Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC

Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007-2013
Beneficiar – Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic
str. Spiru Haret nr. 10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-3111162, fax. 021-3125498, vet@tvet.ro

Circuite electronice în tehnica de calcul

Material de predare – partea I

Domeniul: Informatică
Calificarea: Tehnician echipamente de calcul

Nivel 3 avansat

2009
AUTOR:
MIHAIELA ABRAHAM – profesor grad didactic I, Grup Şcolar Tehnic
Baia Mare

COORDONATOR:

SIDOR COSTINAŞI - Prof. drd ,Colegiul Tehnic “INFOEL” Bistriţa

CONSULTANŢĂ:

IOANA CÎRSTEA – expert CNDIPT

ZOICA VLĂDUŢ – expert CNDIPT
ANGELA POPESCU – expert CNDIPT
DANA STROIE – expert CNDIPT

Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului Învăţământul profesional şi tehnic în

domeniul TIC, proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007-
2013

2
Cuprins
I. Introducere....................................................................................................................................5
II. Documente necesare pentru activitatea de predare.....................................................................8
III. Resurse.......................................................................................................................................9
Tema 1. Componente pasive de circuit....................................................................................9
Fişa suport 1.1. Rezistoare......................................................................................................9
Tema 1. Componente pasive de circuit..................................................................................14
Fişa suport 1.2. Condensatoare.............................................................................................14
Tema 1. Componente pasive de circuit..................................................................................18
Fişa suport 1.3. Bobine..........................................................................................................18
Tema 1. Componente pasive de circuit..................................................................................20
Fişa suport 1.4. Transformatoare...........................................................................................20
Tema 2. Componente active de circuit..................................................................................23
Fişa suport 2.1. Diode............................................................................................................23
Tema 2. Componente active de circuit..................................................................................28
Fişa suport 2.2 Tranzistoare.................................................................................................28
Tema 3 – Circuite cu componente electronice analogice..........................................................33
Fişa suport 3.1. Redresoare....................................................................................................33
Tema 3 – Circuite cu componente electronice analogice..........................................................38
Fişa suport 3.2. Stabilizatoare................................................................................................38
Tema 3 – Circuite cu componente electronice analogice..........................................................41
Fişa suport 3.3. Amplificatoare..............................................................................................41
Tema 3 – Circuite cu componente electronice analogice..........................................................43
Fişa suport 3.4. Circuite pentru impulsuri.............................................................................43
Tema 3 – Circuite cu componente electronice analogice..........................................................45
Fişa suport 3.5. Circuite basculante.......................................................................................45
Tema 3 – Circuite cu componente electronice analogice..........................................................49
Fişa suport 3.6. Modulatoare, demodulatoare........................................................................49
Tema 4. Circuite integrate analogice.........................................................................................51
Fişa suport 4.1. Amplificatoare operaţionale.........................................................................51
Tema 4. Circuite integrate analogice.........................................................................................55
Fişa suport 4.2 Stabilizatoare de tensiune integrate...............................................................55
Tema 4. Circuite integrate analogice.........................................................................................58
Fişa suport 4.3 Temporizatoare............................................................................................58
Tema 5. Norme de tehnica şi securitatea muncii.......................................................................61
Fişa suport 5.1 Norme specifice în laboratorul de electronică............................................61
Tema 6. Defectele frecvente ale montajelor electronice utilizate în tehnica de calcul..............65
Fişa suport 6.1 Întreruperi de circuit, defecte de alimentare, depăşirea parametrilor standard
la sursele de alimentare..........................................................................................................65
IV. Bibliografie..............................................................................................................................69
 Semnificaţia semnelor grafice utilizate

Definiţie Listă de
verificare;
Paşi de urmat

Atenţie!
Informaţie
importantă

Criterii de Atenţie!
apreciere / Este interzis să
verificare ...

4
I. Introducere
Materialele de predare reprezintă o resursă – suport pentru activitatea de predare,
instrumente auxiliare care includ un mesaj sau o informaţie didactică.

Prezentul material de predare, se adresează cadrelor didactice care predau în cadrul

şcolilor postliceale, domeniul Informatică, calificarea Tehnician echipamente de
calcul.

El a fost elaborat pentru modulul Circuite electronice în tehnica de calcul, ce se

desfăşoară în 90 ore, din care 45 ore laborator tehnologic.

Competenţe / Teme Fişe suport

rezultate ale
învăţării

Identifică • Tema 1- Componente pasive de • Fişa suport 1.1. Rezistoare

circuitele cu circuit
componente • Fişa suport 1.2.
electronice Condensatoare
analogice
• Fişa suport 1.3. Bobine

• Fişa suport 1.4.

Transformatoare

• Tema 2- Componente active de • Fişa suport 2.1. Diode

circuit
• Fişa suport 2.2.
Tranzistoare

• Tema 3- Circuite cu componente • Fişa suport 3.1.

electronice analogice Redresoare

• Fişa suport 3.2.

Stabilizatoare

• Fişa suport 3.3.

Amplificatoare

• Fişa suport 3.4. Circuite

pentru impulsuri

• Fişa suport 3.5. Circuite

basculante
 Competenţe / Fişe suport
rezultate ale Teme
învăţării

• Tema 4- Circuite integrate • Fişa suport 4.1.

analogice Amplificatoare operaţionale
Identifică
circuitele • Fişa suport 4.2.
integrate Stabilizatoare de tensiune
analogice şi integrate
digitale
• Fişa suport 4.3.
Temporizatoare

Analizează • Tema 3- Circuite cu componente • Fişa suport 3.1.

funcţionarea electronice analogice Redresoare
montajelor cu
circuite • Fişa suport 3.2.
electronice Stabilizatoare

• Fişa suport 3.3.

Amplificatoare

• Fişa suport 3.4. Circuite

pentru impulsuri

• Fişa suport 3.5. Circuite

basculante

• Fişa suport 3.6.

Modulatoare,
demodulatoare

• Tema 4- Circuite integrate • Fişa suport 4.1.

analogice Amplificatoare operaţionale

• Fişa suport 4.2.

Stabilizatoare de tensiune
integrate

• Fişa suport 4.3.

Temporizatoare

Verifică • Tema 3- Circuite cu componente • Fişa suport 3.1.

funcţionarea electronice analogice Redresoare
circuitelor cu
componente • Fişa suport 3.2.
electronice Stabilizatoare
analogice, a
• Fişa suport 3.3.

6
 Competenţe / Fişe suport
rezultate ale Teme
învăţării

circuitelor Amplificatoare
integrate
analogice şi a • Fişa suport 3.4. Circuite
circuitelor pentru impulsuri
integrate digitale
• Fişa suport 3.5. Circuite
basculante

• Tema 4- Circuite integrate • Fişa suport 4.1.

analogice Amplificatoare operaţionale

• Fişa suport 4.2.

Stabilizatoare de tensiune
integrate

• Fişa suport 4.3.

Temporizatoare

Remediază • Tema 5 - Norme de tehnica şi • Fişa suport 5.1 Norme

defectele securitatea muncii specifice în laboratorul de
montajelor cu electronică
circuite
electronice

• Tema 6. – Defecte frecvente ale • Fişa suport 6.1 Întreruperi

montajelor electronice utilizate de circuit, defecte de
în tehnica de calcul alimentare, depăşirea
parametrilor standard la
sursele de alimentare

Absolvenţii nivelului 3 avansat, şcoală postliceală, calificarea Tehnician echipamente de

calcul, vor fi capabili să îndeplinească sarcini cu caracter tehnic de montaj, punere în
funcţiune, întreţinere, exploatare şi reparare a echipamentelor de calcul.

7
II. Documente necesare pentru activitatea de predare
Pentru predarea conţinuturilor abordate în contextul materialului de predare, cadrul
didactic are obligaţia de a studia următoarele documente:

• Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea Tehnician echipamente

de calcul, nivelul 3 avansat – www.tvet.ro, secţiunea SPP sau www.edu.ro ,
secţiunea învăţământ preuniversitar

• Curriculum pentru calificarea Tehnician echipamente de calcul, nivelul 3 avansat

– www.tvet.ro, secţiunea Curriculum sau www.edu.ro , secţiunea învăţământ
preuniversitar

Alte surse pot fi:

8
III. Resurse

Tema 1. Componente pasive de circuit

Fişa suport 1.1. Rezistoare

Ce?

Componentele pasive sunt elemente disipative (consumă putere activă şi o transformă

în căldură) şi nu pot controla fluxul de energie dintr-un circuit electric. Exemplu:
rezistoare, condensatoare, bobine de inductanţă, transformatoare . Circuitele formate
numai din componente pasive nu pot efectua cea mai importantă funcţie electronică:
amplificarea.

Rezistorul este o piesă componentă din circuitele electrice şi electronice a cărei

principală proprietate este rezistenţa electrică ( proprietatea de a se opune trecerii
curentului electric).

Tipuri

Rezistoarele sunt de forme şi dimensiuni variate, putând fi clasificate după mai multe
criterii.

 În funcţie de tipul constructiv: - fixe

- variabile – potenţiometre

- semireglabile

 În funcţie de intensitatea curenţilor care le străbat:

pentru curenţi slabi: - liniare – peliculare

- bobinate

- de volum

- neliniare – termistoare

- varistoare

- fotorezistenţe

 După modul de marcare: - în clar

 - în codul culorilor

Simbolizarea

Rezistoarele sunt reprezentate convenţional printr-o serie de simboluri, ce ilustrează

tipul acestora.

a: rezistor,semn general

b: rezistor,semn tolerat

c: rezistor, semn
nestandardizat

d: rezistor cu rezistenţă
variabilă

e: rezistor cu contact mobil

f: rezistor cu contact mobil cu

poziţie de întrerupere

g: potenţiometru cu contact
mobil

h: potenţiometru cu contact
mobil, semn general

i: potenţiometru cu ajustare predeterminată

j: rezistenţă cu două prize fixe

k: şunt Fig. 1.1.1

l: element de încălzire

m: rezistor cu rezistenţă neliniară dependentă de temperatură (termistor)

n: rezistor cu rezistenţă neliniară dependentă de temperatură, semn tolerat (termistor)

o: rezistor cu rezistenţă neliniară dependentă de tensiune (varistor)

p: rezistor cu rezistenţă neliniară dependentă de tensiune, semn tolerat (varistor)

10
 Marcare

Indiferent de modalitatea de marcare, pe orice tip de rezistor se trece obligatoriu:

o Rezistenţa nominală, Rn, cu unitatea ei de masură

o Toleranţa valorii nominale în %

Marcarea poate fi realizată prin:

 Codul în clar, sau codul de litere şi cifre, care cuprinde trei sau patru caractere,
în funcţie de numărul cifrelor semnificative ce trebuie marcate pe rezistoare. Literele
codului înlocuiesc virgula zecimală. La marcarea rezistoarelor se folosesc literele R, K,
M, G, T, pentru a reprezenta coeficienţii de multiplicare, conform tabelului 1.1.1

Tab.1.1.1.

