Sunteți pe pagina 1din 8

Tehnologia moderna - premisele bibliotecii moderne

Despre renovarea si modernizarea Bibliotecii de Arta si Stiinte Umaniste a Universitatii din


Bergen – despre cum recentele progrese si noile concepte tehnologice au dus la crearea unei
biblioteci moderne.

Introducere

Biblioteca traditionala este pe cale de disparitie. Tehnologiile moderne, precum world


wide web-ul si numeroase alte servicii de internet, pe scurt era digitala, o afecteaza din plin.
Odata cu aparitia tehnologiilor moderne si dezvoltarea serviciilor digitale s-a modificat si
conceptul de biblioteca stiintifica moderna. Biblioteca nu mai are doar rolul de a oferi
informatii studentilor si cercetatorilor dar functioneaza si ca intermediar pedagogic.
In august 2005, Biblioteca Facultatii de Arta si Stiinte Umaniste din Bergen a fost
redeschisa, dupa renovarea si reabilitarea vechii cladiri a Bibliotecii Universitatii. Acest
capitol urmareste sa arate in ce fel progresele digitale precum si schimbarile in conducerea
biblioteciicare au urmat, au influentat si au directionat procesul de planificare si reconstructie
si au dat nastere noii Biblioteci de Arta si Stiinte Umaniste din Bergen.
Dupa cateva cuvinte legate de planurile noastre, voi mentiona cateva lucrurilegate de
istoria bibliotecii noastre apoi voi trece la procesul de planificare si constructie. Apoi voi
descrie cum am modificat planurile inainte de a incheia cu o sectiune despre biblioteca
noastra in 2005.

Planificarea

Cladirea originala a bibliotecii noastre, vechea biblioteca a Universitatii, era o biblioteca cu


depozit, in care publicul nu avea acces direct la carti, deschisa in 1961. Aceasta cladire era
depasita din mai multe puncte de vedere. Reglementarile actuale legate de constructie si
tehnogie, nu ne lasau decat doua optiuni – fie construirea unei noi cladiri, fie renovarea
completa a celei vechi. De-a lungul anilor 1990 a fost realizata, de catre mai multe comisii, o
analiza ale functiilor pe care noua biblioteca trebuia sa le aiba. Pe baza acestei analize s-a pus
la punct proiectul de reconstructie si renovare.

Functii urmarite – scopuri si viziuni

Analiza functiilor urmarite s-a incheiat in noiembrie 1998. Resposabil de acest lucru a fost
arhitectul Lars Jarle Nore din cadrul companiei NORMAN A/S angajat de Departamentul de
Management si Investitii al Universitatii din Bergen si un grup de reprezentanti ai
utilizatorilor de la Universitatea din Bergen.

Scopuri

● o biblioteca de Cercetare Arta si Stiinte Umaniste care sa inglobeze toate colectiile legate de
acest domeniu
● o biblioteca de specialitate usor accesibila cu acces direct al publicului la raft si servicii
variate
Viziuni

● o forma flexibila usor adaptabila nevoilor viitoare


● o biblioteca ale carei resurse informationale sa fie usor de accesat
● o biblioteca cu functii de centru educational care sa poata evalua, manipula si media
informatia
● o biblioteca ce poate sprijini si suplimenta procesul de predare al facultatii

Unele din scopurile si viziunile urmarite de noi s-au nascut prin prisma faptului ca biblioteca
era depasita atat din punct de vedere al formei cat si al continutului. Cladirea originala era
deja a Bibliotecii de Arta si Litere dar era considerata de multi Biblioteca centrala a
Universitatii. Acest lucru se intampla in parte din cauza ca unele dintre functiile
administrative ale bibliotecii centrale inca mai aveau loc in aici si in parte din cauza faptului
ca aceasta cladire gazduia depozitul de carti si ziare al Bibliotecii Universitatii.
Mai jos urmeaza un scurt istoric al vechii cladiri a bibliotecii, impreuna cu o descriere
a conditiilor care trebuiau indeplinite inainte de a se trece la reconstructie si renovare.

