CONTROL FINANCIAR , EXPERTIZA

CONTABILA SI CONSULTANTA

Conf. Univ. Dr. Sgărdea

Florin
CUPRINS PROGRAMA
 Controlul financiar: Principii şi reguli; tipuri de control;
Organizarea şi exercitarea controlului financiar;
 Expertiza contabilă: conţinut; organizare şi
exercitare; organisme profesionale ; Standarde şi
reglementări.
 Consultanţa financiar-contabilă şi fiscală;
 Prezentare comparativa privind controlul financiar,
expertiza contabilă şi consultanţa financiar-contabilă
şi fiscală.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

 Boulescu Mircea, Ghiţă Marcel – Expertiza contabilă, Editura

Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2001
 CECCAR – Reglemantari privind profesia, etica si deontologia
 Colectia legislativa – Codul civil si Codul penal, codurile specifice de
procedură
 Ţurlea Eugeniu – Expertiza contabila, Editura Scripta, 1998
 Ordonanta Guvernului nr. 119/ 1999 privind auditul public intern si
controlul financiar preventiv cu modificarile si completarile ulterioare,
Monitorul Oficial al Romaniei nr.799/12.11.2003;
 Ordinul ministrului finantelor publice nr. 522/ 2003 pentru aprobarea
normelor generale referitoare la exercitarea controlului financiar
preventiv, Monitorul Oficial al Romaniei nr. 320/13.05.2003.
 Manualul de control financiar preventiv, Ministrului finantelor
publice, Directia generala de control financiar preventiv
Bibliografie selectivă
 CECCAR – Ghidul pentru aplicarea Normei profesionale nr.
35/2001 privind expertizele contabile, Ed. CECCAR, Bucureşti,
2003
 O.G. nr. 17/2007 pentru modificarea si completarea 65130 301
0 33>O.G nr. 65/1994 privind organizarea activitatii de
expertiza contabila si a contabililor autorizati; M.Of. 84/2.02.
2007
 Colecţia legislativă – Codul civil şi Codul penal, codurile
specifice de procedură
 H.G. nr. 1052/2006 pentru aprobarea Regulamentului de
organizare si functionare al Camerei Consultantilor Fiscali .
M.Of. nr.732/ 28 .08.2006
CONTROLUL FINANCIAR PROBLEME
DE BAZĂ
 Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane (Dex) termenul de
control are urmatoarea semnificaţie:

 CONTRÓL, controale, s. n. 1. Analiză permanentă sau periodică a unei

activități, a unei situații etc. pentru a urmări mersul ei, buna desfășurare și
pentru a lua măsuri de îmbunătățire.
 2. Control obștesc = formă de control social, specifică țărilor socialiste, care se
exercită de către masele largi de oameni ai muncii și de reprezentanții
organizațiilor de masă și obștești. 3.Supraveghere continuă (morală sau
materială); 4. stăpânire, dominație. 5 Putere de dirijare a propriilor sale gesturi
și mișcări. 6. Instituție sau grup de persoane care supraveghează anumite
activități. 7. Verificare a propriilor manifestări;
 Punctul de plecare al definiţiei activităţii de control îşi are originea în expresia
latinească „contra rolus” care poate fi tradusă prin verificarea actului original
după duplicatul acestuia, încredinţat, în acest scop, unei persoane specializate.
Definitia Controlului
 În funcţie de evoluţiile înregistrate de domeniul
economic căruia îi aparţine şi pornind de la noţiunea
mai sus menţionată, în literatura de specialitate,
controlul financiar a fost definit ca fiind acţiunea de
determinare a stării unor activităţi economice
reprezentate în documente financiare şi
contabile, prin raportarea acestor reprezentări la
prevederile legale prin care au fost definite.
Procesul de control cuprinde
următoarea succesiune de acţiuni:
Tipuri de control regasite în practică:
 A)    După natura activităţii controlate şi a obiectivelor
urmărite:
 -control tehnic
 -control economic
 -control juridic
 -control legislativ
 -control comercial
 -control al calităţii produselor
 -control financiar-fiscal
 -control sanitar
 -control al protecţiei consumatorilor ,etc.
 Controlul tehnic este exercitat de cadre cu pregătire tehnică şi vizează:
 -tehnologia producţiei
 -cantitatea şi calitatea mijloacelor tehnice utilizate
 -producţia obţinută
 Controlul economic este exercitat de către cadre cu pregătire economică şi vizează:
 -modul de alocare şi utilizare a resurselor de producţie
 -valorificarea corespunzătoare conform programului prestabilit
 -obţinerea eficienţei vizate (programate)
 -efectele sociale şi impactul social.
 Controlul juridic este exercitat de către organele cu pregătire juridică şi vizează:
 -respectarea actelor normative concretizate în legi, ordonanţe de urgenţă,hotărâri, norme
metodologice,ordine,etc. Controlul financiar-fiscal exercitat de către organe cu pregătire economică care
îşi desfăşoară activitatea în domeniul financiar fiscal şi vizează:
 -latura bănească a activităţii economice
 -modul de calculare (stabilire) şi virare a unor impozite şi taxe conform destinaţiei stabilite de legiuitor
 -modul de constituire şi utilizare a bugetelor (BS, BASS, BL, FS)
 Celelalte tipuri de control vizează un segment al vieţii economico-sociale
După momentul exercitării controlului,
avem:

