Definitia organizarii

             A organiza înseamna a face ceva( grup social,institutie) sa functioneze conform unui plan adecvat,a
stabili si a coordona mijloacele tehnice,economice si administrative,astfel în cât sa permita executarea în
conditii optime a unui proces.

II Definitia asistentei sociale si necesitatea ei de organizare

           Asistenta sociala reprezinta ansamblul de institutii,masuri,programe,activitati

profesionalizate,servicii specializate de protectie a persoanelor,grupurilor,comunitatilor cu probleme
speciale,aflate temporal in dificultate ,care datorita unor motive de natura economica,socio-
culturale,biologice sau psihologice nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace si eforturi proprii un mod
decent de viata.

           Asistenta sociala ,componenta a sistemului national de protectie sociala cuprinde serviciile sociale si
prestatiile sociale acordate in vederea dezvoltarii capacitatilor individuale sau colective pentru asiguraea
nevoilor sociale si cresterea calitatii vietii.

          Sistemul de asistenta sociala ,ca orice alt sistem are nevoie de organizare pentru a functiona bine si a
avea rezultate pe masura.Crearea unui cadru legislativ care sa permita implementarea unui sistem national
coerent  de asistenta sociala si punera  in aplicare a programelor de sprijin prin multiple servicii sociale
specializate ,face ca acest sistem sa functioneze cât de cât bine si sa îsi atinga principalele scopurile.Nevoia
de organizare s-a simtit inca de la începuturile asistentei sociale,în 1775 când a aparut prima lege de
protectie a copilului ,mai târziu în 1831 se putea vorbi de un sistem de asistenta sociala  structurat,sprijinit
pe masuri legislative si sustinut de institutii corespunzatoare.

III Primele forme de asistenta sociala

             Asistenta sociala a aparut ca raspuns la nevoile si suferintele oamenilor,nevoia de asistenta sociala

a existat si va exista întotdeauna.

             Primele activitati de asistenta sociala s-au dezvoltat pe lânga institutiile religioase sub forma de
acte de caritate.Statut de profesie si stiinta, asistenta sociala,  l-a dobândit mai târziu.

              Dupa aparitia statelor natiune au aparut si primele forme de organizare administrativa a asistentei
sociale ,de catre domnitorii provinciilor care s-au implicat in activitati de protectie socala,construind
diverse institutii pentu persoane defavorizate.

              In 1365 Radu Neagu a creat un sat special pentru persoane aflate in situatii de risc social cum ar fi
orbi,schiopi,ologi.  

            Matei Basarab a avut si el un rol în dezvoltarea protectiei sociale,realizând asezaminte pentru

vaduve si orfani.

            În 1524 saracii primeau hrana,locuita,îmbrcaminte si bani la Curtea de Arges.Ajutorul banesc ,in
zilele noatre se numeste ajutor social.

           În 1695 au aparut doua spitale care îndeplineau activitati  de asistenta sociala.

           În 1881 se creeaza un serviciu de asistenta sociala în cadrul Primariei Bucuresti.

           În 1912 apare legea pensiilor.

           În 1920 se înfiinteaza Ministerul Muncii,Sanatatii si Ocrotirii Sociale,ce coordona activitati de
asistenta sociala prin Directia Asistentei.

           Un rol important îl are si înfiintarea scolii Superioare de asistenta sociala ,

Principesa Ileana ,1929 la bucuresti ,care specializa viitorii asistenti sociali.

         O contributie desebita în dezvoltarea asistentei sociale  a avut-o Dimitrie Gusti prin înfiintarea
Asociatiei pentru Progresul asistentei sociale si scoala socilogica a lui Dimitrie Gusti.

