PRONUMELE RECAPITULARE

1)Pronumele personal

Dansa;Dansul;Dansii;Dansele-forma a doua a pronumelui personal de persoana

aIIa

Nominativ
Subiect-Ea citeste.
Numele predicativ-Prietena mea este ea.
Atribut apozitional-Prietena mea(ea)a plecat.
Genitiv(a,al,ai,ale cui?)
Atribut pronominal-Cartea ei este noua.
Nume predicativ-Cartea este a ei.
Complement circumstantial cerut de prepozitie sau locutiune prepozitionala-Am
gresit din cauza ei.
Dativ(cui ?)
Complement indirect-I-am spus ei adevarul.
Complement circumstantial de cauza-Am reusit datorita ei.
Acuzativ
Complement direct-Am intalnit-o pe ea.(pe cine,ce?)
Complement indirect-Se vorbeste despre ea.(cu cine,ce,pt cine,ce,despre,ce ?)
Nume predicativ-Haina este de la ea
Atribut pronominal prepozitional-Haina de la este roz.(care,ce fel de ?)
Complement circumstantial-Merg la ea.

2)Pronumele personal de politete

Persoana aIIa :Sg-Dumneata,Dumitale,Dumnealui
Pl-Dumneavoastra
Persoana aIIIa :SG-Dumneaei,Dumnealui
Pl-Dumnealor
*Formele speciale ale pronumelui :Inaltimea ta ;Maria ta ;Domnia sa ;Inaltimea
voastra.*

3)Pronumele reflexiv
Formele proprii persoana aIIIa
Dativ :siesi(forma accentuata) isi,si(forma neaccentuata)
Acuzativ :pe sine(forma accentuata) ;se,-s(forma neaccentuata)
Eu ma joc.
 Mama ma cearta.
*Formele neaccentuate ale pronumelui personal devin pronume reflexive cand
subiectul si complementul sunt la aceeasi persoana si acelasi numar.*

4)Pronumele si adjectivul pronominal demonstrativ

a)de apropiere :Sg-aceste aceasta
Pl-acestia acestea
b)de departare :Sg-acele acela celalalt cealalta
Pl-aceia accelea ceilalti celelalte
c)de identita :Sg-acelasi aceeasi
Pl-aceiasi aceleasi
5)Pronumele si adjectivul pronominal posesiv
Persoana aIa :a mea al meu
ale mele ai mei
Persoana aIIa :al tau ;a ta
ai tai ; ale tale
Persoana aIIIa :al sau a ta
ai sai ale sale
Pl Persoana aIa : ai nostrii ale noatre
Ai nostrii
Persoana aIIa :a voastra ai vostrii
Ale voastre
6)Pronumele si adjectivul nehotarat
Simple ;unul una ;unii unele ;altul alta ;altii altele ;toti toata ; tot toate ;mult
multe ;putin putine
Compuse :cineva ceva ;cateva careva ;oricine orice ;oricare oricat ;oarecine
oarece ;oricat ;fiecare ;fiecine fiece ;altcineva altceva ;vreuna vreunul ;vreunii
vreunele

7)Pronumele si adjectivul de intarire

Persoana aIa
Sg. insumi insami
Pl.insine insane
Persoana aIIa
Sg. Insuti insati
Pl. insiva inseva
Persoana aIIIa
Sg. insusi insasi
Pl. Insisi insale
*Folosit deobicei doar ca adjectiv pronominal de intarire.*
8)Pronumele interogativ
Cine ? Ce ? Care ? Cat ?
Subiect-Cine a venit ?
Nume predicativ-Cine esti tu ?
Complement direct-Pe cine ai vazut ieri ?
Complement indirect(Ac)-Despre cine vorbesti ?
Complement indirect(d)-Cui i-ai spus ?
Complement circumstantial de agent-D e cine ai fost ajutat ?
Atribut pronominal-A cui cartte o preferi ?
*Se foloseste in propozitii interogative.*

9)Pronumele relativ-face relatia(introduce o propozitie secundara).Are aceleasi

forme ca pronumele interogativ.
Care Cine Ce Cat forma compusa ceea ce ?
*Se foloseste numai in fraza.*

10) Pronumele negativ

nimeni nimic
niciunul niciuna
niciunii niciunele

PRONUMELE

1.PRONUMELE ESTE PARTEA DE VORBIRE FLEXIBILA (CARE SE

DECLINA) CARE TINE LOCUL UNUI SUBSTANTIV

a)Unele pronume au forme personale:

-pronume personal propriu-zis;
 -pronume personal de politete.;
-pronume posesiv;
-pronume reflexiv;pronume de intarire.
b)Pronume fara forme personale:
-pronume demonstrativ;
-pronume relativ;
-pronume interogative;pronume nehotarate;
-pronume negative.

PRONUMELE PERSONALE

Pronumele personal desemneaza diferite persoane I, a-II-a, a-III-a singular si

plural.
Persoana a-III-a are si categoria gen (el, ea etc.)
Pronumele personal se declina, schimbandu-si forma in functie de gen, numar, caz
si persoana.
In flexiunea pronumelui personal apar forme accentuate (la toate cazurile) si forme
neaccentuate (la dativ si la acuzativ )
Forme accentuate:
-nominativ – eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele;
-genitiv – (al) lui; (a)ei …(ai)lor, (ele)lor;
-dativ – mie, tie, lui, lor, noua, voua, lor, lor;
-acuzativ – (pe)noi, (cu)voi, (la)ei, ele, (despre) noi, (pentru)voi, (despre) ei, ele.
-vocativ – tu!

