Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Contencios Administrativ 27.05
Contencios Administrativ 27.05
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI
FISCAL ÎN CONTEXT EUROPEAN
Termenul contencios derivă din cuvântul latin contendere, care evocă ideea unei
confruntări prin luptă, în sensul luptei unor interese contrarii, dintre două părţi. In literatura de
problemelor legale de existenţă a unui litigiu survenit cu ocazia unei activităţi administrative,
în sensul cel mai larg al termenului" 1. Contenciosul administrativ este alcătuit din patru
ramuri:
2. contenciosul de anulare;
3. conteciosul de interpretare;
4. contenciosul de represiune.
1
G. Peiser, Contentieux administratif, Dalloz, Paris, 2001, pag. l
2
C. G. Rarincescu, Contenciosul administrativ român, Editura Alcalay, Bucureşti, 1937, pag, 31
3
R. N. Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2004, pag. 366
2
Universitatea Spiru Haret
Fiscalitate in context comunitar
-2010-
Legea contenciosului administrativ contine modificarile aduse de:
Pentru prima dată în ţara noastră contenciosul administrativ a fost instituit prin Legea
pentru înfiinţarea Consiliului de Stat din 11 februarie 1864, acest organism funcţionând ca o
instituţie intermediară între administraţia consultativă şi tribunalele administrative. In perioada
1866-1905, Consiliul de stat fiind desfiinţat, atribuţiile de contencios au revenit instanţelor
judecătoreşti ordinare. Prin adoptarea Legii din l iulie 1905, judecarea litigiilor de contencios
administrativ aparţinea tot puterii judecătoreşti, însă nu tuturor instanţelor ci numai secţiei a IlI-a
a Curţii de Casaţie, iar regimul instituit era al unui contencios în anulare. Odată cu adoptarea
Constituţiei din 1923 contenciosul administrativ a devenit o instituţie de ordin constituţional,
fiind dată în competenţa instanţelor judecătoreşti.
Spre deosebire de vechea lege, noua lege a contenciosului administrativ defineste in mod
expres institutia contenciosului administrativ.
Din aceasta definitie legala a contenciosului administrativ rezulta urmatoarele caracteristici ale
contenciosului administrativ:
3
Universitatea Spiru Haret
Fiscalitate in context comunitar
-2010-
– activitatea de solutionare are ca obiect litigiile in care cel putin una dintre parti este o autoritate
publica,
Pe planul dreptului formal contenciosul are mai multe semnificaţii.În primul rând, în sens
funcţional desemnează activitatea de soluţionare propriu-zisă printr-o procedură specifică a acelor
litigii în care partea interesată se îndreaptă cu o cerere împotriva unui adversar faţă de care
susţine, în contradictoriu, că legea sau/şi un drept subiectiv ori interes legitim au fost încălcate .
a) contencios de drept comun, care este alcătuit din totalitatea litigiilor de competenţa organelor
judecătoreşti propriu –zise, de natura civilo-comerciala si penala;
b) contenciosul administrativ, compus din majoritatea litigiilor de natură administrativa
1. Contenciosul administrativ a fost instituit pentru prima data in tara noastra prin Legea pentru
infiintarea Consiliului de Stat din 11 februarie 1864, fiind deci organizata dupa modelul francez.
2. In perioada 12 iulie 1866 — l iulie 1905 Consiliul de Stat a fost desfiintat prin Legea pentru
impartirea diferitelor atributiuni ale Consiliului de Stat iar atributiunile de contencios
4
Universitatea Spiru Haret
Fiscalitate in context comunitar
-2010-
administrativ au fost incredintate autoritatilor judecatoresti (curti de apel si instante judecatoresti
de drept comun), trecandu-se deci la modelul anglo-saxon.
3. In perioada l iulie 1905 — 25 martie 1910, dupa adoptarea Legii pentru reorganizarea Inaltei
Curti de Casatie si Justitie, Sectiunea a III-a a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a devenit
competenta sa judece recursurile in contra unor categorii de acte administrative sau chiar de
jurisdictie.
