ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE ŞTIINŢE POLITICE

Influenţa competiţiei partidice asupra prezenţei la vot

- Proiect de cercetare -

Aurelia Ivan
Master Ştiinţe Politice
 Bucureşti, 2010
Cuprins

Introducere................................................................................p.3

Tema cercetării.........................................................................p.3

Obiectivele cercetării................................................................p.3

Ipoteza cercetării......................................................................p.3

Elaborarea modelului ipotetico-empiric...................................p.4

Revista literaturii......................................................................p.5

Metodologie generală...............................................................p.6

Rezultatele cercetării şi concluzii.............................................p.6

Bibliografie...............................................................................p.6

2
Introducere
Astăzi se pune problema creşterii nivelului ataşamentului faţă de democraţie şi se
vorbeşte adesea despre calitatea acesteia privită comparativ în ţările din Vest şi în ţările
din zona de Est. Diverse dezbateri au loc în ceea ce priveşte factorii ce au dus la formarea
unui anume sistem de guvernare, dacă sistemele electorale influenţează sau nu sistemele
de partide, dacă susţinerea democraţiei se face prin prezenţa semnificativă a electoratului
la vot, cauzele unei prezenţe scăzute pentru a încerca influenţarea scenei politice etc.
Tocmai pe baza acestor probleme de importanţă majoră asupra societăţii şi
economiei, tema lucrării mele încearcă să evidenţieze proporţia între opiniile divergente
şi conflictele dintre partide şi prezenţa cetăţenilor la vot.
În general, se poate intui un raport direct proporţional privind această asumpţie,
dar îmi propun să testez această ipoteză prin mijloace ştiinţifice pentru a vedea dacă
rezultatele aşteptate se vor adeveri.

Tema cercetării
Întrucât concluziile problemei propuse prin intermediul acestei cercetări pot
influenţa concepţiile în ceea ce priveşte realizarea unui algoritm de urmat pentru creşterea
nivelului de trai în cadrul democraţiei, consider important un asemenea demers de
analizare a scenei politice şi a rezultatelor dezbaterilor partidice asupra interesului
prezentat faţă de participarea la vot.

Obiectivele cercetării
Este de aşteptat că în orice spectacol, cu cat competiţia e mai strânsă, cu atât
există mai mult interes, deci mai mulţi spectatori, adică votanţi. Menţionez de asemenea
că se vor analiza două cazuri de ţări foste comuniste, încercând astfel să examinez dacă
durata de viaţă a democraţiei influenţează în vreun fel procesele de votare şi forma
graficului prezenţei la vot. Aşa cum, după cum arată graficele, în România există un trend
descendent al prezenţei la vot, se poate interpreta ca scăderea interesului faţă de
problemele politice, ducând astfel la scăderea puterii de schimbare în ceea ce priveşte
organizarea economiei şi delimitarea problemelor publice şi private.
Un alt obiectiv este testarea comparativă a celor două ţări pentru a vedea factorii
care au dus la alienarea faţă de viaţa politică: neîncrederea faţă de instituţiile statului,
lipsa de interes pentru problemele politice propuse, protestul faţă de personalităţile
candidate, omogenitatea sau eterogenitatea societăţii, clivajele etc.

Ipoteza cercetării
Ipoteza de cercetare pe care doresc să o testez este aceea că emergenţa
democraţiei face să scadă ponderea celor care se prezintă la vot. Pornind de la asumpţia
că o competiţie mai mare între partide desfăşurată în cadrul unei democraţii va atrage un
interes mai mare asupra exprimării opiniei din partea electoratului, doresc să stabilesc şi

3
alţi factori care influenţează prezenţa la vot şi să încerc să explic cauzele unei prezenţe
aflate într-o pantă descrescătoare. În acest caz al descreşterii ratei votanţilor se află şi
România. În plus, ar fi interesant de văzut dacă şi variabila poziţionare geografică şi
asumarea în trecutul unei ţări a unui regim totalitar influenţează variabila independentă
stabilită anterior. În plus, şi factorul omogenitate etnică ar putea reprezenta bazele sociale
pentru competiţia partidică. Astfel că, eterogenitatea ar putea duce la creşterea prezenţei
la vot pentru apărarea intereselor parţilor. Un alt factor interesant de studiat ar fi tendinţa
pe care o au sistemele de partide în ţările postcomuniste: centrifug sau centripet şi factorii
care au dus la o asemenea traiectorie. De asemenea, mai poate fi studiat şi procesul prin
care sistemele electorale conturează comportamentul politic al unei societăţi cu o istorie
relativ recentă a democraţiei, de exemplu chiar şi sistemele electorale putând influenţa
prezenţa la vot.

