CONSIDERATII GENERALE PRIVIND SISTEMUL FISCAL

Impozitele si taxele reprezinta fundamentul activitatii fiscale, acestea fiind instituite prin acte
normative cu caracter fiscal. Aplicarea reglementarilor fiscale, dimensionarea, asezarea si perceperea
impozitelor si taxelor nu se pot realiza fara existenta unui mecanism fiscal, a unor metode, tehnici si
instrumente fiscale prin aplicarea carora sa fie satisfacute anumite cerinte astfel incat sistemul fiscal
sa fie considerat rational.

Practic orice sistem fiscal este format din trei componente:

 totalitatea impozitelor, taxelor si altor venituri pe care statul, prin organele sale
specializate, le percepe in baza unor reglementari legislative. Impozitele si taxele
evidentiaza dreptul de creanta fiscala a statului asupra contribuabililor.
 mecanismul fiscal, care cuprinde metodele, tehnicile si instrumentele fiscale prin
utilizarea carora se asigura dimensionarea, asezarea si perceperea impozitelor, taxelor,
contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat;
 aparatul fiscal format dintr-o serie de institutii si organisme specializate ale statului si
care au menirea de a pune in miscare mecanismul fiscal.
Sistemul fiscal prezinta o serie de functii dintre care cele mai importante ar putea fi:

1. functia de moblizare a resurselor bugetare la dispozitia statului, necesare pentru

acoperirea cheltuielilor publice. Impozitele si taxele reprezinta o prelevare obligatorie si
nerambursabila si nu presupune nici o contraprestatie directa din partea statului.
2. functia economica stimulativa – in scopul dezvoltarii activitatilor economice, sporirii
volumului veniturilor, crearii de noi locuri de munca, sporirii exportului etc. Toate aceste
obiective pot fi realizate prin acordarea unor facilitati fiscale: scutiri, reduceri, esalonari
sau amanari la plata unor obligatii fiscale.
3. functia sociala – prin care se urmareste, pe de o parte, sa se asigure o anumita protectie
sociala unor anumite categorii de contribuabili (contribuabili care au persoane in
intretinere), iar pe de alta parte sa fie stimulati agentii economici care utilizeaza forta de
munca cu randament redus (persoane cu handicap).
4. functia de control asupra economiei exercitata de catre Ministerul Finantelor Publice,
prin intermediul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si unitatile sale teritoriale
sau, dupa caz, de compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice

1
 locale ori alte autoritati care sunt competente sa administreze impozite, taxe, contributii
sau alte sume datorate bugetului general consolidat.

Impozitele si taxele reglementate prin codul fiscal au la baza urmatoarele principii:

 neutralitatea masurilor fiscale in raport cu diferitele categorii de investitori si capitaluri,

cu forma de proprietate, asigurand conditii egale investitorilor, capitalului roman si
strain.
 certitudinea impunerii – prin elaborarea de norme juridice clare, care sa nu conduca la
interpretari arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de plata sa fie precis stabilite
pentru fiecare platitor.
 echitatea fiscala la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferita a veniturilor, in
functie de marimea lor;
 eficienta impunerii – prin asigurarea stabilitatii pe termen lung a prevederilor fiscale,
astfel incat aceste prevederi sa nu conduca la efectele retroactive defavorabile pentru
persoane fizice si juridice, in raport cu impozitarea in vigoare la data adoptarii de catre
acestea a unor decizii investitionale majore.

Conform clasificatiei bugetare, impozitele, taxele si celelalte venituri bugetare se prezinta ca

structura astfel:

VENITURI CURENTE

Venituri fiscale

- impozite directe
- impozite indirecte
Venituri nefiscale

VENITURI DIN CAPITAL

Cea mai mare parte a veniturilor curente o constituie veniturile cu caracter fiscal, respectiv
impozitele directe si indirecte.

Impozitele directe sunt platite de contribuabil in cunostinta de cauza, in categoria acestora

incluzandu-se: impozitul pe profit, impozitul pe veniturile din salarii, venituri din dividende si dobanzi
etc.

2
 Impozitele indirecte sunt suportate, in general, de catre consumatorul final prin intermediul
preturilor produselor si tarifelor lucrarilor si serviciilor. (taxa pe valoarea adaugata, taxele vamale,
accizele etc.)

