh. Sporirea vitezei
vântului de doua ori mareste puterea pe aripile instalatiei eoliene de 8 ori, iar
cresterea vitezei vântului de 3 ori sporeste puterea instalatiei de 27 de ori.
Vântul este un izvor de energie nesigur. Forta lui se schimba aproape în
permanenta. Iata-l apucând cu furie ramurile copacilor, îndoindu-le pe toate într-o
directie...alteori trec saptamani la rând si nici o adiere.
Pentru ca puterea vântului sa poata fi utilizata în obtinerea de energie, vânturile
trebuie sa fie constante, sa sufle mereu cu aproximativ aceeasi putere.
O tara în care vânturile sunt constante este Olanda, o tara bine cunoscuta
pentru morile sale de vânt. Exista acolo multe mii de mori de vânt. Ele isi misca
încet aripile, actionand în majoritatea cazurilor pompe pentru evacuarea apei, apa
folosita în consumul oamenilor si adapatul vitelor. Cea mai larga folosire, energia
vântului o poate gasi la irigarea câmpurilor, alimentarea cu apa a tinerelor
plantatii de paduri, etc.
Energia electrica produsa de o centrala eoliana ar urma sa fie dirijata în
instalatii speciale pentru descompunerea apei în oxigen si hidrogen. Oxigenul
urmeaza sa fie folosit în economia nationala a tarii, iar hidrogenul sa fie pastrat în
rezervoarele de gaz ale centralei eoliene astfel încat în perioadele lipsite de vânt,
un motor de combustie interna sa functioneze folosind hidrogenul drept
carburant.
 Cantitati inepuizabile de energie se afla în oceanul aerian învolburat. Din
aceasta gigantica cantitate noi putem sa folosim doar niste farâme abia sesizabile.
În orice caz, capacitatile tuturor tipurilor de instalatie de forta eoliana sunt
incomparabil de mici fata de puterea totala a vântului. Ele sunt extrem de mici si
în comparatie cu puterile centralelor electrice termice sau hidraulice.

Energia geotermala
Energia geotermalareprezinta caldura continuta in fluidele si rocile subterane.
Este nepoluanta, regenerabila si poate fi folosita in scopuri diverse: incalzirea
locuintelor, industrial sau pentru producerea de electricitate.

Utilizarea directa:rezervoarele geotermale, care se gasesc la cativa kilometri in

adancul scoartei terestre, pot fi folosite pentru incalzire directa, aplicatii ce poarta
numele de utilizare directa a energiei geotermale. Oamenii au folosit izvoarele
calde inca de acum cateva mii de ani, pentru furnizarea apei de imbaiere sau gatit.
Astazi, apa izvoarelor este captata si utilizata in statiunile balneare.
In sistemele moderne, se construiesc fantani in rezervoarele geotermale si se
obtine un flux continuu de apa fierbinte. Apa este adusa la suprafata printr-un
sistem mecanic, iar un alt ansamblu o reintroduce in put dupa racire, sau o
evacueaza la suprafata.
Aplicatiile caldurii geotermale sunt foarte variate. Ele includ incalzirea
locuintelor (individual sau chiar a unor intregi orase), cresterea plantelor in sere,
uscarea recoltelor, incalzirea apei in crescatorii de pesti, precum si in unele
procese industriale, cum este pasteurizarea laptelui.
Pompe termice
Primii trei metri ai scoartei terestre au o temperatura constanta de 10°-16°C.
Precum intr-o pestera, temperatura aceasta e putin mai ridicata decat a aerului din
timpul iernii si mai scazuta decat a aerului vara. Pompele geotermale se folosesc
de aceasta proprietate pentru a incalzi si raci cladirile.
Pompele termice geotermale sunt compuse din trei parti: unitatea de schimb de
caldura cu solul, pompa termica propriu-zisa si sistemul de alimentare cu aer.
Unitatea de schimb este un ansamblu de tevi aranjate in spirala, ingropat in partea
superioara a scoartei terestre in apropierea cladirilor. Un fluid - de regula apa sau
o solutie de apa si antigel - circula prin tevi si absoarbe sau cedeaza caldura
solului.
Iarna, pompa transmite caldura acumulata de fluid in cadrul sistemului de
alimentare cu aer. Vara, procesul este inversat, iar caldura eliminata din interiorul
cladirii poate fi folosita la incalzirea apei, constituind o sursa gratuita de apa
calda.
Asemenea utilaje folosesc mult mai putina energie comparativ cu sistemele
clasice de incalzire si sunt mult mai eficiente pentru racirea locuintelor. Pe langa
faptul ca economisesc energie si bani, ele reduc poluarea. 