1.-controlul (preventiv) anticipat (ante)

2.-controlul concomitent (monitorizare)

3.-controlul ulterior (post factum)

Controlul preventiv
 Controlul preventiv se exercită de către şeful compartimentului
financiar contabil sau înlocuitorul de drept al acestuia şi
vizează:
 -necesitatea
 -oportunitatea
 -legalitatea
 -economicitatea
 -realitatea operaţiunilor economico-financiare
 Are rolul de a stopa derularea oricărei activităţii încă din
faza de angajare a operaţiunilor şi proceselor economice care
nu îndeplinesc aceste cinci condiţii.

Controlul concomitent

 Controlul concomitent se exercită de către

personalul care exercită controlul financiar
preventiv, personal tehnic, personal
economic-acesta realizându-se pe domeniul
său de activitate şi în baza atribuţiilor de
serviciu stabilite prin fişa postului.
Controlul ulterior
 Controlul ulterior este exercitat de către organele de specialitate cu
pregătire economică şi juridică (uneori) organizate în compartimente,
funcţii distincte (birouri, servicii, direcţii) şi vizează:
 -integritatea patrimonială a unităţilor controlate organizate pe
gestiuni se mai numeşte control de gestiune axat exclusiv pe
verificarea gestionară.
 -integritatea mijloacelor materiale şi băneşti organizarea
contabilităţii, efectuarea inventarierilor, organizarea controlului
preventiv şi ierarhic operativ curent. Exercitarea acestuia , realitatea
datelor înscrise în bilanţul contabil, în contul de profit şi pierdere,
efectuarea de plăţi şi încasări în lei şi valută, realitatea posturilor de
debit şi credit se numeşte control financiar intern de gestiune.
 Activitatea practică sau uzanţa curentă numeşte acest control
controlul financiar intern de gestiune.
După nivelul la care se exercită controlul

 -control macroeconomic;

 -control microeconomic.
 Controlul macroeconomic se exercită la nivelul
întregii economii naţionale prin intermediul organelor
centrale (ministere) pe ramuri , subramuri ale
economiei, poate viza şi nivelul teritorial-judeţe.
 Controlul microeconomic se exercită la nivelul
verigilor de bază ale activităţii social economice în
regim autonom, instituţii publice,societăţi comerciale
fie ca un control propriu al managerului, sau ca un
control al organelor specializate (cenzorii, CFI,etc).
Caracteristicile activităţii de control
financiar

Criteriile de clasificare:
 momentul efectuării verificării faţă de momentul
desfăşurării activităţii controlate;
 structurile care îl exercită, aparţinând diferitelor sfere
ale societăţii româneşti, legislativă sau executivă;
 alte criterii:
– volumul documentelor şi/sau al operaţiunilor controlate;
– durata şi intensitatea verificării.
după momentul efectuării propriu-zise a
activităţilor :

 a. control financiar preventiv;

 b. control financiar operativ-curent;
 c. control financiar ulterior.
a. control financiar preventiv

 Referitor la controlul financiar preventiv, se menţionează că este

considerat este o formă a controlului financiar, ale cărui trăsături
caracteristice sunt următoarele:
 este exercitat înainte de efectuarea unei operaţiuni sau activităţi
supuse verificării sau înainte de lansarea (transmiterea) unui
document în procesul economic;
 scopul principal al exercitării constă în identificarea şi eliminarea
operaţiunilor care ar putea determina apariţia de perturbaţii în
activitatea entităţii economice;
 are o contribuţie semnificativă la realizarea unui management eficient
al activităţii desfăşurate de entităţile economice;
 este organizat în cadrul compartimentului financiar-contabil al entităţii
economice.
a. control financiar preventiv

