-?

J

J~S C RI S 0 RILE PO R TUG H ale Mar ian e i 1,\ 1 C 0 for a d o

Traducere ~i prezeritare de Veronica Por u mb acu Cuvint inainte de Ale x and r u Phi 1 i p P ide

Hus tr a t i i de L i g i a Mac 0 v e i

EDITURA PENTRU LITERATURA UNIVERSAL!

RTUGHEZE Ucoforado

BUCURE~TI - 1967

CUVINT INAINTE

. .

Habent sua lata libelli, cart ile i~i au destinul lor. Aceasta yorba vestita, scoasa dintr-un poet si gramatic latin, Terentianus Maurus, el insusi foarte put in cunoscut, cuprinde un adevar. Despre dti autori din antichitate nu stim nimic, san aproape nimic ! Despre viata lui Petronius, autorul Satiriconului, se fac numai presupuneri, pe baza unui text din Tacit, care nu e concludent; despre Luchian, despre Apuleius, autorul Magarului de aur, stim ceva aproape numai din informatiile pe care ei in~i~i ni le dau in operele lor. Dar chiar mai aproape de noi , despre Isidore Ducasse, care sub rasunatorul nume de Lautreamont a lasat posteritatii acele incomparabile Chants de Maldoror, stim cu exactitate locul si data nasterii si a mortii , dar nu stim nimic din biografia lui. Adevarul este ca valoarea unei opere nici nu creste, nici nu scade prin cunoasterea vietii antorulni.

Despre Mariana Alcoforado, autoare presupusa a celor cinci scrisori ramase in istoria Iiterara sub titlul de Scrisorile portugheze, se stie cu precizie ca a fost dUugarita irrtr-o manastire din Portugalia/si ca a trait l:ntre

1 '. . I '

1640-1723. S-an adunat l'nsa at.itea controverse in ce pciveste faptnl daca

ea este intr-adevar autoarea acestor scrisori, incit sintem rndreptatit.i sa nu dam acestui lucru 0 lnsemnatate prea mare. Sigur este numai caaceste scrisori au caracterul unor lncruri traite si nu imaginate. E destul pentruasta sa Ie citesti. Ele an fost, foarte probabil , scrise intr-adevar din imboldul unei pasiuni adevarate si nu inchipuite. E greu de presupus ca un literat mediocru cum este acel Guilleragues, editor ~i presupus traducator al scri-

sorilor, ar fi putut sa mimeze at it de bine tOBU] sincer , cind (juJce,clnd aprig, al unor scrisori de dragoste.

S-ar putea presupune desigur (~i lucrul a fost facut) di acel Guilleragues s-aservit , .pentru compunerea scrisorilor, de .scrisori autentice de dragoste, pe care el le-a publicat, cu Ioarte putine interventiistilistice. Dar toemai aceste intervent ii ar fi cerut 0 pana de scriitor "observator al inimii umane", cum se caracterizeaza Stendhal pe el insusi. Faptul ca istoria literara nu a putut stabili cil. un astfel de scr iitor a contribuit la compunerea sau macar Ia aranjarea Scrisorilor portughezelasa mai mult loc presupunsr ii ca acestea sint intr-adevar produsul unei mari pasinn i, un document psihic de mare adincime.

La parerea aceasta ne indeamna ?i Iaptul Gii insusirile de arta Iiterara, de stil, de compozitie chibzuita sau de spontaneitate simulata eu dibacie, toate aeeste insusrri nu se pot distinge 'in aeeste scrisori. .St ilul Ior exprima, fara nici un artif'iciu, miscarile sufletului si dau 0 impresie de adevar ?i de sinceritate care, inca 0 data, ar fi fest greu de simulat , Emile Henriot , in studiul sau despre Mariana Alcoforado din Les livres dzt second rayon, Paris, 1926, are in mare masura dreptate dud afirma: "Se poate spune ea Scrisorile portugheze au fost la originea romanului epistolar, de Ia Noua Eloizd la Legdturile primejdioase; Lados nu le-a ignorat". Afirmatia este desigur valabila In primul rind cu privire la romanul epistolar francez, desi chiar si aici ar fi de vazut , de exemplu, daca la aparitia ideii de roman epistolar In Franta n-a contribuit In chip apreciabil Pasnela saa , Virtuiea riisplatita, romanul englezului Samuel Richardson, din ]741. Fapt este ca Rousseau pomeneste de Scrisorileport1-tghe,ze.in a sa Scrisoare cdtre d' Alembert cu prioire la spec-

6

tacole (1758). Stendhal, la l'nceputul cartii sale Despre iubire (1822), da ca exemplu de amor-pasiune pe acela al Calugaritei portugheze, Influenta acestor cinci scrisori a fost fara indoiala destul de in tinsa si de adinca.

Aceasta inf luenta nu s-a manifestat decit in ce priveste exemplul cala.uzitor, nu modelul de imitat , ~i anume din simplul motiv ca "Scrisorile portugheze" nu au, cum am mai spus, insusiri de art a Iiterara care pot fi imitate, ci calitati de mare ?i profund adevar sufletesc, care fac din ele un exemplu de descriere f'idela a agitatiei pe care 0 produce intr-un suflet de femeie 0 pasiune ce se rezolva in tristete ?i deceptie. Stilul scrisorilor e despuiat de orice preocupare de arta. E sustinut insa Ia 0 tensiune inalta. de elocventa pasiunii si de perfecta lui adaptare Ia miscarile sufletului.

"II y aura un an dans pett de [ours que je m'abandonnais toute a ,JOltS sans menagement ... Votre passion me paraissait fort ardente et fort sincere; et je n' eusse ia1nais pense que mes [aueurs VOltS eussent assez rebute pour uous obliger (1 [aire cinq cents lieues et a ooue exposer Ii des naujrages pour VOltS en eloigner": ("Peste citeva zile se implineste un an de cind m-a111 dat tie en totuI, HiTa nici 0 oprire ... Pasiunea ta mi se parea foarte arzatoare ?i foarte sincera ; ~i niciodata nu mi-as fi inchipuit ca daruirea mea te-ar dezgusta intr-at ita, incit sa fii silit sa strabati cinci sute de leghe si sa te expui la vreun-naufragiu, numai ca sa te Indepartezi de mine.") Observatiile acestei inddgostite sint de-o mare acuitate :;;i expresia este subt ila si precisa: "j' ai epro1tvi que VOltS m' etiez moins cher q2te ma passion... Sachez que je m' apercois que uous ites indigne de ious mes sentiments ... J e me suis laissce enchanter par des qua lites tres mediocres", ("Am simtit ca-mi esti mai putin scump decit imi este propria mea pasiune. Sa stii ca-mi dau seama ca nu esti demn de sentimentele mele,

7

lVI-am lasatademenita de .niste calit<lti foarte mediocre"). Sau acest final al ultimei scrisori, pe care 0 trimite infidelului si ingratului amant, final de 0 grandoare tragrca in simplicitatea lui inciz iva: "J e ne ueu» Plus rien de VOltS, je suis une [olle de redire les memes choses si souoen;; il [aut VOltS quitter et ne penser plu» a uous ; je crois meme que je ne uous ecrirai plus. Suis-]« obligee de uous rendre 1m compte exact de tous mes divers mouvements?" ("Nu mai vreau nimic de la tine; nebuna sint ca spun mereu acelasi lucru; trebuie sa te parasesc ~i sa nu rna mai gindese la tine; cred chiar ca nici nu-ti voi mai scrie. Sint oare obligata sa-ti dau socoteala de tot ce se intimpla cu mine?" *).

Calugarita aceasta vorbeste intr-un stil care aminteste bine (po ate chiar pre a bine) de stilul moralistilor francezi ai epoeii. Sa fie oare numai efectul deceptiei amoroase pe care i-a lasat-o iubitul care a parasit-e? La urma urmei, de ee nu? De ce sa cautam numaidecit urme de literatura aeolo unde avem de-a face cu reactia fireasca a unui suflet inzestrat eu 0 mare capacitate atect iva? Sa ne multumim sa constatam ca printre multele manunchiuri de scrisori de dragoste care exist a in literatura universala, aceste cinci Scrisori portugheze au un loc de primul rang.

Excelenta tradueere a Veronicai Porumbacu le pune aeum la indemina publieului cititor roman.

AL. PHILIPPInE

* Lden t i ee ca se ns s i suit:1 de i d e i , ci t at e le din prefa t a m aestrulul Ph i l ip p id e u r m e az d t e x t u l

fr ancez , as a cum s-a t raus m is , i n var iab i l , dupa prima e d it ie Gu i ll ern ngues , in t irnp ce poe t a tr'a-

duca to are , Veronica Porumbacu, avlnd in fata;;i aceasta prima vers iune, a ascul tat m a i ales v aria nt a

ger man a a poetului Rainer Maria Ri l ke . Con s i derin.d in teres a n ta ace as t a confrun t n re , Etsilill iu t ac te ctt it oru lu i a m be Ie f o rm u l ar i (n. re d] .

CUVINTUL TRADUcATOAREI

Stai inca, umbra-a fericirii mele, a.l Iarmecului chip amagitor ! Mult-fericita, pentru tine mol'

:;;i suferind traiesc, in ch inuri grele.

De-i pieptul meu metal supus ?i blind magneticelor farmece-ale tale,

de ce ma-mbii pe a iubirii cale,

ca tu sa fugi indata ?1 rizind?

Si totusi simt: te-ai lauda-n zadar di tirania ta imi scurma rana, dispretuindu-mi pina si liana

€e te-a legat, 0, chip imaginar! Putin irni pasa daca rizi de mine, dnd nalucirea-ncatusat te tine.

