Sunteți pe pagina 1din 2

Opinii: Studiu de caz

Daniel Rotariu
Student anul II, Facultatea de Medicina U.M.F. "Gr. T. Popa" Iasi

Rezumat
Un cuplu de tineri pitici, acondroplazici, doresc sa aiba un copil, motiv pentru care solicita un sfat genetic. Tanara mama este insarcinata
(virsta gestationala: sase saptamani). Ambii parinti sunt purtatori ai unei gene mutante (responsabila de acondroplazie). Ei solicita o
testare genetica a fatului, spunand, paradoxal, ca vor avorta doar un fetus care nu contine gena mutanta. Ar trebui ca centrul de
consiliere sa accepte testarea stiind ca un fetus normal si sanatos ar putea fi avortat?

Exista ce putin doua modalitati de abordare a cazului de fata. Daca analizam cazul din perspectiva parintilor, lucru deloc usor si dominat
de o doza considerabila de subiectivism, am tinde sa credem ca acestia au dreptate intrucat ei, suferind de acondroplazie, cunosc foarte
bine situatia, stiu ce avantaje si dezavantaje implica aceasta boala. Pentru ei s-a modificat notiunea de normalitate, chiar si definitiile
sanatatii si ale bolii.

Nu boala este stigmatul vietii lor, ci suferinta. Ei considera ca un cuplu ca a lor ar trebui sa aiba un urmas asemanator lor, pe care sa-l
poata ajuta sa se adapteze la mediul cu care sunt familiarizati, la fel cum au facut-o si ei, un descendent pe care sa-l poata invata ceea ce
ei stiu. Ar fi mult mai dificil pentru ei sa educe si sa formeze un copil "normal", pe care sa-l integreze intr-un mediu pe care nu-l cunosc si
cu care au avut contacte limitate. Ei ar putea apreacia ca un copil "normal" va avea un sentiment de frustare sau un complex de
inferioritate cand va ajunge sa constientizeze ca parintii lui sufera de aceasta afectiune. In plus, ar trebui sa ne gandim la faptul ca, pe
parcurs, parintii ar fi predispusi la pierdera autoritatii fata de copilul lor.

Ideea crestererii unui descendent rebel, care sa nu poata fi controlat, este un risc destul de greu de asumat. Un copil cu acondroplazie in
contact cu comunitatea la care parintii lui sunt afiliati se va adapta mult mai usor decat un copil "normal", el aici urmand sa intalneasca
persoane deopotriva cu el, de la care va asimila o alta notiune de normalitate. Personal, consider ca decizia lor nu ar fi una de natura
egoista bazata pe faptul ca descendentul va trebui negresit sa arate ca ei, ci de potentialele multiple neajunsuri pe care le-ar putea
intampina si la care nu sunt convinsi ca vor putea face fata.

Daca privim din perspectiva noastra, a celor multi dar nu neaparat "normali", ar fi mult mai usor sa cosideram ca fapta pe care ei vor sa o
savarseasca este oribila, abominala chiar. Dar in aceasta judecata noi de fapt ignoram argumentele lor, promulgandu-le doar pe ale
noastre, noi gandind ca viata este sacra in orice conditii (cu atat mai mult atunci cand individual este normal din punct de vedere
antropometric) si ca a avorta un fetus normal si sanatos este cea mai mare crima, mai ales in conditiile in care sunt cupluri ce nu pot avea
copii pe cale naturala si sunt nevoite sa recurga la tehnici reproductive artificiale. Tindem sa percepem aceasta atitudine a lor ca fiind o
jignire la adresa Divinitatii care, lor, le-a dat sansa de avea copii si pe care acum o refuza.

Parerea noastra ar fi sustinuta si de principiul etic al non-vatamarii, "aparatorul" vietii, cu atat mai mult in cazul in care individul se poate
dezvolta normal si i se doreste intreruperea vietii. In opozitie, principiul autonomiei reclama respectarea dorintei pacientului, a parintilor,
ceea ce presupune avortarea unui fetus "normal" si viabil. Se ridica insa o alta problema: cine apara drepturile embrionului in varsta de
sase saptamini, in cazul in care parintii nu actioneaza in conformitate cu normele etice, incalcand in primul rand dreptul la viata? Doar
Dumnezeu ar avea dreptul de a hotari aparitia unei noi vieti precum si stingerea unei vieti.