 Astfel, în funcţie de personalul desemnat să exercite această

activitate, controlul financiar preventiv poate fi clasificat în:
 control financiar preventiv exercitat de structuri proprii de
control ale entităţii economice;
 control financiar preventiv exercitat de structuri specializate de
control aparţinând statului.
 Sfera de acţiune a controlului financiar preventiv este formată
din ansamblul documentelor şi operaţiunilor din care derivă
drepturi şi obligaţii patrimoniale, pe care o entitate economică
le are faţă de o persoană fizică sau juridică, precum şi faţă de
instituţiile statului.
a.1.) La nivelul societăţilor comerciale

 a.1.) la nivelul societăţilor comerciale, indiferent de forma şi natura capitalului social ale acestora, sunt
supuse activităţii de control financiar preventiv următoarele operaţiuni:
 încheierea contractelor sau a comenzilor interne sau externe de aprovizionare sau a contractelor ce au ca
obiect executarea de lucrări sau prestări de servicii;
 efectuarea de plăţi, în lei şi/sau valută, pentru produsele aprovizionate, lucrările executate sau diversele
servicii prestate;
 efectuarea de plăţi pentru activitatea desfăşurată în cadrul unităţii de către personal propriu, ca şi a altor
drepturi cuvenite acestuia;
 trecerea pe seama cheltuielilor sau a rezultatelor financiare a pierderilor şi/sau a daunelor aduse
patrimoniului care nu au fost produse cu vinovăţie;
 alte operaţiuni stabilite de conducerea unităţii economice.
 Controlul financiar preventiv mai poate fi exercitat, de asemenea, asupra operaţiunilor de creditare, de
finanţare şi de plată, în lei şi/sau valută, efectuate în legătură cu activităţile de producţie, investiţii, comerţ
sau aparţinând altor sectoare stabilite prin prevederi sau norme legale.
a.2) La nivelul instituţiilor publice

 a.2) La nivelul instituţiilor publice, al ministerelor şi al altor

instituţii centrale asimilate acestora, conduse de ordonatori de
credite, principalele operaţiuni pentru care sunt stabilite
obiective de control financiar preventiv sunt:
 deschiderea, repartizarea şi modificarea creditelor bugetare;
 angajamente din care rezultă, direct sau indirect, obligaţii de
plată către terţi;
 ordonanţarea cheltuielilor;
 concesionarea, închirierea, transferul, vânzarea şi schimbul
bunurilor ce formează patrimoniul instituţiilor publice;
 alte operaţiuni stabilite de ordonatorul de credite, conducător al
instituţiei publice.
b. Controlul financiar operativ curent

 Trasaturi caracteristice :
 este exercitat concomitent cu realizarea activităţilor şi operaţiunilor economice controlate;
 este exercitat pe toată durata desfăşurării proceselor economice supuse acţiunii de verificare,
identificându-se, atât în timp, cât şi în spaţiu, cu însăşi activitatea de management general;
 este realizat de către personal calificat, încadrat într-o structură distinctă aflată în directa
subordonare a conducătorului unităţii economice.
 Prin rezultatele obţinute, controlul financiar operativ curent constituie una dintre pârghiile cele
mai importante ale conducătorului de activităţi economice în activitatea de management pe care
acesta o desfăşoară, deoarece permite cunoaşterea, în orice moment, a modului concret de
realizare a sarcinilor rezultate din programele generale de gestionare a patrimoniului unităţii
economice.
 Sfera de acţiune a controlului operativ curent este formată din totalitatea documentelor şi
activităţilor întocmite şi realizate în cadrul unităţilor patrimoniale, indiferent de forma acestora.
 Controlul operativ curent se realizează prin operaţiuni inopinate sau acţiuni financiare stabilite
prin programele de activitate şi control ale unităţii economice şi se desfăşoară în principalele
locaţii în care sunt desfăşurate procesele economice, secţii de producţie, unităţi de desfacere,
localuri şi pieţe publice, depozite şi altele.
 Aşa cum s-a arătat, prin rezultatele sale, această formă de control financiar furnizează date
operative pentru stabilirea şi punerea în aplicare a deciziilor necesare atât realizării în condiţii de
eficacitate, eficienţă şi economicitate a programelor economice, cât şi remedierii eventualelor
disfuncţionalităţi apărute în derularea normală a activităţilor şi proceselor economice ce fac
obiectul unităţii economice.
c. Controlul financiar ulterior