Generarea de electricitate
Energia geotermala are un potential urias pentru producerea de electricitate.
Aproape 8000 MW sunt produsi de-a lungul mapamondului. Tenhologia de azi
utilizeaza resursele hidrotermale, dar, in viitor, poate vom putea folosi caldura
continuta in adancul scoartei terestre in roci uscate, sau chiar cea din magma.
In ziua de azi exista doua tipuri de uzine electrice geotermale: binare si pe baza
de aburi.
Uzinele pe baza de aburi folosesc apa la temperaturi foarte mari - mai mult de
182 °C. Aburul e obtinut dintr-o sursa directa sau prin depresurizarea si
vaporizarea apei fierbinti. Vaporii pun in functiune turbinele si genereaza
electricitate. Nu exista emisii toxice semnificative, iar urmele de dioxid de
carbon, dioxid de azot si sulf care apar sunt de 50 de ori mai mici decat in uzinele
ce utilizeaza combustibili fosili. Energia produsa astfel costa aproximativ 4-6
centi/KWh.
Uzinele binare utilizeaza apa la temperaturi mai mici, intre 107 si 182 °C. Apa
fierbinte isi cedeaza energia termica unui fluid secundar, cu punct de fierbere
scazut - cel mai adesea se utilizeaza hidrocarburi inferioare precum izobutanul
sau izopentanul -, cu ajutorul unui sistem de schimb al caldurii. Fluidul secundar
se evapora si pune in miscare turbinele, iar apoi e condensat si readus intr-un
rezervor. Deoarece uzinele binare se bazeaza pe un ciclu intern, nu exista nici un
fel de emisii. Electricitatea produsa astfel costa de la 5 pana la 8 centi per KWh.
Ele sunt mai des intalnite decat cele pe baza de aburi.
Desi uzinele geotermale se aseamana destul de mult cu uzinele traditionale, ele
prezinta si dificultati speciale: gaze si minerale necondensabile in fluidul utilizat,
utilizarea de hidrocarburi, absenta apei de racire utilizata in condensare.
Ce putem face in Europa
Se poate estima ca pana in anul 2030-2050, noile tehnologii din domeniul
energiei geotermale vor permite o productie semnificativa de electricitate in
multe tari care nu sunt considerate azi ca avand resurse geotermale importante.
Aeroport ce foloseste energie geotermala
Potentialul geotermal al Terrei: de 4000 de ori necesarul energetic global

Centralele geotermale,avantaje si dezavantaje

Printre dezavantajele centralelor geotermale se numara cresterea instabilitatii
solului din zona, putand fi cauzate chiar si cutremure de intensitate redusa. In
plus, zonele cu activitate geotermala se racesc dupa cateva decenii de utilizare,
deci nu se poate vorbi de o sursa infinita de energie, dar cu siguranta avem de-a
face cu surse regenerabile. O explicatie pentru racirea zonelor cu activitate
geotermala ar fi si faptul ca centrala geotermala instalata este prea mare pentru
capacitatea de incalzire a zonei respective.
Printre avantajele centralelor geotermale se numara faptul ca energia rezultata
este curata pentru mediul inconjurator si regenerabila. In plus centralele
geotermale nu sunt afectare de conditiile meteorologice si ciclul noapte/zi.
Energia geotermala este si mai ieftina de obicei decat cea rezultata din
combustibilii fosili.Ca scurt istoric, energia geotermala si izvoarele cu apa calda
au fost folosite in secolele trecute pentru spalat si incalzit locuinte, in 1904 fiind
inregistrata prima utilizare in vederea producerii electricitatii (un generator care
alimenta 4 becuri).