Litera R K M G T

Coeficient de
1 103 106 109 1012
multiplicare

Iar pentru marcarea toleranţelor, corespondenţa din tabelul 1.1.2

Tab. 1.1.2

Litera B C D F G J K M N

Toleranţ
±0,1 ±0,25 ±0,5 ±1 ±2 ±5 ±10 ±20 ±30
a%

 Codul de culori cuprinde benzi, inele colorate, pe corpul rezistorului, având

următoarea semnificaţie:

marcarea cu cinci benzi colorate: marcarea cu patru benzi colorate:

Fig. 1.1.2 Fig.1.1.3

- primele trei culori indică primele - primele două culori indică primele

trei cifre semnificative; două cifre semnificative;

- a patra culoare indică - a treia culoare indică coeficientul de

11
coeficientul de multiplicare; multiplicare;

- a cincea culoare, toleranţa; - a patra culoare, toleranţa

- pentru toleranţa de 20%, există doar trei, respectiv patru inele colorate pe corpul
rezistorului;

- citirea se face începând cu banda cea mai apropiată de unul dintre terminale;

Tab. 1.1.3 Codul culorilor pentru rezistoare:

Argintiu

Maro

Portocaliu

Verde

Albastru

Violet

Alb
Gri
Auriu

Negru

Roşu

Galben
Culoare

Prima, - - 1 2 3 4 5 6 7 8 9

a doua şi a - 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
treia cifră
Valoare

semnificativă

Multiplicator 10-2 10-1 1 10 102 103 104 105 106 107 108 109

Toleranţă( % ) ±10 ±5 ±1 ±2 fără culoare ± 20

Parametri

Principalii parametrii ce caracterizează un rezistor sunt :

- rezistenţa nominală – Rn - este valoarea în ohmi , pentru care a fost construit

rezistorul, măsurată la 200 C;

- toleranta - t - exprimată în procente, reprezintă abaterea maximă admisibilă a valorii

reale a rezistenţei, faţă de valoarea nominală Rn;

- tensiunea nominală – Un - exprimată în volţi, reprezintă tensiunea electrică maximă

ce se poate aplica rezistorului în regim de funcţionare îndelungată, fără a-i modifica
caracteristicile.

Caracteristici

1. Rezistoarele sunt elemente de circuit cu două borne ( dipoli ), care respectă legea lui
Ohm.

12
 2. Pentru regimul de curent continuu, tensiunea la bornele rezistorului este direct
proporţională cu intensitatea curentului prin acel rezistor:

U= f (I),

caracteristică statică care defineşte caracterul de element liniar al rezistorului.

3. Pentru regimul de curent alternativ, curentul la un moment, depinde numai de

tensiunea la momentul respectiv:

u(t)=Ri(t),

ceea ce înseamnă că rezistorul este un element de circuit fără memorie.

4. Rezistenţa R, fiind o constantă pozitivă, tensiunea şi curentul au în orice moment

acelaşi semn. În consecinţă, rezistorul este un consumator de energie.

Sugestii metodologice

Unde?

Conţinutul poate fi predat în: - sala de clasă

- laboratorul de electronică

Cum?

 Se poate folosi observarea dirijată, demonstraţia , experimentul;

 Se pot aplica activităţi interactive de identificare a tipurilor de rezistori ;

 Clasa poate fi organizată:

 frontal sau pe grupe

Cu ce?

Ca materiale suport se pot utiliza:

 tipuri de rezistori;
 prezentare multimedia, care să cuprindă:codul colorilor, tipuri de
rezistori, reprezentări convenţionale pentru rezistori, codificări literare pentru coeficienţii
de multiplicare şi toleranţe
 fişe de lucru
 videoproiector
 flipchart

Ca probe de evaluare se pot folosi:

 Probe orale şi practice

13
Tema 1. Componente pasive de circuit
Fişa suport 1.2. Condensatoare

Ce?

Condensatorul reprezintă o componentă pasivă de circuit, caracterizată prin

proprietatea , numită capacitate, de-a înmagazina o cantitate de electricitate, când i se
aplică o tensiune la borne. Este format din două suprafeţe metalice, numite armături,
separate printr-un material izolator, numit dielectric.

Tipuri

Condensatoarele se pot clasifica după următoarele criterii:

 După natura dielectricului - gazos

- solid

- lichid

 După tipul constructiv:

- fixe

- semireglabile

- variabile

 După domeniul frecvenţelor de lucru:

- pentru curent continuu ( f=0)

- pentru frecvenţe joase: 30 – 20kHz

- pentru frecvenţe înalte: 0,1 – 100 MHz

- pentru regim de impulsuri: f > 108 Hz

 După tensiunea nominală:

- de joasă tensiune – sub 100 V

- de înaltă tensiune – peste 100 V

 După material : - în carcasă de material plastic

- în carcasă metalică

- ceramice
14
 Simboluri

a. condensator(în general)

b. condensator(în general), simbol tolerat

c. condensator de trecere

d. condensator de trecere, simbol tolerat

e. condensator de trecere, simbol

nestandardizat

f. condensator electrolitic

g. condensator electrolitic , simbol tolerat Fig. 1.2.1.

h. condensator electrolitic, simbol nestandardizat

i. condensator variabil

j. condensator variabil, simbol tolerat

k. condensator semireglabil, semiajustabil, trimer

l. condensator semireglabil, semiajustabil, trimer, simbol tolerat

Marcare

Condensatoarele pot fi marcate :

1. în clar, cunoscându-se în acest caz:

- valoarea nominală şi unitatea de măsură

- tensiunea nominală

- coeficientul de temperatură

- polaritatea (dacă este cazul)

2. în codul culorilor: notarea se face începând cu extremitatea mai apropiată de

terminalele condensatorului plachetă, sau de la inelul, banda mai groasă, pentru
condensatorul tubular. Semnificaţia benzilor colorate este în acest sens (fig.1.2.2):

- prima culoare – coeficient de variaţie cu temperatura (1)

- a doua şi a treia culoare – primele cifre semnificative ale capacităţii (2,3)

15
 - a patra culoare – coeficient de multiplicare (4)

- a cincea culoare – toleranţa (5)

Fig.1.2.2.

Semnificaţia culorilor este precizată în tabelul 1.2.1:

Tab.1.2.1
Maro

Galben

Verde

Albastru

Violet

Gri
Negru

Roşu

Portocaliu

Alb

Auriu
Coeficient de variaţie cu 0 -33 -75 -150 -220 -330 -470 -750 - +120 +100
temperatura

(ppm/0C)

Valoarea Prima cifră 1 2 3 4 5 6 7 8 9 -

semnificativă
capacităţii
A doua cifră 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 -
semnificativă

Coeficient de 1 10 102 103 104 105 10-2 10-1 -

multiplicare

Toleranţa c>10pF 20 1 2 2,5 100 5 - - - 10 -

c<10pF 2 0,1 0,25 - - 0,5 - - 0,25 1 -

Parametri

Principalii parametrii electrici ai condensatoarelor sunt:

- capacitatea nominală – Cn- valoarea pentru care a fost construit condensatorul –

exprimată în farazi;

- tensiunea nominală – Un – este tensiunea continuă maximă, sau tensiunea alternativă

eficace maximă ce poate fi aplicată la bornele condensatorului timp îndelungat la
temperatura maximă de funcţionare ;

16
- tensiunea de străpungere – Ustr – reprezintă valoarea tensiunii la care dielectricul îşi
pierde proprietăţile izolante;

- reactanţa capacitivă – XC - mărime caracteristică condensatorului în curent alternativ,

de natura unei rezistenţe, măsurate în ohmi
1
Xc =
Cω

Caracteristici

1. În curent continuu, condensatorul constituie un element de blocare a curentului.

Aplicând o tensiune continuă la bornele condensatorului, datorită proprietăţilor de
izolant ale dielectricului, prin circuit nu apare curent.

2. Dacă unui condensator ideal i se aplică la borne o tensiune alternativă, în circuit

apare un curent alternativ defazat cu 900 în faţa tensiunii.

Sugestii metodologice

Unde?

Conţinutul poate fi predat în: - sala de clasă

- laboratorul de electronică.
Cum?

 Se poate folosi observarea dirijată, demonstraţia , experimentul;

 Se pot aplica activităţi interactive de identificare a tipurilor de condensatoare ;

 Clasa poate fi organizată:

- frontal sau pe grupe.

Cu ce?

Ca materiale suport se pot utiliza:

 tipuri de condensatoare;
 prezentare multimedia, care să cuprindă: codul colorilor, tipuri de
condensatoare, reprezentări convenţionale pentru condensatoare;
 fişe de lucru;
 videoproiector sau flipchart.

Ca probe de evaluare se pot folosi:

 Probe orale şi practice

17
Tema 1. Componente pasive de circuit
Fişa suport 1.3. Bobine

Ce?

Bobina reprezintă un conductor electric astfel înfăşurat încât să formeze una sau
mai multe spire.