4. In perioada 25 martie 1910 — 17 februarie 1912, prin Legea Curtii de Casatie din 25 martie
1910, sistemul contenciosului administrativ instituit prin Legea din 1905 a fost desfiintat, iar
pricinile de aceasta natura se solutionau de catre tribunalele de judet.
5. Competenta stabilita prin Legea Curtii de Casatie din 25 martie 1910 nu a durat decat doi ani
pentru ca prin Legea de reorganizare a Curtii de Casatie si Justitie din 17 februarie 1912 cauzele
de contencios administrativ au fost atribuite, din nou, Sectiunii a III-a a Curtii de Casatie, situatie
care a durat pana in 1925.
6. Dupa adoptarea Constitutiei din 1923, una din cele mai moderne constitutii europene din
epoca, prin Legea pentru contenciosul administrativ din 23 decembrie 1925 competenta de
solutionare a litigiilor de acest gen a fost incredintata instantelor judecatoresti de contencios
administrativ, care aveau deplina jurisdictie, putand chiar sa anuleze actele administrative
constatate ca fiind ilegale.
7. In perioada 9 iulie 1948 — 26 iulie 1967 contenciosul administrativ, pe cale directa, a fost
redus doar la cateva categorii de acte administrative, lasandu-se astfel cetatenii la discretia
organelor administratiei de stat.
8. In perioada 26 iulie 1967 — 8 decembrie 1990 contenciosul administrativ in tara noastra a fost
infaptuit de instantele judecatoresti, in conditiile prevederilor Legii nr. 1 din 26 iulie 1967 cu
privire la judecarea de catre tribunale a cererilor celor vatamati in drepturile lor prin acte
administrative ilegale. Desi, in general, aceasta lege — inspirata din Legea din 1925 — era bine
redactata, partea negativa a acesteia rezulta din aceea ca, de regula, cererile celor vatamati in
drepturile lor prin acte administrative ilegale erau respinse pentru ca judecatorii care solutionau
aceste conflicte juridice erau „alesi" de catre consiliile populare, adica de organele ale caror acte
ar fi trebuit sa le cenzureze. Fata de aceasta practica, cei vatamati in drepturile lor, prin acte
administrative ilegale, renuntau la introducerea unor cereri la instantele judecatoresti, ceea ce a
dus la reducerea, an de an, a numarului cauzelor solutionate de instantele judecatoresti de
contencios administrativ.
9. Legea contenciosului administrativ nr. 29 din 7 noiembrie 1990 adoptata la scurt timp dupa
evenimentele din decembrie 1989, a creat premisele de a face din contenciosul administrativ un
mijloc efectiv de control al legalitatii activitatii organelor administratiei publice — organe ale
puterii executive — de catre instantele judecatoresti — organe ale puterii judecatoresti. Desi cu
unele imperfectiuni sesizate de diversi autori, aceasta lege a asigurat, cu succes, vreme de peste
un deceniu, protejarea drepturilor legale ale persoanelor fata de abuzurile administratiei.
5
Universitatea Spiru Haret
Fiscalitate in context comunitar
-2010-
10. In baza experientei acumulate prin aplicarea Legii nr. 29/990 precum si ca urmare a noilor
reglementari cuprinse in Constitutia Romaniei adoptata in anul 2003 in perspectiva viitoarei
aderari la Uniunea Europeana, Parlamentul Romaniei a adoptat la 2 decembrie 2004, Legea nr.
554 a contenciosului administrativ, pe care o vom studia in amanunt in capitolul II.
6
Universitatea Spiru Haret
Fiscalitate in context comunitar
-2010-
2. Calitatea de reclamant o poate avea orice persoana fizica sau juridica, romana ori
straina, chiar si un functionar al adnministratiei publice, atunci cand i se aduce atingere
drepturilor pe care le are, prin acte administrative.