Energia atomica

În timpul fisiunii nucleului atomic se degaja energie. De aceasta energie nucleara

sunt legate mari sperante si mari temeri ale omenirii, soarta popoarelor globului
pamântesc depinde în mare masura de directia în care va fi orientata puternica sa
forta: spre opere creatoare si viata sau spre scopuri distrugatoare si moarte.
Una din principalele caracteristici ale unui combustibil este cantitatea de energie
pe care acesta o elibereaza în timpul arderii. În aceasta privinta combustibilul
atomic nu are egal.
Un kilogram de uraniu elibereaza 29 900 000 kWh energie iar un kilogram de
hidrogen, chiar 177 500 000 kWh. Energia continuta într-un kg de benzina ajunge
pentru a actiona un autoturism timp de 10 minute, iar energia reactiilor nucleare
într-un kilogram de hidrogen este suficienta pentru a ridica un munte în greutate
de 1 miliard tone la înaltimea de 65 metri. O centrala electrica termica cu o
capacitate de 600 000 kW consuma în 24 de ore cinci trenuri de carbune. O
centrala electrica de aceeasi putere care functioneaza cu combustibil atomic,
consuma într-un an aproximativ o tona de uraniu. Aceste valori sunt pur si simplu
incomparabile între ele.
De ce atunci, nu s-au construit pâna acum, peste tot, numai centrale electrice
atomice? De ce ne mai batem capul cu extractia carbunelui si a titeiului
(petroliului), de ce construim hidrocentrale electrice greoaie si scumpe? Poate
fiindca combustibilul atomic, în special uraniul si thoriul, ar fi elemente foarte
rare?
Nu, uraniul nu este un element rar, în proportie de 0,0005% scoarta pamântului se
compune din uraniu. În cantitate o data si jumatate mai mare decât uraniul se
gaseste în scoarta pamânteasca un alt metal capabil sa serveasca drept
combustibil nuclear- thoriul (in proportie de 0,0008%).
Metalurgia uraniului si thoriului este extrem de complicata. Minereul de uraniu
trebuie farâmitat, înnobilat, dizolvat consecutiv în diferiti reactivi chimici, cu
mare grija datorita nocivitatii sale, si, numai dupa aceea se efectueaza procesul
metalurgic propriu-zis, separarea uraniului metalic sau obtinerea combinatiei sale
gazoase- hexaflorura de uraniu. Uraniul metalic are doi izotopi principali- uraniu
238 si uraniu 235, dintre care drept combustibil nuclear se foloseste uraniu 235.
Cei doi izotopi ai uraniului, ca în general toti izotopii, sunt din punct de vedere
chimic niste gemeni inseparabili. Atomul unui izotop de uraniu si atomul celuilalt
izotop se deosebesc numai prin masa lor, si aceasta diferenta abia-abia depaseste
1%. Totusi, singurul lucru de care ne putem folosi la separarea izotopilor de
uraniu e tocmai aceasta diferenta. Separarea izotopilor de uraniu se efectueaza
folosind, nu uraniu metalic, ci compusul sau cu fluorul- hexaflorura de uraniu.
Procesul de separare trebuie repetat de câteva mii de ori pentru a se obtine
hexaflorura de uraniu în care sa nu existe, aproape deloc, molecule de uraniu 238,
proces ce necesita un consum urias de energie electrica, caldura, apa.
Iata de ce energia electrica obtinuta în prezent în centralele atomoelectrice este
mai scumpa nu numai decât energia produsa de hidrocentralele electrice, ci si
decât energia electrica a centralelor termoelectrice.
Motorul atomic
Problema crearii unor masini de transport actionate de motoare atomice este
extrem de ademenitoare. Folosirea energiei atomice deschide posibilitatea
infaptuirii de zboruri cosmice pâna la cele mai îndepartate granite ale sistemului
solar. De aceea, în toate tarile lumii, savantii si inginerii lucreaza atat de intens la
rezolvarea problemelor de creare a unor locomotive, automobile si avioane
atomice. Primele succese în acest domeniu sunt de necontestat: plutesc de pe
acum primele submarine cu motor atomic, exista proiecte tehnice pentru
locomotive atomice, etc.
 Helioenergetica