Tipuri

Bobinele pot fi clasificate după mai multe criterii:

 După domeniul de utilizare:

- pentru curenţi slabi

- pentru curenţi tari

- de inducţie

 După construcţie:

- fără carcasă

- cu carcasă

 După formă:

- cilindrice

- paralelipipedice

- toroidale

 După frecvenţa de utilizare:

- de joasă frecvenţă

- de înaltă frecvenţă ( radiofrecvenţă)

- de audiofrecvenţă

Simboluri

18
 Parametri

- Inductivitatea – L - reprezintă mărimea specifică a unei bobine, definită prin

proprietatea acesteia de a se opune oricărei variaţii a curentului electric ce-o străbate.
Fiind o mărime care caracterizează producerea fluxului de inducţie electromagnetică
într-un circuit, se poate exprima ca raportul dintre variaţia fluxului magnetic Φ şi variaţia
intensităţii curentului electric ce l-a provocat:
∆φ
L=
∆I
se măsoară în SI în Henry ( H );

a). Dacă fluxul este produs de curentul electric ce străbate circuitul considerat,
inductivitatea se numeşte proprie, dacă fluxul este produs de un alt circuit,
inductivitatea se numeşte mutuală.

b). Bobinele fără miez, sau cu miez din material neferomagnetic au inductanţe scăzute,
iar bobinele cu miez din material feromagnetic, au inductanţe mari.

- Reactanţa inductivă - XL - se manifestă numai în curent alternativ, are semnificaţia de

rezistenţă, se măsoară în ohmi.

XL= ωL

Caracteristici

1.În curent alternativ, datorită fenomenului de autoinducţie, la aplicarea unei tensiuni la

bornele unei bobine ideale, curentul prin bobină prezintă o întârziere, ceea ce face ca
tensiunea să fie defazată cu 900 în faţa curentului.

2.În curent alternativ, bobina prezintă o rezistenţă mult mai mare decât în curent
continuu.

3. O bobină este cu atât mai bună cu cât puterea de pierderi ( P) este mai mică în
comparaţie cu cea reactivă( Pr), raportul acestora determinând factorul de calitate al
bobinei ( QL)

Pr ωL
QL = =
P R

4. Bobina este un acumulator de energie magnetică ( WL), energie care datorită

dependenţei de curentul electric , este de tip cinetic.

1 2
WL = LI
2

19
Tema 1. Componente pasive de circuit
Fişa suport 1.4. Transformatoare

Ce?

Două sau mai multe bobine cuplate, amplasate pe acelaşi miez magnetic,
formează un transformator. Rolul transformatorului este de a transfera tensiunea şi
curentul alternativ dintr-o bobină ( numită primar), în altă bobină ( numită secundar),
prin intermediul câmpului magnetic, fără o pierdere importantă de energie.

Tipuri

Cele mai semnificative transformatoare utilizate în electronică se pot clasifica în funcţie

de destinaţie, astfel:

 Transformatoare de alimentare, în general la frecvenţa reţelei 50 Hz;

 Transformatoare de semnal de radiofrecvenţă, frecvenţe înalte, folosite în

radiocomunicaţii;

 Transformatoare de semnal de audiofrecvenţă, joasă frecvenţă, utilizate

pentru:

- adaptarea impedanţelor sau nivelelor tensiune / curent;

- cuplarea etajelor de amplificare;

- izolarea galvanică în curent continuu a unor circuite;

- trecerea frecvenţei din banda de lucru a amplificatorului, fără a se produce

distorsiuni.

Simbol

20
 Parametri

- raportul de transformare al transformatorului – n -

n1 U1 I2
n= = = , unde
n2 U2 I1

n1 = numărul de spire din primar

n2 = numărul de spire din secundar

U1 = tensiunea la bornele primarului

U2 = tensiunea la bornele secundarului

I1 = intensitatea curentului din primar

I2 = intensitatea curentului din secundar

Raportul de transformare poate fi supraunitar, pentru transformatorul coborâtor

n > 1; U2 < U1;

sau subunitar pentru transformatorul ridicător

n < 1; U2 > U1

- puterea transformatorului – P - exprimată în waţi.

La transformatorul ideal, puterea din primar se transferă integral în secundar. La

transformatorul real, datorită pierderilor în rezistenţele înfăşurărilor şi în miez, puterea
obţinută în secundar este mai mică decât cea din primar.

Sugestii metodologice

Transformatorul fiind una dintre cele mai folosite aplicaţii ale bobinelor, se pot considera
sugestiile metodologice comune pentru fişele suport 1.3 şi 1.4

21
Unde?

Conţinutul poate fi predat în: - sala de clasă,

- laboratorul de electronică.

Cum?

 Se poate folosi observarea dirijată, demonstraţia ;

 Se pot aplica activităţi de tip rebus cu noţiunile învăţate ;

 Clasa poate fi organizată:

frontal sau pe grupe.

Cu ce?

Ca materiale suport se pot utiliza:

 tipuri de bobine;
 tipuri de transformatoare;
 prezentare multimedia, care să cuprindă: tipuri de bobine şi
transformatoare, circuite echivalente ale bobinelor;
 videoproiector sau flipchart

Ca probe de evaluare se pot folosi:

 Probe orale şi practice

22
Tema 2. Componente active de circuit
Fişa suport 2.1. Diode

Ce?

Dacă într-un acelaşi cristal se creează prin impurificare, de-o parte şi de alta , a
unei suprafeţe de separaţie, două regiuni de tip opus, una p şi cealaltă n, se spune că
am realizat o joncţiune pn.

O diodă semiconductoare este formată dintr-o joncţiune pn, la extremităţile căreia sunt
fixate conductoare de legătură, prin intermediul contactelor ohmice

Terminalul ataşat regiunii p se numeşte anod, iar cel ataşat regiunii n se numeşte
catod.

A K ( C)

Fig.2.1.1.

Tipuri

După utilizarea lor în practică, diodele semiconductoare pot fi:

 redresoare

 stabilizatoare

 cu contact punctiform

 varicap

 tunel

1. Diode redresoare

Folosesc proprietatea joncţiunii pn care permite trecerea unui curent electric

semnificativ, numai atunci când sunt polarizate direct ( potenţialul anodului este mai
mare decât potenţialul catodului, cel puţin cu valoarea potenţialului de barieră ); la
polarizare inversă ele se “blochează”.

23
 Această operaţie prin care se transformă un semnal alternativ într-un semnal
continuu, poartă numele de redresare.

Parametri

- tensiune continuă directă – UF

- tensiune inversă de vârf repetitivă – URRM

- curent direct continuu – IF

- curent mediu redresat – I0

- curent direct de vârf repetitiv – IFRM

- tensiune de deschidere, de prag

 0,2 V ÷ 0,4 V – pentru diodele cu Ge

 0,4 V ÷ 0,7 V – pentru diodele cu Si

2. Diode stabilizatoare ( diode Zener )

Lucrează în regim de străpungere controlată, în care atât curentul cât şi puterea

disipată sunt menţinute de circuitul exterior la valori acceptabile, pe care dioda le poate
suporta în regim permanent fără să se distrugă.

Aceste diode se bazează pe proprietatea joncţiunii pn de a avea în regim de

străpungere o tensiune la borne practic constantă, într-un domeniu larg de variaţie a
curentului invers.

Parametri

- tensiune de stabilizare – UZ

- curent invers maxim – IZ

3. Diode cu contact punctiform

Sunt diode utilizate în domeniul frecvenţelor înalte şi foarte înalte, domeniu în care
dioda cu joncţiuni nu poate fi folosită. Ele sunt folosite ca detectoare şi schimbătoare de
frecvenţă, iar în regimul de impulsuri ca diode de comutaţie.

24
 Parametri

- tensiune continuă inversă – URM

- curent continuu direct – IF

- tensiune continuă directă – UF

- curent mediu redresat – I0

4. Diode varicap ( varactoare)

Sunt diode cu joncţiuni ce funcţionează în regim de polarizare inversă până la

valoarea de străpungere.

Utilizează proprietatea joncţiunii pn de a se comporta ca o capacitate dependentă de

tensiunea continuă de polarizare inversă.

Parametri

- tensiune inversă de vârf – UR

- curent continuu invers – IR

5. Diode tunel

Sunt diode cu joncţiuni dar cu o lăţime a zonei de trecere mult mai mică, a căror
funcţionare se bazează pe “efectul tunel”. Datorită acestui efect, electronii pot învinge
bariera de potenţial, reprezentată de regiunea de trecere, chiar în absenţa unei energii
corespunzătoare. Apare astfel un curent prin diodă, numit curent tunel, important atât la
polarizare inversă cât şi la valori mici ale polarizării directe.

25
 Simboluri

Tab. 2.1.1

Tipuri de diode Simbol standardizat Simbol nestandardizat

Dioda redresoare

Dioda stabilizatoare

Dioda varicap

Dioda cu contact
punctiform

Dioda tunel

Marcare

1. Pentru marcarea diodelor se practică desenarea unei benzi colorate pe corpul diodei,
în apropierea unui terminal, ce indică catodul acesteia. Nu există norme internaţionale
care să reglementeze codificarea dispozitivelor semiconductoare, aceasta revenind
firmelor producătoare care utilizează coduri specifice lor.

2. Diodele cu contact punctiform sunt marcate prin aplicarea unor inele colorate pe
corpul componentei. Citirea începe cu inelul cel mai apropiat de terminal.

Sugestii metodologice

Unde?

Conţinutul poate fi predat în :- sala de clasă

- laboratorul de electronică.

Cum?

 Se poate folosi observarea dirijată, descoperirea, demonstraţia

 Se pot aplica activităţi de tip rebus cu noţiunile învăţate

26
  Se pot aplica lecţii de laborator cu tema: “Identificarea tipurilor de diode şi
verificarea acestora”

 Clasa poate fi organizată:

 frontal sau pe grupe.

Cu ce?

Ca materiale suport se pot utiliza:

 tipuri de diode;
 prezentare multimedia, care să cuprindă: tipuri de diode, marcarea şi
simbolizarea lor, parametrii caracteristici şi limitele lor admisibile;
 fişe de laborator;
 videoproiector sau flipchart.

Ca probe de evaluare se pot folosi:

 Probe orale şi practice

27
Tema 2. Componente active de circuit
Fişa suport 2.2 Tranzistoare

Ce?