Forme neaccentuate:
-singular – dativ:imi ,mi-, -mi; iti, -ti, ti-; ii, I-, -I;
– acuzativ: ma, m-, te, il, o;
-plural – dativ-ne, ne-, -ne, ni, va,v-,vi, le, le-, -le,ii;
-acuzativ – ne, va, v-, ii, -I, I-, -le, le-;

Pronumele personale I si a-II-a nu au genitiv.

Formele pronumelor neaccentuate in cazul acuzativ au intotdeauna functia de
complement direct.
L-am vazut si pe el.

Fii dupa cum te arata chipul.

La cazul vocativ formele sunt identice cu nominativ.

Functiile sintactice ale pronumelui

-subiect, apozitie, atribut, nume predicativ, coplement.
In unele expresii verbale, pronumele personale o, i, ii, sunt folosite cu valoare
neutra (nu inlocuiesc un substantiv) nu au functie sintactica, continutul lexical e
vag.

Ii tot da inainte cu gura.

A bagat-o pe maneca.
Da-i si da-i, pana seara nu a ajuns la cabana.
Ortografia pronumelui personal

Formele neaccentuate ale pronumelui personal pot fi legate prin cratima de un

verb, de o conjunctie, de un alt pronume (etc.)
Ce-i pasa lui?
Dusmanul cel rau cu paine ti-l castigi.
Sa-ti fie frica de cel ce tace.
L-a laudat.
Alte forme de pronume personal (forme vechi) dansul, dansa, dansii, dansele.

PRONUMELE PERSONAL DE POLITETE

Pronumele personal de politete

-se foloseste in locul numelor persoanelor carora li se cuvine respect.
Pronumele personal de politete are forme numai pentru persoana a-II-a si a-III-a:
dumneata, dumnealui, dumneaei, dumneavoastra, dumnealor.
Forme populare ale acestui pronume: mata, matale, matalica, mataluta.
Locutiuni pronominale de politete: maria ta, Domnia sa, Inaltimea sa, Domnia ta,
Excelenta sa

Complementul direct (reactualizare)

1) Complementul este o parte de propozitie secundara care determina un verb,
adverb (niciodata) sau un adjectiv.
2) Complementele pot fi:
-necircumstantiale: – complement indirect, complement direct, complement de
agent;
-circumstantial: – complement circumstantial de mod; complement circumstantial
de timp;complement circumstantial de loc, complement de cauza etc.
3) Complementul direct se intalneste numai in cazul acuzativ care este numit cazul
obiectului direct.(I.Coteanu).
4) Complementul direct raspunde la intrebarile: pe cine? ce?

Complementul direct poate fi exprimat prin: substantiv in acuzativ;

a) substantiv cu prepozitie: L-am vazut pe Costel.
b) substantiv fara prepozitie: Poti opri apa, vantul si gura.
c) locutiune substantivala: Bunica are inca tinere de minte.
d) pronume: Dar sigur nu stiu ce cant.
Ce = complement direct exprimat prin pronume relativ simplu;
Vremea ii invata pe aceeia care n-au dascal
Nu am nimic, nimic nu mai astept.

- numeral in acuzativ (cu valoare substantivala.

Eu zic zece, tu zici doua.
I-a intrebat pe cei doi despre istorie.

- verb la infinitiv;
Am inceput a invata mai constiincios.
Nu poti sedea in doua luntre de odata.

- verb la supin.
Am terminat de invatat.

- verb la gerunziu;
Ea a auzit cantand.

- interjectie;
La groapa altuia este usor sa canti aleluia.

- ajectiv cu valoare substantivala;

Imparatul marita pe cea mai mica.
Complementul direct poate sta inaintea cuvantului determinat sau dupa el.
Pe lup picioarele-l hranesc.

Punctuatia:
Complementul direct nu se desparte prin virgula de termenul regent niciodata:
Omul sfiinteste locul.
Una zice si alta face.

Gramatica limbii romane

Cuprins
1.Substantivul
2.Articolul
3.Adjectivul
4.Pronumele
5.Numeralul
6.Verbul
7.Adverbul
8.Prepozitia
9.Conjunctia
10.Interjectia
 Prescurtari
1.SB-subiectiva
2.PR-predicativa
3.AT-atributiva
4.CD-complementiva directa
5.CI-complementiva indirecta
6.CT-temporala
7.CZ-complementiva cauzala
8.CNS-complementiva consecutiva
9.CT-conditionale
10.CV-concesiva
11.NP-nume predicativ
12.ASA-atribut substantival apozitional
13.ASG-atribut substantival genitival
14.CCL-complement circumstantial de loc
15.CCM-complement circumstantial de mod
16.CCT-complement circumstantial de timp
17.CCC-complement circumstantial de cauza
18.CCS-complement circumstantial de scop
19.C.Ag-complement de agent
20.S–Subiect
21.AA-atribut adjectival
22.AP-atribut pronominal
 Substantiv

Definitie: substantivul este partea de vorbire care denumeste lucruri, fiinte, fenomene
ale naturii, stari cunoscute in gramatica sub numele de obiecte.
Functiile sinctactice ale substantivului:
Nominativ:
1.Subiect: Copilul se joaca.
2.NP: El este inginer.
3.ASA: Lidia, fiica prietenei mele, i-a facut cadou un acest ceas.
Genitiv:
1.NP: Meritele sunt ale elevei.
2.ASG: Lupta contra saraciei continua.
3.CI: Tinerii lupta impotriva nedreptatii.
4.CCL: Masina a stationat in stanga strazii.
5.CCT: Tu ai sosit acasa inaintea parintilor.
6.CCM: El a actionat gresit.
7.CCC: El a intarziat contra propriei sale vointe.
8.CCS: El se pregateste in vederea examenelor.
Dativ:
1.ASA: Far ce-mi luminezi mintea, adevarata calauza sufletului meu.
2.CI: Cinste eroilor patriei.
3.CCL: Stai locului, Ionele!
4.CCM: El a raspuns conform regulamentului.
Acuzativul:
1.NP: Podul este de beton.
2.ASP: Livada cu pomi a inflorit.
3.ASA: Am admirat-o pe prietena ta, adica pe Irina.
4.CD: Tu citesti cartea aceasta.
5.CI: Te gandesti la examen.
6.C.Ag: Problema este rezolvata de elevi.
7.CCL: El se indreapta spre oras.
8.CCT: El a invatat toata ziua.
9.CCM: Colegul tau calca a popa.
10.CCC: Copilul plangea de durere.
11.CCS: Tu te pregatesti pentru examen.
Vocativ: este singurul caz in care substantivul nu are functie sinctactica. El exprima o
chemare.
Declinarea:
Nominativ: -copilul – copila –copiii – copilele
Dativ: -copilului – copilei – copiilor – copilelor
Acuzativ: -copilul – copila – copiii – copilele
Vocativ: -copilule! – copilo! – copii! – copilelor!

