Discipolul: Cum poţi obţine Realizarea Sinelui?
Maestrul: Realizarea Sinelui nu este un lucru care trebuie
să fie obţinut. El este deja în noi. Tot ceea ce trebuie să
facem este să eliminăm ideea „eu nu L-am realizat”.
Liniştea şi pacea înseamnă Realizarea Sinelui. Nu există
nici un moment în care Sinele să nu fie prezent. Atât timp
cât mai există îndoieli sau avem sentimentul că nu L-am
realizat, trebuie să facem eforturi susţinute pentru a
elimina complet aceste gânduri. Ele sunt datorate faptului
că realizăm o confuzie intre Sine şi ceea ce nu este Sinele.
Atunci când aceasta din urmă dispare, Sinele rămâne
singur. Pentru a-I face loc, este suficient să elimini din
mintea ta aglomeraţia. Nu este nevoie să aduci spaţiul
necesar luându-l din altă parte.
Discipolul: Deoarece Realizarea nu este posibilă fără
Vasanakshaya (anihilarea Vasanas-urilor – tendinţelor,
latente psihice ce provoacă apariţia dorinţelor), cum ar
trebui să realizez această stare în care Vasanas-urile sunt
efectiv distruse?
Maestrul: Sunteţi în această stare chiar în acest moment.
Discipolul: Aceasta semnifică faptul că, cufundându-mă
în Sine, Vasanas-urile vor fi distruse pe măsură ce ele se
prezintă?
Maestrul: Ele se distrug prin ele însele dacă veţi rămâne
în starea naturală a cufundării în Sine.
Discipolul: Cum pot obţine Realizarea Sinelui?
Maestrul: Nu este vorba de a obţine Sinele. Dacă ar fi
fost ceva care ar fi trebuit cucerit, acest lucru ar fi
însemnat că el nu se găseşte deja aici, acum şi de-a
pururi. Prin urmare, el nu este permanent. Merită să
depunem atâtea eforturi pentru ceva care nu durează? De
aceea eu spun că Sinele nu se cucereşte. Sunteţi Sinele,
sunteţi deja Acela. În realitate vă ignoraţi starea naturală
de preafericire. Această ignoranţă vă domină şi pune un
voal peste Sinele pur care este beatitudine. Eforturile
voastre trebuie în mod unic dirijate către eliminarea
acestui voal care este identificarea Sinelui cu corpul, cu
mentalul, etc. Ignoranţa trebuie să dispară pentru a lăsa
loc Sinelui. Realizarea este accesibilă tuturor. Ea nu face
nici o diferenţă între aspiranţi. Singurele obstacole provin
din îndoielile referitoare la capacităţile voastre şi din
convingerea că trebuie să spuneţi „eu nu am realizat”.
Trebuie să eliminaţi în întregime aceste obstacole.
Discipolul: Ce se întâmplă în starea de Samadhi? Mai
subzistă gândirea în această stare?
Maestrul: Doar Shamadhi ne permite să descoperim
adevărul. Gândurile aruncă un voal asupra Realităţii pe
care, de aceea, este imposibil să o atingem în întregime în
alte stări decât aceea de Samadhi. În Samadhi nu mai
supravieţuieşte decât un singur şi unic sentiment: „Eu
sunt” care exclude orice alt gând. „Eu sunt” înseamnă „a
rămâne mereu în pace”.
Discipolul: Ce trebuie să fac .pentru a obţine din nou
starea de Samadhi şi pentru a regăsi Pacea pe care o simt
aici?
Maestrul: Experienţa prezentă este datorată influenţei
ambianţei în care sunteţi integrat aici. Regăsiţi aceeaşi
stare atunci când sunteţi departe? Aceasta este, pentru
moment, o stare tranzitorie, iar practica este
indispensabilă pentru ca ea să devină permanentă.
Discipolul: Există momente în care strălucesc bruşte
lumini pe fondul unei conştiinţe al cărei centru este la
exteriorul eu-lui obişnuit şi care pare să cuprindă
totalitatea. În mod independent de orice concept filosofic,
cum mă sfătuiţi să acţionez pentru a obţine, menţine şi
accentua aceste mult prea rare iluminări? Abhyasa
(practica spirituală) pentru atingerea unor asemenea
experienţe implică în mod obligatoriu retragerea
(izolarea)?
