Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Biblioteca UTM
Reason: I attest to the
accuracy and integrity of
this document
Facultatea Inginerie şi Management
în Construcţia de Maşini
Catedra” Maşini şi Sisteme de Producţie”
Chişinău
U.T.M.
2007
Lucrarea metodică este destinată studenţilor specialităţii - 521.3
– „Maşini şi Sisteme de Producţie” , cu forma de studiu la zi şi
frecvenţă redusă.
© U.T.M., 2007
2
Etapele de proiectare şi fabricare a unei maşini-unelte
3
I. Sarcinile proiectării
Sarcina de bază în proiectare constă în elaborarea
(dispozitivului) maşinii, care la maxim ar corespunde cerinţelor
gospodăriei naţionale, ar asigura eficienţa economică şi ar poseda
indicatori tehnico-economici mai înalţi.
Printre indicatorii principali pot fi menţionate:
productivitatea înaltă a maşinii, eficienţa ei, fiabilitatea, masa
scăzută, dimensiunile optime, volumul şi costul lucrărilor de
reparaţie, consumurile pentru deservire, durata de funcţionare
(durabilitate), durata lungă între reparaţii, nivelul înalt de
automatizare, simplitatea şi securitatea deservirii, comoditatea
dirijării, asamblării şi demontării.
În construcţia de maşinii e necesar de a respecta şi cerinţele
esteticii tehnice. Maşina trebuie să aibă un aspect exterior elegant şi
o înfăţişare strict delicată.
Ponderea fiecărui din factorii sus-menţionaţi depinde de
destinaţia maşinii:
- pentru maşinile-generatoare şi convertizoarele de energie în
prin plan se evidenţiază mărimea randamentului, care asigură
perfecţiunea transformării energiei distribuite în energie utilă;
- pentru maşinile-unelte – productivitatea, rigiditatea, precizia
de prelucrare, flexibilitatea, diapazonul operaţiilor de generare a
suprafeţelor, nivelul de automatizare a lor;
- pentru aparatele-indicatoare – sensibilitatea, precizia,
stabilitatea indicaţiilor;
- pentru tehnica de transport – masa redusă a construcţiei;
randamentul înalt al motorului, care la rândul său determină masa
minimă a rezervei de combustibil.
O importanţă majoră în construcţia de maşini i se acordă
economiei.
4
Proiectând maşina, constructorul trebuie să-şi dea străduinţa
să obţină majorarea rentabilităţii şi majorarea eficienţei economice
pe toată perioada de lucru a maşinii.
Mijloacele principale de rezolvare a acestor sarcini–
avansarea producţiei utile a maşinii, majorarea duratei de
funcţionare şi micşorarea consumurilor de exploatare.
În afară de acestea proiectantul trebuie să fie preocupat de
micşorarea cheltuielilor de producţie, reducerea sinecostului,
micşorarea duratei de proiectare, fabricarea şi finisarea maşinii.
5
Etapele de proiectare şi fabricare a maşinilor-unelte noi
Procesul de proiectare şi fabricare al unei maşini-unelte noi
este destul de complicat şi conţine multe activităţi necesare
asigurării etapelor: de la sarcina tehnică şi până la producerea ei în
serie. El este rezultatul lucrului creator a unui colectiv de
proiectanţi, tehnologi, ingineri, organizatori şi muncitori.
Sarcina tehnică argumentează necesitatea procedurii de
proiectare a unei maşini-unelte noi şi stabileşte destinaţia
principală a ei şi caracteristicile tehnice, tipul de producţie pentru
care maşina este necesară. Maşina proiectată trebuie să posede
indici tehnici mai înalţi în comparaţie cu maşinile-unelte analogice,
să asigure priorităţi considerabile în caz de utilizare: majorarea
productivităţii şi preciziei de prelucrare, lărgirea universalităţii şi
flexibilităţii, micşorarea costului de producţie ş. a.
Problema principală a sarcinii tehnice constă în
argumentarea noilor calităţi pe care trebuie să le posede maşina
proiectată. Pentru evidenţierea priorităţilor maşinii proiectate se
analizează caracteristicile tehnice a celor mai bune maşini de tipul
dat. În calitate de date iniţiale pentru argumentarea indicilor tehnici
principali ai maşinii proiectate serveşte procesul tehnologic de
prelucrare (montaj) şi nomenclatura pieselor de prelucrat, tipul de
producţie (serie, masă, unicat), cerinţele de precizie şi calitatea
suprafeţelor prelucrate.