Veniturile nefiscale cuprind, in principal, varsamintele din profitul net al regiilor autonome,
varsamintele de la institutiile publice, venituri din amenzi si alte sanctiuni etc.

Veniturile din capital se refera la veniturile din valorificarea unor bunuri ale statului;
valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice, venituri din valorificarea stocurilor de la rezervele
materiale nationale etc.

Veniturile bugetare sub forma de impozite si taxe se caracterizeaza, fiecare in parte, prin
anumite trasaturi determinate de rolul lor economic si social, de modul de provenienta, de asezare,
urmarire si percepere. Totusi exista si o serie de elemente comune tuturor impozitelor si taxelor.

Dintre elementele tehnice comune veniturilor bugetare pot fi enumerate:

1. obiectul venitului bugetar;

2. baza impozabila sau baza de calcul;
3. subiectul venitului bugetar;
4. cota sau cuantumul unitar al venitului bugetar;
5. termenul de plata;
6. inlesnirile acordate la plata.
7. drepturile si obligatiile platitorilor.
8. Sanctiunile.

Obiectul venitului bugetar

Obiectul venitului bugetar este elementul concret care sta la baza asezarii acestuia si poate fi
reprezentat de elemente cum sunt:

 venitul – constituie obiect al impozitului pe veniturile din: salarii, activitati

independente, cedarea folosintei bunurilor, dividende si dobanzi etc.;
 profitul – constituie obiect al impozitului pe profit, fiind determinat, in principiu de
diferenta intre veniturile si cheltuielile totale, corectata cu veniturile neimpozabile si
cheltuielile nedeductibile;
 pretul sau tariful – constituie obiect al veniturilor bugetare in cazul impozitelor
indirecte (taxe vamale, accize, taxa pe valoarea adaugata etc.);

3
  bunurile – constituie obiect al veniturilor bugetare in special, in cazul impozitelor si
taxelor locale (impozitul pe cladiri, impozitul pe teren, impozitul pe mijloacele de
transport);
 actele si faptele – constituie obiect al veniturilor bugetare mai ales in asezarea
taxelor de timbru si a taxelor pentru actele si serviciile notariale.

Baza impozabila sau baza de calcul

Aceasta reprezinta elementul pe care se fundamenteaza calculul venitului bugetar. De obicei

baza de calcul este aceeasi cu obiectul venitului bugetar, dar exista si impozite pentru care cele doua
elemente sunt diferite, si anume:

 impozitul pe cladiri are ca obiect imobilul respectiv, iar baza de calcul este
reprezentata de valoarea impozabila a cladirii, stabilita diferit pentru persoanele
fizice fata de cele juridice;
 taxa asupra mijloacelor de transport cu tractiune mecanica are ca obiect bunul
respectiv, in timp ce calculul se face in functie de capacitatea cilindrica a motorului,
pentru fiecare 200 cmc sau fractiune din acesta;

Subiectul venitului bugetar

Subiectul venitului bugetar este reprezentat de catre persoana fizica sa juridica care detine
sau realizeaza un obiect impozabil si care este obligata prin lege la plata acestuia. In legatura cu plata
impozitelor si taxelor trebuie sa se faca o delimitare clara intre subiectul si platitorul acestora.

In cele mai multe cazuri, subiectul si platitorul sunt una si aceeasi persoana, cum ar fi in cazul
impozitului pe profit, impozitul pe venitul microintreprinderilor, impozitul pe venitul din cedarea
folosintei bunurilor etc.

In alte situatii, cele doua persoane sunt diferite. De exemplu, in cazul impozitului pe
veniturile din salarii, subiectul este angajatul, in timp ce platitorul este persoana juridica angajatoare.
Astfel angajatorul este obligat prin lege sa calculeze, sa retina si sa verse la termen impozitul pe
veniturile din salarii. De aceeasi maniera trebuie sa procedeze si o societate pe actiuni, o banca sau o
editura care, din venitul cuvenit actionarului, depunatorului la termen sau autorul unei lucrari, sub
forma de dividende, dobanzi sau drepturi de autor, retine impozitul datorat si il varsa efectiv la
buget.