Nu t impul desparte pe autoarea acestor versuri, Juana de la Cruz, de sora: Mariana A1coforado, semnatara epistolelor de fata. Intre 1640, anul in care a vazut lumina zilei pasionata portugheza, si data nasterii acelei Iirice Monja de 1VIejico, s-a scurs numai un deceniu. Amindoua respira deci aerul aceleiasi epoci, de$i totulle separa, aparent, biografiile: oceanul ce se intinde

mtre Mexic si Portugalia, graiul (Juana scrie I'n spaniolasecolului de am, Mariana in stilul vremii de dupa Camoens), condit ia lor sociala (portugheza se trage dintr-o familie de rang mijlociu, calugarita mexicana a fost doarnna de ouoare a reginei, inainte de a rmbraca valul monahal) , pregatirea intelectuala (harazita muzelor hispanice, 0 Iamiliara a umanist icii :;;i a stiintelor exacte , si-a vazut inca in t impul viet ii publicate dona edit ii ale versur ilor ei , in timp ce, fara aceste scrisori , calugari]» portugheza ar fi fost una din milioanele de fernei care au trait, au iubit :;;i suferit in dragoste, fara sa lase in istoria literatur ii nici urrna unei umbre. In cei treizeci si opt de ani de viata, sora Juana a atins 0 celebritatedeseori invidiata si prigonita, pe dud. daca aeest tipat in dragoste nu ar fi fost auzit , pina ~i numele Marianei Alcoforado ar f i ramas ignorat de posteritate.

Biografia i-a ~i fost, de altfel , destul de anevoios reconstituita de cei care au tradus, in Franta or i Olanda, epistolele calugaritei, Ia put ini ani dupa redactarea lor.

Cine a fost presupusa lor autoare?

Unamuno aminteste in prefata "nuvelelor sale exemplare" cele trei ipostaze ale omului: f'iinta reala pe care nu si-o cunoaste r.ici el, cea care crede ca este , si eea care cred alti i ca ar fi, adaugind 1ns11 la acestea 0 a patra identitate - biografia ideala a fiecaruia, cea pe care :;;i-ar dori-o , si prin care un om poate f'i damnat san izbavit ; ea c, dupa Unarouno,singura transmisa postumitat ii unui artist. Chiar siaceasta biografie, insa, Ii e refuzata Maria.,. nei , careia recenti cercetatori i-aucontestat oxistenta fizica. Pentru iunii din ei, opera, ,apocrifa, s-ar datora de fapt talrniicitorului care scmna In 1669, laPar is, "versimiea franceza a unor pierdute Lettres portugaises", Cu.

10

atit mai bine :fictiunea aconvins intr-at ita cititor ii secolului al XVII~lea. incit multi au fost ispit iti Sa cerceteze iderrtitatea exacta a necunoscutei, In 1810,s-a descoperit pe manuscrisul traducerilor, pomenita intr-un colt. auto area lor icalugarita Mariana Alcoforado, a1 carei nume l-au cautat apoi portugheziiin arhive, si a carei biografie a incercat sa 0 reconstituie Karl Larsen, prefatatorul versiunii daneze a celor cinci epistole. Bineinteles, adevarul e controversat pilla astazi , Dar, indiferent daca a existat sau nu, ea va rarnine in literatura ea 0 mare indragost ita, cu 0 Iinie a viet ii hotarlta dintr-o singura trasatura.

Fiica unor parint i fara blazon sclipitor (tatal , Francisco Alcoforado, ar fi Iostfunctionar ~i of iter, mama, Leonor Mendes, s-ar trage dintr-o familie de negutatori ~i proprietari de pamint) vine pe Iume in oraselul de provincie Beja, in anul izbucnir ii razboiului pentru independent a Portugaliei. Soarta schimbatoare a luptelor apropie deseori Irontul de proprietatea parinteasca, umplind Ietita despaima ~i de nelinisti ell atit mai mari, cu cit tatal, partizan infocat al casei de Braganza, ia parte la administratia civila si militara a orasului si se expune multor primejdii, impreuna ell eeidoi fii ai sai, Irati ai Marianei. Incertitudinea aeelor vremi precare Ii face pe parintii ei s-o incredinteze, Ia virsta de doisprezece ani, unei manastiri a ordinului Sfinta Chtra,~i nimeni nu socoteste neobisnuita daustrarea unei popile, care va creste izolatade lume, zarind-o doar prin ferestrele inguste, ogivale, ale lacasului sacru. Ea imparte la .inceput viata monahala eu 0 sora-foarte apropiata ca virsta, care moare, lnsa, pretimpuriu : putin dupa pierderea ei, decesulmamei Ii Iasa MarianeiIn 'grija 0 surioara mai mica, numai de trei ani, Care esteadapost'itaIn' 'ic'eea~imanastire. Si poate toemai acestegtiji

11

materne vor trezi pentru prima oara simturile ci"ilugaritei, rascolite mai tlrziu de 0 dragoste patimasa ...

Intr-adevar, in anul dnd regii Frantei se hoHirasc sa trim ita citeva re:gimente in ajutorul Portugaliei, i~i face aparitia in. oraselul Marianei locotenentul unei companii de cavalerie, t inarul marchiz Noel Bouton de Cham illy . Ca oricare locotenent frumos ~i flusturatic, el se imparte intre cavalcade si chefuri, intre arme :;;i preumblari pe sub zidur ile manastirii, de unde simte deseori atintite asupra lui privirile patimase ale sever invesmintatelor calugarite. Inutil sa amintim amanuntele primelor inttlniri , inlesnite de fratele Marianei, Balthazar. Le evoca incomparabil mai colorat decit ar putea-o face un "Cuvint Inainte", sora Mariana insa:;;i. Pentru ea, prima iubire e 0 revelatie cu at it mai putemica, cu cit orice alt simtamint in afara celui religios e interzis intre zidurile sacre. Pentru junele in uniforma, insa, care-si parasise acasa, la fel de usuratic, 0 alta iubita, legiHura e 0 distractie de ostas chefliu, cu sediul temporal' intr-o tara ~i intr-un tirg strain. Rechemat de fratele sau , printr-o scrisoare, marchizul nu ezita sa se intoarca, in 1667, in capitala acelei Doulce France din care venise, parasind grabit ora~e]111 de provincie si pe indragostita a carei jale e vecina cu nebunia. Patima ~ atit de mistuitoare, incH risca s-o carbonizeze, si unicullucru ce 0 salveaza e scrisul in care i se converteste durerea. Sora Mariana Alcoforado nu face Iiteratura, ii scrie pur :;;i simplu iubitului necredincios, il cheama :;>i recheama, en 0 forta devoratoare dedistante, ee-l lasa totusi nepasator. Si scrisorile, care unesc psalmii profani en blestemul, 0 fac sa retraiasca totul, sa-:;;i lumineze din nou scurta ei Iericire, in oglinzile maritoare ale amintir ii.

, . '" .. . 0. . ....

12

DetaIii? Foarte putine. Geografia manastireasca e redusa la chilia S1 balconul in care 0 scoate la aer Dona Brites, induiosata de starea tinerei su-

" ",' ,,', ,

rori. Lumea e numai drumul de tara dintre Beja ~i Mertola, pe care i s-a

aratat prima oara iubitul. Limbajul insusi, sarac : 0 cascada de notiuni, de abstract ii (de cite ori nu revin obsesiv cuvinte ca nefericire, nemingiiere, neputinjii, nerec'Uno$tinjii, deznddejde, dispre], durere, speranJii, destin, simJamint, pasiune, jidelitate?). Si totusi aceste cuvinte slut incrustate intr-o montura pretioasa, intr-o magistrala dialectica a sentimentelor : invocarea jnramintelor, memoria patimii, reprosul sinceritatii, dorinta de a fi mai departe amagita si, in sfirsit , spaima de a reusi sa uiti ... Autoobservarea si psihologia sint de 0 uimitoare stringenta, fraza e eleganta, vag incarcata, gongoridi pe alocuri, niciodata ins a fara distinctia aeelui secol al XVII-lea, care iradiaza in lumea latina. Epistolele incandescentevsfisietoare, primesc raspunsuri neindeminat ice , seci, incarcate de repet itii , ce mascheaza goIuI si indiferenta tot mai dureroasa pentru destinatara. I)upa invocatiile exasperate, urmeaza despartirea de amintiri. Tot restul --; tacere. Marchizulpe care numai dragostea Marianei ave a sa-l inchida in chihlimbarul marilor martur ii de dragoste - imbiitrine~te lin,ga sotia s~ Iranceza, care nu ii daruie nici frnmusete, nici urmasi, ci numai 0 ascensiune sigura, pina Ia rangul de maresal ; in timp ce calugarita supravietuieste pasiun ii din t inerete, stingindu-se la optzeci si trei de ani, fara sa fi urcat "reo treapta In or~inul monahicesc, acolo, intre zidurile aceleiasi manast.iri uncle j s-a consumat unica vijelie sentimentala.

Cum ar fi fost viata ei cu marchizul de Chantilly? De cite ori i~i va fi prefirat amintirile ca pe niste matanii, de cite ori ii vor Ii venit pe buze

cuvintele iubitului, in ciuda hotaririlor 9i jlldimintelotde a le uita - nu stie nimeni. Tot ce marturiseste aceasta Mi:tica Scintilla a vremii -numita

, '

cur ind dupa plecarea frantuzului portareasa la manastire, poate tocmai

pentru a-~i uita in ocupatiile z ilnice amaraciunea - e compat imirea bl'inda ce o trezeste jalnica ei stare in cele mai severe suflete. Dar a9a cum nu ne-am putea inchipui 0 Julieta dornestica; rotunjindu-si dupa casatorie, ca 0 matroana, silueta stravezie, ori pe Heloiza devenita 0 calma 91 obisnuita Madame Abelard, tot astfel e cu nepntinta sa ne-o imaginam pe sora Mariana eliberata de patirna. Din clipa in care Iasa jos pana, sfirsind scrisoarea ce pune brusc capat acestui lung tipat de dragoste 9i deznadejde,: ea reintra in tagma anonimatului monahal.

Marturisirile, insa, au ramas sa rascoleasca veacuri de-a rindul cititorii 9i au ispitit nu odatapatima de traducator a poetilor , In Iipsa originalului, am preferat versiunea lui Rilke, interpretul marilor mdrugostite, 9iam trudit ani intregi la talmacirea elegiilor portughezei. Intre sonetele Louisei Labe 9i cele ale Elisabethei Barrett-Browning, epistolele Marianei Alcoforado ~ san ale anonimului ei senmatar - se inscriu printre cele mai frumoase scrisori de dragoste ale tuturor -t imputilor ..

v. r.