Tranzistoarele reprezintă dispozitive semiconductoare capabile să îndeplinească

condiţiile necesare amplificării în condiţii de polarizare optimă.

Tipuri

În funcţie de modul de funcţionare, se pot împărţii în două mari categorii:

 Tranzistoare bipolare – la care curentul principal este format din ambele feluri
de purtători de sarcină electrică specifice semiconductorilor

 Tranzistoare unipolare – la care curentul principal este format dintr-un singur fel
de purtători de sarcină

1. ) Tranzistoare bipolare

Sunt formate dintr-un monocristal de germaniu sau siliciu, în care se realizează

prin impurificare, trei regiuni, alternativ dopate, despărţite prin două suprafeţe de
separaţie. Regiunile de la extremităţi au acelaşi tip de conductibilitate şi se numesc
emitor respectiv colector. Regiunea centrală are o conductibilitate opusă faţă de
extremităţi şi se numeşte bază.

În funcţie de doparea regiunilor ce formează tranzistorul, se cunosc:

 Tranzistoare pnp - emitorul şi colectorul de tip p

- baza de tip n

 Tranzistoare npn - emitorul şi colectorul de tip n

- baza de tip p

Simboluri

Tranzistor npn Tranzistor pnp

28
 Fig. 2.2.1.

Marcare

Există trei modalităţi de marcare a tranzistorilor:

a). folosind două litere şi trei cifre – se aplică tranzistoarelor din domeniu audio - video

 Prima literă se referă la materialul din care este confecţionat tranzistorul şi poate
fi : A – pentru germaniu, sau B – pentru siliciu;

 A doua literă reprezintă domeniul de utilizare: C – tranzistor de putere mică de

joasă frecvenţă; D - tranzistor de putere mare de joasă frecvenţă; F – tranzistor de
putere mică de înaltă frevenţă;

 Cifrele identifică un tip particular de tranzistor, fără a avea însă o logică universal
valabilă în alegerea lor.

b). marcarea care începe cu 2N – este formată din : cifră, literă, patru cifre

 2 – simbol pentru tranzistor

 N – simbol pentru siliciu

c). cod format din trei litere şi două cifre – nu există o regulă generală de identificare
a literelor. Se aplică tranzistoarelor utilizate în aplicaţii speciale.

Parametri

Cei mai importanţi parametrii ai unui tranzistor, a căror depăşire poate duce la
distrugerea acestuia, sunt:

- temperatura joncţiunii - TF

- putere totală disipată - PD

- curent de colector - IC

- factor de amplificare în curent - hFE

- tensiune de saturaţie colector – emitor - UCEsat

- frecvenţa de tăiere - fT

2. ) Tranzitoare unipolare ( cu efect de câmp)

Funcţionarea lor se bazează pe variaţia rezistenţei unui strat de material

semiconductor, prin care curentul este obligat să circule, cu ajutorul unui câmp electric

29
produs de semnalul de comandă. Variaţia rezistenţei determină variaţia curentului care
trece prin tranzistor.

Tipuri

Există trei tipuri de tranzistoare cu efect de câmp ( TEC ):

 tranzistoare cu efect de câmp cu joncţiune - TEC – J

 tranzistoare cu efect de câmp cu structură de metal–oxid –semiconductor – MOS

 tranzistoare cu pături subţiri

a) Tranzistoare cu efect de câmp cu joncţiune - TEC – J

Tranzistorul TEC –J, este format dintr-un bloc semiconductor, de tip p sau n, la
extremităţile căruia se depun două contacte ohmice numite: sursă (S), respectiv drenă
(D).În zona centrală dintre sursă şi drenă se formează prin impurificare o regiune de tip
opus blocului semiconductor, numită poartă (P), sau grilă (G) iar de cealaltă parte a
blocului semiconductor, se creează o zonă de acelaşi tip cu poarta, numită bază.
Canalul conductor este conectat între drenă şi sursă.

Simbol

Fig. 2.2.2.

b) Tranzistoare cu efect de câmp tip MOS

La aceste tranzistoare, canalul conductor se află la suprafaţa semiconductorului

de bază iar câmpul electric exterior se aplică pe o armătură metalică care este izolată
de suprafaţă. Datorită succesiunii straturilor de metal, oxid de siliciu, semiconductor
care formează poarta , tranzistorul se numeşte MOS.

Simbol

30
cu canal de tip p Fig.2.2.3. cu canal de tip
n

Parametri

Caracteristic pentru TEC – uri,considerând aici şi TEC-J şi TEC-MOS sunt mărimile:

- tensiune de poartă - Ep – tensiunea dintre poartă şi sursă

- curent de drenă - ID

- impedanţa de intrare

Asemănări între TEC-J şi TEC-MOS:

 ambele sunt comandate în tensiune

 curentul de intrare mic ( 10-9 ÷ 10-12 A laTEC –J şi 10-12 A la TEC - MOS)

 impedanţa de intrare foarte mare ( 1012 ÷ 1018 Ω la MOS )

 frecvenţe de lucru foarte mari ( 107 ÷ 108 Hz )

Sugestii metodologice

Unde?

Conţinutul poate fi predat în: - sala de clasă,

- laboratorul de electronică.

Cum?

 Se poate folosi observarea dirijată, demonstraţia, problematizarea

 Se pot aplica activităţi de tip rebus cu noţiunile învăţate, de identificare de

componente

 Se pot aplica lecţii de laborator cu tema: “Identificarea terminalelor şi a tipului

de tranzistor”

 Clasa poate fi organizată:

 frontal sau pe grupe

31
Cu ce?

Ca materiale suport se pot utiliza:

 tipuri de tranzistoare;

 prezentare multimedia, care să cuprindă: tipuri de tranzistoare, marcarea

şi simbolizarea lor, parametrii caracteristici şi limitele lor admisibile.

 un Studiu de caz cu tema : “Utilizând un catalog de tranzistoare, alege

un tranzistor bipolar, pentru care să întocmeşti o foaie simplificată de catalog.”

 fişe de laborator

 videoproiector sau flipchart

Ca probe de evaluare se pot folosi:

 Probe orale şi practice

32
Tema 3 – Circuite cu componente electronice analogice
Fişa suport 3.1. Redresoare

Redresoarele sunt circuite electronice capabile să transforme energia electrică de

curent alternativ în energie electrică de curent continuu.

Schema bloc a unui redresor conţine următoarele elemente:

Fig. 3.1.1.

TR – transformatorul de reţea, cu ajutorul căruia se modifică valoarea tensiunii de

alimentare, obţinându-se în secundar valoarea tensiunii altenative ce trebuie redresată;

R – elementul redresor, cu proprietăţi de conducţie unilaterală, care transformă

tensiunea alternativă într-o tensiune pulsatorie de aceeaşi polaritate;

F – filtru de netezire, care micşorează pulsaţiile tensiunii redresate, obţinând o tensiune

apropiată ca formă, de cea continuă.

Clasificarea redresoarelor

Se pot clasifica după mai multe criterii:

 După tipul tensiunii alternative redresate ( număr de faze ):

- monofazate

- polifazate

33
 După numărul de alternanţe ale curentului alternativ pe care le redresează:

- monoalternanţă

- bialternanţă

 După posibilitatea controlului asupra tensiunii redresate:

- necomandate

- comandate ( reglabile )

 După natura sarcinii:

- cu sarcină rezistivă – R

- cu sarcină inductivă – RL

- cu sarcină capacitivă – RC

Identificarea redresoarelor după schema electronică şi forma de undă

Tab. 3.1,1

Tipul
Schema electronică Forma de undă a tensiunii
constructiv

monofazat
monoalternanţă

monofazat

dublă
alternanţă cu
priză mediană

34
 monofazat

dublă
alternanţă în
punte

1. Redresor monofazat monoalternanţă

Funcţionare

La aplicarea unei tensiuni alternative în primarul transformatorului, ia naştere în

secundarul acestuia o tensiune alternativă modificată, ce se aplică pe anodul diodei
redresoare. Pe durata alternanţelor pozitive dioda conduce, apare în circuit un curent
proporţional cu tensiunea aplicată. Pe durata alternanţelor negative, dioda este blocată,
curentul prin circuit fiind zero. Curentul prin sarcină circulă într-un singur sens, sub
forma unui curent pulsatoriu.

Tensiunea la bornele sarcinii, us, are expresia:

T
us = Usm sinωt, în intervalele în care dioda conduce, 0< t < ;
2

componenta continuă a tensiunii redresate U0

U sm
U0 = ≈ 0,45 Us
π

şi us = 0 ; în intervalele în care dioda este blocată.

Parametri

- tensiunea redresată - Pentru a aprecia cât de apropiată este forma tensiunii redresate
de forma tensiunii continue , se defineşte factorul de ondulaţie γ ca raportul dintre
amplitudinea componentei fundamentale (tensiunea din primar) şi amplitudinea
componentei continue.

Pentru redresorul monofazat monoalternanţă, valoarea factorului de ondulaţie este

1,57, apreciindu-se că forma tensiunii redresate nu este mulţumitoare (pentru un
redresor ideal factorul de ondulaţie este zero).

- randamentul redresorului- η -, definit ca raportul dintre puterea utilă de curent

continuu furnizată în sarcină şi puterea consumată, absorbită de la reţea.

În cazul acestui redresor randamentul este de 0,4 ( 40% )

2. Redresor monofazat dublă alternanţă cu priză mediană

35
 Funcţionare

Transformatorul din schema redresorului are două înfăşurări secundare identice legate
astfel încât tensiunile la bornele lor variază în antifază. Există astfel posibilitatea ca o
diodă să fie polarizată direct , determinând apariţia curentului în circuit, în timp ce
cealaltă diodă este blocată. La schimbarea polarităţii alimentării, funcţionarea diodelor
se inversează. Cea care a condus, se blochează, iar cea care a fost blocată, conduce.
Curentul ce apare în circuit în acest caz, coincide ca sens, cu cel din alternanţa
anterioară.

