Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea de Vest din Timișoara

Facultatea de Sociologie și Psihologie


Masterat PCCP

Psihologia sănătății
Ulcerul peptic

Student: Maria Neagul

Timișoara
2010
Conform lui Hartman, ulcerul este o boală a lumii civilizate și afectează preponderent
oamenii civilizației vestice, ambițioși și orientați spre realizarea scopurilor. Literatura de
specialitate, studiile psihologice și măsurătorile antropologice încearcă să descrie bolnavul cu
ulcer peptic ca fiind caracterizat la nivel psihologic de existența unui protest masculin și refuzul
tendințelor feminine, iar din acest punct de vedere anatomic ca astenic sau longitudinal.
Simptomele gastrice și chiar ulcerul peptic se pot dezvolta mai frecvent la un anumit tip de
personalitate decât la celelalte. În adâncul personalității pacientului cu ulcer gastric se
manifestă o dorință inconștientă pentru existența protejată a copilului mic. Acesta ascunde cu
grijă față de sine însuși această atitudine dependentă și o refulează. Dorința de dragoste refulată
este stimulul psihologic inconștient aflat în relație directă cu procesele fiziologice și ducând la
ulcerație.
Ulcerul peptic este o eroziune întrun segment al mucoasei digestive care penetrează
musculatura mucoasei, și în mod tipic acesta se dezvoltă în sucul gastric sau duodenal.Aproape
toate ulcerele au drept cauză infecția cu Helicobacter pylori sau administrarea de AINS.
Simptomele includ senzație de arsură epigastrică, și durerea care se remite la ingestia de
alimente. Ulcerul poate avea diametrul de la câțiva mm la cm, pot apărea la orice vârsta, chiar și
la copii, dar sunt mai frecvente la vârsta a doua.
Riscul de a dezvolta ulcer peptic este crescut și în următoarele condiții:
-vârsta, acesta este mai frecvent peste 60 de ani.
-sexul - apare mai ales la femei
-utilizarea de corticosteroizi și AINS împreună.
-istoric medical pozitiv de ulcer.
Complicațiile care pot să apară sunt:
-hemoragiile digestive superioare sau inferioare
-perforația
-obstrucția gastrică sau duodenală.
Tratamentul cuprinde folosirea terapiei antiacide: inhibitori ai pompei de protoni,
antihistaminice H2, protectori gastrici, și terapia antibiotică pentru eradicarea infecției cu H.
Pylori. Fumatul este de asemenea un factor de risc, acesta scade puterea de vindecare și crește
incidența recurențelor. Riscul este corelat cu numărul de țigarete fumate pe zi. Cu toate că
alcoolul este un promotor al secreției acide, nu există încă date referitoare la implicarea sa în
etiologie.
Ulcerul peptic este o rană deschisă situată la nivelul mucoasei esofagului, stomacului sau
duodenului. Ulcerul peptic nu este atât de rar în societatea noastră. Statistica arată că 1 din 10
oameni vor face ulcer peptic la un anumit moment în viaţa lor. Nu se cunoaşte exact cum apare
ulcerul peptic. Învelişul intern al esofagului, stomacului şi duodenului este în mod normal
rezistent la agresiuni, iar dacă este intact realizează un echilibru cu aciditatea din stomac. Odată
ce acest echilibru se fragilizează, rezultatul poate fi un ulcer peptic. Cel mai frecvent tip de
ulcer peptic este ulcerul duodenal. El apare în prima porţiune a intestinului subţire (duodenul).
Ulcerul gastric (ulcer stomacal) este de obicei localizat în porţiunile joase ale stomacului, iar
ulcerul esofagian este de obicei localizat la nivelul esofagului inferior. Netratat corespunzător
sau ignorat, ulcerul peptic se poate complica cu perforaţie gastrică, situaţie care necesita
intervenţie chirurgicală de urgenţă şi care poate duce la apariţia peritonitei chimice. După
stabilirea unui diagnostic de ulcer peptic, specialiştii recomanda pacienţilor două tipuri de
tratament, ambele la fel de importante şi fără de care nu poate să se obţină vindecare.
Semnele şi simptomele ulcerului peptic.
Senzaţia de arsură, durere sau o senzaţie de foame în partea superioară a abdomenului
său inferioară a toracelui, care este ameliorată de ingestia de lapte, alimente sau antiacide;
scaune de culoare neagră, urât mirositoare; uneori constipaţie; senzaţie de balonare după mese.
Folosirea regulată a medicamentelor antiinflamatorii nesteroidiene (AINS), cum sunt naproxen
sau ibuprofen de asemenea pot irita mucoasă stomacului şi a intestinului subţire şi pot duce la
apariţia ulcerului. Aproximativ 20% dintre persoanele care ia AINS regulat dezvoltă un ulcer.
Fumatul şi abuzul de alcool cresc de asemenea riscul de apariţie a ulcerului. Nicotina