Istoric

Vechea biblioteca a Universitatii

In jurul anului 1825, cand a fost fondat Muzeul din Bergen, existau cateva colectii de
carti, vechi documente, manuscrise etc. Aceste colectii au devenit nucleul stocului de carte al
Bibliotecii Muzeului. Atunci cand muzeul s-a transformat in universitatea din Bergen in
1946/47, colectiile muzeului au devenit ale universitatii. Iata de ce vechile colectii ale
Bibliotecii Muzeului, existente inca din anii 1820, stau la baza colectiilor actuale ale
Bibliotecii Universitare. (Gatland et al. 1996: 9-13)
Biblioteca Universitara a functionat in sediul de secol 19 al Muzeului din Bergen pana
in 1961. Dupa mai mult de 20 de ani de indelungate discutii birocratice, o donatie de 5
milioane de coroane de la un armator din Bergen, D-l J. L. Mowinckel, a facut posibila
constructia unei cladiri moderne pentru Biblioteca Universitara. La 13 septembrie a avut loc
deschiderea oficiala a noului sediu in prezenta Majestatii Sale Regele Olav al V lea.

Cateva date legate de Biblioteca Universitara din 1961

• Suprafata: 6 350 m2 , 3 etaje, turn de 6 etaje pt carti


• 500 m spatiu pt cataloage , carti de referinta etc. accesibila publicului
• Sala de lectura pt studenti cu 230 de locuri
• Spatiu de expozitie in zona intrarii
• 400 m 2 zona de servicii si receptie
• 5000 m2 depozit cu o capacitate totala de cca. 15 000 m (lungimea rafturilor)

De la Biblioteca Centrala la Biblioteca de Arta si Stiinte Umaniste

Biblioteca Universitara construita in 1961 a fost ridicata pe modelul bibliotecii


traditionale europene. Utilizatorii bibliotecii trebuiau sa comande fiecare carte pe care
doreau sa o imprumute iar angajatii trebuiau sa aleaga cartea din depozit si sa o aduca
cititorilor in zona de servicii.
In timp ce in Bergen se deschidea o biblioteca unificata, in alte institutii academice se
trecea la aplicarea conceptului de biblioteca mai mica, organizata pe sectii, in ideea de a
facilita accesul utilizatorilor. In 1961, cateva biblioteci mari din Europa si SUA ofereau
deja cititorilor acces direct la rafturile cu carti. In anii 1960 si 1970 se mergea clar in
directia acessului direct la raft precum si impartirea bibliotecilor centrale in biblioteci ale
facultatilor sau departamentelor.
Acest curent a ajuns si in Bergen. Exista deja o biblioteca deschisa la spitalul
universitar, inca din 1956. Din 1968 exista si un bibliotecar al Facultatii de Medicina. In
1970 Biblioteca Facultatii de Medicina a fost mutata intr-un sediu propriu langa spitalul
universitar. In anii urmatori, s-au infiintat biblioteci si pentru alte facultati; aceste unitati
erau mai mult sau mai putin autonome.
Fostul rector al universitatii Ole Didrik Laerum a infiintat un comitet, din care a facut
parte si actualul director al bibliotecii, Kari Garnes, care a hotarat descentralizarea
Bibliotecii universitare. Comitetul a pus la punct un plan pentru procesul de
descentralizare. (cf. Gatland et al. 1996: 48-49)
Inaugurarea Bibliotecii de Arta si litere in 2005 marcheaza incheierea procesului de
descentralizare. Putem afirma cu tarie ca procesul de trecere de la o biblioteca centralizata
la bibliotecile impartite pe facultati a fost unul lung – aproape 50 de ani. (Gatland et al.)
O conditie care sa permita initierea procesului de renovare a fost transferarea funtiilor
administrative si a altor functii aditionale din cladire, in vara anului 2002. Abia apoi s-a
putut trece la renovarea efectiva a cladirii. (cf. Function analysis 1998: 3)

Procesul de planificare si constructie

Procesul de planificare si constructie s-a desfasurat intr-un ritm rapid caci trebuiau
respectate multe termene limita. In continuare vom trece in revista procesele care au fost
parcurse.