Us = Usmax sinωt,

2U s max
Componenta continuă: U0 =
π

Parametri

- factorul de ondulaţie devine = 0,67 , forma de undă redresată este mai apropiată de
cea continuă;

- randamentul redresorului = 0,8 ( 80 %).

3. Redresor monofazat, dublă alternanţă, în punte

Funcţionare

Puntea este formată din patru diode, alimentarea realizându-se pe o diagonală a punţii,
iar tensiunea redresată obţinându-se pe cealaltă diagonală. În timpul aplicării
alternanţei pozitive la o extremitate a secundarului transformatorului, conduc diodele
aflate pe laturi opuse, care sunt polarizate direct, determinând un curent prin rezistenţa
de sarcină, în timp ce celelalte două diode sunt blocate.

La schimbarea alternanţei tensiunii de alimentare, se blochează diodele care au fost în

conducţie, deschizându-se acelea care au fost blocate, curentul rezultant având acelaşi
sens prin sarcină.

Us = Usmax sinωt,

2U s max
Componenta continuă: U0 = ≈ 0,9 Us
π

Randamentul redresorului este de 80%

Sugestii metodologice

Unde?
36
Conţinutul poate fi predat în: - sala de clasă,
- laboratorul de electronică.

Cum?

 Se poate folosi observarea dirijată, demonstraţia, problematizarea

 Se pot aplica activităţi de tip rebus cu noţiunile învăţate, de identificare de

redresoare după formele de undă sau după schema electrică

 Se pot aplica lecţii de laborator cu tema: “Verificarea funcţionării circuitelor

redresoare”

 Clasa poate fi organizată:

 frontal sau pe grupe.

Cu ce?

 Ca materiale suport se pot utiliza:

 tipuri de redresoare;

 prezentare multimedia, care să cuprindă: tipuri de redresoare în funcţie de

sarcini, forme de undă

 fişe de laborator

 videoproiector sau flipchart

Ca probe de evaluare se pot folosi:

 Probe orale şi practice

37
Tema 3 – Circuite cu componente electronice analogice
Fişa suport 3.2. Stabilizatoare

Ce?

Stabilizatoarele sunt circuite electronice care se conectează între sursa de

alimentare şi consumator, având rolul de a menţine constantă tensiunea sau curentul
consumatorului, faţă de variaţiile tensiunii sursei, ale rezistenţei de sarcină sau ale
temperaturii mediului.

Fig. 3.2.1.

Tensiunea de ieşire de la bornele rezistenţei de sarcină Us, trebuie menţinută

constantă.

Tipuri

Clasificarea stabilizatoarelor folosite în aplicaţiile electronice se face după:

 parametrul electric menţinut constant:

- stabilizatoare de tensiune

- stabilizatoare de curent

 metoda de stabilizare:

- stabilizatoare parametrice

- stabilizatoare electronice

 modul de conectare a elementului de reglaj:

- stabilizatoare de tip derivaţie

- stabilizatoare de tip serie

Parametri

Variaţiile tensiunii de ieşire de la bornele rezistenţei de sarcină, pot apărea datorită

variaţiilor tensiunii de intrare (Δ Ua) cât şi datorită variaţiilor rezistenţei de sarcină (Δ Rs),
( fig.3.2.1 ).Se definesc astfel:

38
- factorul de stabilitate în raport cu tensiunea- Fu

- factorul de stabilizare în raport cu rezistenţa de sarcină -FR

Factorul de stabilizare reprezintă raportul dintre variaţia relativă a mărimii care

produce nestabilitatea şi variaţia relativă a mărimii de ieşire, atunci când cel de-al doilea
parametru de nestabilitate se menţine constant. Cu cât valorile lor sunt mai mari, cu atât
calitatea stabilizării este mai bună.

Funcţionarea stabilizatoarelor se bazează pe:

1. comportarea neliniară a unui element ( de exemplu diodă Zener ), care la o variaţie

mare a unui parametru ( curent ) menţine constant alt parametru ( tensiunea la bornele
diodei).

2. o schemă mai complexă în care, un element activ de circuit ( tranzistor ), numit

element regulator, preia variaţiile de tensiune sau de curent ale sarcinii, menţinând
constant parametrul de ieşire.

Stabilizatoare parametrice

Circuite stabilizatoare care conţin un element neliniar, caracterizat printr-un

parametru variabil cu valoarea curentului ce îl parcurge. Pot fi de tensiune şi de curent.

Stabilizatoarele parametrice de tensiune se pot realiza cu diode Zener.

Fig.3.2.2.

Din caracteristica diodei se poate observa că, la variaţii mari ale curentului de intrare, IZ,
se obţine o variaţie mică a tensiunii la borne.

1. Pentru a obţine tensiuni stabilizate mai mari, pot fi conectate mai multe diode
Zener în serie.
2. Pentru a mării valoarea factorului de stabilizare se pot folosi mai multe celule dispuse
în cascadă.

39
 Sugestii metodologice

Unde?

Conţinutul poate fi predat în: - sala de clasă

- laboratorul de electronică.

Cum?

 Se poate folosi observarea dirijată, demonstraţia, problematizarea

 Se pot aplica activităţi de identificare de stabilizatoare după formele de undă sau

după schema electrică

 Clasa poate fi organizată:

 frontal sau pe grupe.

Cu ce?

Ca materiale suport se pot utiliza:

 tipuri de stabilizatoare;
 prezentare multimedia, care să cuprindă: tipuri de stabilizatoare, scheme
electronice
 fişe de lucru
 videoproiector sau flipchart

Ca probe de evaluare se pot folosi:

 Probe orale şi practice

40
Tema 3 – Circuite cu componente electronice analogice
Fişa suport 3.3. Amplificatoare

Ce?

Amplificatorul reprezintă un cuadripol activ, prevăzut cu două borne de intrare şi

două borne de ieşire, capabil să furnizeze la ieşire semnale electrice de putere mult mai
mare decât cele de la intrare, fără a modifica forma semnalului amplificat.

Fig.3.3.1.

Tipuri
Un amplificator poate aparţine simultan mai multor criterii de clasificare:

 După natura semnalului cu preponderenţă amplificat:

- amplificatoare de tensiune
- amplificatoare de curent
- amplificatoare de putere
 După valoarea benzii de frecvenţă a semnalelor amplificate:
- amplificatoare de curent continuu
- amplificatoare de joasă frecvenţă ( de audiofrecvenţă )
- amplificatoare de înaltă frecvenţă ( de radiofrecvenţă)
- amplificatoare de foarte înaltă frecvenţă
 După lăţimea benzii de frecvenţă amplificată:
- amplificatoare de bandă îngustă ( 9 ÷ 30 kHz)
- amplificatoare de bandă largă ( de la câţiva Hz, până spre 6 MHz)
 Există şi alte criterii de clasificare:tipul elementelor active; tipul cuplajului folosit
între etaje; simetria etajului, etc.

Parametri
Performanţele amplificatoarelor se identifică prin:

- amplificare( coeficient de amplificare) , raportul dintre mărimea electrică de la ieşire şi

mărimea corespunzătoare de la intrare. Se pot definii:
a. amplificarea în tensiune - Au
b. amplificarea în curent- Ai
c. amplificarea în putere- Ap
- caracteristicile de frecvenţă, reprezintă dependenţele
amplificare – frecvenţă şi defazaj - frecvenţă
Dependenţa amplificare – frecvenţă, poartă denumirea
de caracteristică de frecvenţă( fig.3.3.2) Domeniul de Fig.3.3.2.
41
frecvenţă în care amplificarea este aproximativ constantă, se numeşte bandă de
trecere. Ea reprezintă intervalul pe axa frecvenţelor în care amplificarea nu scade cu
mai mult de 3 dB, faţă de amplificarea de la frecvenţa medie a benzii.
Dependenţa defazaj – frecvenţă se numeşte caracteristică de fază. Elementele reactive
din amplificator introduc defazaje variabile cu frecvenţa, ceea ce determină distorsiuni
de fază.

Sugestii metodologice

Unde?

Conţinutul poate fi predat în: - sala de clasă

- laboratorul de electronică.

Cum?

 Se poate folosi observarea dirijată, demonstraţia.

 Clasa poate fi organizată:

 frontal sau pe grupe.

Cu ce?

 Ca materiale suport se pot utiliza:

 prezentare multimedia, care să cuprindă: tipuri de amplificatoare şi forma

semnalelor intrare ieşire.

 videoproiector sau flipchart

Ca probe de evaluare se pot folosi:

 Probe orale şi practice

42
Tema 3 – Circuite cu componente electronice analogice
Fişa suport 3.4. Circuite pentru impulsuri

Ce?

Sunt circuitele care generează impulsuri sau care acţionează asupra impulsurilor,
schimbându-le forma, durata, perioada, poziţia sau alţi parametri. Prin impuls se
înţelege o variaţie rapidă de tensiune sau de curent, care durează un timp scurt în
comparaţie cu perioada de succesiune a acestor variaţii, precum şi cu procesele
tranzitorii pe care acestea le produc în circuite.

Tipuri de impulsuri:

a b c d

Fig.3.4.1.

a – dreptunghiulare

b – trapezoidale

c – în dinte de ferăstrău

d – triunghiulare

Parametri

Cei mai importanţi parametri ai unui impuls sunt:

- amplitudinea impulsului - A -

1
- perioada de succesiune - T - ( sau frecvenţa f = )
T

- durata impulsului - τi -

τi
- coeficient de umplere - Q =
T

- se mai pot amintii: durata frontului anterior, durata frontului posterior, descreşterea
palierului

43
 Circuite pentru formarea impulsurilor

Formarea impulsurilor se bazează pe obţinerea unei succesiuni periodice de impulsuri,

pornind de la semnale periodice de altă formă ( de regulă sinusoidale ).

1. Circuite de limitare

Furnizează la ieşire o mărime proporţională cu mărimea de la intrare, numai

atunci când aceasta se află cuprinsă între anumite limite, numite praguri de limitare.

1. Limitarea se poate aplica oricărei forme de semnal.

2. Circuitele de limitare se realizează cu elemente neliniare: diode semiconductoare sau

tranzistoare.