De asemeni, calitatea de reclamant o poate avea chiar si o persoana juridica, un organ al
administratiei publice4.A doua conditie de exercitare a actiunii de contencios administrativ
este aceea a vatamarii unui drept recunoscut de lege reclamantului. Deci, pentru a avea
calitatea de reclamant in litigiile de contencios administrativ, persoana fizica sau juridica,
romana sau straina, trebuie sa se considere vatamata in drepturile sale recunoscute prin
lege5 .Dreptul recunoscut de lege reclamntului are in vedere un drept subiectiv pe care legea il
confera reclamantului si pe care autoritatea administrativa este obligata sa-l respecte sau sa-l
realizeze. In literatura de specialitate se mai precizeaza ca:” nu e necesar neaparat ca dreptul
vatamat sa fie de natura administrativa; el poate sa apartina oricarei ramuri de drept.
Important e ca vatamarea lui sa fie rezultatul conduitei culpabile a organului administratiei
4
Ex. O universitate, fata de actele emise de Ministerul Invatamantului si Stiintei sau o regie autonoma, in
raporturile lor cu autoritatile tutelare
5
Adica sa fie prevazute de lege in favoarea persoanelor fizice sau juridice care invoca incalcarea acestui drept
7
Universitatea Spiru Haret
Fiscalitate in context comunitar
-2010-
publice, chiar daca acest organ nu este intr-un raport direct juridic cu titularul dreptului.”.
„Actiunea in justitie a reclamantului trebuie sa prezinte un interes pentru el , caci fara interes
aceasta nu poate exista. De exemplu, desi reclamntul dovedeste existenta unui drept incalcat
de auoritatea administrativa, reclamntul nu poate sa se adreseze in justitie si sa solicite
anularea unui act deja revocat de organul care l-a emis, ori a fost anulat de organul ierarhic
superior acestuia si care n-a produs efecte juridice.”
O alta conditie de exercitare a actiunii de contencios administrativ este cea ca
„ vatamarea dreptului sa fie cauzata printr-un act administrativ sau refuzul auturitatii
administrative de a rezolva cererea pritoare la un drept recunoscut de lege”. In legatura cu
aceasta conditie sunt necesare unele precizari:
- sunt considerate acte administrative doar actele juridice(de putere) ale unei autoritati
administrative, nu si actele de putere ale unor autoritati publice;
- numai actele administrative pot face obiect al actiunii de contencios administrativ pentru ca
numai acestea produc (nasc, modificasau sting) efecte juridice;
numai actele administrative indiduale pot fi obiect al actiunii in contencios administrativ;
-actul administrativ indidual sa fie susceptibil de executare(dene astfel dupa ce a fost adus la
cunostinta persoanei in cauza);
se considera act administrativ atat refuzul manifestat expres cat si cel implicit, rezultat din
tacerea administratiei sau din nepronuntarea sa in termenul de 30 de zile sau alt termen
prevazut de lege; autorul actului administrativ trebuie sa fie o autoritate administrativa.”
Alta conditie necesara introdecerii actiunii in contencios administrativ este aceea de a
indeplinirii procedurii administrative prealabile.
3. Calitatea de parat in litigiile de contencios administrativ o poate avea orice
autoritate administrativa, intelegand prin autoritate administrativa serciile publice
administrative care realizeaza sarcinile puterii executive de satisfacere a intereselor generale
ale societatii.
„Din prevederile art.13, al Legii nr.29/1990 potrivit carora, actiunile in justitie pot fi
formulate si impotriva functionarului auturitatii parate, care a eliberat actul sau care se face
novat de refuzul rezolvarii cererii, daca se solicita plata unor dsubiri pentru prejudiciul cauzat
8
Universitatea Spiru Haret
Fiscalitate in context comunitar
-2010-
prin actul emis sau prin intarziere rezulta ca, parat6 poate fi si un functionar public”. Legea da
drept insa, acestuia,sa cheme in garantie pe superiorul sau ierarhic de la care a primit ordin
scris sa semneze actul a carui legalitate(totala sau partiala) e supusa judecatii sau invers.
Obiectul actiunii in contencios administrativ il poate constitui fie anularea unui act
administrativ, fie obligarea unei autoritati administrative care refuza sa rezolve o cerere si
repararea ubei ce i-a fost cauzata acestuia(actl administrativ ilegal sau refuzul nejustificat).