Articolul

1. Articolul hotarat:
Masculin Masculin Feminin Feminin Neutru Neutru
Gen
Caz/Nr Singular Plural Singular Plural Singular Plural
.
N-Ac l i a le e le
G-D lui lor ei lor lui lor
V le lor O! Lor! - -

2.Articolul nehotarat:
Masculin Feminin Feminin Neutru Neutru
Gen Masculin
Caz/Nr Singular Plural Singular Plural Singular Plural
.
N-Ac un Niste o niste un Niste
G-D unei unor unei unor unui unor

3.Articolul posesiv genitival:

Gen Masculin Masculin Feminin Feminin Neutru
Caz/Nr. Singular Plural Singular Plural Singular
N-Ac al ai a ale al
G-D alui alor alei alor alor

4.Articolul demonstrativ:
Gen Masculin Masculin Feminin Feminin Neutru Neutru
 Caz/Nr. Singular Plural Singular Plural Singular Plural
N-Ac cel cei cea cele cel cele
G-D celui celor celui celor celui celor

Adjectivul

Definitie: adjectivul este partea de vorbire flexibila care exprima insusirea unui obiect,
Insoteste un substantiv cu care se acorda in gen, numar si caz.
Felul adjectivelor:
A)Propiu-zise: frumos, curajos, buni, etc.
B)Provenite din:
a)verb la participiu: citit, citita, scris, scrisa, etc.
b)verb la gerunziu: tremurande, fumegande, etc.
c)pronume: acel, etc.

Gradele de comparatie:
A)Pozitivul: silitor, bun, frumoasa, etc.
B)Comparativul:
a)de superioritate: mai bun, mai silitor, mai frumoasa, etc.
b)de egalitate: la fel de bun, la fel de silitor, etc.
c)de inferioaritate: mai putin bun, mai putin silitor, etc.
C)Superlativul relativ: cea mai buna, cel mai bun, etc.
D)Superlativul absolut: foarte harnic, foarte frumoasa, etc.
Functiile adjectivului:
1.AA: Am citit o carte interesanta.
2.NP: Ziua era frumoasa.
3.CI: Din galben s-a facut rosu.
4.CCT: Te cunosc de mica.
5.CCM: El era mai mult indrasnet decat istet.
6.CCC: Tu stai acasa de bolnava.
Pronumele

Definitie: pronumele este partea de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv.
Pronumele este de mai multe feluri:
I.Pronumele personal
Definitie: pronumele personal este pronumele care indica persoana vorbirii.
Sg.
Pers. N Genitiv Dativ Dativ Acuzativ Acuzativ Vocativ
1 eu - mie Imi, mi Pe mine Ma -
2 tu - tie Iti, ti Pe tine Te Tu!
3 el lui Ii, i Pe el Il, l -
Al (a,ai,ale,al) lui
ea Al (a,ai,ale,al) ei ei Ii, i Pe ea O -
Pl.
1 noi - noua Ne, ni Pe noi Ne -
2 voi - voua Va, vi Pe voi Va Voi!
3 ei Al (a,ai,ale,al) lui lor Le, li Pe ei Ii, i -
ele Al(a,ai,ale,al) ei lor Le, li Pe ele Le -

Functia sintactica a pronumelui personal:

1.S: ~N~ El citeste.
2.NP: ~N~ Prietenul meu este el.
~G~ Caietul este al lui.
~Ac~ Florile sunt pentru ea.
3.AP: ~G~ Cartea lui este pe masa.
~Ac~ Darul pentru el este pregatit.
4.CD: Pe ea am cautat-o.
5.CI: ~G~ Prietenii au luptat contra lui.
~D~ Lui i-am adus o carte.
~AC~ Ma gandesc la voi.
6.CCL: Copiii alergau spre noi.
7.CCT: Ai intrat in clasa odata cu mine.
8.C.Ag: Problema a fost compusa de el.
9.CCC: Am intarziat din pricina lui.
10.CCS: Tu ai venit aici pentru el.