2. Circuite de derivare ( de ascuţire )

Sunt circuite RC folosite pentru obţinerea unor impulsuri de scurtă durată

(ascuţite), din impulsuri de durate mari, de regulă impulsuri dreptunghiulare.

Pentru ca la ieşirea circuitului să se obţină impulsuri scurte, este necesar ca

încărcarea şi descărcarea condensatorului să se producă într-un interval de timp mai
redus decât durata impulsului dreptunghiular aplicat.

3. Circuite de integrare ( de netezire )

Sunt circuite RC folosite pentru obţinerea unor impulsuri cu fronturi modificate faţă
de cele ale semnalului de intrare.

Asociind corespunzător cele trei tipuri de circuite pentru formarea impulsurilor : de

limitare, de derivare şi de integrare, se pot obţine diverse forme de impulsuri.

44
Tema 3 – Circuite cu componente electronice analogice
Fişa suport 3.5. Circuite basculante

Ce?

Sunt circuite electronice folosite la generarea impulsurilor, prevăzute cu o buclă

de reacţie pozitivă.

Ele prezintă în funcţionare două stări: una de acumulare, în care tensiunile şi

curenţii variază foarte lent şi una de basculare, în care au loc variaţii foarte rapide ale
tensiunilor şi curenţilor. De obicei durata acestor stări este inegală. Procesul de
basculare este un proces cumulativ care se dezvoltă în avalanşă. Amorsarea
proceselor de basculare se poate face sau cu semnale de comandă aplicate din
exterior, sau în urma unui proces intern de variaţie relativ lentă ( descărcarea unui
condensator).

Tipuri

Clasificate după numărul de stări stabile pe care le prezintă, se cunosc:

 circuite basculante astabile

 circuite basculante monostabile

 circuite basculante bistabile

1. Circuite basculante astabile ( multivibratoare)

Se utilizează pentru generarea impulsurilor dreptunghiulare periodice. Semnalul la

ieşire apare fără a necesita un semnal de comandă la intrare.

a. Nu prezintă nici o stare stabilă.

b. Trece dintr-o stare în alta fără intervenţia unor impulsuri de comandă exterioară.

c. Perioada semnalelor generate depinde de valorile parametrilor circuitului.

Schema circuitului - funcţionare

Tranzistoarele se află pe rând în regim de

conducţie sau de blocare pe anumite intervale
de timp, fără intervenţia unor
semnale de comandă exterioare. Schema
este simetrică, executată cu elemente egale;
cele două condensatoare realizând

45
 .
Fig.3.5.1.

stări instabile. Rezultă o basculare permanentă din starea T1 saturat şi T2 blocat, în

starea T1 blocat şi T2 saturat şi invers. Durata basculării este mult mai mică decât durata
stărilor instabile. Variaţiile tensiunilor din colectoarele tranzistoarelor pot fi considerate
ca impulsuri de formă aproximativ dreptunghiulară.

În mod obişnuit stabilitatea perioadei impulsurilor generate de multivibrator nu este

satisfăcătoare, motiv pentru care se realizează sincronizarea prin impulsuri exterioare.
Acestea se aplică pe bazele tranzistoarelor prin condensatoare de capacităţi mici,
determinând deschiderea tranzistorului mai repede decât în absenţa impulsului şi
asigurând şi frecvenţa de lucru necesară.

2. Circuite basculante monostabile

a. Prezintă o singură stare stabilă în care poate rămâne un timp îndelungat.

b. Trec dintr-o stare în altă stare cu ajutorul unui impuls exterior de comandă.

c. Rămân în starea basculată un interval de timp determinat de elementele circuitului,

după care revin la starea iniţială.

Schema circuitului - funcţionare

Schema nu mai este simetrică.

Baza tranzistorului T2 se polarizează prin legarea lui
R3 direct la tensiunea de alimentare. La conectarea
acesteia, T2 este saturat şi T1 blocat – stare stabilă.
Dacă se aplică impuls negativ în baza lui T2, circuitul
basculează: T2 se blochează iar T1 devine saturat. Ca
urmare, tensiunea la bornele condensatorului suferă Fig.3.5.2.
un salt negativ, cu valoarea aproximativ E.
Această stare este însă instabilă deoarece condensatorul se încarcă prin R3, potenţialul
bazei lui T2 creşte ducând la deschiderea acestuia, circuitul basculând în starea iniţială,
stabilă.

3. Circuite basculante bistabile

Sunt elementele de bază în schemele logice de comandă, numărătoare, registre,

circuite de memorizare.

a, Se caracterizează prin două stări stabile, în care pot rămâne un timp îndelungat.

b. Trecerea dintr-o stare în altă stare se face prin aplicarea unui impuls scurt de
comandă din exterior.

46
 Schema circuitului – funcţionare

În practică, simetria montajului nu este perfectă. La

conectarea tensiunii de alimentare, unul dintre
tranzistori se va găsi în stare de conducţie, celălalt în
stare blocată, stare ce se va menţine şi în continuare
– stare stabilă. Dacă tranzistorul T1 este blocat ( de
exemplu prin aplicarea unui impuls negativ pe bază
sau prin scurtcircuitarea de scurtă durată la masă, a
bazei lui T1 sau a colectorului lui T2), curentul în Fig.3.5.3.

baza lui T1 scade brusc, potenţialul colectorului lui creşte brusc, determinând apariţia
unui curent în baza lui T2. Acesta trece în conducţie. În acest caz scade potenţialul
colectorului lui T2, T1 se menţine în stare blocată, stare care este stabilă. În această
stare circuitul poate rămâne un timp oricât de lung. Bascularea apare numai în urma
aplicării unui impuls exterior.

Sugestii metodologice

Se pot aplica pentru fişele suport 3.4 şi 3.5 circuite de impulsuri , atât pentru formarea
cât şi pentru generarea acestora.

Unde?

Conţinutul poate fi predat în: - sala de clasă

- laboratorul de electronică.

Cum?

 Se poate folosi observarea dirijată, demonstraţia, experimentul, problematizarea.

 Clasa poate fi organizată:

 frontal sau pe grupe.

Cu ce?

Ca materiale suport se pot utiliza:

 prezentare multimedia, care să cuprindă: tipuri de circuite de impulsuri şi

forma impulsurilor generate
 activitate de laborator : “ Studiul funcţionării circuitelor de impulsuri”
 fişe de laborator
 videoproiector sau flipchart

Ca probe de evaluare se pot folosi:

47
 Probe orale şi practice

48
Tema 3 – Circuite cu componente electronice analogice
Fişa suport 3.6. Modulatoare, demodulatoare

Ce?

Procesul modulaţiei constă în modificarea unuia din parametrii unui semnal

sinusoidal ( amplitudine, frecvenţă) în funcţie de un semnal util, aleatoriu. Semnalul util
este un semnal de audiofrecvenţă ( joasă frecvenţă), denumit şi semnal modulator, iar
cel sinusoidal de radiofrecvenţă( înaltă frecvenţă) denumit şi purtătoare.

Un lanţ de transmitere a informaţiei prin semnale modulate, cuprinde: sursa de semnal,

traductor electroacustic de emisie, modulator, mediul de transmisie, demodulator,
traductor electroacustic de recepţie.

Tipuri

Clasificarea tipurilor de modulaţie se poate face în funcţie de :

 Natura agentului purtător:

- oscilaţii sinusoidale

- succesiunile de impulsuri dreptunghiulare

 Natura parametrului ce se modifică la agentul purtător:

- amplitudinea ( MA - modulaţie în amplitudine)

- frecvenţa ( MF – modulaţie în frecvenţă)

- faza ( MP – modulaţie în fază)

1. Modulaţia de amplitudine – parametrul ce variază în ritmul semnalului modulator,

este amplitudinea purtătoarei, ceilalţi parametri rămânând constanţi.

Se realizează cu modulatoare, montaje ce conţin elemente neliniare de circuit: diode,

tranzistoare sau cu circuite integrate.

2. Modulaţia de frecvenţă – variază frecvenţa purtătoarei în ritmul semnalului

modulator, amplitudinea rămânând constantă. Banda de frecvenţe a semnalelor cu
modulaţie de frecvenţă este foarte largă ( teoretic infinită ).

3. Modulaţia de fază – se modifică faza semnalului purtător în ritmul semnalului

modulator, ceilalţi parametri rămân constanţi. Modulaţia în frecvenţă, atrage după sine
şi o modificare a fazei, datorită dependenţei dintre faza şi pulsaţia unei oscilaţii.

Demodularea ( detecţia) este procesul invers modulaţiei, prin care sunt puse în
evidenţă semnalele utile de audiofrecvenţă. Acest semnal util extras va trebui să fie cât
mai fidel faţă de cel folosit iniţial la modulare.

49
 Tipuri

Pentru demodularea semnalelor cu purtătoare sinusoidală se folosesc:

 Detectoare – demodulatoare pentru semnale MA

 Discriminatoare de fază şi detectoare de raport – demodulatoare pentru

semnale MF

 Demodulatoare pentru semnale MP

În procesul de demodulare trebuie să se separe o frecvenţă joasă pornind de la o

frecvenţă înaltă.

Circuitele de demodulare se realizează cu dispozitive electronice neliniare ( tuburi

electronice, diode semiconductoare, tranzistori).

50
Tema 4. Circuite integrate analogice
Fişa suport 4.1. Amplificatoare operaţionale

Ce?

Sunt amplificatoare de curent continuu cu reacţie negativă interioară şi prevăzute

cu o buclă de reacţie negativă externă, care iniţial puteau executa diferite operaţii ca:
adunarea, scăderea, înmulţirea, împărţirea, cu o constantă ( în c.c.) şi cu extindere (în
c.a.), operaţii mai complexe ca: derivare, integrare, obţinere de funcţii logaritmice, etc.