Elaborarea modelului ipotetico-empiric

Studiind tema participării politice, folosim concepte precum: participare politică,
informare pe teme politice, campanie electorală, cetăţean (definit prin atribute precum:
mediu de rezidenţă, nivel de şcolaritate, categorie de vârstă, sex, nivel de venituri etc.),
atitudine faţă de obiecte politice (partide politice, stat, modul democratic de organizare a
societăţii) etc. Astfel, conceptul central al cercetării, participare politică, va fi definit
drept: “implicarea cetăţenilor în activităţile de conducere a societăţii, în procesul de luare
a deciziilor la nivel societal sau local.” Dar o asemenea definiţie nu este suficientă pentru
a putea studia realitatea empirică pe care conceptul o desemnează. Este nevoie de
operaţionalizarea conceptului de participare politică în funcţie de obiectivele cercetării.
Putem considera ca dimensiuni ale participării politice: participarea convenţională
(electorală), participarea neconvenţională (potenţialul de protest al populaţiei) şi
potenţialul de reprimare (atitudinea faţă de combaterea comportamentelor
neconvenţionale). Pot fi considerate, însă, şi alte dimensiuni: cea acţională (studiind
acţiunile efective şi comportamentele care intră în sfera participării politice), şi cea
atitudinal-valorică (care sunt atitudinile populaţiei faţă de viaţa politică şi ce valori le
ghidează comportamentele). Pentru a finaliza operaţionalizarea conceptului de
“participare politică” este necesară ataşrea fiecărei dimensiuni câte un set de indicatori.
De exemplu, pentru dimensiunea “participare politică de tip convenţional (electorală)”
putem considera indicatorii: lectură pe teme politice din ziare, discuţii pe teme politice,
participarea la vot, participarea la mitinguri politice, a fi membru al unui partid politic
etc. Acest lucru ne va ajuta în faza de analizare şi interpretare a datelor cercetării. În
privinţa cuantificării, indicatorul “participare la vot” poate fi măsurat ca şi procent din
populaţia cu drept de vot care a participat la operaţiunea de votare. Indicatorul “lectură pe
teme politice din ziare” poate fi măsurat ca şi frecvenţă cu care subiectul citeşte ziarele
(zilnic, de câteva ori pe săptămână, săptămânal sau mai rar decât atât) sau poate să fie
măsurat ca şi preferinţă a subiectului pentru articolele care conţin informaţii referitoare
la politică (“Care sunt ştirile dvs. preferate atunci când citiţi un ziar? Vă rugăm să
ordonaţi următoarele tipuri de ştiri în ordinea preferinţei, începând cu cel pe care îl
preferaţi în cea mai mare măsură: divertisment, social, politică, economie, cultură, sport.”
Poziţia pe care subiectul plasează ştirile din domeniul politic poate indica gradul său
probabil de informare pe teme politice). În urma observaţiilor preliminare şi pe baza

4
teoriei luată ca referinţă putem construi ipoteze de cercetare: “Cu cât nivelul de instruire
creşte, cu atât creşte frecvenţa participării la vot” (această ipoteză afirmă că prezenţa la
vot a persoanelor care au absolvit trepte înalte de şcolaritate are un grad mai mare de
probabilitate decât în cazul celor care au un nivel mai redus de educaţie instituţionalizată;
“Gradul de informare pe teme politice al cetăţenilor din mediul urban este mai ridicat
decât în mediul rural” (această ipoteză pune în relaţie apartenenţa cetăţenilor la un tip de
mediu de rezidenţă şi nivelul sau amploarea participării politice); „Gradul conflictului
partidic atrage mai mulţi votanţi care încearcă să schimbe situaţia politică”;
„ Omogenitatea etnică a populaţiei face să existe o prezenţă scăzută la vot, în timp ce o
eterogenitate produce rezultate inverse” etc.

Revista literaturii
Este important a menţiona câţiva autori care studiază problema propusă prin
această cercetare. Aşadar, baza teoretică fundamentală o reprezintă lucrarea lui Evans şi
Whitefield, „Identificând bazele competiţiei partidelor din Europa de Est” dar şi viziunea
lui Herbert Kitschelt din „Formarea sistemelor de partide in Europa Centrală şi de Est”,
care vorbesc despre similarităţile şi diferenţele între Europa de Est şi Europa de Vest în
ceea ce priveşte bazele sociale, dimensiunile problemelor şi stabilitatea partidelor. Miza
articolului lui Evans şi Whitefield şi partea relevantă pentru acest proiect este viziunea pe
care aceştia o au despre competiţia partidică şi influenţa acesteia asupra calităţii
democraţiei. Kitschelt considera că o competiţie a partidelor e probabil să aibă baze
socio-economice şi acestea vor fi întărite cu timpul, după cum merg piaţa şi formarea
partidelor pe două linii strategice: piaţă-redistribuire şi libertarianism-autoritarism.
Demersul meu pentru aceasta demonstraţie îl reprezintă următorul algoritm
distribuit pe paşi evolutivi: coagularea intereselor electoratelor, structurarea socială,
disputele din interiorul populaţiei cu privire la diverse probleme, absorbirea de către
partide şi mezzo-structuri şi transformarea aparentă a acestor nevoi pentru avantajul
personal, creşterea gradului divergenţelor în societăţile instabile, reconfigurarea raportării
la democraţie şi astfel ameninţarea stabilităţii sistemelor politice ce influenţează la rândul
ei calitatea democraţiei. Disputele sociale reprezintă o primă etapă în formarea bazelor
acesteia. Aceste divergenţe sunt legitime într-o democraţie şi într-o societate bazată pe
pluralitate. În plus, Evans şi Whitefield susţin că distribuţia modelelor bazelor sociale şi
dimensiunea problemei şi dimensiunea problemei e condiţionată de trei factori
explanatori naţionali: dezvoltarea economică, nivelul de omogenitate etnică şi status-ul
istoric al statului, ce duc la următoarele trei tipuri de conflicte: socio-economic, etnic şi
de valenţă. Competiţia şi stabilitatea în structura partidelor sunt interconectate. Astfel că
identificarea partidică şi clivajele sociale, dar şi existenţa diversităţii în clivajele
intersectate duc la stabilitate crescută, după cum afirmau Evans şi Whitefield.
Unul dintre autorii care au considerat că nu există o legătură între cultura politică
şi stabilitatea democraţiei a fost Seligson1.