II.Pronumele personal de politete

Persoana 2 Persoana 3
Singular Plural Singular Plural Singular Plural
- - Masculin Feminin Masculin Feminin
dumneata dumneavoastra dumnealui dumneaiei dumnealor dumnealor
III.Pronumele reflexiv
Caz Accentuat Pers III Neaccentuat Pers III
Nominativ - -
Genitiv - -
Dativ Sie, siesi Isi, si, -si
Acuzativ Sine, sinesi Se, s

IV.Pronumele si adjectivul pronominal de intarire

Numar Gen Persoana I Persoana II Persoana III
Sg Masculin insumi insuti insusi
Feminin insami inseti insasi
Pl Masculin insine insiva insisi
Feminin insene inseva Insisi, insele

V.Pronumele posesiv
Masculin Feminin
Singular Un posesor Un obiect posedat
Persoana I
Al meu A mea
Persoana II Al tau A ta
Persoana III Al sau A sa
Plural
Persoana I Al nostru A noastra
Persoana II Al vostru A voastra
Persoana III Al lor Al lor
Singular Un posesor Mai mult obiecte posedate
Persoana I Ai mei Ale mele
Persoana II Ai tai Ale tale
Persoana III Ai sai Ale sale
Plural
Persoana I Ai nostri Ale noastre
Persoana II Ai vostri Ale voastre
Persoana III Ai lor Ale lor

Functia sintactica:
1.S: Ai mei au venit.
2.NP: ~N~ Caietul este al nostru.
~G~ Pamantul acesta era alor sai.
 ~Ac~ Florile sunt pentru ai nostri.
3.AP: Reusita alor nostri a bucurat toata scoala.
4.AA: Cainele vostru e rau.
5.CD: I-am intalnit pe ai tai.
6.CI: ~G~ Dunsmanul s-a repezit asupra alor nostri.
~D~ Am dat alor vostri mingea.
~Ac~ El isi aminteste de ai tai.
7.CCL: ~Ac~ El mergea catre ai sai.
~G~ El mergea inaintea alor sai.
8.CCT: ~G~ Echipa lor a intrat pe teren inainte alei noastre.
~Ac~ Echipa lor a intrat pe teren inainte de a noastra.
9.CCC: ~G~ El a inatrziat din pricina alor sai.
10.CCS: ~G~ El a muncit in scopul alor sai.
~Ac~ El a muncit toata viata pentru ai sai.
11.C.Ag: ~Ac~ Scrisoarea a fost trimisa de ai tai.

VI. Pronumele demonstrativ:

A)Forme:
De apropiere acesta aceasta acestia acestea
De departare acela aceea aceia acelea
De identitate acelasi aceeiasi aceiasi acelasi
De diferentiere celalalt cealalta ceilalti ceilalte
Forme populare
Apropiere asta asta astia astea
Departare ãla aia ãia ãlea
Identitate ãlalalt ailalta ailalalti etc
B)Declinarea:
Apropier Departar
Caz e e
Singular Plural Singular Plural
Masculin Femini Masculi Femini Masculin Femini Masculi Femini
n n n n n n
N,A acesta aceasta acestia acestea acelea aceea aceia acelea
c
G,D acestuia acesteia acestora acestor aceluia aceleia acelora acelora
a
Functia sintactica:
1.S: Acesta a venit.
2.NP: Prietenul meu este acesta.
3.AA: Copilul acesta este bun.
4.AP: Cartile acestuia sunt noi.
5.CI: ~D~ Dau acestuia o minge.
~Ac~ Eu m-am interesat despre acela.
6.CD: Tu il cauti pe acela.
7.CCL: ~Ac~ Eu locuiesc langa acesta.
~G~ El sta inaintea acestuia in banca.
8.CCT: ~G~ Tu ai intrat pe usa inaintea acestuia.
~Ac~ Tu ai intrat pe usa inainte de acestia.
9.CCM: ~Ac~ El a raspuns ca acestia.
~G~ El a raspuns asemenea acestora.
~D~ A raspuns conform acestor reguli?
10.CCC: ~G~ El a intarziat din pricina acestora.
11.CCS: ~G~ Tu ai muncit toata ziua in scopul acestora.
~Ac~ Tu ai muncit toata ziua pentru acestia.
12.C.Ag: Poezia a fost scrisa de acesta.

VII.Pronumele relativ
A)Forme:
Simple Care, cine, cat, ce, cata, cati, cate;
Compuse Cel care, cel ce, ceea ce;

B)Declinarea:
cine Cat, cati, cata, cate care care
Forma
N-Ac cine Cat, cati, cata, cate care -
G (a,al,ai,ale) cui? cator (a,al,ai,ale) caruia
careia
caror
D cui cator - caruia
- carora
- caror
Functiile sintactice ale pronumelui relativ:
1.S: Am vazut ce este acolo.
2.NP: Spune-mi ce a devenit Ionel.
3.AA: Am aflat care carte ai ales-o din biblioteca mea.
4.AP: Acesta este romanul in paginile caruia m-am regasit.
5.CD: Am cumparat cartea pe care mi-ai recomandat-o.
6.CI: Iata caietul caruia i-am schimbat coperta.
7.CCT: Acesta este candidatul inaintea caruia vei raspunde tu.
8.CCL: In zare se vede padurea dincolo de care se afla satul.
9.CCM: Iti prezint adversarul mai bine decat care vei lupta tu.
10.CCC: Ai trecut iar prin necazul din care te-ai imbolnavit acum un an.
11.CCS: Ai reusit la examenul pentru care ai invatat tot anul.
12.C.Ag: Iti prezint elevul de catre care a fost compus exercitiul.
Complementul

I. Complementul:partea sec. de propozitie care determina un verb, un adverb, un

adjectiv, o interjectie verbala(predicativa).
II. Termenii regenti :
- un verb
- un adverb
- un adjectiv
III. Felul complementelor :
A. Necircumstantiale :
1. C.D.- det. un verb tranzitivpe cine?ce?
Ea il admira pe copil.
El poate veni cu noi.
2.C.I.-det. un verb intranzitivcui?alta prepozitie decat pe+cine ce?
Noi ii oferim copilului aceluia o carte.
Noi vorbim despre un copil.
3.C. de agent-det. un verb la diateza pasiva sau un adjectiv provenit din verb la
participiu.
El a fost chemat de catre acel copil.
Inelul pierdut de catre el a fost gasit.
B. Complemente circumstantiale :
1. c. de timp : cand ?de cand ? pana cand ?cat timp ?
De ieri pana astazi a lucrat permanent.
2.C. de loc  : unde ?de unde3 ?pana unde ? incotro ?
3. C. de mod :
El vorbeste corect si tare.
4. C. de cauza : din ce cauza ?din ce pricina ?
Ei au pierdut din cauza Mioarei.
5. C. de scop : in ce scop ?
Am mers la biblioteca pentru a imprumuta o carte.
 Nominativ
SB Ele mergeau cãtre discotecã.
NP Maria este la ea acasã.