Cu privire la actul administrativ ce formeaza obiectul unei actiuni in contencios administrativ, se
retine ca acesta, trebuie sa fie un act administrativ de autoritate emis cu nerespectarea
prevederilor legii.
„Nu pot fi atacate in justitie – pe calea contenciosului administrativ- actele de gestiune si actele
administrative cu caracter jurisdictional precum si cele pentru care legea prevede o alta procedura
jurdica.”
In concluzie, se poate afirma ca, „pentru a putea forma obiectul unei actiuni in contencios
administrativ, este necesar ca actul administrativ prin care o persoana fizica sau juridica de
considera vatamata in drepturile ei, sa fie un act administrativ de autoritate, pentru care legea
speciala sa nu prevada o alta procedura juridica de atac “
„In ceea ce priveste caracterul de autoritate al actului administrativ, acesta trebuie sa rezulte din
natura lui de a fi adoptat sau emis, in baza si in vederea executarii legii de un serciu public
administrativ investit, prin lege, cu dreptul de a adopta sau emite asemenea acte sau, cum sustinea
prof.C.G.Raricescu, acte savarsite in vederea functionarii servicilor publice.”
In ceea ce priveste a doua trasatura, aceea ca legea speciala sa nu prevada o alta procedura
judiciara de atac, se poate spune ca, in multe cazuri, legea prevede ca cel vatamat intr-un drept al
6
In anumite actiuni in contencios administrativ
9
Universitatea Spiru Haret
Fiscalitate in context comunitar
-2010-
sau printr-un act administrativ, se poate adresa instantelor judecatoresti de drept comun si nu
instantelor de contencios administrativ sau organelor administratiei publice ierarhic superioare.
Astfel, judecatoriile judeca: gerile impotriva proceselor- verbale de constatare si sanctionare a
contraventiilor; contestatiilor impotriva comisiilor judetene pentru aplicarea Legii fondului
funciar; a proceselor- verbale de adjudecare a unor licitatii; contestatiilor impotriva comisiilor
judetene pentru aplicarea prevederilor Legii nr.112/1995 prind reglementarea situatiei juridice a
unor imobile cu destinatie de locuinte trecute in proprietatea statului.
10
Universitatea Spiru Haret
Fiscalitate in context comunitar
-2010-
prescriptie pentru cererea de despagubiri curge de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit sa
cunoasca intinderea ubei” .
SPEŢĂ
Obiectul litigiului. Competenta materiala speciala.
Prin cererea adresata sectiei de contencios administrativ a Curtii de Apel Bucuresti, la data
de 17.11.1999, inregistrata sub nr.1496, reclamantele S.C. ?B.C.? ? S.R.L. si S.C. ?M.M.&A? ?
S.R.L., au chemat in judecata paratul, solicitand ca, prin hotararea ce va pronunta, sa constate
refuzul nejustificat al paratului de a raspunde ofertei reclamantelor de privatizare a S.C. ?R? ?
S.A., prin formarea unei societati mixte, sa oblige paratul sa comunice reclamantelor criteriile si
metoda de privatizare a acestei societati si sa respecte dreptul lor de a participa la licitatie, cu
cheltuielile de judecata.
Prin incheierea din 6.06.2000, sectia de contencios administrativ a Curtii de Apel Bucuresti
a dispus disjungerea capatului de cerere privind refuzul F.P.S. de a raspunde ofertei de privatizare
a S.C. ?R? ?S.A., scoaterea de pe rolul acestei instante a dosarului nr.1496/1999 si trimiterea
acestuia sectiei comerciale a Curtii de Apel Bucuresti, pentru solutionarea cererii disjunse.
In vederea solutionarii cererii disjunse, s-a constituit dosarul sectiei comerciale a Curtii de Apel
Bucuresti, nr.2264/2000.
Este de observat ca prin articolul 32 indice 31 din Legea nr.99/1999 s-a stabilit competenta,
in prima instanta, a Curtii de Apel, indicandu-se actele si situatiile juridice litigioase carora li se
aplica aceasta norma de competenta speciala.