De la analiza functiilor urmarite la faza de pre-proiect – procesul de planificare –


1998-2001

Pana in vara anului 2001 suprafata Bibliotecii de Arta si Stiinte Umaniste a crescut
pana la 8 700 m 2 . Pentru a reusi sa depoziteze fondul de carte in continua crestere,
biblioteca a trebuit sa foloseasca si subsolul Facultatii de Arta si Stiinte umaniste, chiar si
garagul destinat angajatilor facultatii fiind transformat in spatiu al bibliotecii. Stocul de
carte aflat in posesia bibliotecii ajungea la 33 000 m (lungimea rafturilor), in timp ce
colectiile Facultatii de Litere ajungeau la 27 000 si 28 000 metri lungime. Astfel tot
spatiul disponibil al bibliotecii era ocupat de carti.
In decembrie 2000 a fost lansata asa numita schita de proiect. Acest proiect continua
analiza functiilor facuta in 1998. Comitetul utilizatorilor era compus din reprezentanti ai
Bibliotecii Universitare, Departamentul de Management al Proprietatilor Universitatii
(EIA), arhitectul si alti reprezentanti care erau convocati cand era nevoie.
La momemtul cand s-a format comitetul, primul arhitect Lars Jarle Nore a fost inlocuit
de catre Nicolai Alfsen de la Lille Froen A/S. A fost revizuita analiza functionala din 1998
si s-au facut cateva modificari importante.
Iin decembrie 2000 se facuse deja sugestia ca „anumite parti ale cladirii sa fie
organizate pentru a servi ca centru de studiu ”. In primavara anului 2001 s-a facut o
calatorie de studiu in Suedia si Danemarca care a furnizat multe idei de organizare a
activitatilor in cadrul centrului de studiu. Reforma invatamantului superior care avusese
loc in Norvegia in aceeasi perioada stipula acordarea de mai multa importanta activitatilor
in scris. Aceasta a reprezentat un stimulent si pentru noi de a oferi prioritate resurselor
informationale. Ideea unui centru de studiu, axat in special pe spatii care sa permita
accesul la mijloacele digitale si activitati de predare, a reprezentat un scop important
pentru noi.
In primavara anului 2001 s-a trecut la modificarea analizei functionale si s-au facut
planurile pentru operatiunile efective de renovare si reconstructie. Impreuna cu arhitectii
si constructorul (EIA, Departamentul de Management al Proprietatilor Universitatii),
antreprenorii cautau solutiile tehnice pentru transformarea cladirii Bibliotecii Centrale in
biblioteca unei facultati moderne. A rezultat un document numit Pre-proiectul
(Forprosjekt, Iunie 2001).
Acest document numeroase detalii importante ale revovarii. Etajele principale trebuiau
sa fie deschise. S-au facut planuri pentru un spatiu deschis intins pe doua etaje, in jurul
caruia s-a proiectat ca mezaninul sa gazduiasca locuri de studiu si relaxare precum si
rafturi cu carti. Nu in ultimul rand, s-a venit cu ideea amenajarii unei cafenele.
Este important de mentionat faptul ca ideea de baza si planul caldirii din 1961 vizau
pastrarea cartilor, cu exceptia celor de referinta, incuiate si departe de acesul publicului.
Constructia din 1961 era probabil una dintre cele mai mari biblioteci din Europa construite
dupa acest model. Principala deosebire fata de biblioteca actuala este spatiul foarte mic in
care se permitea accesul publicului. De fapt, accesul publicului era redus la zona cu carti
de referinta, ghiseul si sala de lectura, care se gaseau toate la parterul cladirii din 1961.
Spatiul in care se aflasera cartile de referinta, in care se gaseau dulapuri cu cataloage
precum si carti de referinta mai vechi, urma sa fie reorganizat ca un spatiu in care sa fie
folosite mijloace digitale de informare. Au fost prevazute Sali de studiu pentru studenti,
sali de cursuri si spatii separate pentru accesul la computere. Fosta sala de lectura uram sa
fie impartita pentru a indeplini mai multe functii. De asemenea, s-au prevazut locuri de
studiu si pentru calculator in toate zonele cladirii.
De fapt, modificarile ce au dus la realizarea Pre proiectului din 2001, a fost o adaptare
a analizei functionale din 1998 la realitatea tehnica, sau mai bine zis digitala moderna.
Dar procesul de planificare nu s-a oprit aici ci acesta a fost mai degraba primul pas . Pe
parcursul intregului proces de constructie s-au luat noi deciziii, au fost schimabte cele
vechi datorita dezvoltarii rapide a mijloacelor digitale si a tehnologiei electronice.