Acuzativ
CD Pe ea am cunoscut-o la Borşa.
CI Directorul o sã discute cu noi.
APp Întâmplãrile de la voi au fost fascinante.
NP Aş primi darurile dacã aş ştii cã sunt de la tine.
CCL Astãzi merg la tine.
CCT Am plecat dupã ele,nu înainte.
CCM Eu învãţ ca ea.
C de Agent Maşina a fost spartã de el.
Dativ
CI I-am cumpãrat un ursuleţ de pluş.
NP Fratele meu este asemenea lui.
APp Un înţelept asemenea ţie nu mai existã.
AP în D Imi place surâsu-ţi pe sub mustaţã.
CCM Ele au fugit asemenea vouã.
Genitiv
APg Prieteni lor sunt de neuitat.
APp Maşina dinaintea lor este plãcutã.
NP Opinia noastrã este contra lor.
CCL Eu merg înaintea fetelor.
CCT Noi am sosit înaintea lor.
Vocativ
Tu,vino aici!

Acuzativ
CD S-au întâlnit şi s-au iubit.

Dativ

CI Îşi spune cã va câ ştiga la loto.

AP Şi-a construit casa cu mâna lui.

Nominativ
SB Ai sãi primesc întotdeauna daruri.
NP Bicicleta este a mea.
Acuzativ

CD Pe ai tã i i-ai invã ţat sã colinde?

CI De obicei oameni sunt stresaţi dar de sãrbãtori trebuie sã uitãm
fiecare de ale lui
APp Ouãle de la ai sãi sunt proaspete.
 CCL Am plecat la ai lui.
CCT Vom pleca dupã ai sãi.
CCM Am plecat mai repede decãt ai voştri
Dativ

CI Le-am împlinit visele alor tãi.

NP Fetiţa este asemenea alor ei.
APp Educaţia asemenea alor tãi este plãcutã.
CCM Cânt asemenea alor mei.

Genitiv

APg O sã facem cunoştinţã cu prietenii alor sãi.

APp Parcul dinaintea alor mei este înverzit.
NP Campania aceasta este contra alor tãi.
CCL Alin merge înaintea alor sãi.
CCT Tinu a sosit inaintea alor mei.
 Forme ale pronumelui nehotarât
NUMĂR CAZ

N. = Ac. G. = D.
GEN
singular plural singular plural

masculin unul unii unuia unora

feminin una unele uneia
masculin altul alţii altuia altora
feminin alta altele alteia
masculin mult mulţi multora
feminin multă multe
masculin puţin puşini
feminin puţină puţine
masculin atât(a) atâţia atâtora
feminin atâta atâtea
masculin tot toţi tuturor(a)
feminin toată toate
masculin cutare cutăruia cutărora
feminin cutăreia
Forme ale pronumelui nehotarât

PRONUMELE
 Def: Pronumele este partea de vorbire care ţine locul unui substantiv într-o
comunicare/propoziţie.

Pronumele personal

- Pronumele personal indică diferitele persoane care participă la actul

comunicării.
- Pronumele personal are gen numai la persoana a-III-a: masculin (el,ei) şi
feminin (ea, ele).

Obs. : Pronumele personal NU devine adjectiv chiar dacă determină sau

însoţeşte un substantiv.
ex: Camera lui → pronume personal → atribut pronominal
Camera lor → pronume personal → atribut pronominal
Camera mea → adjectiv pronoinal(se acordă în gen, număr şi caz cu
substantivul determinat) → atribut adjectival

- Pronumele personal are forme accentuate şi forme neaccentuate:

Caz Persoana I. Persoana a-II-a Persoana a-III-a

SG. PL. SG. PL. SG. PL.
forme accentuate:
N eu noi tu voi el, ea ei, ele
Ac (pe) mine (pe) noi (pe) tine (pe) voi (pe) el, ea (pe) ei, ele
G ― ― ― ― al lui, ei al lor
D mie nouă ţie vouă lui, ei lor
V ― ― tu! voi! ― ―
forme neaccentuate:
Ac mă, m- ne- te- vă, v- l-, îl, o îi, le, i-
D îmi, mi- ne-, ni îţi, ţi- v-, vă, vi i-, îi le-, li

Obs. : La persoana a-III-a singular şi plural mai există şi alte forme ale
pronumelui personal.
 ex: dânsul, dânsa, dânşii, dânsele

Funcţiile sintactice ale pronumelui personal

N: subiect: El merge la săniuş.

nume predicativ: Prietenii ei suntem noi.
Ac: compl. direct: Pe el l-am cunoscut în tabără.
compl. indirect: Tata o să discute cu voi.
atr. pron. prepoziţional: Veştile de la ei au sosit ieri.
nume predicativ: Darurile sunt de la ei.
compl. circ. loc: Am mers până la ele.
compl. circ. timp: O să plecăm după voi, nu înainte.
compl. circ. mod: Ana vorbeşte ca tine.
compl. de agent: Motoreta a fost cumpărată de ei.
D: compl. indirect: I-am împrumutat schiurile.
nume predicativ: Copilul este asemenea lui.
atr. pron. prepoziţional: Un campion asemenea ţie este curajos.
atr. pron. (D posesiv): Îmi plăcea surâsu-ţi blajin.
compl. circ. mod: S-a comportat asemenea lor.
G: atr. pron. genitival: Prietenul ei este neastâmpărat.
atr. pron. prepoziţional: Gheţuşul dinainta lor este alunecos.
nume predicativ: În disputa creată, Ion este contra lor.
compl. circ. loc: Dan merge înaintea ei.
compl. circ. timp: George a sosit înaintea lor.
V: nu are funcţie sintactică: Tu, vino aici!