INTIIA SCRISOARE

"

Vezi, dragostea mea, ce peste masura de neprevazatoare erai! Nefericita iub ire , ai fast inselata, si m-ai inselat cu sperante ':uhagitoare. 0 pat ima de la care asteptai at ita fer icire nu-ti 'poate azi darui decit 0 ucigatoare lipsa de sperarita. ce-si ana'

egalul doar In absenta cump lita ee-a pricinurt-o. Cum anume? Aceasta plecare careia durerea _ or icit si-ar tortura fantezia _' nu i-ar gasinn mane in stare sa dea glas deznadcjdii , paras irea aceasta 111a va opri pe vecie sa vad ochii ee 1113. int impinau eli at ita iub ire , si s:~r-()ra. Ie datorez atiteClel11o_tii, at itea pricillide bucurie - ochii aceia care-mi inlocuiau toate cite-s pc .lume ~i care insemnau pentru mine . multumirea hotare , Ah, ochii mei au pierdut unica lumina ce Ie dadea stralucire ~i ram in doar ell Iacrim.ile, jar eu nu i-am mai folosit la nirnic altceva dedt la plins - un plins neintrernpt ; de cind mi-a fost dat sa

;aflu ca te-ai hotar it sa pled; eeea ce nu vo i puteasa indur si desigur ma va Heide in seurt timp. Si totusi parca mil atrage

nefericirea, a carei sing ura pricinii esti tu. Viata mea iti apartjnea din clipa in care, vaz.indu-te , rna Iacea sa simi

~,_ ,_,_ _"."'" _, _'n·_'····_,,· •. ' •..... _........... " ..• ,_, / . ~ __ ~_. __ .__ __.0,

un fel de placere in a ti-o jertfi. De 0 mie de ori indrept SprE

tine suspinele mele : ele te cauta pretut inden i si, cind 1111 se intorc, Ipa rasplatesc pentru toate greu induratele mele temeri, repet.indu-m i mereu cu glasul adinc si sincer al tristului meu destin, ce nu-m i da ragazul sama linistesc: inceteaza., inceteaza , nefer icit a Mariana, sa te mistui in van, inceteaza sa mai cauti un iubii

; - , ,

pe care nu-l vei revedea niciodata, care a plecat peste mari , c:: sa fuga de tine, care traieste in Franta, in valma~agul petrece r ilor , si nu-si aminteste n ici 0 clipa de durerea ta, ~i iti daruit cu placere aceste izbucnir i, pentru care nu-t i poate purta nici ( recunost inta. ~i totusi nu, nu rna pot hotar i sa te con damn jignindu-te at it de cumplit; dimpotriva, spre a-mi afla min giiere cum pot mai bine, iti gasesc tot Ielul de indreptdt ir i. Nt vreau sa-mi inchipui ca m-ai fi uitat , Nu sint destulde neferi cita chiar 91 fara sa rna las torturata de noi banuieli .ce nu ai temei? Sidece as uita cit de mult te-ai straduit sa-m i dovedest

, , - - ,

iubirea? Intr-atita m-a cucer it acea stradanie a ta,incit .111-a

16

,

simt i de-a dreptul ingrata sa IlU te iubesc mai .departe , eu aceeasi patima de foe ce mi-o dadea pasiunea, ca pe vremea dud

• imi mai raspundeai in acelasi fel.Cum se po ate sa ma doara at.it de cump lit amintirea unor c lipe at it de placute? Si trebuie oare neaparat ca, impotriva natur ii lor insasi, ele sa-mi rupa inima? All, ultima ta epistola mi-a adus-o intr-o stare ciudata : a inceput sa bata atit de repede , irrcit , rna crede, cauta sa se

'" smulga din pieptul meu, ca sa ajunga la tine. 1\I[a coplesea intr-atit violenta aces tor emot ii, incit ram ram as trei ceasuri si mai bine far a cunostinta. Ma impotriveam sa ma intorc Ia 0 viata

s , ,

pe care trebuia s-o pierd din pricina ta, de vreme eenu 0 pot pastra pentru tine. Mi-a revenit , impotrivapropriei mele vointe ,

~ caci mi-era placut sa rna simt mur ind de iubire si , de altfel imi parea mai bine sa nu-mi mai vad inirna strsiata de durerea ca m-ai parasit , Dupa acest acces, mi-a fost dat sa tree prin cele mai deosebite star i ; cum puteam oare sa nu sufar , rita vrerne nu te vedeam? Indur fara murmur aceste suferinte , cad tu esti pricina lor. Spune , aceasta-i rasplata ca te-am iubit at it de fierbinte? Dar orice-ar fi,mi-;e totuna, sint hotarita sa te ador toata

19

viata si sa nu vad pe n imeni a.ltul dina in tea ochilor mei afara de

, ,

tine. Si te asigur ca si tu ai face mai bine sa nu mai iubesti pe

" .,

nimeni alta. Te-ai putea multumi cu 0 pasiune care n-ar mai ave a ardoarea pasiunii mele? Se poate sa gase~ti aiurea mai multa frumusete (desi imi spusesi cindva ca a~ fi si frumoasa), dar n iciodata, niciodata nu vei gasi at ita iubire, iar totrestul n-are nici 0 insemnatate , Nu-t irnai umple serisorile cu lueruri prisoseln ice si nu-mi mai tot serie sa ma gindese la tine. Nu-t i pot uita nici prezenta si nici sperant a ce mi-ai Iasat-o , p Iecind, ca vei reveni si famine un t imp Iinga mine. Ah, de ee nu vrei sa ram ii v iata mtreaga? Daca a~ putea iesi din neferieita asta de manastire, n-a~ astepta aici in Portugalia imp linirea fagaduieIilor tale: fara a tine seama de nimic, a~ pleca sa te caut, sa te urrnez si sa te iubesc oriunde te-ai duce. Nu ma arnagesc ell gindul ca aceasta ar fi cu putinta , nu vreau sa ma hranesc en sperante ee, desigur , mi-ar aduce 0 mica alinare, nu vreau sa mai simt de cit numai durerea , Trebuie sa-ti marturisesc ea pr ilejul acesta, de a-t i scrie rprin fratele rneu , mi-a daruit 0 oarecare bucurie ~i rni-a intrerupt pentru 0 clip a nemiug iierea. Te conjur

20

sa-mi spui de ce ai t inut at it a sa rna cucerest i , CHm ai ~i facut-o , desi ai stiut dinainte ca va trebui sa rna parasest i? De ce aceasta

" indirjire a ta sa ma faci nefericita? De ce nu m-ai lasat in pace In manast irea mea? Iti facusem vreun rau? Dar iart a-ma, nu-t i fae vreo vina : BU s int in stare sa rna razbun nici In gind; pIing numai cruzimea soartei mele. Despartindu-ne , cred ca ea ne pr icinuieste toata neferieirea cu care ne-ar putea coplesi. Dar inimile noastre nn vor fi in stare, totusi , sa se desparta vreodata. Iubirea care e mai puternica decit destinul, le-a unit pe viata. Daca iti pasa cit de put in de soarta mea, scrie-mi des. Merit mica osteneala ce-t i eer, ca sa st iu si eu ce e in in ima ta si cum 0 mai duel. Si iuainte de toate: vino. Adio , n-as vrea sa rna despart de aceasta hirtie, ea va ajunge in m iin ile tale. De-as ave a eu noroeul acesta ! Ah, smint ita ee sint , vad preabine ea nu-i cu putinta, Adio, nu mai pot. Adio, iubeste-ma mereusi fa-mil sa sufar mai mult inca.

A DOUA SCRISOARE

Sub locotenentul tau rni-a spns chiar anum, ca Iurtun ile te-ar fi silit sa acostez i ill regatul Algarve. Ma tem di ai avut mu lt de indurat ~i gindul acesta a pus intr-at ita staplnire pe mine, inc it abia daca rna mai g'indesc la propriile mele sufer inte. Esti sigur ca sublocotenentul tau ia mai mult decit mine parte la toate greutat ile prin care treci azi? De ce sa fie el mai bine in format decit mine, intr-un cuvint , mie de ce nu mi-ai scris?

Sint adinc nefericita ca n-ai gasH, din cl ipa in care a i plecat, n ici un pr i lej de a-mi scrie , si inca si mai nef~ricita dad. ai avut pr ilejul cumvasi tot nu mi-ai scris. Imi faci 0 cumplita nedreptate ~i nerecunostinta ta intrece orisice margini : dar a~ innebuni de durere, daca aceasta purtare a: ta t i-ar aduce vreo nenorocire ; maibine sa dim ina nepedepsita, decit sa Ina st iu razbunata.

Ma impotrivesc la tot ce imi pare 0 dovada ca nu ma mai iubesti : mai curind inclin sa rna las orbeste in vo ia pasiun ii mele, dedi sa gasesc motive de a ma pltnge de nepasarea tao

22

De cite ne linist i m-ai fi crutat , sa fi fost , din pnma clipa in care am facut cunostinta, la Iel de put in apr ins cum imi pari

J de 0 vreme incoace. Dar cine nu s-ar fi Iasat inselat de asernenea

,

flacara, cine nu ar fi crezut-o sincera? Ornul se hotaraste greu si

, ,

calcindu-si pe inima sa puna la indoiala sincer itatea celor iubit i.

,~ ,

Simt pre a b ine., tie iti va parea de-ajuns mice scuza , oricit de slaba : dar chiar dad nu te glnde~ti sa mi-o scrii , iuhirea mea

~ este at it de partinitoare fata de tine, incit de fapt iF pun in seama 0 vina doar ca sa am bucur ia de a-ti da eu insam i dreptate.

At ita m-ai asediat , pina m-arcucerit : inflacararea ta rn-a cuprins si pe mine; bunatatea, ce mi-o aratai , rn-a vrajit si , in sfirsit , juramintele tale m-au incredintat pe dep.lincViolenta ~ propriului meu simtamint rn-a ispit it : inceputul a fost fericit ~i voios, dar acum imi da numai lacrimi , suspine, 0 moarte neming iiata, Ia care nu 'lad vreun leac.