Procesul de renovare si reconstructie – mutarea si constructia – 2001

Dupa cum s-a mentionat, planificarea reconstructiei si logistica aferenta, a fost facuta
in primavara anului 2001. Planificarea era relativ complicata, din cauza dimensiunilor si
diversitatii colectiilor precum si din cauza faptului ca se hotarase ca activitatea bibliotecii
sa fie intrerupta numai pentru o scurta perioada. Principalele probleme au fost:

● Cum ar putea fi manipulate colectiile de carti in timpul reconstructiei?


● Cum sa mentinem functiile de baza ale bibliotecii, cum sa organizam personalul?

Un punct de plecare a fost impartirea procesului de reconstructie in mai multe faze. S-


a organizat un depozit extern unde se putea depozita literatura in timpul reconstructiei.
Apoi au fost detaliate fazele de reconstructie, mutarea stocului de carte precum si timpii
aproximativi, necesari acestor actiuni in planul logistic.
Iata cateva elemente legate de procesul de mutare si reconstructie:

● personalul bibliotecii (cca 40 de persoane), impreuna cu echipamentul, au fost


mutate de doua ori;
● un spatiu total de peste 9 000 m2 reprezentand birouri si spatiu de depozitare, a fost
evacuat, reconstruit, reamenajat si reutilizat;
● a fost mutat un volum de cca 55 000 m de carti si ziare.

Planurile de mutare si reconstructie au fost alcatuite dintr-un numar de actiuni care


trebuiau ordonate in cadrul planunlui logistic.
Biblioteca a fost deschisa si functionala pe toata perioada lucrarilor cu exceptia a doua
saptamani. Personalul si-a desfasurat activitatea in mod obisnuit, doar ca a fost mutat in
alte spatii si in conditii diferite. Am reusit sa oferim aproape aceleasi servicii ca de obicei
pe parcursul intregii perioade de reconstructie.

Un nou spatiu – alte planuri

Biblioteca automatizata

Cartea ramane cel mai important mijloc de informare intr-o biblioteca de stiinte
Umaniste si va continua sa fie si pe viitor. Principala problema a vechii cladiri era
imposibilitatea accesului cititorilor la carti. Analiza functionala preciza ca unul dintre
principalele scopuri urmarite pentru noua biblioteca era ca aceasta sa devina „o biblioteca
de specialitate accesibila publicului cu acces direct la raft”. Biblioteca actuala apare ca o
biblioteca deschisa in care rafturile traditionale inca mai exista. Desi rafturile cu carti sunt
inca acolo, lucrurile s-au schimbat.
In noua noastra biblioteca am gasit solutii moderne, tehnologizate, pentru manipularea
cartilor. Stilul de imprumut al bibliotecii era mentionat chiar la inceputul planificarii ca
„un serviciu diferentiat, pe cat posibil bazat pe autoservire”.