Propunerea tehnică conţine un set de materiale tehnice
care argumentează raţionalitatea de elaborare a documentaţiei
tehnice pentru maşina în cauză. Această documentaţie precizează şi
dezvoltă sarcina tehnică. La această etapă se precizează varianta
finală a asamblării maşinii, se elaborează schema cinematică a
maşinii, şi de asemenea, schemele hidraulice şi electrice principale,
se calculează dimensiunile de gabarit şi amplasarea elementelor
principale a maşinii, se stabilesc caracteristicile tehnice finale şi se
realizează argumentarea tehnico-economică a raţionalităţii
proiectării ei. Propunerea tehnică ne prezintă o închipuire clară
despre aspectul maşinii şi posibilităţile ei.
6
Schiţa de proiect conţine deciziile constructive principale,
care ne prezintă ideea despre construcţia şi principiul de
funcţionare al maşinii (dispozitivului, maşinii-unelte ş. a.) în baza
calculelor de proiectare şi analizei diferitor variante de proiect.
Datele iniţiale pentru calcule pot servi parametrii regimurilor de
aşchiere–mărimea vitezei de aşchiere şi mişcării de avans, forţelor
de aşchiere, care rezultă la realizarea proceselor tehnologice date.
Mărimea şi direcţia forţelor de aşchiere influenţează considerabil
asupra construcţiei maşinii-unelte. Mărimea şi direcţia forţei de
aşchiere P se caracterizează de valorile componentelor axiale,
radiale şi tangenţiale: Px, Py şi Pz. Calculele acestor forţe sunt
prezentate în cursul de „Aşchierea metalelor”. În timpul trecerilor
în gol, când nu se realizează (aşchierea) prelucrarea metalului, se
înving forţele de inerţie la deplasarea ansamblurilor şi forţele de
frecare, care acţionează pe ghidaje şi asupra cuplurilor cinematice.
Aceste forţe, de asemenea, influenţează asupra dimensiunilor unor
mecanisme ale maşinii.
La calculele ansamblurilor şi pieselor maşinilor-unelte se
utilizează calculatoarele electronice.
La elaborarea construcţiei maşinii-unelte se pot utiliza
piese, ansambluri şi mecanisme standardizate şi unificate. Ca
regulă se proiectează o gamă de maşini asemănătoare după
construcţie, dar care au o utilizare diferită şi alte dimensiuni şi
caracteristici.
Proiectul tehnic conţine rezolvări tehnice definitive, care
prezintă o vedere completă a construcţiei maşinii date. El conţine
datele iniţiale pentru elaborarea documentaţiei de lucru. La această
etapă se iau deciziile tehnice şi cerinţele finale, se realizează toate
vederile maşinii-unelte şi schemele, se realizează calculele
necesare adăugătoare.
Proiectul tehnice se coordonează şi se confirmă în ordinea
stabilită.
Elaborarea documentaţiei tehnice – ultima etapă de
proiectare include elaborarea desenelor de lucru a pieselor
originale şi cerinţelor tehnice către ele. Dacă este necesar se
7
corectează proiectul tehnic. Documentaţia de lucru conţine toate
datele necesare pentru elaborarea documentaţiei tehnologice
corespunzătoare. Aceasta este etapa finală de proiectare, fiind că în
ea se conţin toate datele pentru (elaborarea) fabricarea maşinii-
unelte.
Modelul experimental se elaborează pentru verificarea şi
încercarea construcţiei maşinii-unelte noi şi realizarea corecţiei
necesare în construcţie, fiindcă în procesul fabricării şi montării pot
apărea unele neajunsuri constructive şi tehnologice. Modelul
experimental se supune încercărilor de laborator în cadrul uzinei
experimentale. Aici se verifică precizia de prelucrare, rigiditatea,
stabilitatea la vibraţii, randamentul, zgomotul, stabilitatea termică
şi alte caracteristici ale maşinii-unelte.
Maşina-unealtă nou fabricată se încearcă la prelucrarea
pieselor tip la regimuri de prelucrare normale şi forţate. La această
etapă de proiectare se realizează calculele economice, care sunt
necesare pentru valorificarea eficienţei utilizării maşinii-unelte noi.
Documentele constructive se corectează după rezultatul
încercărilor de stat şi ale probelor de recepţie ale modelului
experimental.
Lotul stabilit se fabrică înainte de producerea maşinii-
unelte în serie. Pe aceste maşini se verifică construcţia conform
condiţiilor de producţie, se analizează capacitatea de funcţionare a
maşinii conform condiţiilor de exploatare maxime. Aici se
depistează părţile slabe a construcţiei şi se propun modificările
corespunzătoare. La această etapă se întocmesc documentele de
bază ale maşinii-unelte, paşaportul, îndrumarul pentru exploatare,
cerinţele tehnice pentru indicii ei, corespunzători cu STAS-ul
necesar.
Producţia în serie a maşinii-unelte se organizează după
corecţia construcţiei conform rezultatelor încercărilor realizate.
La exploatarea îndelungată a maşinii-unelte, ca regulă, se
ivesc circumstanţe, ce necesită modificarea în continuare a
construcţiei.