Nu pot Higadui ca. iubirea pentru tine nu rm-ar fi daruit ~i clipe de neasteptata si nespusa fericire ; dar acum le plateso cu dureri de, neinch ipuit. Tu st ii intotdeauna sa-m ipricinuiesti emoj ii din cale afara de mari. Daca a~ Ii avut taria sama impo-

trivesc simtamintului tau, dad - pentru a-ti spori ar doarea - a~ fi stiut sa-t i dau un motiv de ingrijorare sau de gelozie, daca a i Ii putut observa in purtar ile mele 0 prefacuta ret inere , ori daca, in sfirsit, as fi avut eu insami destula vointa pentru ca

, , ,

intreaga mea rat iune sa se impotriveasca s lab iciun i i firest i ce am simt it-o de la inceput pentru tine (bineiriteles, zadarnice ar fi fost stradaniile mele), atunci s-ar cadea sa rna pedepsest i cu asprime si sa rna faci sa simt puterea ce-o ai asupra-mi. Dar tu imi pareai ca merit i dragostea mea, inainte chiar de a-mi fi spus dei rna iubesti. Pe urrna, m i-ai aratat 0 patima at it de puternica, incit mi-am iesit din minti ~i m-am aruncat cu ochii inchisi in dragoste.

Tu nu erai ca mine, orbit; atunci cum ai putut ingadui sa ajung in starea in care sint astazi? Ce gindeai sa faei eu simtamintul meu care era limpede ca avea sa-ti devina 0 povara? Stiai doar prea bine ca nu vei ramine vesnic in Portugalia; atunci, pentru ce m-ai descoperit aid tocmai pe mine, ca sa rna pravalesti 1ntr-o astfel de nefericire? F<1!!JE_~_<:>_!<~Ja,_<~:Ljj gasit In tara vreoalta femeie, ba chiar mai frumoasa ea mine,

24

care t.i-ar fi daruit tot at ita de vreme ee eauti in v iata

, ~"-'>",-~>-----" - - ,- - ------.- _. - '.- ----2.

dO~!-i!~esteplaeerigT()solane: ai fi fost iubit eu credinta, atita vreme cit erai linga ea; pe urrna , timpul insusi ar fi mingiiat-o de absenta ta, si ai fi putut-o parasi , fara sa te faci prin aceasta vinovat de inselaciune sau de eruzime: dar purtarea ta fata de mine mai curind te-asemuie unui tiran care-si urrnareste nein-

, ,

duplecat victima, decit unui indragost it care-si da osteneala sa placa.

Ah,(ie ee at ita cruzime impotriva unei in im i ce lti apart.ine?

Vad ca e tot at.it de u:;;or sa-mi descarc sufletul in Iata ta, pe cit a fost de usor sa rna cuceresti ,

, ,

Dar si fara a-ti m a.i vorbi de dragostea mea, s i fara sa-mi

Pese ea ac: face eu insarni ceva neobisnuit, as fi in stare sa-ti

., J"

spulber si alte pricini decit cele pentru care poate rn-ai parasit ,

Toate mi-ar fi parut neindestul de intemeiate : nu, pur si simplu nu existau motive care sa rna fi putut indepar ta de tine: tu insa ai folosit citeva pretexte ce-ti erau la indemina, ea sa te inforci in Franta. Pleca 0 corabie. De ce n-ai lasat-o sa pIece? I ti scrisese familia ... Nu st ii cite am eu de indurat din partea familiei mele?

2 - Scrisori portugheze

25

Onoarea ta iti poruncea sa ma parasesti. Oare am t inut eu seama de a mea? Erai silit sa stai la ordinele regelui tau. Daca e adevarat ce se spune , el nici nu ave a nevoie de serviciile tale ~i ti-ar fi scuzat lipsa.

Ar fi fost 0 fericire prea mare sa raminem 0 v iata impreuna ; dar daca n i-era ursita aceasta cruda despartire, a~ avea motiv sa rna bucur ca nu sint eu cea necredincioasa ; pentru nimic in lume n-as fi vrut sa savirsesc eu insami 0 fapta at it de urita. Mi-ai cunoscut cu adevarat dragostea si in ima pina in strafund, si totusi te-ai putut hot ad sa rna Iasi prada chinului fatal de a sti ca nu te mai gindesti la mine, decit doar ca sa rna jertfesti pe altarul unei noi pasiuni.

Da, da, te iubesc nebuneste , si nu-mi trece totusi prin rninte sa rna pIing de inima mea ce nu 0 pot tine in fr iu. Ma deprind sa rna las haituita de ea, dar n-a~ putea vietui fara aceasta ferieire ce-o simt in miile mele chinuri si care sta numai In faptul ca - orisice-ar fi - te iubesc.

) Dar umilitor ma apasa ura si scirba mea fata de orice alt-

jceva. Farn il ie , prieteni, manastirea aceasta, nu le mai pot indura.

\

26

Orice trebuie savad, orice sint silita sa fac rna ump Ie de dezgust. Pasiunea mea e at it de geloasa de ea insasi , inch mi se pare ca

r nu pot si n ici nu sint datoare sa fac nimic din ceea ce n-are legatura cu tine. Da, nu-m i pot ierta sa nu Io losesc pentru tine toate clipele v iet ii mele.

Ah, ce m-a~ face fara aceasta coplesitoare ura si dragoste din in ima mea? A~ fi eu in stare sa tree peste ceea ce rna Iraminta neintrerupt, ca sa due 0 v iata de t ihna si de rabdurie ingaduinta? N u, un asemenea gol, 0 asemenea nesimt ire, nu-mi sta In fire.

Toata lumea a bagat de seama cum m-arn schimbat , in gesturi , in intreaga mea f iinta. Maica-stareta mi-a vorbit despre

• starea mea, int ii cu amaraciune , dar pina la urrna nu fara bunatate. N-a~ putea spune ce i-am raspuns. cred ca i-am martur isit totul. Ce10r mai severe ca.lugar ite starea mea le trezeste mila, ba chiar le smulge un fel de ingaduinta fata de mine, crut indu-ma cit pot. Nu e nimeni pe care dragostea mea sa nu-l fi miscat , numai tu ramii ell desavirsire nepasator , imi scr ii epistole at it de reci, s i de-atitea ori te repeti , pe 0 jumatate de pag ina , incit

27

se vede cit de colo ca, plictisit de moarte, nu voiai altceva decit sa termini mai repede. Deunazi , Dona Brites ~i-a pus in cap sa rna scoata din chilie. Crezind ca-rni poate risipi tristetea , a t inut sa se plimbe cu mine pe terasa de unde se vede Mertola. M-am dus cu ea, dar imediat m-au napadit amintiri at it de dureroase, incit mi-am petrecut tot restul z ilei plingtnd. M-a adus inapo i, m-am aruncat pe pat si m i-au venit in minte 0 m ie de pricin i, pentru care n-a~ mai putea sa sper cit de cit sa rna vindec vreodata. Tot ce se face pentru a rna alina irni marest e sufer inta, ba chiar si In mijloacele folosite descopar alte noi pricini de intristare. Tocmai acolo - spre Mertola - te-am vazut trecind deseori, ferrnecata de t inuta ta ; ~i eram acolo-n balcon , in z iua fata.la , in care am inceput sa-rni dau seama de prime Ie semne ale nefer icitei mele iubir i. Aveam sentimentul ca t ineai sa-m i placi, desi nu ma cunosteai : cautam sa ma conving ca, dintre toate cite erarn acolo, rna remarcasesi numai pe mine. Cind te-ai oprit in loc, rn i-am inchipuit ca si tie t i-ar placea sa te vad mai bine

, 1 1

si sa admir indem inarea cu care dadeai pinteni calului. M-a cuprins spaima cind ai sar it peste un obstacol mai greu: intr-un

28

cuv int , incepusern de pe atunei sa iau parte, in taina , la tot ee faceai , simteam ca nu-mi erai indiferent ~i eredeam ea tot ee faceai , Iaceai pentru mine.

Cunosti prea bine ee-a urmat dupa aceste inceputur i. Si desi nu am de ee sa te crut, e totusi mai bine sa nu-ti amintese:

, " ,

altfel v ina ta va fi, daca e eu putinta , si mai mare decit este si ar trebui sa ma mustru ca am folosit in zadar at itea mijloaee pentru a te sib sa-mi ram ii eredineios. nu-m i vei pasha

. Cum sa ea serisori si reprosuri sa poata obt ine aeeea

ee l1-au putut face, ingratule, dragostea si daruirea?

Sint mult prea sigura de nenoroeirea mea. Purtarea ta nedreapta nu-mi lasa niei eel mai mie ternei de indoiala s i trebuie sa rna astept la oriee, de vreme ee m-ai parasit ,

Oare vraja ta rna supune numai pe mine si nu est i placut si altor oehi? A~ ziee ea nu mi-ar displacea de fel ea sentimentele altora sa poata indreptati oarecum pe ale mele si a~ vrea ea to ate femeile Frantei sa te vada ferrnecator , dar nici una sa nu te iubeasca si nici una sa nu-ti placa. Asta e ridieol, 0 stiu, si eu

" , ,

neputin ta. ~~i:~rrLc1~tseal!I~. ~e-~jllI1~e~Jl~l1~~!ilI1_ 29

~_(}C!E~~&()~t~ l'};l<!re;cap()I!~~!~!!1~ ~iti ~§i far~~!1toJlll_ClI!~i<l' si fara 0 noua care sa te sileasca a rna }!ita. La urma

urrnei , a~ d~(}J:is;laiun t~Il1~ir~<!ti()!!~~:~~a§ fi prill aceasta, desi-

---~"~-~- ~ ~~' ~ ¥ .. ~ - ., "".-~ •.......... "",

gl"l~,Ji~~~Ll~~feric:i!;l,c:iar l~:<.ti maifi at it de vinovat fat:l de mlile.

Vad si cum vei trai in Franta, far a mare placere,de~Tln cea mai nerngradita libertate. Dupa lunga ta calatorie, te cuprinde oboseala, nevoia de t ihna si grija ca nu pot i raspunde exaltarii mele. Nu te teme. Ma voi socoti multum ita , daca te voi vedea din timp in timp si voi st i macar ca sintem amindoi In acelasi loco Dar poate ca rna insel ~i ca 0 alta femeie, dirza :;i rece, obtine mai mult de la tine, decit am putut face eu cu toate martur isir ile mele. Nu cumva iti place sa iii rau iubit?