Dispozitiile procedurale prevazute in mentionatul articol sunt de stricta interpretare si
aplicare si nu pot fi extinse situatiilor pe care legea, prin art.43(3) le-a dat in competenta ?sectiilor
comerciale ale instantelor judecatoresti?, potrivit procedurii de drept comun ? aspect relevat si de
prevederile art.215 din Normele metodologice date in aplicarea O.G. nr.88/1997 privind
privatizarea societatilor comerciale, cu modificarile ulterioare, prin trimiterea la Cap. V3, carora
nu li se poate da o alta interpretare, pentru ca s-ar adauga la lege, ceea ce nu poate fi admis ? stiut
fiind ca reglementarile procedurale referitoare la competenta materiala nu pot fi stabilite decat
prin lege, iar normele date in aplicarea legii nu pot deroga de la aceasta.
In considerarea celor sus aratate, a obiectului cererii dedusa judecatii ? care excede sferei celor
date de lege in competenta curtii de apel, ca instanta de fond, a prevederilor art.2 pct.1 lit.a
C.pr.civ.
Curtea apreciaza ca, in speta, competenta judecarii cauzei, in prima instanta, apartine sectiei
comerciale a tribunalului.
Asa fiind, in temeiul art.159 alin.1 pct.2 C.pr.civ., Curtea va admite exceptia de necompetenta
materiala, invocata din oficiu si conform prevederilor art.158 alin.3 C.pr.civ. va dispune
declinarea competentei solutionarii cererii disjunse in favoarea sectiei comerciale a Tribunalului
11
Universitatea Spiru Haret
Fiscalitate in context comunitar
-2010-
Bucuresti, pe raza de competenta teritoriala a caruia isi au sediul partile litigante.
FORMULAR-TIP
SESIZARE
1. Datele de identificare a reclamantului
a) Numele şi domiciliul/ Denumirea şi sediul
_______________________________________________
_______________________________________________
b) Reprezentat/reprezentată de
_______________________________________________
_______________________________________________
_______________________________________________
c) Număr de telefon/ Fax/ Adresă de e-mail
_______________________________________________
_______________________________________________
2. Datele de identificare a pârâtului
a) Numele şi domiciliul/ Denumirea şi sediul
_______________________________________________
_______________________________________________
_______________________________________________
b) Reprezentat/reprezentată de
_______________________________________________
_______________________________________________
_______________________________________________
c) Număr de telefon/ Fax/ Adresă de e-mail
_______________________________________________
_______________________________________________
3. Obiectul litigiului
_______________________________________________
4. Motivarea în fapt a pretenţiilor reclamantului
_______________________________________________
_______________________________________________
_______________________________________________
_______________________________________________
_______________________________________________
5. Motivarea în drept a pretenţiilor reclamantului
_______________________________________________________________________ 6.
Modul în care reclamantul este afectat de litigiul în cauză
_______________________________________________
12
Universitatea Spiru Haret
Fiscalitate in context comunitar
-2010-
_______________________________________________
_______________________________________________
_______________________________________________
7. Eforturile depuse de părţi pentru soluţionarea pe cale amiabilă a
litigiului
_______________________________________________
_______________________________________________
8. Soluţia sau măsurile propuse de reclamant pentru soluţionarea
litigiului
_______________________________________________
_______________________________________________
_______________________________________________
9. Procedura agreată în vederea soluţionării litigiului
a) mediere;
b) procedură contencioasă.
10. Alte informaţii considerate necesare pentru buna soluţionare a
litigiului
_______________________________________________
_______________________________________________
_______________________________________________
_______________________________________________
Semnătura/ Ştampila
13
Universitatea Spiru Haret
Fiscalitate in context comunitar
-2010-
BIBLIOGRAFIE
WWW.AVOCATURA.COM
WWW.ANRCTI.RO
WWW.E-JURIDIC.RO
Legea 554/2004 – legea contenciosului administrativ
Legea 29/1990
Legea 112/1995
Legea 99/1999
G. Peiser, Contentieux administratif, Dalloz, Paris, 2001, pag. l
C. G. Rarincescu, Contenciosul administrativ român, Editura Alcalay, Bucureşti,
1937, pag, 31
R. N. Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2004, pag. 366
14