4
 Cota sau cuantumul unitar al venitului bugetar

Reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere. Cotele de impunere pot fi stabilite in
suma fixa sau in cote procentuale (proportionale, progresive sau regresive).

Cota in suma fixa exprima cuantumul unitar al venitului bugetar si se utilizeaza de obicei in
cazul in care baza de calcul o formeaza un bun, o fapta sau un act, de exemplu:

 in cazul taxei asupra mijloacelor de transport cu tractiune mecanica se utilizeaza cota

in suma fixa exprimata in lei/an/200 cmc;
 in cazul impozitului pe teren se foloseste suma fixa pe mp de teren in mod
diferentiat, in intravilanul localitatilor, pe ranguri de localitati si categorii de folosinta
a terenurilor pe zone;
 in cazul accizelor pentru bauturile alcoolice, pentru produse petroliere sau pentru
cafea, se utilizeaza cote sub forma de suma fixa in echivalent euro pe unitatea de
masura;
 taxele de timbru pentru activitatea notariala se stabilesc in sume fixe pe fiecare
operatiune in parte, pentru eliberarea sau preschimbarea actelor de identitate,
pentru examinarea conducatorilor auto etc.
Cota procentuala se utilizeaza indeosebi in cazurilor in care baza de calcul este valoarea,
venitul sau profitul. Cota procentuala poate fi proportionala, progresiva simpla sau pe transe si
regresiva.

Cota procentuala. De exemplu:

 impozitul pe cladiri, caz in care, pentru o anumita categorie de contribuabili, cota

este aceeasi indiferent de valoarea impozabila a imobilului;
 cotele procentuale aplicate accizelor, diferentiate pe feluri de produse, raman
neschimbate in functie de volumul livrarilor sau al cuantumului pretului practicat
pentru: confectii din blanuri naturale, bijuterii, parfumuri etc.
 cota standard de taxa pe valoarea adaugata care nu se modifica in functie de
marimea bazei de calcul;
 cota procentuala utilizata in cazul impozitului pe profit, al impozitului pe dividende,
al impozitului pe veniturile din dobanzi etc.

5
 Legislatia fiscala romaneasca evidentiaza o modalitate de impunere combinata a cotelor
procentuale proportionale cu cele in suma fixa. Acesta este cazul accizei pentru tigarete, compusa
dintr-o acciza specifica exprimata in echivalent euro/1.000 bucati de tigarete si o acciza procentuala
proportionala.

Termenul de plata

Acesta este un element specific veniturilor bugetare. El indica data la care sau pana la care
obligatiile fiscale trebuie varsate la buget. Termenul de plata poate fi stabilit sub forma unui interval
de timp in cadrul caruia obligatiile fiscale trebuie achitate fata de buget sau ca o zi fixa a platii.

In cazul impozitelor pentru care termenul de plata este sub forma unui interval de timp,
scadenta platii va fi ultima zi a intervalului, daca in actele normative nu exista alte specificatii.
(exemplu: taxa pe valoarea adaugata si accizele pentru produsele din productia interna sunt exigibile
lunar, termenul de plata fiind pana pe data de 25 a lunii urmatoare).

In cazul impozitelor pentru care termenul de plata se fixeaza ca o zi fixa a platii, atat
scadenta, cat si termenul de plata se suprapun. (exemplu: pentru operatiunile de import
exigibilitatea si termenul de plata sunt la data inregistrarii declaratiei vamale, plata impozitelor
indirecte (taxa pe valoarea adaugata, accizele si taxele vamale) facandu-se la organele vamale.)

In cazul in care termenul de plata a obligatiei bugetare expira intr-o zi nelucratoare, plata se
considera in termen daca este efectuata in ziua lucratoare imediat urmatoare.

Pentru neplata la termenele legale a obligatiilor bugetare, contribuabilii datoreaza dobanzi si

penalitati de intarziere.

Inlesnirile acordate la plata (facilitati fiscale)

Aceste elemente sunt prevazute in legislatia fiscala si vizeaza atat scopuri sociale, cat si
economice. Facilitatile fiscale pot lua urmatoarele forme: scutiri, reduceri, bonificatii, amanari si
esalonari ale platii la buget. Ele pot fi aplicate atat pentru obligatiile fiscale curente, cat si pentru
obligatiile restante.

