INTRODUCERE

Am dorit sa supun atentiei o tema mult mediatizata in ultima perioada. Este vorba despre
amplasarea unui scut antiracheta, apartinand NATO, pe teritoriul Romaniei. Probabil nu
putini sunt cei care au auzit in ultimul timp discutandu-se pe toate canalele media
(televiziuni, radiouri, internet, ziare, dezbateri) despre ipoteza amplasarii pe teritoriul tarii
noastre a unui scut antiracheta. La fel ca majoritatea romanilor mi-am pus si eu o serie de
intrebari a caror raspunsuri voi incerca sa le detaliez si sa le argumentez in randurile ce
urmeaza. Printre cele mai importante aspecte demne de luat in considerare se enumera: ce
este practic si in ce consta acest scut, cum a ajuns Romania sa gazduiasca acest scut, cat
va costa si cine va suporta sarcina materiala aferenta proiectului de securitate, care vor fi
etapele urmatoare, ce reactie au avut cetatenii, politicienii, presa si celelalte state ale caror
interese pot fi afectate.
CE ESTE SCUTUL ANTIRACHETA SI CARE ESTE UTILITATEA LUI
Pentru inceput voi incerca sa explic pe scurt in ce consta scutul antiracheta si care este
utilitatea lui. Scutul antirachet�� are ca rol principal protejarea militarilor americani
care luptă în diverse zone ale globului, dar şi ţările membre NATO şi oferă protecţie
împotriva rachetelor balistice. Acestea ar urma să fie distruse în aer, la scurt timp de la
lansare. Foarte puţine ţări deţin tehnologia necesară unor rachete inteligente, însă
rachetele balistice sunt mult mai accesibile. Iranul şi Coreea de Nord au testat recent cu
succes rachete balistice care pot lovi ţinte la mii de kilometri, ceea ce face ca unui astfel
de scut sa i se ofere o importanta sporita. Scutul american constă în detectarea cu ajutorul
radarelor a lansării de rachete balistice. Astfel de radare există în Alaska şi California şi
urmează să fie amplasate şi în Groenlanda. La detectarea lansării unei rachete se
calculează ţinta care va fi lovită pe baza vitezei, a direcţiei şi a unghiului de lansare. În
cazul în care racheta ameninţă interesele SUA sau ale NATO, scutul lansează o rachetă
interceptoare care distruge racheta balistică. Astfel de lovituri se petrec la viteze peste 6
kilometri pe secundă.
România va găzdui rachete interceptoare de tip SM3 (interceptori terestri), si ar urma să
devină operaţională din 2015. Baza romanesca va fi doar o componentă a scutului
american care constă din radare, senzori, nave de apărare şi rachete interceptoare.
O intrebare fireasca este cine sunt principalii suspecti care ar putea lansa atentate la
adresa intereselor NATO? Intr-o declarative, fostul director al Serviciului de Informaţii
Externe, Cătălin Harnagea, releva: "În primul rând, din zonele cu război din ultimul timp:
Afganistan, probabil zonele care ameninţă securitatea euro-atlantică şi europeană, şi
anume Iranul, Orientul Mijlociu, unele ţări, foste părţi ale Uniunii Sovietice, cum ar fi
zona instabilă din Caucaz. Toate aceste zone fac ca teritoriul european si orice
componenta NATO să devină o posibilă ţinta în faţa acestor ameninţări, nu numai ale
terorismului, dar şi ale unor state care duc o politică destul de ameninţătoare faţă de
lumea occidentala.”