 IV  Organizarea actualului sistem de asistenta sociala

     „ Traditia în domeniul asistentei sociale este necesara întrucât regândirea permanenta a sistemelor de
asistenta sociala trebuie sa tina cont de ceea ce a mai existat.Nu putem discuta de o organizare perfecta a
acestor sisteme întrucât ele depind de tipul de organizare socio-administratva a statelor natiune ,de
caracteristicile istorice ale acestora,precum si de nevoile si posibilitatile fiecarui stat.”(Buzducea 2005)

   4.1 Organizarea sistemului de asistena sociala la nivel national

         Asistenta sociala dezvoltata rapid dupa 1990 a avut mai degraba un caracter fragmentat, constituit mai
ales în jurul unor situatii de criza. Încercarea de descentralizare rapida care a avut loc mai ales dupa 1997 a
generat incoerenta organizationala, costuri sociale ridicate si a scazut capacitatea de supervizare si control,
în acelasi timp functionând mai multe institutii de coordonare pe domenii sectoriale cum sunt copiii în
dificultate, familia, persoanele vârstnice, persoanele cu handicap. Sistemul de asistenta sociala este
caracterizat prin mentinerea orientarii structurale, fara o strategie coerenta si unitara, ceea ce poate conduce
la o scadere generala a eficientei.  

În anul 2001 a fost adoptat un pachet de acte normative care au conturat cadrul juridic pentru
reforma si dezvoltarea sistemului national de asistenta sociala. Principalul act normativ din acest pachet
legislativ îl constituie Legea nr.705/2001 privind sistemul national de asistenta sociala care deschide o noua
etapa în politica de asistenta sociala bazata pe acumularile profesionale si institutionale din sistem.

Principalele directii stabilite ale acestui nou sistem au fost: noua abordare a constructiei
institutionale; descentralizarea asistentei sociale la nivel de autoritate locala; organizarea serviciilor publice
de asistenta sociala pe principii fundamentale ca centrarea pe familie si comunitate, organizarea
comunitara, parteneriatul, complementaritatea, diversificarea activitatilor pe masura cresterii resurselor.

În baza Legii nr.705/2001 au fost elaborate si adoptate doua acte normative care se refera în special la
începutul constructiei institutionale a noului sistem de asistenta sociala în România. Astfel, prin Hotarârea
Guvernului nr.773/2002 s-a reglementat organizarea si functionarea Comisiei interministeriale privind
asistenta sociala, care are rolul de a elabora politica unitara, de a coordona activitatile la nivel national si de
a aviza politicile si masurile sectoriale în domeniul asistentei sociale.

         Sistemul de asistenta sociala cuprinde ministere,directii sau alte structuri guvernamentale.

         Cel mai important minister este Ministerul Muncii,Solidaritatii Sociale si Familiei  care coordoneaza
întreg sistemul national de asistenta sociala,având atributii majore :

                       -elaborarea politicilor de asistenta sociala

                       -stabilirea strategiilor de dezvoltare a asistentei sociale

                       -promovarea drepturilor persoanelor aflate în nevoie

                       -colaborarea cu principalii reprezentanti a societatii civile

                       -finanteaza programele nationale de asistenta sociala

                       -elaboreaza programe de formare si perfectionare a personalului din domeniul asistentei

sociale

                       -administreaza si gestioneaza fondurile alocate asistentei sociale.

         Activitatea de asistenta sociala mai este sustinuta si de alte ministere fara a avea vreo responsabilitate
prevazuta de lege ,Ministerul Sanatatii,Ministerul Educatiei si Cercetarii,Ministerul Justitiei.

4.2 Oganizarea sistemului de asitenta sociala la nivel judetean si local

            La nivel judetean Directiile pentru Dialog,Familie si Solidaritate Sociala precum si consiliile locale
se ocupa cu promovarea politicii sociale,în domeniul protectiei copilului,familie,persoanelor vârstnice,cu
handicap,precum si oricaror persoane aflate în nevoie.Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului,se
afla sub coordonarea cosiliilor judetene .