In opinia mea, avorturile ar trebui sa aiba loc doar in situatia in care viata fetusului sau a mamei ar fi afectate. In conditii critice, cand nu
exista alta modalitate de rezolvare a situatiei, avortul ar trebui privit ca o ultima masura la care ar trebui sa se recurga doar cand nu se
mai poate face nimic pentru salvarea vietii produsului de conceptie sau cand viata acestuia ar urma sa aiba o calitate precara, cu un
prognostic negativ. Actualmente se pare ca nimeni, nici macar legea in acest caz nu poate trece peste decizia parintilor intrucat mama
este insarcinata in saptamana a sasea si un avort in acest moment este acceptat de normele legale in vigoare. In ceea ce priveste
acceptiunea pentru efectuarea testului genetic, in pofida riscului de a fi avortat un fetus normal si sanatos, as accepta testarea.

Motivele pentru care as accepta testarea sunt, in opinia mea, destul de intemeiate avand in vedere ca avem de a face cu doi purtatori ai
unei gene mutante si ar fi util sa aflam genele care se transmit linkat, si care ar fi posibilitatea aparitiei unui crossing-over intre genele
respective. Dar daca ar fi sa ne gandim la cele 25 % sanse ca acest copil sa fie normal, la raspunderea morala pentru cele intamplate, util
ar fi sa incercam sa convingem parintii sa renunte la ideea avortului, sa-i facem sa inteleaga ca nimeni nu poate decide asupra vietii si
mortii, fara argumente intemeiate.

Ar mai fi desigur si posibilitatea de a nu accepta efectuarea testului dar ar fi oare aceasta o dovada de maturitate? Evitam asumarea unei
responsabilitati atunci cand scopul nostru este de a lupta pentru mentinerea vietii in orice situatie? Daca respectivii parinti in conditiile
unui refuz ar apela la un alt centru de testare care nu ar avea aceeasi viziune asupra vietii si ar accepta testarea si chiar avortul, nu ar fi o
mare parte si vina noastra pentru ca nu am abordat corect o situatie critica ? De aceea, consider ca este necesara o analiza limpede si
rationala care sa considere omul ceea ce este el de fapt ? O trestie ganditoare si fragila, dominata si chinuita de intrebari la care inca n-a
raspuns nimeni si la care este posibil sa nu raspunda nimeni, niciodata? Viata insa este sacra. Ea ne-a fost oferita in dar de Divinitate si
nu avem dreptul sa o intrerupem, ... sustine religia. In acest context nimeni si niciodata, in nici o situatie nu poate sa ucida, nu trebuie sa
fie ucis si nu are dreptul sa se sinucida.

Intre problemele etice fundamentale din cadrul exercitarii profesiunii medicale se inscrie si respectarea autonomiei pacientului in masura
in care aceasta este spre binele lui. Acest lucru nu este deloc simplu, de foarte multe ori problema etica fiind epuizanta emotional pentru
ambele parti. Din practica medicala se cunoaste ca pot apare diverse conflicte intre binele bolnavului si respectarea autonomiei sale.
Asadar, refuzul pacientului de a accepta o decizie medicala trebuie analizat cu luciditate si pe baza unor solide informatii medicale. O
acceptare imediata din partea personalului denota lipsa de preocupare. Trebuie revizuite cunostintele pacientului, cautate motivatiile
pentru care acesta alege o anumita cale, mai ales in situatiile in care convingerea partii medicale este ca "starea" pacientului se poate
remedia cel putin acceptabil. In ultima instanta, orice problema de etica tine de demnitatea umana, de simtul datoriei si convingerea ca
viata omului este sacra.
Resurse Internet

Bioethics.net
Comprehensive bioethics resource delves into cloning, genetic patents and assisted suicide. Includes a virtual library and a forum. ... Slow
Cures and Bad Philosophers: Essays on Wittgenstein, Medicine, and Bioethics. Reviewed by Stefan Eriksson ...
www.bioethics.net

NRCBL
Scan the topics offered by the National Resource Center for Bioethics Literature. Research books, articles, publications, and other
documents. www.georgetown.edu/research/nrcbl

Aims & Scope


Bioethics: journal information, contents lists and abstracts on the Blackwell Publishing website. ... Bioethics provides a forum for well-
argued articles on the ethical questions raised by current issues such as: ... www.blackwellpublishers.co.uk/asp/journal.asp?ref=0269-
9702

International Bioethics Committee (IBC)


United Nations' bioethics committee offers a collection of articles and resources on bioethics issues. Learn about the IBC's investigations.
www.unesco.org/ibc