Pronumele personal de politeţe

Def: Pronumele personal de politeţe sau de reverenţă arată respectul faţă de

o anumită persoană.
→ Formele pronumelui personal de politeţe sunt:

pers II SINGULAR PLURAL

N-Ac-V dumneata (d-ta) dumneavoastră (dvs, dv.)
D-G dumitale (d-tale) dumneavoastră (d-voastră)
pers III SINGULAR PLURAL
masculin feminin masculin feminin
N-Ac-D-G dumnealui dumneaei dumnealor dumnealor
 Obs. : În limbajul familiar şi regional există şi alte variante ale pronu-
melui personal de politeţe: mata, matale, mătălică, mătăluţă, tălică. Aceste
pronume exprimă politeţea faţă de un inferior sau respectul dintre egali şi dintre
cei apropiaţi. Ele reprezintă cel mai scăzut grad de respect.

Obs. : Formele reverenţioase precum Domnia ta, Domnia sa, Măria ta,
Înălţimea sa, Excelenţa sa, Luminăţia voastră etc. se folosesc în limbajul solemn,
oficial şi protocolar. Formulele reverenţioase exprimă cel mai înalt grad de
respect.

Pronumele reflexiv

Def: Pronumele reflexiv este partea de vorbire flexibilă care arată

identitatea subiectului cu un obiect (subiectul face acţiunea şi o şi suportă, acţiunea
se răsfrânge asupra subiectului).

→ nu are forme proprii decât pentru persoana a-III-a şi cazurile dativ şi

acuzativ; pentru celelalte cazuri şi persoane, pronumele reflexiv împrumută
formele de la pronumele personal.

Obs. : Pentru a nu confunda formele neaccentuate ale pronumelui personal

cu formele neaccentuate ale pronumelui reflexiv, se utilizează următoarele criterii:
a) identitatea de persoană a verbului cu pronumele
ex: Eu mă apăr. El mă apără.
I I I → reflexiv III I III → personal
b) plasarea verbului la infinitiv: a se apăra
- Formele proprii ale pronumelui reflexiv sunt:

accentuate sie, sieşi

D
neaccentuate îşi (şi-, -şi, -şi-)
accentuate (pe) sine
Ac
neaccentuate se (se-, -se, -se-)

Formele neaccentuate ale pronumelui reflexiv

 → au funcţie sintactică numai dacă pot fi dublate printr-o formă accentuată
corespunzătoare persoanei şi cazului.
ex: Mă îmbrac repede. → Mă îmbrac pe mine repede.
→ “mă” = complement direct
Mă gândesc la tine. → Mă gândesc pe mine la tine.
→ “mă” nu are funcţie sintactică

Funcţiile sintactice ale pronumelui reflexiv

Ac : compl. direct: S-au întâlnit cu prietenii la patinoar.

D : compl. indirect: Îşi spune că o să câştige concursul.
atr. pron.(D posesiv): Şi-a udat cizmele.

Pronumele reflexiv

Def: Pronumele posesiv exprimă ideea de posesie, înlocuind atât numele

posesorului, cât şi cel al obiectului posedat.
ex: Al meu este pe masă.
→ “al meu” = pronume posesiv
→ “al” înlocuieşte numele obiectului posedat (caietul)
→ “meu” înlocuieşte numele posesorului (Maria)

Obs. : Pentru ca un pronume posesiv să se transforme în adjectiv prono-

minal posesiv, el trebuie să stea pe lângă un substantiv şi să-l determine (să se
acorde în gen, număr şi caz cu acesta).
ex: Al meu este pe masă.
→ “al meu” = pronume posesiv
Caietul meu este pe masă.
→ “meu” = adjectiv pronominal posesiv

Obs. : Formele A, Al, AI, ALE sunt articole posesive genitivale, dar NU
sunt o marcă a cazului genitiv.
ex: Cartea este a mea.
→ “a mea” = în N, nu în G ; forma de G = “mele”
Catrea este a familiei mele.
→ “a familiei mele” = în G

Obs. : Alte forme de genitiv se construiesc cu ALOR.

 ex: alor mei, alor tăi, alor noştri etc.

ex: “Ai mei pierduţi sunt, paşă, toţi.” (George Coşbuc)

→ “ai” : este articolul posesiv
genul obiectelor posedate = masculin
numărul obiectelor posedate = plural
→ “mei” : este forma pronominală
persoana posesorului = pers.I.
numărul posesorului = singular

Obiect Posesor Un singur Mai mulţi posesori

posedat pers I pers II pers III pers I pers II pers III

un singur masc.
al meu al tău al său al nostru al vostru ―
obiect neutru
posedat

N - Ac
fem. a mea a ta a sa a noastră a voastră ―

mai multe masc.

ai mei ai tăi ai săi ai noştri ai voştri ―
obiecte fem.
posedate neutru ale mele ale tale ale sale ale noastre ale voastre ―

masc. alor mei alor tăi alor săi alor noştri alor voştri ― D-G

→ pronumele posesiv poate îndeplini funcţiile sintactice de SUBIECT, NUME

PREDICATIV, ATRIBUT şi COMPLEMENT.
→ adjectivul pronominal posesiv îndeplineşte funcţia sintactică de ATRIBUT
ADJECTIVAL.