CUM A AJUNS ROMANIA SA GAZDUIASCA ELEMENTE ALE SCUTULUI
ANTIRACHETA
Ideea ca România să găzduiască elemente ale scutului antirachet�� a fost vehiculată
neoficial încă de la începutul acestui proiect, în perioada administraţiei Bush, dar a
revenit cu insistenţă după ce preşedintele Barack Obama a anunţat în toamna anului
trecut că sistemul va fi modificat. Dupa o serie lunga de negocieri cu tari precum Polonia
si Cehia (negocieri ce datau din mandatului presedintelui George W. Bush), administratia
NATO s-a reorientat spre zona de sud a continentului european, mai exact spre Romania,
Bulgaria si Turcia. Primele etape ale noii arhitecturi de apărare se concentrează pe
rachetele cu rază scurtă şi medie. Aşadar, evident, aşa cum este conceput planul, va
începe undeva în sud şi se va incerca si dezvoltarea acestuia către nord. Liderii politici de
la Bucuresti s-au declarat extrem de multumiti de aceasta rasturnare de situatie si
semnarea prezentului acord deoarece se pare noua structura va acoperi 100% teritoriul
Romaniei de amenintarile atacurilor cu rachete (fapt ce se intampla in cazul in care bazele
erau gazduite de Polonia si Cehia).
COSTURILE PROGRAMULUI
In ceea ce priveste costurile acestui program, atat delegatii NATO cat si cei romani,
refuza deocamdata sa ofere date si cifre exacte, limitandu-se la afirmatii care scot in
evidenta faptul ca aceasta conjunctura reprezinta o buna afacere pentru ambele tabere.
Dincolo de aspectele strategice şi politice, România va trebui să traducă proiectul de scut
antirachet�� şi în câteva miliarde de dolari. Cea mai valoroasă achiziţie de care ţara
noastră are nevoie este reprezentată de sistemul de rachete cu rază lungă de acţiune, al
cărui cost a fost estimat de surse militare la 3-4 miliarde de dolari - comparabil cu preţul
vehiculat al programului de înzestrare cu avioane multirol.România dispune, în acest
moment, doar de un sistem de rachete cu rază scurtă de acţiune fabricate în Germania,
sub marca Ghepard. Potrivit surselor citate, Bucureştiul va trebui să achiziţioneze şi un
sistem de rachete antiaeriene sol-aer. Cel utilizat în prezent de Armata Română datează
de pe vremea URSS şi urmează să iasă din garanţie în 2014. În plus, este posibilă şi
achiziţionarea de rachete antibalistice, cel mai probabil pentru echiparea celor două
fregate deţinute în acest moment de Marina română. Niciuna dintre aceste achiziţii nu a
fost însă prevăzută în bugetul Armatei pentru 2010. Asadar, modalitatea în care ţara
noastră va plăti costurile pentru scutul antirachet�� rămâne, deocamdată, o enigmă.
Dat fiind că nu există, încă, o decizie a SUA şi NATO în legătură cu ţările care vor
participa la program, nu se ştie nici dacă va exista un sistem de plată comună a
cheltuielilor sau fiecare ţară va trebui să-şi gestioneze costurile separat.
REACTII DIN PARTEA ALTOR STATE - RUSIA
Cum era si firesc aceasta chestiune delicata a starnit un val de reactii in intreaga lume, in
randul cetatenilor, a liderilor politici, a presei, a organizatiilor neguvernamentale si chiar
a unor guverne. Prima care a raspuns acestei provocari a fost Moscova, prin vocea mai
multor responsabili rusi de rang inalt, care au acuzat NATO si sistemul de aparare
antiracheta al SUA ca ameninta Rusia, folosind un ton in contrast cu promisiunile de
relansare a relatiilor ruso-americane. “Ne indoim profund ca situatia Rusiei devine mai
sigura prin extinderea NATO. NATO reprezinta pentru noi o amenintare, o amenintare
destul de serioasa. Aceasta este pozitia generala a tuturor celor care au lucrat la doctrina
militara a Rusiei , a declarat Patrusev. La putin timp dupa declaratiile lui Patrusev, a venit
randul sefului Statului Major rus, Nikolai Makarov, care a lansat un atac la adersa SUA si
a sistemului lor de aparare antiracheta afirmand : "Dezvoltarea si desfasurarea sistemului
de aparare antiracheta vizeaza Rusia. Chiar daca responsabili guvernamentali spun ca el
ne va asigura , nu este adevarat".