INJECTIA INTRAVENOASA

Injectiea intravenoasa = introducerea unei solutii medicamentoase in ciculatia venoasa.

Pe aceasta cale se introduc solutii izotermice si hipertronice care nu sunt caustice pentru
testul muscular sau subcutanat.

Nu se introduc solutii uleioase – produc embolii grasoase si consecutiv moartea.

Injectia intravenoasa se efectueaza prin punctia venoasa si injectarea medicamentului

intravenos.

Locul de electie – venele de la plica cotului. 31494jmf52bef5h

Materiale necesare

 2-3 ace de 25 mm.diametru, de 6/10, 7/10

 fiole, flacoane cu substante de administrat

 1-2 seringi de unica folosinta me494j1352beef

 tampon cu alcool

 garou.

Tehnica :

 asistenta isi spala mainile

 se aseaza bolnavul in decubit dorsal, cu bratul in extensie, pe o mica perna
protejata de musama, aleza sau prosop

 se alege locul punctiei

 se dezinfecteaza locul punctiei

 se leaga garoul

 se leaga punctia venoasa

 se controleaza daca acul este in vena

 se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea usoara a garoului

 se injecteaza lent, tinand seringa in mana stanga, iar cu policele mainii drepte se
apasa pe piston

 se verifica, periodic, daca acul este in vena

  se retrage brusc acul, cand injectia s-a terminat, la locul punctiei se aplica
tamponul imbibat in alcool, compresiv

 se mentine compresiunea la locul punctiei cateva minute

 se supravegheaza in continuare starea generala .

Incidente si accidente

 injectarea solutiei in tesutul perivenos, manifestata prin tumefierea tesuturilor,

durere
 flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei sau a unor substante iritante

 valuri de caldura, senzatia de uscaciune in faringe

 hematom prin strapungerea venei

 ameteli, lipotomie, colaps.

Interventii

 se incearca patrunderea acului in cumenul vasului, continuandu-se injectia sau se

incearca alt ac
 injectarea lenta

 se intrerupe injectia

 se anunta medicul

DE STIUT

 in timpul injectarii se va supraveghea locul punctiei si starea generala(respiratia,

culoarea fetei)
 vena are nevoie pentru refacere de repaus de cel putin 24 de ore, de aceea nu se
vor repeta injectiile in acea vena in intervale scurte

 daca pacientul are o singura vena accesibila si injectiile trebuie sa se repete,

punctiile se vor face intotdeauna mai central fata de cele anterioare

DE EVITAT

 incercarile de a patrunde in vena dupa formarea hematomului, pentru ca aceasta,

prin volumul sau, deplaseaza traiectul obisnuit al venei
 Introducere prin injectare a unui lichid sub piele. 

Indicatii - O vaccinare antitetanica sau antigripala, o injectare de insulina, de

anticoagulante sau de anestezice se fac printr-o injectie suhcutanata, care permite o
difuzare progresiva a produsului. 

Pregatire si desfasurare - O injectie suhcutanata poate fi realizata de catre

personalul nemedical sau chiar de catre pacient. Mai intai se verifica faptul ca nu
exista aer in seringa, eliminand cateva picaturi din produs. Injectia se face pe fata
externa a bratului sau a pulpei, in abdomen in fata omoplatului. 
Pielea este tinuta intre police si index (degetul mare si degetul aratator) si formeaza
o cuta de piele in care acul este infipt rapid, perpendicular pe piele. Lichidul trehuie
sa fie injectat lent cu seringi de unica intrebuintare de capacitati de 2-10 mililitri si cu
ace cu bizou lung, lungimea fiind de 2-5 centimetri. Dupa injectare, acul este scos
repede. In caz de tratamente indelungate (tratamente cu insulina pentru diabetici,
de exemplu), se diversifica punctul de injectare cu scopul de a evita complicatiile
locale lipodistrofii, adica bule de grasime sub piele, de exemplu). Exista cutii de
plastic cu gauri care dau posibilitatea sa se desfaca acul de la seringa fara riscul de a
te intepa. In unele tari acele folosite sunt obligatoriu incinerate. 
Sinonim: injectie hipodermica.

Descriere termen medical:

Introducere prin intepare, cu ajutorul unui ac, a unui lichid (medicament, vaccin,
alergen etc.) in derm. 

Indicatii - O injectie intradermica permite sa se procedeze la vaccinari (B.C.G.,

impotriva tuberculozei, de exemplu), la decelarea unei alergii facand teste de
sensibilitate la alergene, la realizarea de intradermoreactii (I.D.R.) utile pentru
diagnosticarea bolilor ca tuberculoza, bruceloza, lepra, tularemia etc. 

Pregatire si desfasurare - O injectie intradermica necesita precautii de asepsie:

spalarea mainilor si dezinfectarea locului de injectare cu eter etilic sau cu alcool.
Injectia se face pe fata interioara a antebratului, tragand putin de pielea pacientului
si introducand acul fara a depasi limita dermului. Tehnica de injectare fiind destul de
delicata, acest tip de injectie trebuie sa fie facut de un personal specializat (medic
sau asistent medical). Produsul se injecteaza lent cu o seringa de capacitate 1-2
mililitri, cu ac scurt dar cu bizoul (taietura oblica a varfului acului) lung. Pielea se
suprainalta, formeaza o papula si ia aspectul coajei de portocala atunci cand injectia
este bine facuta.