Funcţiile sintactice ale pronumelui posesiv

N: subiect: Ai săi primesc întotdeauna colindători.

nume predicativ: Darurile sunt ale voastre.
Ac: compl. direct: Pe ai mei i-au învăţat colinde bunicii.
compl. indirect: Oricine are greutăţi, dar de sărbători este bine să nu te
gândeşti la ale tale.
atr. pron. prepoziţional: Merele de la ai tăi sunt roşii.
nume predicativ: Cadourile sunt de la ai mei.
compl. circ. loc: Am ajuns la ai săi.
compl. circ. timp: O să plecăm după ai tăi, nu înaintea lor.
 compl. circ. mod: Am cântat mai frumos decât ai voştri.
D: compl. indirect: Le-am făcut daruri alor tăi.
nume predicativ: Copilul este asemenea alor săi.
atr. pron. prepoziţional: Purtarea asemenea alor tăi este plăcută.
compl. circ. mod: Cântaţi asemenea alor voştri.
G: atr. pron. genitival: O să-I colindăm pe prietenii alor mei.
atr. pron. prepoziţional: Aleea dinaintea alor tăi este înzăpezită.
nume predicativ: Lupta aceasta este contra alor săi.
compl. circ. loc: Anca merge înaintea alor săi.
compl. circ. timp: Tică a sosit înaintea alor mei.

ex: “Te-aş cere doar pe tine, dar nu mai eşti a ta.“ (M. Eminescu)
→ “a ta” = nume predicativ, N

Pronumele demonstrativ

Def: Pronumele demonstrativ înlocuieşte numele unui obiect, arătând

apropierea, depărtarea, identitatea şi diferenţierea acestuia faţă de un alt obiect.

1) Pronumele demonstrativ de apropiere:

→ Forme: acesta, aceasta, aceştia, acesta
→ forme populare: ăsta, asta, ăştia, astea
→ forme regionale: aista, ista, aiasta etc.

2) Pronumele demonstrativ de depărtare:

→ Forme: acela, aceea, aceia, acelea
→ forme populare: ăla, aia, ăia, alea

3) Pronumele demonstrativ de identitate:

→ Forme: acelaşi, aceeaşi, aceiaşi, aceleaşi

4) Pronumele demonstrativ de diferenţiere:

→ care exprimă apropierea: D-G: cestuilalt, cesteilalte, cestorlalţi, cestorlalte
N-AC: celălalt, cealaltă, ceilalţi, celelalte
→ care exprimă depăratarea: D-G: celuilalt, celeilalte, celorlalţi, celorlalte
N-AC: celălalt, cealaltă, ceilalţi, celelalte

Adjectivul pronominal demonstrativ

 → se obţine atunci când un pronume demonstrativ se acordă în gen, număr
şi caz cu un substantiv
ex: Băiatul acesta este serios.
→ “acesta” = adjectiv pronominal demonstrativ de apropiere

Obs: Îndeplineşte funcţia sintactică de atribut adjectival.

Funcţiile sintactice ale pronumelui demonstrativ

N: subiect: Acesta visează la patine cu rotile.

nume predicativ: Bunicul a rămas acelaşi.
Ac: compl. direct: Pe ceilalţi nu i-am văzut.
compl. indirect: Am citit o carte foarte bună şi am discutat apoi cu
prietenii mei despre aceasta.
atr. pron. prepoziţional: Sfaturile de la acesta sunt înţelepte.
nume predicativ: Cadourile sunt de la aceia.
compl. circ. loc: Merg la ceilalţi cu uratul.
compl. circ. timp: Am plecat după aceia, nu înaintea lor.
compl. circ. mod: Vorbeşte ca acesta.
D: compl. indirect: Le-am făcut daruri acelora.
nume predicativ: Colindul tău este asemenea acestuia.
atr. pron. prepoziţional: Purtarea asemenea acestuia irită.
compl. circ. mod: Cântă asemenea celorlalţi.
G: atr. pron. genitival: Afirmaţia acestuia este interesantă.
atr. pron. prepoziţional: Bradul dinaintea acestuia este înalt.
nume predicativ: Opinia lui este contra celorlalte.
compl. circ. loc: George merge înaintea celorlalţi.
compl. circ. timp: Tică a sosit înaintea acestora.

Pronumele nehotărât

Def: Pronumele nehotărât ţine locul unui substantiv, fără să dea vreo
indicaţie precisă asupra obiectului.
→ Pronumele nehotărâte sunt:
 simple: altul, atât, unul, tot, cutare
 compuse: fiecare, oricine, oricare, orice, oricât, cineva, ceva, careva,
câtva, altcineva, altceva, altcareva, oarecine, oarecare, vreunul etc.
 Obs. : Cînd determină un substantiv şi se acordă cu acesta în gen, număr
şi caz, pronumele nehotărât devine adjectiv promominal nehotărât.
Adjectivul pronominal nehotărât are funcţia sintactică de atr. adj.

Funcţiile sintactice ale pronumelui nehotărât

N: subiect: Oricine vrea să aibă o cameră frumoasă.

nume predicativ: Studiind, Lucian a devenit altul.
Ac: compl. direct: Ajut cu plăcere pe oricine.
compl. indirect: Am vorbit cu fiecare despre decoraţia interioară.
atr. pron. prepoziţional: Sfaturile de la oricine au fost bune.
nume predicativ: Cadoul este de la altcineva.
compl. cir. loc: Merg de la unul la altul.
compl. circ. mod: Ion se poartă ca oricine.
compl. de agent: Tema a fost scrisă de fiecare.
D: compl. indirect: Le-am spus tuturor că o casă plăcută te binedispune.
nume predicativ: George este asemenea oricui.
atr. pron. prepoziţional: Purtarea asemenea oricui nu este recomandabilă.
compl. circ. mod: El munceşte asemenea fiecăruia.