      Serviciul public de asistenta sociala organizat la nivel judetean are drept scop aplicarea politicilor si
strategiilor de asistenta sociala si îndeplineste, în principal, functiile de strategie, de coordonare, de
administrare, de colaborare si de reprezentare. Serviciul mentionat este organizat în subordinea consiliilor
locale are rolul executiv de identificare si de solutionare a problemelor sociale ale comunitatii, prin
acordarea unor prestatii si servicii sociale. Pentru mentinerea functiilor familiei, prevenirea abandonului ,
au fost adoptate o serie de masuri legislative care se adreseaza familiilor cu copii indiferent daca acestia
provin din casatorie, sunt adoptati ori care au fost încredintati sau dati în plasament familiei: alocatia de stat
tuturor copiilor în vârsta de pâna la 16 ani sau 18 ani daca urmeaza una din formele de învatamânt
prevazute de lege, cât si tinerilor în vârsta de peste 18 ani, pâna la terminarea cursurilor învatamântului
liceal sau profesional, organizate în conditiile legii; alocatia suplimentara pentru familiile cu mai multi
copii si venituri mici, familii ce prezinta risc social; alocatia lunara de întretinere pentru fiecare copil
încredintat sau dat în plasament; alocatia pentru copiii nou-nascuti - se acorda mamelor, o singura data,
pentru fiecare dintre primii patru copii nou-nascuti vii; acordarea de rechizite scolare elevilor din
învatamântul de stat care provin din familii fara venituri sau venituri mici.

Ca o deschidere catre societatea civila, pentru stimularea spiritului civic, de voluntariat,  pentru

organizatiile neguvernamentale, în anul 1998, a intrat în vigoare Legea nr.34/1998 privind acordarea de
subventii acestor entitati. Prin aplicarea acestui act normativ s-a urmarit atât acordarea de sprijin financiar
organizatiilor neguvernamentale în vederea îmbunatatirii calitatii serviciilor de asistenta sociala pe care
acestea le acorda, cât si promovarea parteneriatului dintre administratia publica si societatea civila.

V . Functiie si principiile serviciilor sociale

         Obiectivul serviciilor sociale este de ai ajuta pe cei care se cofrunta cu diferite nevoi.Aceste servicii
sunt efectuate doar de persoane calificate în domeniul asistentei sociale.

      Functiile serviciului social sunt:

                            -suport profesional prin cosiliere,terapie

                            -focalizarea si eficientizarea suportului social

                            -facilitarea absorbtiei suportului social

                            -apararea intereslor si drepturilor persoanelor aflate în dificultate

                            -diagnoza problemelor socioumane

                            -preventie.

      Principiile serviciului social sunt:

                            -dreptul de aprimii asistensa sociala în situatii de necesitate este un drept universal al

tuturor memebrilor colectivitatii

                            -optiune fundamental umanista

                            -baza organizarii serviciilor de asistenta sociala este comunitatea.

Concluzii

       În  cadrul asistentei sociale se tine cont de toate dimensiunile care definesc omul,dimensiunea
psihologica, sociala,spirituala si economica,pentru ca sa fie realizata  integrarea individului în complexul de
relatii sociale.

       Legea asistentei sociale este în acord cu principiile si politicile Uniunii Europene,cu privire la protectia
sociala,bazate pe respectul fata de fiinta umana si drepturile ei.

       Prin intrarea în Uniunea Europeana ,treptat societatea româneasca centrata în mod traditional pe
adult,începe sa înteleaga necesitatea centrarii pe copil si pe nevoile acestuia.

      Poporul nostru este obisnuit doar cu ajutorul acordat dintr-un spirit religios,genetic mostenit de-a lungul
generatiilor,ascuns în perioada comunista care a încetinit dezvoltarea sistemului de asistenta sociala
.Ajutorul este acordat semenului doar în conditiile în care întreaga comunitate se afla în criza.

Nota personala

        Din  fericire ,asistenta sociala în România se acorda.Cu eforturi bugetare mari,însa se acorda.Cu

fiecare an ce trece ,românul asistat social este informat de drepturile  pe care le are,autoritatile au adoptat
instrumente de depistare ale acestor persoane .Din pacate,mai avem de lucrat la schimbarea mentalitatilor si
de aceea înaintam cu pasi mici catre un sistem de asistenta sociala ,perfect.Spirutul civic al voluntariatului
este înca în faza de încoltire,ceea ce ne dezavantajeaza pe noi ca natiune.La toate acestea se mai adauga si
faptul ca unii românii ,desi tineri,obisnuiti cu starea asistati social,care le asigura minimul de trai,nu fac mai
nimic pentru  a-s schima acest statu .