1nainte insa de a te Iasa cuprins de 0 mare pat ima, ginde~te-te bine ce-ar insemna ! Sa ai mereu inaintea ochilor cit de nernargin ita imi e suferinta, cit de fara iesire situatia mea, schimbatoarele mele stari sufletesti , lipsa de Iogica din scrisorile mele, mar tur isirile mele intime , deznadejdea mea, plingerile mele impotriva-t i, gelozia mea ... Vai, tu 0 sa te nenorocest i ! Nu voi inceta sa te rog sa invet i ceva din starea in care 111a aflu, pentru

ca tot ce indur din prieina ta, sa-t i fie cit de cit de f010s. T~ marturisit in taina, acum cinci::~as,eJuni,_~c__u mare sinceri tate,

----~-~-~---" .. ~~-.-~~-~,--.---"-~---~.-~.--~~----.--------_- " ~~-'-.--.-.-.- ... -- .. ---.--.- .. -- .. --.- .. -.----.~~-'"~~----~----.,-.-.--

• ca ~ijubit 0 fgmeie inpatria tao p<l:ca e<l:<::~~<!C:~<lI~i~ retine , nu

__ -- . . . ", ," - _~o" ,_.~ __ .~ ._,, . __ .. _ .. __ ._._

rna cruta si spune-mi-o , sa incetez 0 data sa rna consum,

~--.- .. - , " _..... - _, _ --, ,--, •. _ •. - .•......••.. _ _"'" .....•...... - .•..... __ .- -_ ...• _ .• ---,._., _,_._'''-

Ql!ltima raza de speranta mai am, dar .daca e f.:ira temei,

_ .... " . '''-=._-_-,,-,,- .. -~-'-'-'--"-""'''''---''-''~''~--~''''-'-~-'-------~----'' - ----_ .. "-,,, .. ,,-- .. _ .... ,._

mai bine sa rna indata de ea - de mine. Tr im ite-mi

portretul ei ~i citeva scrisori ce t i-a scris. Scrie-rni tot ce spune.

.. Poate sa gasesc in ele 0 pricina de consolare, sau ceva care sa rna arunce intr-o s i mai adinca neming iiere.

Mi-e cu neputinta sa mai indur starea In care rna aflu, or ice schimbare ar fi pentru mine 0 binefacere. A~ dori sa am si portretul fratelui tau si al curnnatei tale. Tot ce are pentru tine 0 ins ernnatate imi e nesfirsit de seurnp, rna simt cum nu se poate mai legata de tot ce tine de tine ~i nu rnai am nici 0 putere asupra-mi ... Uneori cred ca devotamentul meu ar fi indeajuns de mare, s-opot sluji pe aceea pe care 0 iubesti. Slnt atit de zdrobita de reaua ta pur~,<:le<ii~PI~Jul tau, incit uneori niei nu indraznesc sa-mi inchi£l!i_~c::.a~<!9av(:<l, ~<irep~!111 sa fiu geloasa, far a sa-mi atrag mustrarea ta, ba chiar rna simt serios vinovata ca-ti fac un repros. Ades

31

s int convinsa ca nu e cazul sa-ti marturisesc, iarasi ~l iarasi, ca 0 nebuna, un simtamint ce nu are-pre] pentru tine.

E aid un of iter care asteapta de mult sa-i dau aceasta scrisoare; voiam s-o scriu in asa fel inertsa nu te contrarieze. Dar a iesit sucita de tot. Inchei. Ah, dad a~ putea sa inchei! Cind iti scriu, mi se pare ca-t i vorbesc, mi se pare ca esti macar cu un fir de par mai aproape de mine. Prima scrisoare ce va urma nu va fi nici asa de lunga, n ici a~a de neplacuta. 0 sa poti s-o deschizi si s-o citesti Iin ist it , t i-o fagaduiesc. Fireste, la ce bun sa

, J" 1 ,

vorbesc mereu de 0 dragoste la care nu tii de multo N -0 voi mai face.

Peste citeva zile se implineste un an de cind m-am dat tie cu totul, tara nici 0 rezerva. Sent imen tele tale im i pare au a fi foarte puternice ~i foarte sincere. Niciodata nu mi-as fi inchipuit ca supunerea mea te-ar dezgusta intr-at it , inc it sa f ii sil it sa strabat i cinci sute de mile si sa te expui chiar unui naufragiu, numai ca sa scapi de prezent a mea: n-am merit at ca vreun om sa se poarte astfel cu mine. Poateca-t i mai am intest i cit de speriata

32

si naucita eram; dar nu, te vei feri sa-ti amintest i de orice Iucru

"t , ,

ce te-ar face, vrind-nevrind, sa rna mai iubesti.

Ofiterul care Hi va aduce scrisoarea aceasta, imi trimite

, .

pentru a patra oara vorba(;i trebuie sa pIece. Cit de grab it e!

Cu siguranta ca lasa si el aici incurcata vreo nefericita de fata. Adio. inchei scrisoarea asta te-a tine sa rna parasesti , .. pgate.:pentru totdeauna. Adio , nu indraznesc sa-t i dau 0 mie de nume dezrnierdatoare si sa rna

, ,

las, fara fr iu, in voia pornirilor mele. Te iubesc doar de 0 mie de ori mai mult decrt mi-as fi putut inchipui. Q!_ de drag irni esti,

~-'"'"""'"""'"'-'''''''''''''''''"''-'''''-''-''''''-'-'''''~-"'-~' .. "-'-".,,-.-.,."

si cc.crnd.esti cu mineJNu-mi scrii, vezi, asta trebuie sa t i-o

,--.-- .. --,_ •..... jI-- .•. ---., .•.• --~,--.,",--.- ..• -- .•.. , .• -.--".- .•••.•••. ',., .•..... '.-., , .•... _-, ,"~.-.-~ ..•• -.-.--.-. -,,:.,_ .•.• ,_ .•• , •. ,'"" ,,"''"- <_ .•• _, ,.... ' ·s

~. e t! Iar incep, si intre timp ofiterul pleaca. Ce-mi pasa , poatesa

, J '-"",~~_=c_._=,...,... __ ."._, .. _~~_~_._ .. _ ,"_,; .. - __ ._, .. __ _.--. ~_'"

121~s:_~L$criumaimu1t pentru mine, decit pentru tine. Simt nevoia

--'_',"_"_' -_ ,._. '---,~- .• , .• -.------.- _-_ '-"'-"'-~

.sl~o ll.~llrar~. 0 sa te sperii vaztnd cit de Iunga-i scrisoarea ~i n-ai s-o citesti. Ce-am facut , ca sa fiu at it de nenorocita? De ce mi-ai otravit v iata? Vai , daca m-a~ fi nascut in alta parte a lumii! Adio, iarta-ma , nu-ti mai cer sa rna iubesti. Uite ce-am ajuns ... Adio.

A TRElA SCRlSOARE

Ce-o sa se aleaga de mine, ee vrei sa fac? Cit de departe sint de tot ee-a~teptam! Imi inchipuisern ca-mi vel scrie din t0Cl:!~ __ Iocur ile pe l111c1eyei trece,_c;l!§C:l'i§()ril~t<lle:YQLfi lungi ; ea vei hran i pasiunea mea eu speranta de a te revedea; ca increderea deplina in fidelitatea ta im i va da un fel de Iiniste, care sa rna faca macar in stare sa-ndur ce mi-e dat , far a a suferi peste masura : ajunsesem chiar sa rna intreb - in, treacat - cum rni-as putea incorda puterile ca sa scap de suferinta, in ziua in care as capata siguranta ca m-ai uitat cu totul. Absenta ta, putinele clipe de evlavie, team a sa nu spulber ee mi-a mai ramas din sanatate, prin veghile de noapte si grijile ce rni Ie fae, e eea mai slaba perspect iva de a te vedea intors : raceala ta la despartire , pleearea pentru care nu-mi aduceai decit pretexte at it de neeonvingatoare - toate acestea si 0 mie de alte prea bune si prisoselnice pricini pareau sa-mi of ere oareeare sprijin, la nevoie. La urma urmei ave am de luptat doar eu mine insami , dar nu-rni dadeam

36

nicidecum seam a cit de slaba sint , 9i nu banuiam cit vo i suferi , cit sufar azi.

• Ah, sint nespus de vredn ica de p lins, pentru ca nu pot im-

parti sufenintele mele cu tine si trebuie sa fiu singura de tot in durerea mea. Gindul acesta rna ucide. ~I~)ngrozesc de moarte JctK~~ul ca , in toate clipele noastre de fericire, ri-a prea intrat din parte-ti vreun simtal1l1nt, Da, acum imi dau searna cit de

l- falsa ti __ era purtarea fata de mine; rna inselai ori de cite or i rna incredint ai ca est i fer icit cind esti singur cu mine. N umai nestapinirea cu care te-am asaltat ti-a st irn it interesul si. patirna. Cu singe rece ti-ai facut planul cum sa rna inflacarezi , 1mi pr iveai simtamintele doar ca 0 izbinda smulsa de tine; inirna

.. ta nu a luat niciodata parte la toate acestea... neferiej!L 9i .nu curnva ai atit de put ina delicatete in tine, incit nu simt i nirnic altceva din ceea ce-ti darui? Si cum se poate sa nu 11 fost eu in .. stare, cu toata dragostea mea, sa te fac pe deplin fericit? Pling de mila ta si numai a ta, pentru bucuri ile fara margini de care n-ai avut parte: se vede n-ai Vrttt sa Ie simp. Daca le-aif i cunoscut , ai recunoaste, fara-ndoiala, ca ele sint

37

mai adinci decit bucuria de a rna fi dus 'in ispita si ai fi avut prilejul sa afli ca omul este cu mult mai fericit si simte 0 emot ie mai mare cind iubeste el insusi, decit cind este doar iubit ,

Nu mai stiu ce sint , nici ce vreau: sint sftsiata de 0 mie de chinuri contradictorii. Se poate inchipui 0 mai jalnica situatie? Te iubesc nespus si tin prea mult sa te crut , ca sa vreau sa te vad cutremurat de aceeasi nebunie ... M-a~ ornor i, sau nici macar n-ar mai fi nevoie s-o fac, a~ muri de durere de-as fi convinsa ca tu nu-ti afli nicicum Iinistea, ca viata ta e doar iritare si tulburare, ca lacrimile tale nu seaca si ti-e sila de toate. Abia pot pur ta sufer irrtele proprii, cum a~ indura pe deasupra si durerea ce mi-ar pr icin ui-o sufer in ta ta, pe care a~ simt i-o de 0 m ie de

or i mai mult?

