6.

2 Executarea măsurătorilor GPS

6.2.1 Instalarea receptorului și a antenei în vederea executării unei

sesiuni de observații

Pentru a instala receptorul în vederea executării unei sesiuni de observații, se

execută următorii pași:
1. Se montează ferm receptorul pe un trepied fix;

2. Se poziționează trepiedul și receptorul deasupra puncului;

3. Se orientează antena;
4. Se orizontalizează trepiedul;
5. Se măsoară înălțimea antenei;
6. Se pornește receptorul pentru a finaliza instalarea. După recepționarea
semnalului de la sateliți, receptorul va incepe sa colecteze informații;

Orientarea antenei

Antena este partea componentă a receptorului GPS care recepționează (și

în unele cazuri amplifică) semnalul. Antenele pot fi de diferite forme și mărimi, dar cele
mai răspandite sunt așa-zisele ,,antene microstripˮ. Acestea sunt constituite dintr-un
conductor metalic subțire, izolat cu un strat dielectric subțire legat la pământ.
Deasemenea, antenele destinate scopurilor geodezice sunt prevăzute și cu un inel, care
are rolul de a micșora pe cât posibil efectul multi-căi.
Marca de orientare a antenei (de obicei un triunghi mic) se localizează, în
general, deasupra receptorului. Se folosește această marcă pentru a orienta receptorul pe
direcția nord.
Antenele sunt montate pe pilaştri, trepiede sau pe jaloane robuste, echipate cu
dispozitive de verticalizare, extrem de utile mai ales în cazul măsurătorilor cinematice
sau pseudocinematice. Operaţiunea de centrare pe punct a antenei este obligatorie şi se
face prin metodele aplicabile cu dispozitivele anexă avute la dispoziţie (centratoare
optice, fir cu plumb etc.).
Pentru eliminarea influenţei deplasamentului centrului de fază al antenei,
poziţionarea tuturor antenelor trebuie făcută în aceeaşi direcţie (de exemplu, nord).
După instalarea antenei, se măsoară înălţimea centrului de fază al acesteia
deasupra punctului. Deoarece precizia măsurării influenţează direct precizia cotei
determinate, este recomandabilă o dublă măsurare, la începutul şi sfârşitul observaţiilor.
În cazul restaţionării unui punct, este bine ca înălţimea antenei să fie diferită de cea
precedentă.
Pentru a evita efectele multicăi şi de ecranare este recomandat ca orice vehicul să
fie parcat cât mai departe posibil de antenă (cel puţin 10 m).

Măsurarea înălțimii antenei

Înălțimea antenei este cunoscută si ca ,, înălțimea instrumentuluiˮ (HI). Pentru a

măsura această înălțime, se execută următorii pași:
1. Se montează inelul pentru măsurarea înălțimii deasupra receptorului;
2. Se alege o metodă pentru măsurarea înălțimii: - înălțimea inclinată;
- înălțimea verticală;
- înălțimea verticală adevarată;
3. Se folosește punctul pentru măsurarea înălțimii antenei de pe inel pentru a măsura
distanța de la antenă până la sol;

Înălțimea înclinată

Înălțimea înclinată se utilizează atunci când receptorul este montat pe un trepied

sau atunci când se dorește stabilirea unei stații de bază.
Pentru a măsura înălțimea înclinată, se execută următorii pași:
1. Se montează inelul pentru măsurarea înălțimii deasupra receptorului;
2. Se folosește o ruletă pentru a măsura distanța de la antenă la punctul de la sol;

Nr. Descriere Nr. Descriere

1 Raza (R) 2 Înălțimea înclinată

3. Se înregistrează înălțimea inclinată în fișa de observații sau in aparat;

Înălțimea verticală și înălțimea verticală adevărată

În mod normal, dacă se fac observații folosindu-se un trepied, este necesar

măsurarea înălțimii verticale sau a înălțimii verticale adevărate.
 Nr. Descriere Nr. Descriere
1 Raza (R) 3 Înălțimea verticală
2 Distanța verticală

După măsurarea înălțimii antenei, aceasta se inregistrează în aparat sau se notează în

carnetul de observații, după care se poate trece la efectuarea propriu-zisă a măsurătorilor.

6.2.2 Calibrarea si inițializarea

Toate receptoarele GPS moderne sunt cu calibrare proprie şi în mod normal

utilizatorii nu trebuie să realizeze calibrarea echipamentului.
Un test simplu poate fi efectuat şi constă în măsurarea unei baze nule. Pentru
aceasta, cu ajutorul unui dispozitiv special (divizor de semnal), se conectează două sau
mai multe receptoare la o antenă, alimentată numai de unul singur (la celelalte receptoare,
dispozitivul de alimentare se blochează). Este realizată o sesiune normală (60 de minute)
şi este calculată baza în maniera normală. Deoarece este folosită o singură antenă,
componentele bazei ar trebui să fie toate nule. O asemenea măsurare verifică în esenţă
funcţionarea electronicii şi a circuitelor receptorului şi este edificatoare deoarece
eventualele erori induse de antenă nu afectează vectorul determinat.