creşte atât concentraţia, cât şi volumul acidului din stomac. Alcoolul poate irita şi eroda
mucoasa gastrică şi a intestinului subţire.
Diagnosticul ulcerului peptic.
Dacă medicul suspectează că o persoană are un ulcer, acesta poate cere o serie de
analize. Cele mai utilizate investigaţii sunt endoscopia superioară şi examinarea radiografică cu
bariu. Dacă ulcerul este situat la nivelul stomacului, medicul poate preleva o mostră de ţesut
(biopsie) cu ajutorul endoscopului pentru analize de laborator, pentru a exclude diagnosticul de
cancer. Ulcerul duodenal rareori se malignizează. În plus, alte analize pot determina dacă
infecţia cu Helicobacter pylori este cauza ulcerului. Alte analize sunt analiza sângelui, analiza
gazelor respiratorii şi testarea anti-genelor din materiile fecale.
Cât de grav este ulcerul peptic
Dacă este depistat precoce şi cu un tratament adecvat, majoritatea oamenilor se vindecă
de ulcer în câteva săptămâni. Totuşi, tratamentul precoce nu garantează vindecarea pentru că
unii oameni trataţi pentru ulcer fac recurenţe. Anumite afecţiuni potenţial severe sunt asociate
cu ulcerul peptic. Uneori un ulcer va sângera (hemoragie), necesitând spitalizare. O complicaţie
a hemoragiei severe este şocul. Dacă sângerarea este redusă, dar continuă pentru o perioadă
lungă de timp, se pot instala deficitul de fier şi anemia. Perforaţia, o altă complicaţie de temut,
se produce atunci când ulcerul erodează peretele stomacal până la nivelul cavităţii abdominale.
Această produce apariţia bruscă a durerii abdominale intense. Un ulcer trenant poate cauza o
obstrucţie la nivelul canalului evacuator al stomacului.
Tratamentul în cazul ulcerului peptic.
Tratamentul farmacologic se face în funcţie de agentul etiopatogenic al ulcerului. În
majoritatea cazurilor care necesita un astfel de tratament, este incriminata infecţia cu
Helicobacter pylori. H. pylori este o bacterie microaerofila care trăieşte în mucoasa stomacului
şi a duodenului şi poate să determine inflamaţie cronică a acesteia. În ciuda faptului că multe
din cazurile de ulcer peptic se datorează infecţiei cu bacteria aceasta, se aproximează ca peste
80% dintre indivizii infectaţi cronic (purtători) sunt asimptomatici şi ea se găseşte în mod
natural la peste jumătate din populaţia adultă a lumii.
Pentru că multe ulcere sunt determinate de Helicobacter pylori, tratamentul îşi propune
frecvent să atingă 2 obiective: unul este să omoare bacteria, iar al doilea este să reducă nivelul
acidităţii de la nivel digestiv, pentru a înlătura durerea şi a încuraja vindecarea. Realizarea
acestor deziderate presupune utilizarea unor combinaţii de medicamente cum sunt antibioticele,
blocantele secreţiei acide, inhibitorii pompei de protoni sau antiacidele.
Psihoterapia în cazul ulcerului peptic
De mulţi ani ulcerul peptic este considerat o afecţiune psihosomatică, conform
binecunoscutului model al lui Alexander; când o persoană vulnerabilă este afectată de un stres
existenţial major, apare ulcerul. În plus, Luminnet (1975) susţinea că ulcerul gastro- duodenal şi
colita ulcero- hemoragica sunt în mod clar afecţiuni digestive psihosomatice, în care joacă un
rol important anumite fantezii ale pacientului, implicarea în realitate şi bariera corporală.
Această opinie a fost deconfirmata de descoperirea bacteriei Helicobacter pylorii, agent
etiopatogen în multe afecţiuni gastro-intestinale, în special ulcerul gastro- duodenal. Începând
cu descoperirea Helicobacter pylorii mulţi au considerat ca factorii psihologici nu au relevanţă
în ulcer. Totuşi 80% din persoanele cu Helicobacter pylorii pozitiv nu fac niciodată ulcer peptic,
şi 10% din persoanele cu ulcer gastro- duodenal au Helicobacter pylorii negativ. Mulţi din
aceştia din urmă prezintă dispepsie fără o cauză organică cunoscută ( Raeefuddin Ahmed,
2004).
Susan Levenstein, psihanalist, considera etiologia ulcerului gastro- duodenal ca fiind
complexă, incorporând elemente psihosociale și biomedicale. Atât ipoteza infecției cu
Helicobacter pylorii, cât și cea psihosomatică postulează dihotomia minte- corp, în timp ce ar
trebui discutat despre unitatea minte - corp (Levenstein & colab., 1999). Drossman (1998)
susține că predeterminanții psihosociali și biologici interacționează în expresia bolii. Stresul
amplifica pirozisul, independent de gradul de reflux gastro- esofagian
Persoanele care muncesc mult, cu responsabilităţi considerabile şi anxietate sunt victime
potenţiale ale “ bolii de stres “. Cei mai mulţi pacienţi care suferă de ulcer gastro- duodenal sunt
