Acizii nucleici-ADN si ARN

Acizii nucleici reprezinta moleculele care pastreaza, transporta si manipuleaza informatia in

orice celula vie. Codul de scriere a acestei informatii este universal valabil iar mecanismele biochimice
implicate sunt pe de o parte complexe si pe de alta parte foarte precise.
Acizii nucleici pot fi impartiti in 2 mari clase, intre care exista diferente structurale si
functionale: acidul ribonucleic (ARN) si acidul dezoxiribonucleic (ADN). ADN-ul apare în nucleele
celulelor, iar ARN-ul se gaseste mai ales in plasma celulara. Ambele macromolecule prezinta din punct de
vedere chimic o structura polinucleotidica, construita cu ajutorul legaturilor fosfodiesterice si avand in
componenta pentoze facand din ADN si ARN molecule inrudite. Monozaharida din ADN este 2-dezoxi-D-
riboza, iar aceea din ARN este D-riboza. ARN are o structura predominant monocatenara, iar ADN-ul are o
structura bicatenara, iar timina din ADN este inlocuita cu uracilul in molecula de ARN.

ADN-ul
Descoperirea structurii macromoleculelor de ADN
constituie un moment important din istoria biologiei
moderne. Acesta descoperire a fost realizata in 1953 de
trei cercetători: J. Watson, F. Crick si M. Wilkins. Ei au
primit in 1962 Premiul Nobel pentru aceasta realizare.
Unităţile structurale ale ADN-ului, monomerii, se
numesc nucleotide. De aceea acizii nucleici se numesc polinucleotide, adică polimer de
nucleotide. Un nucleotid este alcătuit dintr-o baza azotata, un zahar(o pentoza) si un acid fosforic
(P). Bazele azotate sunt de doua feluri: purinice - ademina (A) si guanina (G) si pirimidimice -
citozina (C) si timina (T).
 Denumirea AND-ului deriva de la tipul de zahar pentozic pe care il contin nucleotidele
sale, adica dezoxiriboza-D.
Macromolecula de ADN este bicatenara, fiecare catena helicala se răsuceşte in jurul
aceleiaşi axe virtuale si catenele sunt orientate dextral, dar segmentele atomilor in cele 2 catene
sunt orientate in direcţii opuse. Bazele se afla spre interiorul helixului iar grupele fosfat in afara.
Zahărul este perpendicular pe baza azotata. Structura prezintă repetiţii (pasul elicei) după fiecare
10 resturi pe fiecare catena, adică după 34 A° existând cate un rest pe fiecare catena la fiecare
3,4A°. Distanta atomului de fosfor fata de axa fibrei este de 10 A° . Fiind dispuse la exterior,
grupările fosfat sunt uşor accesibile cationilor .
Intre nucleotidele macromoleculelor de ADN se stabilesc legaturi intracatenare si
intercatenare.
Legaturile dintre nucleotide in cadrul monocatenei sau lantului polinucleotidic –
intercatenare- sunt legaturi covalente, fosfodiesterice pe care le realizeaza radicalul fosfat cu
pentozele intre al treilea carbon (C3) al pentozei unui nucleotid si al cincilea carbon (C5) al
pentozei nucleotidului urmator. Astfel, nucleotidele alcatuiesc o adevărata coloana vertebrala de
care sunt legate bazele azotate.
Legaturile dintre nucleotide apartinand celor doua catene polinucleotidice-intercatenare- se
realizeaza intre bazele azotate purinice si pirimidinice. Acestea sunt legaturi de hidrogen de slaba
energie.Bazele purinice si cele pirimidinice sunt plasate in molecula de AND intr-un mod foarte
precis, astfel: adenina se leaga cu timina prin legaturi duble, iar citozina se leaga cu guanina prin
legaturi triple.

A=T T=A C≡G G≡C

 Datorita structurii bicatenare, macromolecula de ADN poate suferi fenomene de denaturare-
renaturare si replicare(autocopiere).

Fenomenul de denaturare-
renaturare
Prin incalzirea unei solutii de ADN la o temperatura de 85-95ºC sau prin mentinerea la o
concentratie mare de saruri, legaturile de hidrogen dintre cele doua catene complementare se pot
rupe. Procesul este numit denaturare, rezultand ADN-denaturat.
Renaturarea prezinta capacitatea catenelor complementare de a reface dublul helix. Procesul
are loc printr-o racire treptata, lenta, care permite refacerea puntilor de hidrogen si reasocierea
catenelor rezultand ADN-renaturat.