Scutirile au, in general, scopuri economice si sociale. Pot fi enumerate urmatoarele categorii
de scutiri:

 scutirea de impozit pe profit a cultelor religioase, pentru veniturile obtinute din

activitatile economice care sunt utilizate pentru sustinerea activitilor caritabile etc.;

6
  scutirea de impozit pe profit a organizatiilor de nevazatori, de invalizi si ale
persoanelor cu handicap, pentru profiturile realizate de unitatile economice fara
personalitate juridica ale acestora;
 scutirea de taxa pe valoare adaugata a unor activitati de interes general, cum ar fi:
spitalizarea, ingrijirile medicale desfasurate de unitati autorizate pentru astfel de
activitati; prestarile de servicii si livrarile de bunuri legate de asistenta si protectia
sociala etc.;
 scutirea de accize si de taxa pe valoarea adaugata a produselor exportate;
 scutirea de taxa asupra mijloacelor de transport pentru persoanele cu handicap
locomotor si care sunt adaptate pentru handicapul acestora;
 scutirea de la plata impozitelor si taxelor locale a persoanelor fizice, veterani de
razboi;
Guvernul are posibilitatea de a stabili prin hotarari sau ordonante, in anumite circumstante
speciale, scutiri de la plata datoriei vamale, datorie vamala reprezentand obligatia unei persoane de a
plati drepturile de import sau de export pentru unele bunuri introduse sau scoase din tara.

Reducerile se aplica in vederea stimularii unor activitati, cum este cazul reducerii bazei de
impozitare a taxei pe valoarea adaugata prin neincluderea reducerilor de pret acordate de furnizori
direct clientilor in vederea stimularii vanzarilor. Reducerile pot avea si un scop social, este cazul
reducerii impozitului pe veniturile din salarii, prin reducerea venitului impozabil ca urmare a
deducerilor personale.

Bonificatiile sunt acordate in vederea stimularii anumitor platitori de impozite si taxe pentru
a-si achita cu anticipatie obligatiile datorate, de regula, pana la primul termen de plata. Este cazul
impozitelor si taxelor locale datorate pentru intregul an de catre persoanele fizice, pentru care se
poate primi o bonificatie de pana la 10% daca plata se face integral pana la primul termen, adica 31
martie.

Amanarile si esalonarile sunt aprobate de catre organul fiscal competent. Amanarile au in

vedere decalarea termenelor de plata, iar esalonarile presupun fragmentarea obligatiei fiscale in mai
multe transe, urmand ca fiecare transa sa fie platita la anumite termene.

Drepturile si obligatiile platitorilor

Pentru respectarea legislatiei fiscale atat de catre contribuabili cat si de catre organele
fiscale, actele normative prevad o serie de drepturi si obligatii ale platitorilor.

Platitorii veniturilor bugetare au urmatoarele drepturi:

7
  dreptul de a pretinde aplicarea corecta, echitabila a reglementarilor legale, in
legatura cu asezarea si perceperea obligatiilor fiscale;
 dreptul la compensare a sumelor platite in plus fata de obligatiile fiscale datorate cu
sumele pe care le are de plata la scadentelor ulterioare;
 dreptul la restituire in cazul in care s-a platit in plus sume mari ce nu pot fi
recuperate prin compensare. Restituirea se face la cererea contribuabilului, organul
fiscal competent avand obligatia sa restituie sumele solicitate intr-un anumit termen
prevazut de lege;
 dreptul la contestatie impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de
impunere intocmite de organele de inspectie fiscala. Contestatiile formulate de
platitorii obligatiilor fata de bugetul general consolidat reprezinta cai administrative
de atac prin care se solicita diminuarea sau anularea impozitelor si taxelor.
Platitorii de impozite si taxe au si o serie de obligatii, dintre care cele mai importante sunt:

 calcularea corecta si achitarea integrala si la termen a obligatiilor fiscale, atunci cand