Consideraţii generale

Amplificatoarele operaţionale pot prezenta, în general, două intrări şi două ieşiri, putând
funcţiona în următoarele variante:

- cu o singură intrare şi ieşire

- cu două intrări şi două ieşiri

- cu două intrări şi o ieşire

+ V+
+

Vd A
_
V+ V-
Vc _ V- V0

Simbolul amplificatorului operaţional

Fig. 4.1.1.

a. Intrările sunt notate cu (+) şi cu (–).

b. Aplicând un semnal pe intrarea (+), la ieşire se obţine un semnal în fază cu cel de la

intrare. Intrarea (+) numeşte neinversoare de fază.

c. Aplicând un semnal pe intrarea (–), el se regăseşte la ieşire în opoziţie de fază.

Această intrare se numeşte inversoare.

d. După cum se aplică semnalul pe una sau pe cealaltă intrare, amplificatorul se

numeşte neinversor sau inversor.

Parametrii principali

- impedanţa de intrare teoretic infinită, practic foarte mare; curentul de intrare în AO

este teretic zero, practic foarte mic;
51
- deriva tensiunii este nulă ( nu apare semnal la ieşire în absenţa semnalelor de la
intrare). Rezultă că tensiunea de decalaj de intrare ( care ar trebui aplicată pentru a
anula deriva) este nulă;

- impedanţa de ieşire teoretic zero, practic foarte mică, deci valoarea tensiunii de
ieşire nu depinde de rezistenţa de sarcină;

- amplificarea în buclă deschisă este teoretic infinită, practic extrem de mare, ceea ce
determină ca diferenţa de tensiune între cele două intrări să fie nulă.

Tipuri de amplificatoare operaţionale

Tab.4.1.1.

Tipul circuitului
Relaţia dintre
tensiunea de ieşire şi
Schema electronică
tensiunea
(tensiunile ) de intrare

Amplificator R2
Ue = - Ui
inversor R1

R2 R2
Amplificator Ue = - Ui1 -
R11 R12
inversor sumator
Ui2

52
 Amplificator R2
Ue = ( 1 + )Un
neinversor R1

Amplificator
Ue = Un1 + Un2
neinversor sumator

R2
Ue = - Ui +
R1

R1 + R2 R4
Amplificator + Un
R1 R3 + R4
diferenţial

1
Circuit de integrare
Ue = - RC
∫U (t )dt
i

dU i
Circuit de derivare Ue = - RC
dt

53
 Sugestii metodologice

Unde?

Conţinutul poate fi predat în: - sala de clasă

- laboratorul de electronică.

Cum?

 Se poate folosi observarea dirijată, demonstraţia, experimentul, problematizarea.

 Clasa poate fi organizată:

 frontal sau pe grupe

Cu ce?

Ca materiale suport se pot utiliza:

 prezentare multimedia, care să cuprindă: tipuri de amplificatoare

operaţionale, identificarea circuitelor de bază ale AO

 activitate de laborator : “ Determinarea amplificării prin măsurarea

tensiunilor de intrare şi ieşire”

 fişe de laborator

 videoproiector sau flipchart

Ca probe de evaluare se pot folosi:

 Probe orale şi practice

54
Tema 4. Circuite integrate analogice
Fişa suport 4.2 Stabilizatoare de tensiune integrate

Ce?

Stabilizatoarele de tensiune continuă sunt circuite electronice care au rolul de a

menţine constantă valoarea tensiunii (U0) pe o sarcină (R), în condiţiile în care, din
diferite cauze se modifică valoarea tensiunii de la intrarea circuitului (U i), curentul
absorbit de sarcină ( i0), sau temperatura mediului ambiant ( T)

1. Eficienţa stabilizatorului se caracterizează prin:

- coeficientul de stabilizare în tensiune (Su)

- rezistenţa internă a stabilizatorului ( R0)

- coeficientul de stabilizare cu temperatura ( ST)

2. Pentru ca variaţia tensiunii de ieşire să aibă valori mici, se impune ca stabilizatorul să

fie caracterizat prin valori cât mai mari ale factorului Su şi valori cât mai mici ale
factorilor R0 şi ST.

Stabilizatoare cu circuite integrate – sunt stabilizatoare de tensiune continuă

care au în componenţă un circuit integrat specializat cu rolul de a integra funcţiile unui
stabilizator liniar ( atât de stabilizare a tensiunii de pe sarcină, cât şi de protecţie).

Scopul acestei soluţii tehnice este de a reduce numărul de componente electronice ale
schemei de stabilizare, ceea ce determină o creştere a fiabilităţii sistemului.

Tipuri

1. Stabilizator cu amplificator de eroare şi element de reglaj serie.

Funcţia de reglare este realizată prin integrarea unei scheme de stabilizator cu

amplificator de eroare şi element de reglaj serie.

La intrarea amplificatorului operaţional, caracterizat

prin factorul de amplificare în tensiune, se aplică
tensiunea de referinţă de pe dioda Zener şi o
fracţiune din tensiunea de ieşire. Diferenţa celor două
tensiuni amplificată, comandă elementul serie de
reglare constituit din tranzistor.

Fig.4.2.1.

55
Elementul de referinţă este realizat cu stabilizatorul parametric format din dioda Zener şi
rezistorul R3.

În condiţiile în care amplificatorul de eroare nu lucrează (schema este fără reacţie),

deoarece impedanţa de intrare a amplificatorului este foarte mare, rezistoarele R 1, R2
vor fi în serie şi tot grupul va fi în paralel cu rezistenţa de sarcină.

Stabilizatorul are parametri de stabilizare determinaţi de factorul de amplificare în

tensiune al AO şi de calitatea tranzistorului regulator.

2. Stabilizatoare duale

Pe lângă stabilizatoarele de uz general se întâlnesc şi stabilizatoare specializate, cum

sunt stabilizatoarele duale. Acestea furnizează două tensiuni de ieşire, una pozitivă şi
una negativă. Schema stabilizatorului are rolul de a menţine constantă diferenţa celor
două tensiuni de ieşire.

3. ßA 723

Destinat aplicaţiilor ce necesită un stabilizator de tip serie. Folosit la realizarea surselor

de tensiune pozitivă sau negativă, având regulatorul serie sau paralel, în comutare,
flotant, etc.

Date de catalog:

- curent de ieşire: 150 mA

- posibilitatea creşterii curentului de ieşire până la valori ce depăşesc 10A, prin

folosirea unor tranzistoare externe

- tensiune de ieşire reglabilă între: 2V şi 37V

- tensiunea maximă de intrare: 40V

- puterea disipată maximă 500mW

- impedanţa divizorului de tensiune văzută de amplificatorul de eroare: 10 kΩ.

Sugestii metodologice

Unde?

Conţinutul poate fi predat în sala de clasă, folosind un videoproiector sau flipchart sau
în laboratorul de electronică.

Cum?

 Se poate folosi observarea dirijată, demonstraţia, experimentul.

56
  Ca materiale suport se pot utiliza:

 prezentare multimedia, care să cuprindă: tipuri de stabilizatoare cu circuite

integrate, caracteristici tipice, date de catalog, aplicaţii tipice

 activitate de laborator : “ Identificarea terminalelor pentru ßA 723 şi

ßA 723 C, analiză comparativă în funcţie de datele de catalog”

 catalog produse

 fişe de laborator

 Clasa poate fi organizată:

 frontal sau pe grupe.

Ca probe de evaluare se pot folosi:

 Probe orale şi practice

57
Tema 4. Circuite integrate analogice
Fişa suport 4.3 Temporizatoare

Ce?

Circuite care generează întârzieri de timp declanşate, sau oscilaţii libere.

Cel mai familiar circuit de temporizare este E 555.

Caracteristici

- prezentare: încapsulat în cipuri de plastic sau metal, cu 8 sau 14 terminale

- temporizări de la microsecunde până la ore

- lucrează fie ca monostabil, fie ca astabil

- factorul de umplere este ajustabil

- ieşirea poate debita sau absorbi 200 mA

- alimentarea şi ieşirea sunt compatibile TTL

- stabilitatea cu temperatura este mai bună de 0,005%/oC

- tensiunea de alimentare între 4,5V – 18V

- curentul de alimentare : 3mA – 6mA

- timpul de creştere / descreştere: 100ns

Configuraţia terminalelor

Fig.4.3.1.

Aplicaţii

- temporizări de precizie

- generare de impulsuri

58
 - temporizări secvenţiale

- generare de întârzieri de timp

- modulaţia impulsurilor în lăţime

- modulaţia impulsurilor în durată

- generare de rampe liniare

Circuite de lucru

Tab.4.3.1.

Modul monostabil Modul astabil

Sugestii metodologice

Unde?

Conţinutul poate fi predat în:- sala de clasă

- laboratorul de electronică.

Cum?

 Se poate folosi observarea dirijată, demonstraţia, experimentul.

 Clasa poate fi organizată:

 frontal sau pe grupe.

59
Cu ce?

Ca materiale suport se pot utiliza:

 prezentare multimedia, care să cuprindă: tipuri de temporizatoare,

caracteristici tipice, date de catalog, aplicaţii

 activitate de laborator : “ Identificarea terminalelor pentru E 555 şi

analiză comparativă în funcţie de datele de catalog”

 fişe de laborator

 catalog de produse

 videoproiector sau flipchart

Ca probe de evaluare se pot folosi:

 Probe orale şi practice

60
Tema 5. Norme de tehnica şi securitatea muncii
Fişa suport 5.1 Norme specifice în laboratorul de electronică

Ce?

Cele mai frecvente deranjamente în instalaţiile electrice se datoresc regimurilor de

supracurenţi,care sunt de scurtcircuit şi de sarcină.

Protecţiile trebuie să fie instantanee la supracurenţii de scurtcircuit şi temporizate la

supracurenţii de sarcină.

În toate laboratoarele şi atelierele în care se foloseşte energia electrică se asigură

protecţia împotriva electrocutării.

Electrocutarea reprezintă trecerea unui curent electric prin corpul omenesc.