Apoi am cautat un sistem eficient care sa ofere un maxim de automatizare in procesul


de imprumut al cartilor. Alegerea noastra a fost sa instalam un sistem RFID (identificare
bazata pe frecventa radio). Acest sistem gestioneaza azi majoritatea operatiunilor curente
in biblioteca. Fiecare carte este echipata cu un cip radio; sistemul are functie de alarma la
furt; usureaza imprumutul prin autoservire, returnarea cartilor, sortarea automata a cartilor
imprumutate si permite localizarea cartilor asezate in mod gresit pe raft.
In ceea ce priveste implementarea sistemului RFID in biblioteca, am fost obligati sa
facem o serie de adaptari ale spatiului si echipamentului. Printre altele, a trebuit sa gasim
un loc in biblioteca automatului sortare a cartilor returnate, si a trebuit sa hotaram unde sa
plasam aparatele de imprumut si returnare si sa incercam ca totul sa se potriveasca cu
restul echipamentului si mobilierului.
Cladirea moderna, fiind o biblioteca deschisa, ofera mult mai mult spatiu decat cea
veche. Acest spatiu trebuia umplut cu echipamente si mobilier, si acest lucru a fost realizat
intr-o maniera mai spatioasa si mai organizata decat inainte.
Implementarea unei biblioteci automatizate aa vut si niste consecinte pe care nu le
prevazusem. Un exemplu il constituie alegerea rafturilor pentru carti. Tehnologia RFID
presupunea instalarea unor rafturi din lemn, nu din metal, altfel nu ar fi functionat. Toate
rafturile din biblioteca au fost alese si instalate in asa fel incat sa faciliteze la maxim
utilizarea tehnologiei radio.
Putem incheia spunand ca si viata cartilor si plasarea lor pe rafturi si mobilierul unei
biblioteci moderne sunt determinate de tehnologia moderna, de ceea ce poate fi denumit,
pe scurt, noua realitate digitala.
Crearea catalogului electronic

Cele mai vechi cataloage erau reprezentate de cartoane scrise de mana. In 1964
aparitia fotocopiatoarelor a permis duplicarea lor. In 1976 existau masini de scris
semiautomate IBM cu memorie electronica. Unii dintre noi isi mai amintesc cum colegi
mai in varsta vorbeau cu uimire despre masina de scris electrica cu tasta de corectare.
Aceasta reprezenta o inovatie practica extraordinara. In vremea cand s-a facut tranzitia la
catalogarea automata in 1983, cardurile de indexare ocupau un volum de cativa metri cubi
in spatiul public al bibliotecii.
Comuterele au inceput sa fie folosite in biblioteca incepand cu jumatatea anilor 1970.
Consiliul stiintific al Universitatii a decis in 1980 ca Biblioteca Universitara sa foloseasca
sistemul electronic Bibsys ca modalitate de catalogare. Catalogarea pe suport de hartie a
luat sfarsit in 1983, iar cardurile de indexare au fost transformate in inregistrari electronice
intre anii 1992- 2004. Astazi utilizatorii bibliotecii pot cauta prin tot stocul de carte si
ziare fara sa viziteze efectiv biblioteca.
Inainte, spatiul de catalogare si al colectiilor de referinta ocupa o mare parte al
spatiului central al bibliotecilor. Odata cu tranzitia la catalogul electronic si cu
posibilitatea accesarii online a cartilor de referinta literara, organizarea partii centrale ale
spatiilor deschise s-a schimbat complet.
Spatiul a fost eliberat pentru a servi altor scopuri. Acum, acolo se ofera acces la
cataloagele electronice precum si s-a organizat un spatiu cu mese mari, rotunde unde studentii
pot folosi computerele pentru a studia singuri sau impreuna cu alti colegi. Astfel, realitatea
digitala moderna ne-a ajutat sa gestionam spaiul fizic intr-un mod mai eficient. Personalul si
utilizatorii sunt multumiti deopotriva de aceasta imbunatatire.