În măsurarea statică iniţializarea receptorului constă în introducerea unor parametri de

lucru, cei mai importanţi dintre aceştia fiind:
− rata de eşantionare;
− lăţimea benzii;
− numărul minim de sateliţi urmăriţi;
− timpul de începere şi terminare a sesiunii;
− limita minimă a unghiului de elevaţie al sateliţilor urmăriţi;
− numele fişierului de date.
Multe din receptoarele moderne au suficiente canale pentru a urmări toţi sateliţii
vizibili; în caz contrar, este necesară o preselecţie pentru a accepta un satelit. Pentru
receptoarele fără cod (deja uzate moral), în procesul de iniţializare trebuie realizată
sincronizarea ceasurilor receptorului şi, de asemenea, trebuie copiat programul de
observare dorit în memoria microprocesorului receptorului.
În măsurarea cinematică în procesul de iniţializare trebuie determinate
ambiguităţile fazei (numărul întreg de cicli), fără de care nu este posibil calculul
instantaneu al distanţelor. Aceasta se poate realiza prin trei tehnici diferite:
− prin măsurarea unei baze scurte cunoscută, după câteva minute de
observare;
− prin măsurarea statică a vectorului dintre punctul fix (cunoscut) şi punctul
de start (necunoscut) al receptorului mobil;
− prin tehnica inversării antenelor între punctul fix şi punctul de start (dacă
acestea sunt foarte apropiate). Pentru aplicarea acestei tehnici, antena
receptorului A se plasează în punctul fix şi cea a receptorului B în punctul de
start. După câteva minute de observare cele două antene sunt mutate fiecare în
locul celeilalte; în timpul acestor deplasări ambele receptoare trebuie să
urmărească permanent un număr cât mai mare de sateliţi (nu mai puţin de
patru). După alte câteva minute de observaţii se revine la poziţia iniţială a
antenelor, evident păstrând legătura cu sateliţii. În urma efectuării acestor
observaţii se va determina vectorul dintre cele două puncte cu o precizie de
mm (caracteristică liniilor scurte).
Aplicarea uneia sau alteia dintre cele trei metode este aleasă în funcţie de
condiţiile concrete între care cea determinantă este lungimea vectorului de start.

În continuare va fi prezentat modul de setare a parametrilor receptorului într-o

stație de bază și intr-o stație secundară, precum și a parametrilor de poziționare.

Setarea unei stații de bază

În tabul Antenna se găsesc următorii parametri:

- Antenna Heigh: se notează înălțimea antenei;
- Antenna Heigh Type: se selectează tipul de înălțime măsurată (verticală sau
înclinată) ;
- Antenna Model: se selectează tipul de antenă folosit;
 În tabul Differential se se setează parametrii principali pentru modul diferențial
de măsurare. Acesta se poate executa prin două metode: utilizând diferența de cod
(DGPS), sau diferența de fază (RTK). În câmpul RTCM Port se specifică tipul de
modem radio care va fi folosit. Acesta poate fi atât unul intern, cât și unul extern. Dacă
se folosește un modem intern trebuie selectată opțiunea Internal Radio Modem, iar dacă
se folosește un modem extern acesta se conectează la receptor si apoi se alege opțiunea
Serial port A, B, sau C, depinzând de portul care a fost utilizat pentru conectare.
Parametrul Baud Rate desemnează viteza prin care datele sunt transmise utilizând
portul RTCM.Viteza recomandata este de 115200, viteză care ofera o eficiență maximă.
În câmpul Radio Antenna trebuie să se selecteze tipul de modem radio al antenei. Sunt
disponibile două opțiuni: Internal sau External. Această setare este relevantă numai în
cazul utilizării unui modem radio. În câmpul Transmitter Power se setează puterea
transmițătorului din stația de bază când se folosește un modem radio. Această valoare
depinde de amplificator, dacă acesta este pornit sau oprit. Opțiunile disponibile sunt
low sau high.

Tabul Position conține coordonatele Longitudine, Latitudine și Înălțime care

sunt preluate din receptor în momentul deschiderii ferestrei. Aceste coordonate sunt
date în funcție de centrul de fază al antenei din stația de bază, pe elipsoidul WGS84.

Tabul Advanced permite setarea numărului maxim de sateliți care urmează a fi

luați în calcul. Deasemenea, acest tab conține și butoanele Here și Position, care permit
alegerea poziției stației de bază.
 Setarea unei stații secundare

Câmpul Differential Mode permite setarea modului diferențial pentru receptor,

care poate fi de două tipuri: utilizănd diferența de fază (Phase Differential, RTK), sau
utilizând diferența de cod (Code Differential, DGPS). Dacă se alege modul Code
Differential, un nou cămp va apărea, The maximum age of used correction. Dacă un set
de corecții a fost recepționat în urmă cu prea mult timp, receptorul va trece auromat pe
modul de poziționare standard până când un nou set de corecții va fi disponibil.
Câmpurile RTCM port, Baud Rate și Radio antenna se completează identic ca la
receptorul din stația de bază.
Setarea opțiunilor de poziționare

Fereastra Set Positioning Options permite utilizatorului să specifice:

1. O valoare maximă a unghiului de elevație
2. Amb. Fixing confidence level: probabilitatea ca ambiguitatea să fie corectă
3. Measurement used in TRK: se selectează ce frecvențe vor fi folosite în modul
RTK – doar banda L1, sau și banda L1 și banda L2
4. Base station sync. mode: modul de sincronizare al receptorului de bază cu cel
secundar – Time Tagged sau Extrapolation
5. Antenna Status: această opțiune poate fi schimbată independent.