Gravitatea electrocutării depinde de:

- rezistenţa electrică a corpului omenesc

- frecvenţa curentului electric

- durata de acţiune a curentului electric

- calea de trecere a curentului electric prin corp

- valorile curenţilor care produc electrocutarea

Efectele trecerii curentului electric prin corpul omenesc:

- electroşocuri ( contracţiile muşchilor, fibrilaţia inimii, oprirea respiraţiei)

- electrotraumatisme ( orbire, metalizarea pielii, arsuri)

Cunoscând aceste fenomane este obligatoriu să se respecte normele de protecţia

muncii:

- echipamentele electronice de calcul şi instalaţiile electrice care le alimentează cu

energie electrică trebuie să fie realizate astfel încât să fie asigurată protecţia
împotriva electrocutărilor prin atingere directă şi indirectă

- tensiunea de alimentare a echipamentelor electronice să fie de maxim 220V

- alimentarea echipamentelor trebuie să se facă prin prize de împământare

61
- siguranţele să fie calibrate la valoarea indicată de proiectant

- Cablurile mobile de legătură se vor controla înainte de punerea sub tensiune

- Comenzile de pornire şi oprire a lucrărilor se vor face doar cu acceptul şi sub

supravegherea persoanelor abilitate

- modificarea montajelor electrice aflate sub tensiune

- atingerea legăturilor neizolate chiar dacă acestea sunt alimentate la tensiuni joase

- conectarea aparatelor, echipamentelor, la prize defecte sau fără legătură la priza de

pământ

- utilizarea aparatelor, echipamentelor la puteri mai mari decât cele nominale

- alimentarea echipamentelor prin derivaţii provizorii de la tabloul de distribuţie

ESD = Electrostatic Discharge = Descărcare Electrostatică

Protecţie împotriva descărcărilor electrostatice (ESD) în industria electronică

Descărcarea electrostatică (DES) poate provoca pagube sau defecţiuni funcţionale

asupra echipamentelor electronice.

În industrie, DES crează diferite probleme datorită acţiunii sale invizibile şi

imperceptibile.

Componentele electrice, inclusiv semiconductorii, ansamblele electronice şi circuitele

electronice pot fi distruse irecuperabil de descărcarea electostatică.

Producătorii de componente electronice şi montatorii de sisteme electronice trebuie să

controleze descărcările statice din timpul activităţii lor, folosind un program eficient de
descărcare electrostatică. Dacă nu se iau măsurile corespunzătoare pentru controlarea
electricităţii statice, multe dintre componentele sau sistemele produse nu vor funcţiona
sau vor avea un termen redus de operaţionalitate.

Piesele electronice miniaturale trebuie protejate în timpul transportului, al depozitării şi

al manipulării de eventualele descărcări electrostatice accidentale.

62
Descărcarea directă este fenomenul pe care l-a întâlnit deja toată lumea în momentul
dezbrăcării unei haine sau în momentul atingerii unor obiecte. Scânteia care apare,
însoţită de un efect luminos şi sonor, ne cauzează mici neplăceri.

Curentul descărcării directe poate "topi" componentele unui circuit miniatural.

Schimbarea câmpului electrostatic poate induce un curent dăunător într-un circuit.

Frecarea dintre două materiale (aparat electronic şi ambalaj) poate genera un câmp
electrostatic şi o tensiune care să dăuneze componentelor circuitului.

Firmele folosesc în acest sens diverse tipuri de soluţii tehnice: pungi de polietilenă
antistatice, pungi conductoare de polietilenă, pungi protectoare cu protecţie anti-
umiditate, produse de protecţie, produse cu proprietăţi conductive, izolatoare şi
disipative, produse cu împământare şi echipamente de testare.

Avantajele protecţiei împotriva descărcării electrostatice:

• Se asigură siguranţa produselor la transport

• Fără riscuri şi griji din partea clientului
• Soluţii complet adaptabile fiecărei situaţii
• Gamă largă de produse

Cea mai mare problemă în cazul ESD , este că nu vedem când se întâmplă.

Sugestii metodologice

Unde?

Conţinutul poate fi predat în: - sala de clasă

- laboratorul de electronică.

Cum?

 Se poate folosi observarea dirijată, prelegerea, descoperirea

 Clasa poate fi organizată:

 frontal sau pe grupe.

Cu ce?

63
Ca materiale suport se pot utiliza:

 prezentare multimedia, care să cuprindă: norme de protecţia muncii;

aspecte legate de electrocutare, cauze, efecte
 fişe de lucru
 videoproiector
 Studiu de caz “ Accidente de muncă – accidente electrice “- dezbatere

Ca probe de evaluare se pot folosi:

 Probe orale şi practice

64
Tema 6. Defectele frecvente ale montajelor electronice utilizate în
tehnica de calcul
Fişa suport 6.1 Întreruperi de circuit, defecte de alimentare, depăşirea
parametrilor standard la sursele de alimentare

Ce?

Defectele specifice ce apar în montajele electronice folosite în tehnica de calcul, sunt

de regulă generate de alimentare, chiar dacă la prima vedere se caută defectul în altă
parte.

Există multe indicii care sugerează că sursa de alimentare a unui sistem începe să
funcţioneze necorespunzător: dacă mesajul care apare din când în când, sau locaţia de
memorie semnalată ca defectă este aleatorie.

Probleme generate de sursa de alimentare:

- ratarea încărcării sistemului de operare sau blocarea, la pornirea sistemului

- erori de paritate sau alte erori privitoare la memorie, cu manifestare intermitentă

- re-ncărcări subite ale sistemului de operare sau blocări în timpul funcţionării

- oprirea simultană a hard – discului şi a ventilatorului ( lipsă +12V)

- supraîncălzirea datorată defectării ventilatorului

- sistemul se reiniţializează la cele mai mici scăderi ale tensiunii de reţea

- şocuri electrice la atingerea carcasei sau a conectorilor

- sistemul este “mort”( nu apare cursorul, nu se aude ventilatorul )

- mici descărcări de electricitate statică

- supraîncărcarea circuitelor când se depăşesc parametrii nominali şi implicit

decuplarea alimentării prin intervenţia protecţiilor

Sugestii metodologice

Unde?

Conţinutul poate fi predat în: - sala de clasă,

- laboratorul de electronică.

65
Cum?

 Se poate folosi observarea dirijată, prelegerea, descoperirea, problematizarea

 Clasa poate fi organizată:

 frontal sau pe grupe.

Cu ce?

Ca materiale suport se pot utiliza:

 Activităţi de laborator: “Identificarea defectelor în cabluri – prin

măsurări specifice “; “ Identificarea defectelor în componentele unui calculator”

 fişe de laborator

Ca probe de evaluare se pot folosi:

 Probe orale şi practice

66
IV. Fişa rezumat

Numele elevului: _________________________

Numele profesorului: _________________________

Competenţe Evaluare
Activităţi efectuate şi
care trebuie Data Satis-
comentarii Bine Refacere
dobândite activitatii făcător
Activitate 1
Comp 1
(Aici se
trece
numele
compe- Activitate2
tentei)

Comentarii Priorităţi de dezvoltare

Competenţe care urmează să fie Resurse necesare

dobândite (pentru fişa următoare)

67
• Competenţe care trebuie dobândite
Această fişă de înregistrare este făcută pentru a evalua, în mod separat, evoluţia
legată de diferite competenţe. Acest lucru înseamnă specificarea competenţelor tehnice
generale şi competenţelor pentru abilităţi cheie, care trebuie dezvoltate şi evaluate.
Profesorul poate utiliza fişele de lucru prezentate în auxiliar şi/sau poate elabora alte
lucrări în conformitate cu criteriile de performanţă ale competenţei vizate şi de
specializarea clasei.

• Activităţi efectuate şi comentarii

Aici ar trebui să se poată înregistra tipurile de activităţi efectuate de elev,
materialele utilizate şi orice alte comentarii suplimentare care ar putea fi relevante
pentru planificare sau feed-back.

• Priorităţi pentru dezvoltare

Partea inferioară a fişei este concepută pentru a menţiona activităţile pe care
elevul trebuie să le efectueze în perioada următoare ca parte a viitoarelor module.
Aceste informaţii ar trebui să permită profesorilor implicaţi să pregătească elevul pentru
ceea ce va urma.

• Competenţele care urmează să fie dobândite

În această căsuţă, profesorii trebuie să înscrie competenţele care urmează a fi
dobândite. Acest lucru poate implica continuarea lucrului pentru aceleaşi competenţe
sau identificarea altora care trebuie avute in vedere.

• Resurse necesare
Aici se pot înscrie orice fel de resurse speciale solicitate:manuale tehnice, reţete,
seturi de instrucţiuni şi orice fel de fişe de lucru care ar putea reprezenta o sursă de
informare suplimentară pentru un elev care nu a dobândit competenţele cerute.

Notă: acest format de fişă este un instrument detaliat de înregistrare a progresului

elevilor. Pentru fiecare elev se pot realiza mai multe astfel de fişe pe durata
derulării modulului, aceasta permiţând evaluarea precisă a evoluţiei elevului, în
acelaşi timp furnizând informaţii relevante pentru analiză.

68
IV. Bibliografie
1. Chivu, A.,Cosma, D. ( 2005). Electronică analogică. Electronică digitală – Lucrări
practice, Craiova: Editura ARVES
2. Ardelean, I. ( 1986). Circuite integrate CMOS. Manual de utilizare, Bucureşti:
Editura Tehnică
3. Constantin, P.( 1976). Tranzistoare unijoncţiune. Aplicaţii, Bucureşti: Editura
Tehnică
4. Dănilă, Th. ( 1975). Dispozitive şi circuite electronice, Bucureşti: Editura
Didactică şi Pedagogică
5. Drăgulănescu, N.,Miroiu, C.,Moraru, D. ( 1990). A,B,C…Electronica în imagini.
Componente pasive, Bucureşti: Editura Tehnică
6. Cosma, D., Cosma, C.D., Chivu, A., Chivu, A.M., ( 2008). Componente şi circuite
electronice. Lucrări practice, Craiova: Editura ARVES
7. Spânulescu, I., şi colectiv. ( 1983). Electronică. Pentru perfecţionarea
profesorilor, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică
8. *** Cataloage de rezistoare
9. *** Cataloage de condensatoare
10. *** Cataloage de circuite integrate
11. *** Cataloage de tranzistori
12. *** şi altele

69