Replicarea (autocopierea)
ADN-ului
Modelul structural ADN, cu cele doua catene complementare si antiparalele, a permis
formularea ipotezei corecte privind transmiterea informatiei ereditare prin replicarea
semiconservativa a ADN-ului. In acest proces are loc despiralizarea dublului helix de catre o
helicaza, urmata de separarea progresiva a celor doua catene ADN dupa modelul de deschidere a
unui fermoar, si fiecare dintre ele dirijandu-si sinteza unei catene noi, complementare; rezulta
doua molecule identice, care poseda fiecare o catena “veche” si una noua.
 Separarea celor doua catene complementare, ce devin catene matrita, se realizeaza
progresiv, macromolecula de ADN capata forma literei “Y” numindu-se bifurcatie de replicatie la
nivelul careia se desfasoara procesele mecanismului semiconservativ de replicare prin interventia

unui complex aparat enzimatic. Cele doua catene ale ADN se despiralizeaza si apoi se desfac pe o
portiune limitata, servind fiecare ca “matrita” pentru aranjarea nucleotidelor activate, pe baza de
complementaritate (A – T; G – C). Intervine apoi ADN-polimeraza care polimerizeaza
nucleotidele in directia 5’ – 3’. Pe una din catene, in sensul 3’ – 5’ numita catena directoare
(leading) sinteza va fi continua, desfasurandu-se in directia de miscare a bifurcatiei de replicare.
Pe catena complementara (B) se sintetizeaza discontinuu segmente scurte (100-1000
nucleotide) numite si fragmente Okazaki, care vor fi ulterior unite prin actiunea unei ligaze
(sinteza semidiscontinua). Aceasta catena cu sinteza incetinita se numeste catena succesoare
(lagging strand) si se desfasoara in directie opusa bifurcatiei de replicare. Ea necesita a fi
sintetizata pe fragmente (piese okazaki), mai intai A, apoi B, apoi C care sunt “lipite” de o ligaza
ADN pentru a forma un lant continuu. ADN-polimeraza polimerizeaza sute de mii de nucleotide
fara intrerupere, la o rata de circa 1000 nucleotide per secunda.

Tipuri de ADN
Forma clasica de ADN descrisa de Watson, Crick si Wilkins, reprezinta tipul B de ADN .I n
alte conditii, duplexul de ADN se poate gasi sub alte forme
structurale.
In forma B,dublul helix AND are rasucire dextrala si 10 perechi de baze per tu;un tur
complet al helixului are 34 Å, iar inclinatia fata de orizontala planului perechilor de baze este zero.
In alte conditii, macromolecula dublu-catenara de AND se poate afla si sub alte forme
structurale : tipul A si tipul Z.
Forma A a duplexului AND are, de asemenea, rasucire dextrala si 11 perechi de baze/tur de
helix: pasul helixului are 28 Å iar perechea de baze azotate are o inclinatie de 20º fata de
orizontala.
 Forma Z prezinta scheletul glucido-fosforic sub forma de zig-zag; are rasucire spre stanga, cu
12 perechi de nucleotide.tur de helix.