platitorilor le revine aceasta sarcina, fiind raspunzatori pentru exactitatea calculelor
si varsarea integrala a sumelor datorate;
 intocmirea corecta a declaratiilor fiscale, in conformitate cu reglementarile legale,
inscriind clar si complet informatiile prevazute de formulare si depunerea la termen a
acestora la organul fiscal competent;
 sa se inregistreze la organele fiscale competente ca platitori de impozite si taxe la
inceperea activitatii si sa solicite organului fiscal competent scoaterea din evidenta ca
platitor in caz de incetare a activitatii;
 sa reflecte corect in contabilitatea proprie toate elementele care sunt necesare
pentru determinarea exacta si la termen a veniturilor bugetare atunci cand legea
prevede expres, sa organizeze si evidentele fiscale speciale pentru anumite impozite
si taxe (accize, taxa pe valoarea adaugata, impozitul pe veniturile din salarii);
 sa furnizeze organelor fiscale toate justificarile necesare in vederea stabilirii
operatiunilor realizate atat la sediul principal, cat si la sediile secundare, in scopul
verificarii corectitudinii datelor inscrise in documentele de informare fiscala.
Sanctiunile

Acestea se aplica in cazul in care sunt incalcate anumite reglementari ale legislatiei fiscale.
Sanctiunile cele mai des intalnite, in caz de incalcare a legilor fiscale, sunt dobanzile si penalitatile de

8
intarziere, percepute in caz de neplata la termen sau de sustragere la plata obligatiilor fiscale, si
amenzile contraventionale.

In practica fiscala romaneasca perceperea se realizeaza pe mai multe cai sau metode de
percepere, si anume:

 calcularea si varsarea directa;

 stopajul la sursa;
 impunerea si debitarea;
 aplicarea si anularea de timbre fiscale mobile.
Metoda calcularii si varsarii directe presupune determinarea impozitelor si taxelor, precum
si varsarea sumelor datorate bugetului la termenele legale de plata de catre contribuabilii insisi in
baza prevederilor legale cu caracter fiscal. Exemplu: contribuabilii persoane juridice, platitori de taxa
pe valoarea adaugata, accize, impozit pe profit, calculeaza si varsa direct la buget obligatiile fiscale
datorate la fiecare termen de plata, fiind direct raspunzatori pentru exactitatea acestor operatiuni.

Metoda perceperii prin stopaj la sursa. In cazul acestei metode obligatia calcularii, retinerii si
virarii la termen a impozitului catre bugetul de stat revine platitorului de venit. Impozitul se retine la
sursa de plata, suma datorata cu titlu de impozit fiind retinuta de la beneficiarul venitului, dar
achitata la bugetul statului de catre persoana fizica sau juridica de la care sunt realizate aceste
venituri. Aceasta metoda se aplica in cazul impozitului pe veniturile din salarii, al impozitului pe
veniturile din dividende, din dobanzi, din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor
mobiliare, din pensii, din jocuri de noroc etc. in aceste situatii organele de control fiscal intervin
ulterior pentru a efectua verificari cu privire la determinarea si varsarea integrala si la termen a
impozitelor respective.

Metoda perceprii prin impunere si debitare. In cazul acestei metode interventia organelor
fiscale in procesul impunerii este mai directa. Aceasta metoda se aplica, pentru anumite impozite si
taxe, cum sunt impozitul pe teren, impozitul pe cladiri, taxa asupra mijloacelor de transport,
impozitul pe veniturile din cedarea folosintei bunurilor etc. In toate aceste cazuri, impunerea se face
de catre organul fiscal competent, care inscrie in registrul de rol sau de evidenta informatizata
debitele respective, asigurand si perceperea acestora prin instiintari de plata si uneori incasarea
directa prin intermediul agentilor fiscali.

Metoda perceperii prin aplicarea si anularea de timbre fiscale mobile. Aceasta metoda se
aplica atat persoanelor fizice cat si celor juridice, pentru actele si faptele cu caracter jurisdictional, cat
si pentru actele si serviciile notariale, caz in care perceperea taxelor se face anticipat prestarii

9
serviciului de catre organele de drept (notarii publici, primarii, organe ale politiei, instante de
judecata etc.). Aparatul fiscal intervine ulterior cu ocazia controalelor efectuate la organele
respective cu privire la legalitatea si exactitatea perceperii taxelor de timbru.

10