si inceputurile modernizarii sale sunt legate de numele lui Alexandru Ioan Cuza. Dorita de romani - asa cum s-a afirmat si la 1848 – Unirea Principatelor Romane a fost a fost luata in discutie de Marile Puteri ale Europei – Anglia, Franta, Prusia, Regatul Piemontului, Austria, Rusia si Imperiul Otoman – la Congresul de Pace de la Paris din 1856, care punea capat Razboiului Crimeii (1853-1856). In anul 1858 Marile Puteri, dupa o prealabila consultare a vointei romanilor in 1857 prin Adunarile Ad- hoc de la Iasi si Bucuresti(citim)au hotarat Constituirea statului unitar: “Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei” sub aspect legislativ – Conventia de la Paris-1858- avand rol de Constitutie. Revendicarile Adunarii Ad-hoc din Moldova – octombrie 1857:
1. Respectarea drepturilor Principatelor
si indeosebi a autonomiei.
2. Unirea Principatelor intr-un singur
stat sub numele de Romania. 3. Print strain cu mostenirea tronului ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei.
4. Neutralitatea pamantului Principatelor.
5. Puterea legiuitoare incredintata unei
Adunari, in care sa fie reprezentatetoate interesele natiei. Actul decisiv l-au jucat romanii care au pus Europa in fata “fapului implinit” : la 5 ianuarie la Iasi si la 24 ianuarie 1859 la Bucuresti , Alexandru Ioan Cuza este ales domn al Principatelor Unite. Ofensiva diplomatica a domnitorului si a diplomatilor romani (Costache Negri, Vasile Alecsandri, I. Ghica) a determinat puterile Europei sa recunoasca Unirea deplina a Moldovei si Valahiei. Activitatea reformatoare a domnitorului Alexandru Ioan Cuza si a principalului sau colaborator, Mihail Kogalniceanu, in calitate de prim ministru a dus la modernizarea societatii romanesti si a statului nou creat deschizand calea instaurarii monarhiei constitutionale (1866) si a obtinerii independentei Romaniei in 1877-1878. Actul final va avea loc in 1918 cand se va realiza Romania Mare. Principalele legi adoptate in timpul domniei lui Al. I. Cuza: In 1863 – Legea secularizarii averilor manastiresti.