Razele Soarelui, asa cum am mai vorbit sunt izvorul primar al aproape tuturor
felurilor de energie pe care le foloseste astazi omul. Energia razelor solare sau
helioenergetica are o lipsa: instalarea de centrale electrice solare cu toata
existenta aparenta a energiei solare în tot locul, este departe de a fi convenabila
pretutindeni. Ar fi lipsit de sens sa construim centrale energetice solare dincolo
de cercul polar, unde în decurs de cateva luni pe an ele nu vor functiona deloc,
întrucat în timpul lungii nopti polare, Soarele nici nu apare deasupra liniei
orizontului. De asemenea ar fi lipsit de sens sa fie construite în regiunile unde
multe zile pe an sunt înnorate sau cetoase. Aceasta lipsa este inerenta si
energeticii hidraulice. O centrala hidroelectrica de asemenea poate fi construita
numai acolo unde exista pentru aceasta conditii corespunzatoare: un curs mare de
apa, soluri solide pentru fundatii si altele. Cauzele pentru care centralele electrice
solare nu au gasit o raspândire mai larga rezida si în faptul ca nu exista înca
masini si aparate cu o constructie judicioasa, cu ajutorul carora sa putem, destul
de comod si în cantitati mari sa transformam energia razelor solare în curent
electric.

Caldura din interiorul Pamântului

Sa patrundem în adancul Pamântului, acolo vom gasi rezerve literalmente de

nesecat de energie, care asteapta omul sa înceapa sa se serveasca de ele.
Într-adevar, rezervele acestei energii sunt atât de mari ca ele ar fi din plin
suficiente pentru a asigura nevoile omenirii timp de multe secole si milenii. Dar
nu este usor sa ajungi la aceste rezerve de energie. Ea se afla la mare adâncime de
pamânt. În medie, la fiecare 30-40 de metri adâncime spre centrul Pamântului,
temperatura creste cu un grad, în unele locuri ridicarea temperaturii se face mai
lent iar în alte parti mai repede; cifra data fiind o cifra medie. Acceptând-o, noi
vedem ca deja la o adâncime de aproximativ 3 km temperatura atinge în medie
100 de grade iar la o adâncime de doar 15 km poate fi produs abur de înalta
presiune, utilizabil în cele mai bune turbine cu abur. De aceea, în prezent, din
acest rezervor gigantic de energie din adâncurile Pamântului sunt accesibile
folosirii doar rare picaturi, picaturile care ies prin rupturile si crapaturile scoartei
terestre. Într-un fel sau altul, energia adâncurilor Pamântului este practic
inepuizabila. Totusi aceasta energie este utilizata de catre centrale geotermice cu
cazane subterane care utilizeaza aburul de înalta presiune din interiorul
Pamântului.
Energia captata sub forma de electricitate trebuie convertita inainte de a fi
folosita la parametrii necesari (tensiune, amperaj, frecventa etc) motiv pentru care
avem nevoie de convertoare, redresoare, inversoare si baterii pentru stocare. Abia
acum energia regenerabile poate fi folosita la fel ca orice forma de energie.