ARN-ul

ARN-ul este un complex macromolecular,

structural si functional, similar in anumite privinte, ADN-
ului. El rezulta din polimerizarea unor ribonucleotizi, care
determina formarea unor lanturi lungi, monocatenare
(structura primara). Pe anumite portiuni, monocatena de
ARN se poate rasuci in jurul ei, determinand aparitia unei
structuri duble intre secventele complementare de baze
(structura secundara). Polimerizarea implica patru tipuri
de ribonucleotizi legati impreuna prin legaturi
fosfodiesterice in pozitiile 3’-5’. Componentul pentozic al
ARN-ului este riboza, iar bazele azotate sunt: adenina,
guanina, citozina si uracilul. Sunt doua clase de ARN si
anume: ARN genetic care controleaza ereditatea la unii
virusi, alta, ARN negenetic care este implicata in sinteza
substantelor proteice.
Exista trei tipuri de acid ribonucleic celular prezente in toate celulele, si care, avand
structuri si functii diferite , joaca un rol esential in biosinteza proteinelor. Aceste tipuri sunt :
acidul ribonucleic mesager (ARNm), acidul ribonucleic solubil sau de transfer (ARNs sau ARNt)
si acidul ribonucleic ribosomal (ARNr). In celule se gaseste o mare cantitate de ARNr (80-90%
din ARN-ul celular), o cantitate oarecare de ARNs(10-15%) si o cantitate mica de ARNm (mai
putin de 5%).
ARN-ul mesager este sintetizat in timpul transcriptiei mesajului genetic de pe o catena de
ADN si serveste ca tipar pentru sinteza proteinelor. A fost gasit in stransa legatura cu ADN-ul
cromozomal. ARNm are urmatoarele caracteristici: este foarte repede sintetizat, are o singura
catena, complementara uneia dintre catenele ADN-ului propriu, la nivelul careia a fost sintetizat.
In ARNm mesajul este inscris codificat in codoni care contin triplete de baze azotate
(ribonucleotizi). La capatul 3’, moleculele de ARNm contin o secventa de acid poliadenilic-poly-
A (intre 70-250 nucleotizi). Aceste “cozi” poly-A sunt adaugate posttranscriptional. Terminatiiile
5’a acizilor ribonucleici mesageri sunt blocate prin aditia unor capete de m7 Gppp (7-
metilguanozine reziduale legate de ARNm prin legaturi trifosfat).
ARN solubil, de transfer sau adaptor, este similar ca structura cu orice acid ribonucleic.
Este caracterizat printr-o slaba polimerizare , are rolul de a activa enzimele din citoplasma. Apoi
reactioneaza cu aminoacizii specifici, prin formarea gruparilor aminoacil-ARNs, care sunt
transferati la locul de biosinteza a proteinelor: complexe ARNm-ribozomi sau poliribozomi.
Anumite parti din catena de ARNs, constituite din serii scurte de nucleotizi, reprezinta bazele
complementare ale codului ARNm pentru un aminoacid caracteristic. In asemenea portiuni
reprezentate de tripleti de baze, denumite anticodoni, acidul ribonucleic solubil diferitelor specii
este identic. Faptul ca in citoplasma exista toti sau aproape toti cei circa 20 de aminoacizi proteici,
presupune ca trebuie sa existe un numar de minimum 20 de tipuri de ARNs, cate unul pentru
fiecare aminoacid (maximum 64, cati codoni se pot forma de cele patru baze azotate). Moleculele
de ARNs constau dintr-o singura catena, alcatuita din 75-80 de ribonucleotizi. La un capat al
catenei (capatul 5’) se gaseste acid guanilic (G), iar la capatul 3’ se gaseste un triplet format din
bazele CCA (citozina-citozina-adenina). Intre bratul scurt, cu G, si bratul lung la nivelul primului