Functiile bibliotecii – de la biblioteca la centru educational

Internetul a inceput sa-si faca simtita prezenta in bibliotecile de specialitate incepand


cu jumatatea anilor 1990. Odata cu aceasta a aparut si posibilitatea de a aduna informatii din
intreaga lume in format electronic. Din anii 2000 incoace o din ce in ce mai mare parte a
serviciilor oferite de biblioteci sunt disponibile online.
Incepand cu cataloagele electronice, am fost martorii aparitiei textelor electronice.
Ziare si carti in format electronic, si mai nou, arhive institutionale electronice care presupun o
usurinta de publicare si cobsultare, toate au schimbat infatisarea bibliotecilor si probabil le vor
schimba si aspectul fizic.
O mare parte a literaturii stiintifice va fi in viitor parte a universului „fara hartie”. Am
vazut deja cat de departe a ajuns in acest sens domeniul publicatiilor, mai ales in matematica
si medicina. Majoritatea jurnalelor de specialitate din aceste domenii sunt azi disponibile in
format electronic. In cadrul procesului de planificare a modernizarii bibliotecii noastre am luat
in calcul si acest aspect. Avand in vedere marirea volumului de publicatii electronice, ne-am
permis sa reducem volumul rafturilor. Astfel, am putut aloca mai mult spatiu locurilor cu
acces la computer si locurilor de studiu si am putut sa tinem cont si de componenta estetica in
amenajarea bibliotecii. Aceasta era o libertate pe care nu ne-o permiteam cu 10 ani in urma.
Timpul va hotara daca am interpretat realitatea digitala in mod corect sau nu.
Odata cu tranzitia la biblioteca electronica a aparut o schimbare si in conceptia noastra
despre rolul bibliotecii. Ideea de centru educational se afla la baza perceptiei nostre despre
biblioteca si ceea ce ne dorim sa fie. Ca si centru educational urmarim resurse informationale
si un spatiu de invatare activ, precum acces la computere si sali de studiu. Vom oferi de
asemenea cursuri pentru utilizarea resurselor noastre precum si pentru domeniul accesului la
informatie in general. Azi, o biblioteca nu mai este doar un instrument pasiv de pastrare si
oferire de informatie ci un mijloc activ de diseminare a informatiei.
Schimbarile in conceptia mentala despre rolul bibliotecii au implicatii si in
infrastructura ei fizica. Aceste schimbari s-au prefigurat in timpul procesului de reconstructie
si s-au reflectat in biblioteca actuala. S-a luat in calcul si s-a planificat un rol mai activ al
acesteia in educatia universitara. Se fac investitii masive in computere si echipamente digitale
pe baza noii realitati digitale si a asteptarilor ca activitati pedagogice mai intense sa aiba loc
in cadrul bibliotecii. Salile de studiu si de curs ofera cadrul pentru o mai larga gama de
activitati.
Dezvoltarea tehnologiei au schimbat infatisarea Bibliotecii de Arta si Stiinte
Umaniste. Asa cum am observat, metodele moderne de manipulare a cartii, catalogul
electronic si resursele online, impreuna cu un rol activ in educatie reprezinta noul mod de
abordare al bibliotecii noastre.

Biblioteca functionala in 2006 – ce am castigat?

In 2006 biblioteca Facultatii de Arta si Stiinte Umaniste se prezinta ca un spatiu modern si


actualizat. Intesata de studenti si profesori, aceasta a devenit un loc placut de intalnire pentru
toti cei din universitate.
Judecand dupa situatia actuala, majoritatea deciziilor luate par sa fi fost corecte. Salile
de curs echipate cu cele mai noi dispozitive multimedia sunt frecvent folosite; salile de studiu
pentru studenti sunt mereu ocupate la capacitate maxima. Serviciul de imprumut, returnare
prin autoservire si sistemul de alarma functioneaza perfect. Un mare numar de computere este
la dispozitia utilizatorilor, atat pentru accesul la internet cat si pentru redactarea tezelor si
examene. Nooul mobilier pare sa serveasca scopului.