G: atr. pron. genitival: Opiniile unora mi s-au părut interesante.

atr. pron. prepoziţional: Acţiunea contra cuiva nu se justifică.
nume predicativ: Părerile lui sunt contra altuia.
compl. circ. loc: Au în cameră două scaune şi dinaintea fiecăruia se află
câte un covor.
compl. circ. timp: Ana a sosit înaintea tuturor.

Pronumele negativ

Def: Pronumele negativ înlocuieşte numele obiectelor prezentate ca

inexistente.
→ Pronumele negative sunt: nimeni, nimic, nici unul, nici una.
→ Pronumele negative apar numai în propoziţii negative.

Obs. : Adjective pronominale negative pot fi numai nici un şi nici o.

Funcţiile sintactice ale pronumelui negativ

N: subiect: Nimeni n-a ieşit din casă.

 nume predicativ: Câştigătorul concursului nu este nici unul dintre ei.
Ac: compl. direct: N-am cumpărat nimic.
compl. indirect: N-am vorbit cu nimeni.
atr. pron. prepoziţional: Scrisoarea de la nici unul n-a fost tristă.
nume predicativ: Cadoul nu este de la nici unul dintre ei.
compl. circ. loc: N-am mers la nimeni în vizită.
compl. de agent: Carte n-a fost citită de nici unul.
D: compl. indirect: N-am spus minciuni nimănui.
G: atr. pron. genitival: Cartea nici unuia nu s-a murdărit.

Pronumele interogativ

Def; Pronumele interogativ ţine locul substantivului aşteptat ca răspuns la

întrebare.
→ Pronumele interogative sunt: care, cine, ce, cât
→ Pronumele interogative apar numai în propoziţii interogative
→ Funcţia sintactică a pronumelui interogativ corespunde cu aceea a
cuvântului aşteptat ca răspuns la întrebare.
ex: Cine scrie? Scrie Ioan.
→ “cine”, “Ioan” = subiecte
→ Când determină un substantiv şi se acordă cu acesta în gen, număr şi caz,
pronumele interogativ devine adjectiv pronominal interogativ.
Obs. : Dintre pronumele interogative “cine” nu devine adjectiv prono-
minal interogativ.
ex: Ce carte citeşti?
→ “ce” = adjectiv pronominal interogativ

Funcţiile sintactice ale pronumelui interogativ

N: subiect: Cine întreabă?

nume predicativ: Cine sunteţi voi?
Ac: compl. direct: Pe cine ai observat?
compl. indirect: Despre ce aţi vorbit?
nume predicativ: Din ce este coperta?
compl. circ. loc: La cine mergi?
compl. circ. mod: Ca cine se poartă?
compl. circ. timp: După cine a sosit?
compl. de agent: De către cine a fost scrisă poezia?
D: compl. indirect: Cui i-ai cerut informaţia?
 G: atr. pron. genitival: A cui poezie a fost publicată?

Pronumele relativ

Def: Pronumele relativ are rolul de a face o legătură în frază între o

propoziţie subordonată şi regenta ei.
→ Pronumele relative sunt omonime cu pronumele interogative: care, cine,
ce, cât.
→ Există şi un pronume relativ compus: ceea ce.
→ Grupările cel ce, cei ce, cele ce sunt analizabile, fiind alcătuite dintr-un
pronume demonstrativ şi un pronume relativ (ce poate fi înlocuit cu pronumele
relativ “care”)
→ Regional există şi un pronume relativ de, invariabil:
ex: Omul de-l vezi e tatăl meu.
→ Pronumele relative îndeplinesc funcţia sintactică în propoziţiile pe care le
introduc.
→ În cazul G pronumele relativ se acordă în gen şi număr cu substantivul pe
care-l înlocuieşte şi articolul genitival se acordă în gen şi în număr cu substantivul
determinat de pronumele relativ cu funcţia sintactică de atribut:
ex: Tabloul a cărui ramă este albă îmi place.
→ În afară de “cine”, celelalte pronume relative pot deveni şi adjective
pronominale relative:
ex: Nu ştiu ce film ai văzut.
→ “ce” = adjectiv pronominal relativ; atribut adjectival
- are rol de element de relaţie
Funcţiile sintactice ale pronumelui relativ

N: subiect: Elevul care este talentat a pictat un tablou.

nume predicativ: Cine este autorul cărţii, acela a venit la întâlnirea cu
elevii şcolii noastre.
Ac: compl. direct: Băiatul pe care l-am cunoscut desenează frumos.
compl. indirect: Tema la care te gândeşti este interesantă.
compl. circ. loc: Clasa în care învăţăm este luminoasă.
D: compl. indirect: Fata căreia o să-i dau florile este colega ta.
G: atr. pron. genitival: Tabloul ale cărui culori ţi-au plăcut este pictat de
fratele lui Matei.
compl. circ. loc: Satul deasupra căruia zboară avionul este satul unde
am locuit eu până acum trei ani.
 Pronumele de întărire

→ Pronumele de întărire a dispărut din limba română contemporană, azi

fiind considerat un arhaism.
→ Astăzi se foloseşte doar adjectivul pronominal de întărire care se acordă
în gen, număr şi caz cu substantivul determinat.
→ Adjectivul pronominal de întărire are funcţia sintactică de atr adjectival
→ În exprimarea curentă, adjectivul pronomial de întărire este înlocuit cu
adverbul “chiar”.
ex: Chiar el a venit.

singular plural
caz
persoană masculin feminin masculin feminin
N-Ac însumi însămi înşine însene
pers. I
D-G însumi însemi înşine însene
N-Ac însuţi însăţi înşivă însevă
pers. II
D-G însuţi înseţi înşivă însevă
N-Ac însuşi însăşi înşişi înseşi(însele)
pers. III
D-G însuşi înseşi înşişi înseşi(însele)