Si totusi nu rna pot nici macar hotari sa doresc ca tu sa

nu te rnai g indesti la mine; iti martur isesc deschis, sint geloasa pina la nebun ie pe tot ce te bucura , pe tot ce afli acolo, in Franta, dupa gindul si placul inimii tale.

Nu stiu de ee iF scriu. Tie, eel mult , iti va fi mila de mine,

o vad pre a bine , si nu-mi trebuie mila ta ... Ma razvratesc impo-

38

triva mea insam i, cind cuget cit t i-am jertfit: nu-am pierdut bunul nume, m-am expus miniei farn i liei mele, aspr imei legilor noastre fata de calugarite si, In sfirsit , nerecunostintei tale, pe care 0 socotesc cea mai mare din toate nenorocir ile mele.

Totusi , im i dau Iimpede seama ca remuscarile mele nu sint chiar at it de adinci, ca as fi putut infrunta, din dragoste pentru tine, primejdii si mai mari, ~i simt In mine 0 tragica satisfactie

., ca mi-am pus in joe si viata, si onoarea. NltJI~J)gjC!:sa-ti darui

ceea ce avearn lll.aLcl~pt:.~t? Si nu trebuie, in fond, sa fiu multumita ca I-am folosit asa cum am facut-o? Mi se pare mereu ca nu sint de-ajuns de grele nici suferintele , n ici pre a marea-mi iubire, desi n-am, din pacate , motive sa fiu multumita de tine. Mai traiesc inca, eu, necredincioasa, si fac tot at ita ca sa-mi pastrez viata, pe cit fac sa m i-o pierd. Mor de rusine , Totusi, deznadejdea mea se oglindeste numai in scrisorile mele. Daca te-as iubi asa cum ti-arn jurat-o de m ii de or i, nu ar fi trebuit sa fiu moarta de mult? Te-am inselat , E r indul tau sa te pHngi. Vai, de ce nu te pllngi? Te-am vazut plecind, nu mai am nici 0 speranta ca vei reveni vreodata, si tot rnai respir. Te-am inselat,

te: rog. iarta-rna. Tu .insa nu ceda. Fii aspru cu l111l1e, socoteste prea slabe simtamintele mele. Fii tot mai greu de multumit , Spune-mi ca vrei sa mor din dragoste pentru tine. Te imp lor sa rna ajuti macar astfel, ca sa-mi pot invinge slab iciunea femeiasca si, din adevarata deznadejde , sa pun capat nehotar iri i mele.

Un sfirsit tragic te-ar sili, fara indoiala, sa te gil1de~ti adesea la mine, am int irea mea t i-ar fi scumpa , neob isnuitul unei astfel de morti poate ca te-ar misca mai mult. Si n-ar fi in tr-ade-

, , ,

var mai bine asa, decit sa traiesc in starea in care m-ai pravalrt? Adio, a~ vrea sa nu te fi cunoscut niciodata. Ah , dar nici asta n-o doresc cu adevarat , stiu prea bine, in timp ce iti scr iu, ca prefer sa fiu nefer icita in dragostea mea pentru tine, decit sa nil teo fi eunoscutnieiodata.

De aeeeanu cirtesc si sint impacata cu trista mea soarta, devreme ee n-ai vrut sa 0 faci mai buna. Adio, fagaduie!?te-mi sa rna plingi eu duiosie, daca voi muri de durere; fie ca eel putin statornieia dragostei mele sa-ti rapeascaplaeerea !?i interesul pcntru oricealtceva. AUt mi-ar ajunge, ca sa rna simt min-

40

gliata; daca tot trebuie sa renun] pentru totdeauna la tine, eel put in sa nu te las alteia. :;;i apoi , sa iii tu at it de crud, Incit sa te slujesti de deznadejdea mea, ca sa apar i altora s i mai vrednic de dragostea lor, arat.indu-Ie ca ai putut insufla cea mai mare iubire din lume? Inca 0 data - adio. Scrisor ile pe care t i Ie scriu sint prea lung i, nu te crut indeajuns, iarta-ma ; sper ca vei fi ingaduitor cu 0 biata fiinta ce nu mai raspunde de faptele ei ~i care, dupa cum sti i, nu era asa Inainte de a te fi iubit. Adio, cred ca vorbesc pre a mult de starea de neindurat In care rna aflu; dar in fundul inimii mele iti multumesc pentru deznadejdea ce mi-o pr icinuiesti si nu am decit dispret pentru Iinistea in care am trait inainte de a te fi cunoscut. Adio, dragostea mea creste din c1ipa in clipa, :;;i ctte lucruri inca n-a~ mai avea sa-ti spun ...

A PATRA SCRISOARE

Gasesc ca supun la cea mai mare tortura simtamiritele inimii mele , descr iindu-ti-Ie si facindu-ti-Ie cunoscute. Ce fericire ar fi pentru mine daca le-ai putea ghici doar dupa tar ia propri ilor tale simtaminte l Dar nu rna pot lasa in nadejdea ta si nu rna pot ret ine sa nu-t i spun (chiar dad sint in stare sa redau toata v io lent.a simt ir ii me le) ca n-ar trebui sa te port i fata de mine a~3 de rau , cum 0 fad prin uitarea ta, ce rna duce la dezriadejde , iai pentru tine insuti e 0 rusine. Am eel putin dreptul sa sper ca-m ingadui sa-mi pling nefericirea, pe care 0 prevedeam cind te-an vazut hotar it sa rna parasesti. M-am inselat , 0 vad lilllpede crezind ca te vei purta cu mine mai cinstit decrt se In!~Il1pla d obicei; prea marea mea iubire m-a fa cut , pesemne r jncapabih

.,.,- .. -----~.----.- .. ---.- ... '".~ ... -.-

de orice fel de banuie li , ~i ar fi meritat, la urma urmei, 0 fideli

tat~~l1l:~111}!ltdecit ob isnuita, Dar pornirea ta de a rna trada at it de putern ica , inc it precumpaneste dreapta pretuire a to ce am facut pentru tine. A~ fi destul de nefericita daca m-s

44

iubi_~()<l:I"p~Iltr.1J.<;a eu te iubesc : a~ H vrutca totlll.sa..izyara_sca di~~}~1c:lil1<lrea <;~:-0~~i111teaj pentrll !n'in.:e~bar sint at it de departe chiar si de acea stare de lucruri incit , iata, au trecut ~ase luni de cind n-am primit nici 0 scrisoare din parte-t i, Toata nefericirea mea trebuie s-o pun numai pe seama sirntamin tului orb ce m-a impins catre tine. N-ar fi trebuit sa prevad ca tot norocul meu ave a sa-nceteze mai cur ind decit dragostea mea? Imi puteam oare inohipui ca vei ramine toata viata in Portugalia, ca vei renunta la patria ta, la cariera ta, numai si numai pentru mine? Nu exist a nici 0 al inare pentru suferinta mea, iar amint irea fericirii imi face dezriadejdea si mai depl ina. Tot dorul meu sa fie oare In adevar zadarnic? N-am sa te mai vad niciodata

...._~.- .. -~.~ ...•.. -- •. - .. ~ ..• ~ .

aici , in odaia jnea, inflacarat , vrajit , asa cum erai? Vai, vai, vreau sa rna conving ca toata ernotia ta , care rn-a facut sa-mi pierd capul ~i mi-a cucerit inima, era st irn ita numai de dramul de pofta, si a incetat 0 data cu el. In ace Ie clipe de pre a mare fericire ar fi trebuit sa rna pot folosi de rat iunea mea, ca ea sa ingradeasca trista masura a desfatar ii mele, facindu-ma sa prevad cite ceva din aceea ce indur acum. Dar eu rna daruiam cu

45

fara sa 111a potgj'ndi Ia nimic din ceea ce mi-ar fi nin:=.ttplacer~§l si m-ar fi oprit sa rna bucur Hira margini de dovez ile arzatoare ale pasiunii tale. ~~'eal11a silllt.~am fericita ca s irrtern i~~llj)l~llpa ca sa-rn i fiputut inchipui ca Intl'::-o zi vei

~ ._~'~ 'n,." .• ,._,~,_~ __ ~~,~.* .. ,_

pleca ~i nu vei mai fi llnga mine. Totusi, imi amintesc, uneori

t i-am si spus-o , ca. rna vei duce la pierzanie. Dar teama imi trecea repede, ba chiar imi face a placere s-o inlatur , de dragul tau, si sa rna las in voia Iarrnecului si a juramin telor tale false. Cunose pre a bine mijlocul de a pune capat suferintelor : a~ scapa de ele in clipa cind nu te-as mai iubi. Dar ce mijloc e acesta? Nu, mai bine sa sufar mereu, dec it sa te uit. Vai , dar sint oare In stare? Nu rna pot invinui ca as fi dorit macar 0 singura clips sa nu-t imai port dragoste. Tu esti mai de pl ins dec it mine caci e mai bine sa induri tot ce indur eu, decit sa te cufunzi ir placerile trecatoare ce t.i le daruiesc amantele tale din Franta Nu te invidiez pentru Iiepasarea ta, mi-e mila de tine. A~ vrea totusi, sa stiu daca m-ai uitat de tot. Sint mindra ca, fara mine tu nu pot i simti placere deplma. Si totusi , framintar ilc mel-

rna fac mai fericita ca tine.

46

De la plecarea ta, m-au facut portareasa manast ir ii noastre; toti cei care mi se adreseaza ma socotesc nebuna ; nu st iu ce le raspund : calugarite le trebuie sa aiba la fel de put ina m int e ca mine, de vrerne ce si-au inchipuit ca as fi In stare sa iau seama la ceva. 0, cum ti invidiez pe Manoel si Francisco, fericit ii de ei t De ce n u pot fi mereu llnga tine, ca dinsii? Te-a9 fi urrnat si , Dumnezeu rni-e martor, nimic nu mi-ar fi fost mai u90r decit sa te slujesc mai bine ca ei.

