Clorura de sodiu

Sarea de bucătărie este denumirea populară a clorurii de

sodiu (NaCl), sarea de sodiu a acidului clorhidric.Sărurile
rezultă din reacţia chimică dintre un acid şi o bază. Sarea de
bucătărie se obţine prin reacţia dintre acidul clorhidric şi
hidroxidul de sodiu.
HCl\,+\,NaOH\,\rightarrow\,NaCl\,+\,H_{2}O
Rezultă: clorură de sodiu (NaCl) + apă (H2O).

În România, zăcăminte de sare se află în localităţi cu

denumirea de ocnă (mină de sare) ca de exemplu: Ocna
Mureş, Ocna Sibiului, Târgu Ocna, Ocnele Mari, Ocna
Dejului. La obţinerea sării de bucătărie, aceasta poate să
conţină până la 3 % sare marină şi 15 % alte săruri. În
comerţ se poate găsi sarea rafinată care conţine şi alte
substanţe pentru îmbunătăţirea calităţilor sării în afară de
sarea propriu zisă.
Este o substanţă solidă ionică, cristalină; R.C.F.C.,
pentru puncte de fierbere ridicate; solubilă în apă (H2O);
electroliţi, higroscopică.

Greutatea specifică a sării este cuprinsă între 2–2,2

tf/m3 (sarea pură, fără intercalaţii). Duritatea se înscrie între
2 şi 3, adică între gips şi calcar. Duritatea cea mai mare o
are sarea vărgată şi cea mai mică sarea albă.

Rezistenţa la compresiune variază în funcţie de

încărcarea probei, formă, structură cristalină, stratificaţii
etc. Din probele executate se constată[necesită citare]:

* Limita de elasticitate (sarcina, în kgf/cm2, până la

care sarea se comportă ca un material elastic) este de 15–
25 kgf/cm2.
* Limita deformaţiilor plastice de la 25 la 100 kg/cm2:
sarea se comportă ca un material plastic, dar deformaţiile
sunt foarte mici. Această zonă se numeşte regim al
deformaţiilor plastice mici.
* Limitele deformaţiilor plastice mari cuprinse între
100kgf/cm2 şi ruperea probei.

Rezistenţe mecanice, tracţiunea, forfecarea şi

încărcarea arată valori foarte variate pentru calitatea sării.
Astfel, pentru rezistenţa la tracţiune, valoarea medie este
de 18 kgf/cm2 — cu 9,4 pentru sarea albă, 16,2 pentru cea
vărgată şi 28,5 pentru cea vânătă.
Sarea de bucătărie, deşi contribuie la creşterea presiunii
osmotice intracelulare şi presiunii sanguine, datorită ionilor
de sodiu, constituie un conservant şi condiment de bază în
alimentaţie, fiind folosită în industria conservelor, în
tăbăcărie, în industria chimică etc. Un substituent
recomandat medical este clorura de potasiu, KCl, care nu
prezintă efectele secundare menţionate, dar, conform
unelor opinii, nu prezintă acelaşi gust uşor de recunoscut. 5
grame de sare zilnică ajută la funcţionarea mai bună a
ficatului. Ajută la eliminare bacteriilor dintr-o rană deschisă.
Cuvântul salariu are rădăcină în cuvântul sare. Sarea a fost
folosită din cele mai vechi timpuri pentru păstrarea
alimentelor, sau ca monedă de schimb (troc).