Cateva date despre Biblioteca Facultatii de Arta si Stiinte Umaniste in 2006

● inaugurata in august 2005 – reconstruita, renovata si reechipata


● spatii si suprafete
○ un total de cca. 8 700 m2
○ suprafata inchisa de cca. 5 600 m2
○ un total de 12 000 m2 zona de depozitare
● spatii publice
○ 3 etaje principale si un turn, toate cu rafturi accesibile publicului
○ 3100 m2 rafturi, spatiu computere, 5 Sali de studiu
○ colectii accesibile publicului – cca. 6 000 m (lungimea rafturilor)
○ 70 computere accesibile publicului
○ 120 locuri de studiu
○ retea internet wireless in toate spatiile deschise publicului

Biblioteca fizica si serviciile digitale – alegerile facute – ce ar fi trebuit facut altfel?

Nu este intotdeuna posibil sa iei in calcul si neprevazutul. Multe persoane si institutii au avut
un cuvant de spus in procesul de renovare, iar factorul funciar este unul determinant in multe
probleme. Limitarile funciare ne forteaza adesea sa nu alegem solutiile perfecte.
Intr-un proces de mare anvergura, cum a fost cel al reconstructiei si renovarii
bibliotecii noastre, pot aparea multe probleme. Cand acestea apar si trebuie sa te indepartezi
de la planificarea originala, trebuie sa fii cat de creativ se poate si sa improvizezi. Apoi,
trebuie sa ai incredere ca rezultatul final va fi bun. Am fost nevoiti sa facem des acest lucru,
in toate stadiile proiectului, in fiecare aspect al sau. Au aparut probleme neprevazute in
domeniul tehnic, legate de mobilier si rafturi, de mutare si asa mai departe.
Desi au fost facute analize de risc preliminare, intr-un proces de planificare si executie
ca cel prin care am trecut, nu se pot depasi anumite posibilitati tehnologice. Realitatea digitala
evolueaza rapid. In momentul in care trebuie implementat un plan, se poate ca tehnologia pe
care se bazeaza sa fie deja depasita. In cazul nostru, e vorba de sistemul de imprumut automat.
Tehnologia pe care am folosit-o in final nu era disponibila la momentul cand am facut
proiectul, in 2001. Am fost fortati sa modificam proiectul si acest lucru a avut consecinte
asupra constructiei cladirii.
Reforma in domeniul educatiei superioare si impactul pe care l-a avut asupra
bibliotecii ne-a surprins de asemenea. Desi ne-am adaptat la acest lucru, azi constatam ca
probabil ar fi trebuit sa rezervam mai mult spatiu salilor de studiu. Nu am prevazut nici ca
materialele Departamentului de Muzicologie (UBBGA) vor fi localizate in sediul nostru; a
trebuit sa ne ocupam de acest lucru spre sfarsitul procesului si a trebuit sa refacem cateva Sali
de studiu pentru a face loc colectiilor muzicale.
Instalatiile tehnice sunt probleme extrem de specializate si trebuie sa fie proiectate si
construite de experti. Daca acesti experti nu isi fac treaba bine, biblioteca poate suferi
consecinte serioase mai tarziu. Problemele tehnice si de siguranta necesita discutii atente si
frecvente in cadrul procesului de proiectare.
Pe scurt, daca proiectarea initiala este buna si minutioasa, majoritatea aspectelor se vor
aranja de la sine in final, indiferent ca este vorba de probleme digitale sau alte provocari
tehnologice. Cel mai bun mod de a reusi sa duci la bun sfarsit un proiect de proportii ca acesta
este planifici, sa planifici, sa planifici. Si apoi sa adaugi mult optimism si generozitate.