N-am nici 0 alta dorinta pe lume, dectt sa te revad. eel putin nu rna uita. M-a~ rnultumi sa-ti amintesti de mine, dar nici de asta nu sint sigura. Pe vremea cind te vedeam In Iiece zi, vis am eli totul altceva decit aceasta farlma de amintire , dar tu 111-ai dresat in asa fel, inc it sa rna supun vointe i tale. Si totusi nu regret ca te-am adorat , Slut bucuroasa ca m i-ai iesit

, ,

inainte. cu puterea ta de seductie , Toa_t~~c:~uzinlea plecarii tale - poate pe veci - nu e in stare sa fringa elanul dragostei

nu 0 tainuiesc , slut fericita

ca am faent tot ce-arn {acnt pentru tine, irnpotr iva a tot ce se

cade, a tutllrordatinelor. De cind am inceput sa te iubesc, onoarea religia mea constau numa i in a te iubi fara margini.

Nu-ti spun toate astea, ca sa te simti obligat sa:l11iscrii.

"_m, __ ' .. _,_ ', .. ,' ." __ ···~_.··_·.o_ •.. -.~-.- .•.•. ·. ·,.··.·'·A .. ',,,_ _.", .. _ ••.. .. _ .. _ •. _ .. ~ , __ .•. ~, •. _. __ . __ _r··" ..

Te rog sa nu fad nimis.,!siInic Nu tin decit la ceea ce ai face

din propria ta pornire si refuz toate dovezile de dragoste mu:::are ai fi mai curind inclinat sa Ie inabusi in tine. Daca ti-e mai

, ,

placut sa nu te obosesti cu scrisul, imi va face placere sa te iert. Pornirea mea de a-t i ierta orice-ai savirsi nu are margini.

, '

Un of iter francez mi-a vorbit azi, de mila, tre i ore in sir

, ' ,

despre tine, si mi-a spus ca Franta ar fi incheiat pace. Daca e a~a, n-ai putea veni sa rna iei cu tine in Franta? Dar nu 0 merit _ fa cum crezi cu cale, dragostea mea nu mai depinde de Ielul

cum te port i cu mine.

De cind ai plecat, nu mai am nici 0 clipa buna , n im ic nu-mi

lface bine, afara de numele tau ce-I rostesc de 0 mie de or i pe z i, Unele calugatitc cunosc starca de plins in care m-ai adus si v in iadesea sa-mi \ orbeasca de tine. Parasesc cit se poate de rar chilia

',,,,,.- . .)

in care tu ai intrat de atitea ori; zabovesc mereu in fata chipu-

lui tau, care mi-e de 0 mie de ori mai scump de cit viata , Asta

48

im i da un dram de ferieire, dar imi pr icinuieste si multa jale, cind rna gindese ea nu te voi revedea niciodata poate. Pentru numele lui Durnnezeu, sa fie eu put inta sa nu te mai vad nicio data? IVI-ai parasit pentru totdeauna? Sint desperata ... Sarrnana ta Mariana nu rnai e in stare de nirn ic , ea incheie aceasta scrisoare, sirnt ind ca-si pierde cunost inta. Adio, adio, Fie-t i mila de mine.

A CINCEA S1 ULTIMA SCRISOAI{E

,

Iti scriu pentru ultima oara. .. Si sper ca vei intelege din deosebirea de ton si din feIul scr isor ii ca, in sfirsit , ai izbut it sa rna

, '

convingi ca nu rna mai iubesti a~a ca nici mie nu-m i mai e ingaduit sa te iubesc.

IF voi trimite cu pr imul prilej tot ce mai am de la tine.

Nu fi ingrijorat ca-ti scr iu ; n ici macar numele tau nu-I voi scrie pe pachet , Am rugat-o pe Dona Brites sa Iaca toate cele de trebuinta ; ea e confident a mea obisnuita : fireste , in chestiuni de cu totul alta natura, rna pot b izui pe dinsa mai mult decit pe mine insami , Ea va face tot ce trebuie, ca sa pot fi sigma ca portretul si bratarile ce mi le-ai dat vor ajunge in adevar in rni ini le tale.

Dar a tit sa st ii : rna sim t, de citeva z ile , in stare sa ard si sa rup aceste dovezi ale dragostei tale, or icit imi erau de scumpe; numai ca t i-arn aratat , din pacate , at ita slabiciune , inc it nici nu-t i va veni sa crezi ca am fost in stare de acest act ce le depa-

52

seste pe toate ... Din durerea ce mi-a pr icinuit-o despart irea de ele caut totusi sa store 0 anume sat isfact ie , iar tie sa-t i pr i-

, ,.,

• cinuiesc macar un pic de necaz.

Marturisesc, spre rusinea ta si a mea, ca tineam Ia aceste

" ,

n imicuri m ai mult decit as fi vrut s-o st ii ; a treb uit sa judec

, s

iarasi si iarasi tot ce am trait, ca sa rna pot despart i de fiecare

" , . ,

in parte; si asta intr-un moment cind 111a felicitam ca m-am eli-

t; bcrat , in sfirsit , de tine. Dar ce nu izbutesti cind it i stau la

s "

indemina terneiur i fara de n umar? Am predat totul Doiiei Br ites , Doamne, cite lacrimi am varsat pina ce m-am hotar it I Tu nici nu-t i pot i inch ipui miile de sovaieli ce pot frarn inta pe cineva 111 starea mea, ~i eu, desigur, n-arn de gind sa t i le-nsir in scri-

~. soare... Am rugat-o sa nu-mi vorbeasca niciodata de asta si sa nu-mi mai arate aceste lucrur i , nici daca eu insarni as cere sa le mai vad inca 0 data; nici nu vreau sa stiu cind iti vor fi tr imise ,

Imi dau seama cit de nernasurat de adinca era dragostea mea, abia acurn cind trebuie sa fac at itea sfortar i, ca sa ma vindec de ea : ~1 cred ca niciodata n-a~ fi avut curajul sa Ie fac,

53

daca a9 fi putut prevedea ce cumplit de greu imi va fi. Oricum, ar fi fost un chin mai mic sa te iubesc mai departe , eu toata lipsa ta de recunost inta, decit sa renun] pentru tot deauna la tine. Mi-arn dat seama ca nu tin at it de mult la tine, cit la propria mea pasiune; am ajuns sa te urasc pentru purt area ta jignitoare, si totusi e de mirare cit rn-a durut sa lupt impotriva pasi un ij me le ...

Obisnuita mindrie de femeie nu mi-a slujit la rnrmc , in ceea ce aveam sa hotarase impotr iva tao Ah , cu dispret ul tau rna si obisnuisern l Ura si gelozia ce poate le-ar fi trez it in mine inclinat.ia ta pentru 0 alta, inca le-as fi put ut indura. Cu ele a9 fi fost totusi in stare sa lupt . Dar ceea ce nu pot sa indur e indiferenta tao Din nerusinatele asigurari de nrietenie si din Ira-

J' .L,

zele goale ale ultirnei tale scrisori, mi-arn put ut da seama ca

le-ai primit pe toate ale meIe; si le vei Ii cit it - Dumnezeu stie - fara nici un fior de emotie in in irna tao Ingratule

, '

- si eu care sin~ inca at it de proasta , incit sa-rni para rau ca nu mai pot eel put in crede di nu le-ai prim it !

54

Sincer it atea ta l 0 urasc l Oare eu te-am rugat sa-mi SpUl deschis adevarul? Nu mi-era ingaduit sa-mi pastrez sent imentele? Era deajuns sa nu-rni scr ii , Nu t ineam de loc sa rna lamuresti. Sa nu rna simt nenorocita, cind vad ca t u socotesti de prisos sa rna mai amagesti , iar eu nu ma.i sint In stare sa te seuz? Irni dau seama aeurn, s-o stii , d nu esti demn de simtam intele mele, vad acum tot ee e rau ~i josnie In tine.

Dar te eonjur (dad pentru tot ce am f<'kut pentru tine, merit sa t ii cit de cit searna de 0 ruga Iierbinte din parte-mi), te eonjur: nu-rni rnai serie si ajuta-ma sa te uit eu desavirsire. Daca-rni vei da €Ie stire ea scrisoarea aeeasta ti-a prieinuit vreo neplacere , a~ fi In stare sa te si ered. Pe de alta parte, tare rna tern ea rn-a~ mtr ista si ehiar minia , dad as afla d a i fost pe de-a-ntregul impacat eu eeea ce-t i scriu ; s-ar putea sa rna aprind din non.

Sa nu-t i mai pese, deei, de eeea ee fac; or icum a i spune-o, mi-ai rasturna hotar ir ile toate! Nu vreau sa st iu ce-ai sirnt it

, ,

cit ind scr isoarea de fata : n u tulbura 0 stare de snir it la care rna

, j_

s ilesc sa ajung. Ajunga-t i, zic en, nenorocirea pricinuita pina acurn.

55

l

II

Ii.

r

si cruda ne urrnareste si ne impinge Intotcleauna spre acei ce nu pot iubi decit pe altcineva?

Sa zicem ca a~ avea dreptul sa astept 0 noua legatura ce mi-ar aduce putina uitare si ca as int iln i intr-adevar un barbat

, "

In care sa rna pot increde : mi-e at it de mila de mine, incit ar trebui sa-mi fac cele mai aspre mustrar i sa-l aduc, fie si pe eel din urma si mai neinsernnat om, in starea in care m-ai adus tu. ~i chiar daca , printr-o intorsatura neasteptata , a~ fi in stare s-o fac, tot n-a~ .avea inirna sa rna razbun at it de crunt pe tine, desi nu sint citusi de putin datoare sa te crut ,

Acum incerc sa te scuz; inte leg ca 0 calugarita nu e prea potrivita pentru dragoste. Desi , daca ar fi yorba de a alege cu oarecare chibzuinta iubita, calugaritele pare-mi-se ca ar trebui preferate a ltor femei: pe ele nimic nu Ie impiedica sa se gindeasca neintrerupt la pasiunea lor; g indurile nu Ii se irnprast ie intre miile de lucruri care distreaza si preocupa necontenit femeile Iibere. Caci or icurn nu e placut sa st ii ca aceea pe care 0 iubest i este neincetat absorbita de mii de fleacuri , si inseamna ca n-ai nici un pic de simtire daca pot i rabdaca ea sa-ti vorbeasca mereu

59

de sindrofii, de rochii si de plimbari. Sa ai necontenit prilej de noi gelozii, caci femeile ace lea trebuie , prin insasi firea lucrurilor, sa fie atente si prevenitoare eu 0 mult ime de oameni, si gala oricind sa intre in yorba eu ei. Cine poate fi sigur ca toate aceste prilejuri nu le fae niei 0 placere? Ca to ate acestea sint un martiriu, la care se supun doar in sila si nu de buna voie? Si cite banuieli nu le poat e trezi un iubit, care nu Ie-ar cere socotcala si ar lua de bun, cu sen ina ta te, tot ce i -ar povest i ele, si ar pri vi calm si increzator cum l~i vad de iridatorir ile lor ...