 Controlul financiar ulterior este o formă a controlului financiar, care are ca

principale trăsături caracteristice următoarele:
 este exercitat după efectuarea activităţilor şi/sau a proceselor economice
supuse acţiunilor de verificare;
 rezultatele obţinute constau, în cele mai multe cazuri, în remedierea unor
abateri de la prevederile şi normele legale de reglementare a activităţilor
economice supuse controlului;
 este organizat şi se exercită atât în cadrul entităţilor economice, cât şi prin
structuri specializate ale statului.
 La nivelul instituţiilor publice, principalele obiective ale activităţii de control
financiar ulterior constau în stabilirea:
 modului de administrare şi utilizare a fondurilor acordate de la buget;
 modului de utilizare a mijloacelor şi a fondurilor din dotarea unităţilor economice
ale statului;
 îndeplinirea integrală şi la termen a tuturor obligaţiilor financiare şi fiscale faţă
de diferitele structuri guvernamentale.
 La nivelul unităţilor economice principalul obiectiv al controlului
financiar ulterior constă în stabilirea modului de gestionare a
mijloacelor materiale şi băneşti din patrimoniul fiecăreia dintre
acestea în legătură cu:
 integritatea mijloacelor materiale şi băneşti deţinute cu orice
titlu;
 respectarea prevederilor şi a normelor legale privind
aprovizionarea, expediţia, transportul şi recepţia mijloacelor
materiale;
 respectarea prevederilor legale privind încadrarea şi
salarizarea personalului de conducere şi execuţie;
 legalitatea, realitatea şi necesitatea cheltuielilor efectuate în
numerar sau prin alte mijloace de plată, în lei şi/sau valută.
 Un alt criteriu după care activitatea de control
financiar se poate clasifica este cel efectuat după
structurile care o exercită, după cum urmează:
 A. – control financiar organizat şi exercitat de
instituţiile specializate ale statului, denumit în
continuare controlul financiar al statului;
 B. – control financiar organizat şi exercitat de către
structurile proprii, aparţinând entităţilor economice,
denumit în continuare controlul financiar propriu.
A. Controlul financiar al statului

 Instituirea la nivel naţional a unui sistem complex de control financiar este una
dintre necesităţile organizatorice ale oricărui stat de drept.
 Pornind de la importanţa acestei activităţi, o dată cu trecerea de la economia
centralizat-planificată la economia de piaţă, chiar în Legea fundamentală[1],
Constituţia României, au fost înscrise prevederi concrete privind organizarea şi
exercitarea activităţii de control financiar. Acest control financiar al statului, în
România, se poate clasifica în funcţie de forma de subordonare a instituţiilor
abilitate prin prevederi legale să exercite această activitate. Astfel, în funcţie de
acest criteriu, se poate concluziona că activitatea de control financiar al statului,
în funcţie de instituţiile care îl exercită se clasifică în:
 A1. Control financiar exercitat de structurile specializate aflate în subordinea
Parlamentului României;
 A.2. Controlul financiar exercitat de către structurile specializate aflate în sfera
de activitate a executivului.