1
http://www.jstor.org/stable/4150160?
&Search=yes&term=Slovenia&term=participation&term=vote&term=Romania&list=hide&searchUri=
%2Faction%2FdoBasicSearch%3FQuery%3Dvote%2Bparticipation%2BRomania%2BSlovenia%26gw
%3Djtx%26prq%3Dvote%2Bparticipation%2BRomania%26Search%3DSearch%26hp%3D25%26wc
%3Don&item=16&ttl=137&returnArticleService=showArticle

5
 Pe scurt, participarea la vot ţine, după părerea mea, strict de factori locaţionali,
societali şi culturali.

Metodologie generală
Pornind de la cadrul teoretic prezentat mai sus, metodologia va consta într-o
analiză comparativă a următoarelor variabile: prezenţa la vot, clivajele, omogenitatea
versus eterogenitatea într-o societate, sistemele electorale, experienţa democratică.
Metodele analitică, comparativă şi inductivă folosite îşi propun să demonstreze faptul că
dezvoltarea diferită a sistemelor de partide şi electorale s-a datorat unor condiţii diferite.
Astfel că aceste modele de dezvoltare vor genera consecinţe pentru gradul de volatilitate
al electoratului şi pentru calitatea democraţiei, putând astfel afecta stabilitatea politică.De
asemenea, metodologia generală vizează şi consultarea sondajelor de opinie, aplicarea
unor chestionare cu întrebări închise, dar mai ales consultarea celor existente deja.
Unitatea de analiză a cercetării o va constitui individul, iar sursa datelor cercetării va fi
realizată prin centralizarea datelor obţinute în urma completării chestionarelor.

Rezultatele cercetării şi concluzii

Calitatea democraţiilor estice este dată de interferenţa elementelor analizate până

acum într-o manieră armonioasă care ar avea ca rezultat explicaţia inductivă şi
comparativă a similarităţilor şi divergenţelor problemelor dezbătute în Vest şi Est. Am
arătat astfel modul cum aceste elemente se înglobează pentru definirea unui spaţiu politic,
fiind baza analizei acestuia într-o perioadă dată.
În plus, pentru realizarea unui nivel optim de democratizare este nevoie, după
părerea mea de o prezenţă susţinută la vot, iar cele două cazuri alese, Slovenia şi
România, ce prezintă o rată descrescătoare ar trebui să fie educate pro-democraţie şi pro-
participare şi implicare în procesul de vot.
În concluzie, nivelul democraţiei în ţările estice nu a ajuns la un anumit nivel al
maturităţii, competiţia partidică generează consecinţe pentru nivelul participării la vot şi
pentru calitatea democraţiei, afectând astfel stabilitatea politică. De asemenea ar trebui să
se pună accentul pe condiţiile dezvoltării unor baze sociale diferite, probleme şi
stabilitatea partidelor.

Bibliografie:
1. Ronald Inglehart and Christian Welzel, „Political Culture and Democracy:
Analyzing Cross-Level Linkages” International Affairs (Royal Institute of
International Affairs 1944-), Vol. 73, No. 1 (Jan., 1997)
2. Robert E. Bohrer II, Alexander C. Pacek and Benjamin Radcliff „Electoral
Participation, Ideology, and Party Politics in Post-Communist Europe The Journal of
Politics, Vol. 62, No. 4 (Nov., 2000), pp. 1161-1172
3. Tatiana Kostadinova „Does Democratization Depress Participation? Voter Turnout
in the Latin American and Eastern European Transitional Democracies”, Political
Research Quarterly, Vol. 60, No. 3 (Sep., 2007), pp. 363-377

6
4. Published by: Sage Publications, http://www.jstor.org/stable/4623838
5. Geoffrez Evans, Stephen Whitefield, „ Identifzing the Bases of Party Competition in
Eastern Europe”, British Journal of Political Science, vol. 23, No.4, 521-548