Dar nu tin sa-ti dovedesc, cu motive temeinice , ca trebuie

, ,

sa ma iubest i : acestea sint mijloace mult prea slabe; am fo losit eu, la timpul meu, altele rnai bune si tot n-au ajutat la n imic , Imi eunose pre a bine soarta, ea sa mai incerc s-o schirnb. Voi fi nefer icita toata viata " nu eram oare si atunci cind te vedeam zi

, ,

de zi? Muream aproape de tearna ca ai putea sa nu-m i fii credincios, voiam sa te vad in fiece clipa, si asta era eu neput inta. Tremuram pentru tine, cind intrai in manastire ; ~i cind erai plecat cu oastea , simteam ca mor. Ma scotea din fire glndul ca nu sint mai frumoasa si mai vredn ica de tine. Imi parea rau de

60

obirsia mea modesta. Adesea imi inchipuiam ci;'l inclinat ia pe care, dupa cit se parea , 0 aveai pentr u mine, t i-ar putea intr-un fel dauna. Socoteam ca nu te iubesc indeajuns. Ma temeam , pentru tine, de minia fam i liei mele - intr-un cuvint , eram intr-o stare tot at it de vrednica de mila ca aceea in care ma aflu azi ,

Daca mi-ai fi dat, de cind esti plecat din Portugalia, vreun semn de dragoste din parte-pi, as fi facut totul ca sa scap de a ici, travestita, si te-as fi cautat , Dumnezeule, ce soarta m-ar fi astep-

, , ,

tat daca, dupa sosirea mea in Franta, n-ai mai fi vrut sa st ii de mine! Ce decadere fara leac l Ce culme a rusini i pentru familia mea, pe care 0 iubesc mult, de cind nu te mai iubesc pe tine.

Vezi , judec cu deplina raceala, ca a~ fi putut fi si mai de pl ins decit sint , Aceasta insearnna ca, macar 0 data in viata, judec intelepteste , De-ti place ori nu ca rna reculeg, de est i ori nu multurnit de mine - nu vreau sa stiu : te-am mai rugat si te rog inca 0 data staruitor sa nu-mi scrii.

Inca n-ai ajuns sa-t i dai. seama cum te-ai purtat cumine?

Nu te gindesti nici 0 data ca ai fata de mine mai multe indatoriri

, ,

decit fata de oricine altul pe lume? Te-am iubit ca 0 nebuna, Cum

61

am calcat totul in picioare! Nu te-ai purtat ea un om de onoare , Pesernne ca nu t i-am placut , de vreme ce dragostea mea nu te-a tras in pacat. ~i ee rni-a placut 1a tine erau lucruri foarte oarecari. De fapt, ce anume ai facut de dragul meu? Ce t i-ai jertfit pentru mine? Nu alergai in acelasi timp dupa alte 0 mie de placer i? Ai renuntat la joe sau la vinatoare? Nu ai fost tu eel dint ii care a pleeat eu oastea , si nu te-ai inters tu mai t.irz iu decit toti cei la lt i? Te-ai expus, fara niei 0 nevoie, celor mai nebunest i primejdii, oricit te rugasem sa te ferest i, de dragul meu. Aveai mare vaza in Portugalia si totusi n-ai intreprins nimie ea sa te stramuti aiei. 0 serisoare a fratelui tau a fost deajuns ea sa pleei, fara sa staio clipa la indo iala . ~i a trebuit sa mai aflu, pe de asupra, ca in timpul calatoriei erai cit se poate de bine dispus!

Intr-adevar , mart urisesc ca nu vad nici 0 iesire , decit sa te urasc de moarte. Dar eu insami am faeut totul, ea sa atrag nenoroeirea asupra-rni. Prea sincera , te-am obisnuit de la inceput eu 0 prea mare pasiune; cine vrea sa se faca iubita trebuie sa fo loseasca mai multa arta : sa gaseasea, dibace, mij loacele care inflacareaza : numai eu dragostea , inca nu cistigi dragostea.

62

Urmareai sa te iubesc, acesta t i-era planul; si , 0 data hot arit ,

n-ai vrut sa mai st ii de nimic ce te-ar fi imp ied icat sa-l aduci la

r indepl inire , Te-ai fi hotar it , la urma urrnei , sa rna si iubest i, daca ar fi fast nevoie de asta; ti-ai dat 1nSa repede seama ca pot i ajunge la t inta si fara sa rna iubest i , ca nici nu era nevo ie de asa ceva. Ce ticalosie ! Crezi ca e alit de simplu ca m-ai inselat fara teama de pedeapsa? Daca s-ar intimpla sa mai calci

~ vreodata pe parn int ul acestei tari, fii sigur ca te voi da prada razbunarii Iam iliei mele.

Am trait mu lta vreme intr-o uitare de toate, intr-o idolatrie oarba, a carei am int ire rna infioara. Remuscar ile rna urrnarese eu a strasnicie de neindurat , Ma eutremur de rusinea crimei

, . . . ,

ce m-ai facut s-o sav irsesc si, din pacate, patirna ee rna irnpiedica sa-i masor gravitatea s-a stins ~i ea. Cind imi vo i recapata linistea? Cind voi scana 0 data de acest chin? Si totusi, crede-ma ,

, k· ,., .

nu-ti dorese nici un rau, ba chiar m-as resemna , Hid murmur, sa te stiu fericit. Dar, pentru Dumnezeu, daca ai I III 111 a , cum ar mai putea fi fericit?

Iti voi rnai scrie inca 0 scrisoare , ca sa-t i arat ca m-am lin is-

, "

tit, poate, peste citva t imp, 1mi va face placere sa--p reamintesc

josniciile tale, indata ce numi vor mai pr icinui at ita durere; si daca voi fi reusit , in fine, sa-p spun ca te dispretuiesc. ca pot vorbi nepasatoare de felul cum m-ai inselat , ca nu rnai simt nici 0 durere , si ca mi-amintesc de tine dear in t.imp lator.

Trebuie totusi sa recunosc ca te sirnteam mai sus decit mine si ca mi-ai desteptat in inirna 0 pat irna ce TIl-a facut sa-mi pierd ratiunea : dar prea mindru de asta, nu vad de ce ai fi , Eram tinara, increzatoare , inchisa din copi larie la manast ire. Oamenii pe care ii vedearn nu erau prea atragatori. Lucruri at it de frumoase cum m i le insirai , nu auzisem nicidnd. Mi se parea ca tie iti datorez insusir ile si frumusetea, ce m i le--ai descoperit si de care am ajuns sa-mi dau seam a eu insami , Se vorbea bine de tine. Toata lumea iti tinea partea. Tu faceai tot ce era nevoie ca sa trezesti in mine dragostea; dar m-arn scuturat, in sf irsit , de aceasta vraja ; tu singur mi-ai fost de mare ajutor s-o pot face, si nu-t i ascund ca aveam grozava nevoie sa rna ajuti ,

Scrisor ile tale t i le inapoiez., numai ultimele doua vreau sa mi le pastrez eli grija si sa le eitese din timp in t imp , poate mai des inca dec it le-arn cit it pe cele dint ii : e1e rna vor feri de orice slabiciune. Seump am plat it aceste episto le. M-a~ fi sirnt it fer·_ cita sa-rni fi Iost ingaduit doar sa te pot iubi mai departe. V~cl di rna. preocupa mult prea mult reprosur ile mele si necredint a ta; sa st ii insa, am fagaduit sa rna linistesc si voi izbut i, ori daca nu, voi reeurge la un alt mijloe, eare te va m ihni pre a put in , cind 11 vei afla ... Dar nu-ti mai cer nirnic ... Sint 0 proasta ca stau 9i repet rnereu acelasi si acelasi lucru. Sa renunt la tine, sa nu rna gindese Ia tine, iata tot ee am de facut. Cred ehiar dl nu-t i voi mal sene. La urrna urrnei , sint eu datoare sa-t i dau socoteala despre tot ee simt?

CUPRINSUL

Cuvint inainte de Acado Alexandru Philippide ....

5

Cwointul Traducdtoarei o. 0 • 0 ••••• 0 •• 0 0 • • • • • • • • • 9

Scrisorile portugheze ale Marianei Alcoiorado

Int iia scr isoare

15 22 36

A doua scrisoare A treia scrisoare

A patra scrisoare o o. o , o. " . 44

A cincea ~l ultima scrisoare .. 0 •••••••• 0 •••• 0 , 52

t

Redactor responsabi! :

'I'ehnoredactor :

ALEXANDRA BARCACILA

AURA IONESCU

Dat Ia cules 27.01.1967. Bun de trpar 16.03.1957. Aparut 1967. Tlraj 45.150 ex. b rosate. Hirtie scrts I A. de 80 g/rn", Fo rm at 701j>(lOOi)/~4 Coli ed. 2~06. Coli trpar :1 A. nr. 12.363 C.Z. pentru blbtiotectte mart

859 C.Z. pentr u bibliotecile mict 869-31=R.

Tipana executat ,ub comanda "1". 70085 La Combinatu! Poligrafic nCasa Sc'Znteii'';, Piata Scinteii 111', 1, Bucure$ti

RepttbUca Socialistii Romania

Scrisorile portugheze, cinci la numar, dateaza de la sfirsitul secolului al XVII-lea si exprima dragostea pasionata a unei calugari'\e pentru iubitul ei care a parasit-o. Patosul sinceritatii acestor marturii s-a pastrat de-a lungul secolelor, scrisorile publicindu-se de atunci in repetate dnduri, fie in originalul Francez, fie in traduced. Versiunea romdneasca a poetei Veronica Porumbacu este inso~ita de un cuvinr al traducatoarei ~i de 0 prezentare a maestrului AI. Philippide.

Lei 5

,6