[1] Constituţia României, adoptată în şedinţa din 21 noiembrie 1991 a Adunării
Constituante.
 A.1. Astfel, dacă la art.137(1) al Constituţiei României din anul 1991 a
fost prevăzut, la modul general, că „…formarea, administrarea,
întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale
unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt
reglementate prin lege”, la art.140 al acesteia se nominalizează chiar
unul dintre organismele desemnate să efectueze această activitate,
astfel: „…Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de
formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale
statului şi ale sectorului public…”. După revizuirea, în anul 2003, a
Legii fundamentale[1], prevederile în legătură cu organizarea şi
exercitarea activităţii de control financiar au fost menţinute în totalitate.
 Pornind de la aceste prevederi constituţionale, au fost aprobate
organizarea şi exercitarea controlului financiar, pe măsura consolidării
economiei de piaţă liberă, astfel:
 În Legea finanţelor publice[2], la art. 1, a fost prevăzut că „…activitatea privind
finanţele publice …cuprinde controlul asupra modului de folosire a mijloacelor
materiale şi băneşti aparţinând regiilor autonome, instituţiilor publice şi asupra
capitalului social al statului în societăţile comerciale”.
 Ulterior, după abrogarea acesteia, prin noua Lege a finanţelor publice[3],
problema controlului financiar al statului a fost reluată, precizându-se şi unele
dintre organismele de control care au competenţa efectuării acestei activităţi.
 La art. 1 al acestei legi se prevedea obligaţia referitoare la „stabilirea normelor
privind formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare
ale statului…”, pentru ca, în continuare, în legătură cu organele care au
competenţa efectuării activităţii de control, să se menţioneze: „Constituirea,
repartizarea şi utilizarea resurselor financiare ale statului …precum şi păstrarea
şi întrebuinţarea mijloacelor materiale şi băneşti ale statului se controlează de
către Curtea de Conturi a României, Ministerul Finanţelor şi alte organe
împuternicite de lege”.
 După abrogarea şi a acestei legi, în noua lege[4] a finanţelor publice
au fost înscrise noi prevederi în legătură cu exercitarea de către
structurile statului a activităţii de control financiar.
 Astfel, la art. 56(5) al acesteia se menţionează „...Contul general anual
de execuţie a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat
şi celelalte conturi anuale de execuţie se aprobă prin lege, după
verificarea acestora de către Curtea de Conturi”.
 Separat de aceste referiri generale, activitatea de control financiar a
fost reglementată şi printr-o lege proprie[5], în care, la art. 1, se
menţionează că „...Ministerul Finanţelor Publice, în numele Statului,
efectuează, prin aparatul specializat, controlul administrării şi utilizării
mijloacelor financiare ale organelor centrale şi locale ale administraţiei
de stat, precum şi ale instituţiilor de stat şi verifică respectarea
reglementărilor financiar-contabile în îndeplinirea obligaţiilor acestora
faţă de stat”.
 [1] Constituţia României 2003, forma republicată a Constituţiei din
1991, revizuită prin Legea nr. 429/2003 aprobată prin Referendum
naţional, confirmat prin Hotărârea nr. 3 din 22 octombrie 2003 a Curţii
Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 787 din 31 octombrie
2003.
 [2] Legea nr. 10 din 29 ianuarie 1991, privind finanţele publice,
publicată în Monitorul Oficial nr. 23 din 30 ianuarie 1991.
 [3] Legea nr. 72 din 12 iulie 1996, privind finanţele publice, publicată în
Monitorul Oficial nr. 152 din 17 iulie 1996.
 [4] Legea nr. 500 din 11 iulie 2002, privind finanţele publice, publicată
în Monitorul Oficial nr. 593 din 13 august 2002, cu modificările şi
completările ulterioare.
 [5] Legea nr. 30 din 22 martie 1991, privind organizarea şi funcţionarea
controlului financiar şi a Gărzii Financiare, publicată în Monitorul Oficial
nr. 64 din 27 martie 1991.
B. Controlul financiar propriu
 B. Controlul financiar propriu
 Necesitatea instituirii, de către entităţile
economice, indiferent de forma acestora, a unui
sistem de control financiar propriu rezultă din
obligaţia:
 cunoaşterii de către conducătorii entităţii
economice, în orice moment şi la detaliu, a stării
patrimoniului propriu;
 recuperării prejudiciilor şi stabilirii răspunderilor
pentru situaţii care au afectat integritatea sau
corecta administrare a patrimoniului.
B. control financiar propriu
 B.1. control financiar propriu organizat şi exercitat în
cadrul societăţilor comerciale, regiilor autonome,
societăţilor şi companiilor naţionale, numit în continuare
controlul financiar al agenţilor economici;
 B.2. control financiar propriu organizat şi exercitat în
cadrul instituţiilor publice.
 Controlul financiar propriu organizat în cadrul agenţilor
economici menţionaţi se exercită, la rândul său, tot prin două
forme:
 B.1.1. control financiar preventiv al agenţilor economici;
 B.1.2. control financiar de gestiune.
 Clasificarea după alte criterii
 Controlul financiar mai poate fi clasificat şi după alte criterii decât
cele prezentate, stabilite în funcţie de maniera de exercitare a acţiunii
de verificare sau determinate de nevoia de informare a factorilor de
decizie în legătură cu starea, la un moment dat, a unei operaţiuni,
activitate sau fenomen economic.
 Dintre aceste criterii, volumul controlat al documentelor şi/sau al
operaţiunilor verificate, durata şi intensitatea efectuării verificării sunt
cele mai uzuale.
 A. Volumul documentelor şi/sau al operaţiunilor
 După volumul documentelor şi/sau al operaţiunilor ce fac obiectul
unei acţiuni de verificare, controlul financiar se clasifică în:
 control financiar total;
 control financiar prin sondaj.