nucleotid C, se formeaza punti de hidrogen. Regiunile bicatenare includ trei bucle monocatenare
intermediare. Regiunea de curbura a lantului polinucleotidic reprezinta celalalt capat al moleculei
de ARNs. Curbura este constituita dintr-un segment de trei nucleotizi necomplementari, deci legati
prin punti hidrogenice. Acest triplet de baze a capatat denumirea de anticodon tocmai pentru a
indica complementaritatea lui fata de codonii ARNm.
Una din caracteristicile principale care deosebeste ARNr de celelalte tipuri de ARN consta
in aceea ca el apare intotdeauna legat de proteine. Lantul acidului ribonucleic ribozomal este
constituit atat din portiuni monocatenare cat si din portiuni bicatenare helicoidale cu bucle
monocatenare. In lantul polinucleotidic al ARNr-ului raportul molar intre bazele azotate
componente este in favoarea bazelor purinice. Astfel continutul in adenina/uracil=21:19,
guanina/citozina=36:25, iar raportul general purine/pirimidine circa 1,3. Molecula de ARNr are
peste 1000 de nucleotizi.
 Sinteza proteinelor
Sinteza proteinelor consta in polimerizarea aminoacizilor, in celule sau in vitro. Intr-o
celula pot exista circa 10000 proteine care au rol esential in functionarea si reproducerea celulei si
organismului. Biosinteza proteinelor se desfasoara in urmatoarele moment: in primul moment are
loc transcriptia, care consta in sinteza ARNm de catre una dintre catenele de ADN dintr-o gena
(acest ARNm are o structura complementara catenei de ADN matrice, reprezentand o “imagine in
oglinda” a acestuia, o transcriere mecanica a codonilor catenei de ADN, respectiv a mesajului
genetic, cu simboluri complementare), in al doilea moment are loc translatia care consta in
migrarea ARNm in citoplasma si asocierea ARNm cu ribozomii activi in sinteza proteica (catena
de ARNm se fixeaza simultan prin absorbtie pe mai multi ribozomi la distanta intre ei de 300-
350A, formand poliribozomi), iar in al treilea moment are loc activarea aminoacizilor, care consta
in reactia unui aminoacid cu adenozin-trifosfat (ATP) catalizata de aminoacil-ARN, si formarea de
aminoacil-adenilat (AMP), care se ataseaza de o molecula de ARNs, determinand aparitia unui
complex aminoacil-ARNs.
Acest complex este transportat in locul lui propriu in lantul proteic, determinat de ARN
din polizomi. Pe catena ARNm din polizom, se vor amplasa, la nivelul fiecarui ribozom, numai
acele complexe aminoacil-ARNs care, pe bucla centrala, reprezentand anticodonul, poseda o
secventa de trei ribonucleotizi complementara codonilor ARNm din complexul polizomului. In
acest fel aminoacizii sunt legati enzimatic intr-o ordine impusa de ADN care a matritat ARNm si
care joaca un rol direct in biosinteza proteinelor.
In al patrulea moment are loc translatia, polimerizarea sau asamblarea aminoacizilor.
Legatura se realizeaza intre gruparea COOH a primului aminoacil care reprezinta punctul activ al
biosintezei progresive, cu gruparea NH2, a celui de al doilea aminoacil, in prezenta enzimei
peptid-polimeraza, care catalizeaza formarea legaturilor peptidice intre aminoacizi; incorporarea
aminoacizilor este ireversibila; iau astfel nastere lanturi polipeptidice care se elibereaza de
polizom, prin translocarea ultimului complex aminoacil-ARNs de ultimul ribozom din polizom,
cand acesta a ajuns in urma rotirii la extremitatea matricei ARNm de care se detaseaza. Un lant
polipeptidic se sintetizeaza intr-un minut.
Exista 3 procese esentiale in manipularea informatiei genetice pentru orice celula vie:
1. Replicarea ADN - reprezinta procesul prin care cantitatea de ADN dintr-o celula se dubleaza
si se regaseste practic neschimbata in fiecare dintre celulele fiice.(vezi replicarea ADN-ului)
2. Transcriptia - reprezinta procesul prin care o parte din informatia de pe ADN este copiata pe
ARN.
3. Translatia - reprezinta procesul prin care informatia din ARN este folosita la sinteza unei
proteine in ribozomi.

Transcriptia ARN-ului reprezinta un proces absolut necesar de transfer a informatiei

genetice de pe ADN (o portiune a ADN-ului numita gena) pe ARN-ul mesager. Acesta este
modalitatea de transport a informatiei care se gaseste in nucleu la ribozomii din citoplasma in
vederea sintezei proteinelor. Structura ARNm este dictata de matrita ADN-ului copiat (gena).
Aceasta matrita sau portiune de ADN numita gena se poate afla pe oricare dintre cele 2 catene ale
ADN-ului si este transcrisa in functie de necesitatile proteice ale fiecarei proteine.
 Translatia sau biosinteza proteinelor este un fenomen foarte complex care necesita
conlucrarea a peste 300 de enzime si diverse tipuri de acizi ribonucleici. Informatia necesara
ordonarii aminoacizilor in proteine (deci constituirea structurii primare) este transportata de pe
gena de la nivelul ADN-ului nuclear in citoplasma cu ajutorul ARN-ului mesager. Deci fiecare
acid ribonucleic are fuctii specifice:
a. ARN-ul ribozomal intra in structura ribozomului care reprezinta “fabrica” de protein;

b. ARN-ul de transfer este molecula care transporta fiecare din cei 20 de aminoacizi la locul de
sinteza;

c. ARN-ul mesager detine informatia constructiei corecte a proteinei.

Biosinteza proteinelor (translatia) se realizeaza in 5 etape:

1) Activarea aminoacizilor;

2) Initierea lantului polipeptidic;

3) Elongarea lantului polipeptidic;

4) Terminarea lantului polipeptidic si

eliberarea acestuia;

5) Prelucrari post traducere ale proteinei

sintetizate.

Bibliografie: Stelica Ene,Gabriela Brebenel,Elena Emilia-Manual de biologie pentru clasa a XII-a