medici şi şoferi de autobuz, simptomele înrăutăţindu-se în perioadele de stress. Stressul
psihologic joacă un rol semnificativ în patogeneza ulcerului peptic la cei genetic predispuşi,
astfel că intervenţiile psihiatrice pot fi utile în aceste cazuri. Pe de altă parte Ora F. Pearlstein
susţine că din cei 25 de milioane de americani care suferă de ulcer gastro- duodenal, cei mai
mulţi au Helicobacter pylorii pozitiv sau au fost trataţi cu antiinflamatoare nesteroidiene.
Dar stressul poate duce la creşterea secreţiei acide gastrice şi ulcer peptic, probabil în legătură
cu un conflict intern de tipul dependenta- independenta (Dotevall, 1985). Incidenta ulcerului
gastro- duodenal este mai mare la femeile divorţate şi la persoanele cu multe evenimente de
viaţa stressante în ultimele 15 luni, evoluţia fiind mai favorabilă la cei trataţi prin psihoterapie şi
farmacoterapie în combinaţie, spre deosebire de cei care sunt trataţi doar medicamentos. ar
stressul poate duce la creşterea secreţiei acide gastrice şi ulcer peptic, probabil în legătură cu un
conflict intern de tipul dependenta- independenta (Dotevall, 1985). Incidenta ulcerului gastro-
duodenal este mai mare la femeile divorţate şi la persoanele cu multe evenimente de viaţa
stressante în ultimele 15 luni, evoluţia fiind mai favorabilă la cei trataţi prin psihoterapie şi
farmacoterapie în combinaţie, spre deosebire de cei care sunt trataţi doar medicamentos.
Considerații psihosomatice
Refularea dorinței intense de a primi dragoste și ajutor mobilizează inervațiile
stomacului, care încă de la începutul vieții extrauterine au fost asociate cu forma cea mai
primitivă de a primi ceva, mai exact cu procesul de primire a hranei. Activarea acestor procese
servește ca stimul cronic pentru funcția gastrică. Stomacul gol este expus permanent la aceiași
stimuli fiziologici la care ar fi fost expus doar temporar în condiții normale, când deja conține
hrană sau este pe cale de a o primi. Simptomele stomacului așa zis nervos ( disconfor epigastric,
pirozis sau eructație) s-ar putea să fie doar manifestările stimulării care apare în timpul nopții la
pacienții cu ulcer duodenal.
Stomacul persoanelor cu ulcer peptic este sensibil îndeosebi la stimulii nervoși, de obicei
ivindu-se o secreție continuă. De aici ar putea rezulta faptul că starea de excitație cronică a
stomacului și secreția cronică de suc gastric sunt de o mai mare importanță decât nivelul total
de aciitate.
Ulcerul peptic (ulcerul duodenal, ulcerul gastric, ulcerul gastroduodenal) reprezintă
eroziunea mucoasei stomacului sau a duodenului (prima porţiune a intestinului subţire).
Termenul "peptic" provine de la pepsina, o enzimă care descompune proteinele. Dacă ulcerul
este mic, este posibil să nu producă simptome. Dacă ulcerul este mare, se pot produce
hemoragii puternice. În majoritatea cazurilor, ulcerul afectează doar stratul interior al
stomacului.
În cazul în cazul ulcerul peptic este depistat precoce şi se intervine cu un tratament
adecvat, majoritatea oamenilor se vindecă în câteva săptămâni. Totuşi, tratamentul precoce nu
garantează vindecarea pentru că unii oameni trataţi pentru ulcer fac recurenţe. Anumite
afecţiuni potenţial severe sunt asociate cu ulcerul peptic. Uneori un ulcer va sângera
(hemoragie), necesitând spitalizare. O complicaţie a hemoragiei severe este şocul. Dacă
sângerarea este redusă, dar continuă pentru o perioadă lungă de timp, se pot instala deficitul de
fier şi anemia. Perforaţia este o altă complicaţie de temut, se produce atunci când ulcerul
erodează peretele stomacal până la nivelul cavităţii abdominale. Această produce apariţia bruscă
a durerii abdominale intense. Un ulcer trenant poate cauza o obstrucţie la nivelul canalului
evacuator al stomacului.
Bibliografie
Ramakrishnan K, Salinas RC. Peptic ulcer disease. Department of Family and
Preventive Medicine, University of Oklahoma Health Sciences Center, Oklahoma City,
Oklahoma Am Fam Physician. 2007.
Malagelada JR, Kuipers EJ, Blaser MJ. Acid peptic disease: clinical manifestations,
diagnosis, treatment, and prognosis. In: Goldman L, Ausiello D, eds.Cecil Medicine. 23rd ed.
Philadelphia, Pa: Saunders Elsevier; 2007.
McGuigan JE, Ulcerul peptic si gastrita peptica. Principiile medicinei interne, vol. II, Ed.
Teora, Bucuresti, 1998.
Ciurea Paulina, Cazacu S - Ulcerul gastric si duodenal. In: Bolile aparatului digestiv, Ed.
Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1999.
Franz Alexander(2008). Medicina psihosomatică, Editura Trei, Bucuresti.