Maestrul: La exterior… Cine trăieşte experienţa unui
exterior şi a unui interior? Ele sunt concomitente în
existenţa subiectului şi a obiectului. Dar, cine din nou, este
conştient de acestea din urmă? După un examen profund
veţi descoperii că ele n-au fost niciodată decât unul
singur: subiectul. Căutaţi atunci cine poate fi acest subiect
unic. Această analiză va sfârşi prin a vă conduce către
pura conştiinţă, dincolo de subiect. Ceea ce numiţi „eul
obişnuit” este mentalul. Strâmtele limitări cuprind acest
mental în timp ce conştiinţa pură este dincolo de orice
limitare. Putem ajunge la ea printr-o căutare de felul celei
pe care eu deja am menţionat-o.
A obţine - Sinele este mereu acolo. N-aveţi decât un
singur lucru de făcut, acela de a elimina vălul care îl
ascunde.
A menţine - Sinele, din momentul în care a fost realizat,
devine experienţa noastră directă şi imediată.
Retragerea - A rămâne în Sine înseamnă singurătate.
Nimic nu este străin Sinelui. Retragerea implică trecerea
într-un loc sau dintr-o stare în alta. Dar nici una nici alta
nu pot fi exterioare Sinelui. Totul este Sine; retragerea
este imposibilă pentru că este de neconceput.
Abhyasa - înseamnă a nu lăsa să vină în minte nimic care
să perturbe pacea inerentă a Sinelui. Dar, sunteţi mereu în
această stare naturală, fie că practicaţi sau nu Abhyasa. A
rămâne aşa cum sunteţi, fără întrebări şi îndoieli, aceasta
vă este starea naturală.
Discipolul: atunci când este trăită starea de Samadhi, pot
fi obţinute în acelaşi timp şi Siddhis-urile?
Maestrul: Pentru a manifeste Siddhis-urile trebuie ca alte
persoane să le recunoască. Orice persoană care îşi arată
astfel (fără discernământ) puterile sale, nu poate fi un
Jnani (eliberat) Prin urmare, Siddhis-urile nu merită nici
măcar umbra unui gând. Jnana (cunoaşterea ultimă),
trebuie să fie unicul scop al căutării voastre.
Discipolul: Realizarea mea îi ajută pe ceilalţi?
Maestrul: Da, acesta este serviciul cel mai mare pe care
puteţi să li-l faceţi. Cel care a descoperit mari adevăruri a
ajuns în profunzimile tăcute ale Sinelui. Dar nu există nici
un „altul’ care trebuie să-l ajute. Fiinţa realizată vede doar
Sinele, precum aurarul nu este atent decât la aurul
bijuteriilor ornate cu pietre preţioase care i se dau pentru
evaluare. Atunci când vă identificaţi cu corpul, sunteţi de
asemenea în mod fatal conştient de nume şi forme. Dar
atunci când transcendeţi corpul, dispare, de asemenea, şi
ideea de „ceilalţi.” Fiinţa Realizată vede că lumea nu diferă
de ea însăşi.
Discipolul: Nu ar fi preferabil ca sfinţii (fiinţele realizate)
să trăiască în prezenţa celorlalţi?
Maestrul: Pentru ei nu există „altul” lângă care să poată
trăi. Sinele este unica realitate.
Discipolul: dar nu trebuie să încerc să ajut lumea care
suferă?
Maestrul: Forţa care va creat, a creat de asemenea şi
lumea. Dacă ea are grijă de voi, ea poate tot atât de bine
să aibă grijă şi de lume. Deoarece Dumnezeu a creat
lumea, este treaba Lui să se ocupe de ea, nu a
dumneavoastră.
Discipolul: Şi datoria noastră de patrioţi?
Maestrul: datoria voastră constă în A FI şi nu în a fi ceva
sau altceva. "Eu sunt cel care sunt" – iată esenţa
întregului adevăr. Metoda poate fi rezumată la fraza: "A
rămâne în Pace". Şi ce semnifică pacea? Ea vrea să spună
„Distruge natura ta inferioară”, deoarece fiecare nume şi
fiecare formă sunt o cauză de tulburare a păcii. „Eu–Eu”
este Sinele. „Eu sunt aceasta” este ego-ul. Atunci când
„Eu-l” rămâne singur şi unic, el este Sinele. Atunci când se
uită pe sine şi spune „Eu sunt acesta sau acela, eu sunt ca
acesta sau acela”, atunci este ego-ul.
Discipolul: Atunci cine este Dumnezeu?
Maestrul: Sinele este Dumnezeu. Sentimentul „Eu sunt”
este Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar fi exterior Sinelui, ar fi
existat un Dumnezeu lipsit de Sine, şi un Sine lipsit de
Dumnezeu, ceea ce este absurd. Tot ceea ce este necesar
pentru Realizarea Sinelui este de A FI ÎMPĂCAT. Ce poate
fi mai uşor?