8
Numai în baza activităţilor permanente ale proiectanţilor şi
specialiştilor din producţie se pot fabrica maşini-unelte, care
corespund cerinţelor producţiei actuale şi îndestulează necesităţile
variate a ramurilor corespunzătoare producţiei.
Metodica proiectării
Datele iniţiale pentru proiectarea unui dispozitiv,
mecanism, aparat, maşină etc., pot fi:
1. sarcina tehnică, eliberată de beneficiar care determină
parametrii maşinii, domeniile şi condiţiile de utilizare ale ei;
2. propunerea tehnică, elaborată de un grup de proiectanţi al
organizaţiei de proiectare;
3. rezultatele cercetărilor tehnico-ştiinţifice şi modelul
experimental creat pe baza lor;
4. propuneri de invenţii şi modelul experimental creat pe
baza lor;
5. modelul existent al maşinilor firmelor progresive în
domeniu, care poate fi modificat.
Sarcina tehnică se studiază de către proiectantul superior
foarte minuţios, şi după necesitate proiectantul argumentat
demonstrează necesitatea corectării ei.
De la proiectare şi până la implimentarea maşinii-unelte în
producţie trece o perioadă de timp, şi de regulă, ea depinde de
complexitatea maşinii. Această perioadă conţine câteva etape:
proiectarea, realizarea (fabricarea), reglarea şi ajustarea
funcţionabilă a prototipului experimental, încercarea industrială,
modificările în construcţia maşinii şi acceptarea modelului
experimental.
Ulterior se pregăteşte documentaţia tehnică pentru prima
serie de maşini, fabricarea şi încercarea lor industrială. Apoi se
pregăteşte documentaţia pentru fabricarea în serie, se pregăteşte
secţia pentru fabricarea maşinilor-unelte planificate. În întregime
acest proces durează 1-2 ani.
9
Continuitatea constructivă
Continuitatea constructivă este utilizarea la proiectare a
experienţei acumulate în construcţia de maşini la profilul dat şi
domeniile adiacente, includerea în dispozitivul proiectat a
elementelor constructive de ultima oră care există în construcţia de
maşini.
Fiecare maşină-unealtă modernă include rezultatele
activităţilor câtorva generaţii de proiectanţi şi cercetători ştiinţifici.
Modelul iniţial al maşinii permanent se modifică, se îmbunătăţeşte
cu noi ansambluri şi agregate, se iau decizii constructive noi, care
sunt un rezultat al activităţilor creative ale generaţiilor următoare
de constructori. O dată cu apariţia propunerilor constructive mai
raţionale şi ale procedeelor tehnologice noi unele decizii
constructive dispar, iar altele sunt destul de viabile şi esenţiale timp
îndelungat nu se supun schimbărilor.
Cu timpul indicii tehnico-economici ai maşinilor se lărgesc,
creşte puterea, productivitatea, nivelul de automatizare, siguranţa şi
durabilitatea funcţionării lor. Simultan cu perfecţionarea se
proiectează noi maşini cu destinaţie analogică, dar cu scheme
constructive principial diferite. Dreptul la aplicabilitate o câştigă
cele mai moderne construcţii.
Este foarte important studierea şi analiza datelor iniţiale
pentru proiectarea construcţiei noi. Problema principală este de a
selecta corect parametrii maşinii. Erorile constructive pot fi
corectate în procesul de fabricare şi ajustare al maşinii.
La această etapă nu trebuie de economisit nici timpul şi nici
eforturile necesare. Aici, ca niciodată, este actual proverbul „De
şapte ori măsoară şi odată taie”.
Înainte de stabilirea parametrilor maşinii, proiectantul
trebuie să cerceteze toţi factorii, care asigură fiabilitatea maşinii. Se
studiază experienţa de proiectare a maşinilor din domeniul dat în
ţara dată şi conform hotărârilor ei, se efectuează analiza
comparativă a priorităţilor şi neajunsurilor lor, se alege corect
prototipul, se apreciază tendinţa de dezvoltare şi necesităţile
domeniului dat în construcţia de maşini.
10
Studierea domeniilor de utilizare ale maşinii
Dezvoltarea construcţiei de maşini e legată de dezvoltarea
domeniilor industriale şi a gospodăriei republicii, care sînt
utilizatorii maşinilor. În industria constructoare de maşini
permanent are loc perfecţionarea tehnicii: creşte volumul de
producţie, se micşorează ciclul de producţie, se ivesc procese
tehnologice noi, se schimbă configuraţiile liniilor de producţie,
compoziţia şi amplasarea utilajelor, permanent creşte nivelul de
mecanizare şi automatizare a producţiei. Corespunzător cresc
cerinţele către parametrii tehnici ai maşinilor, productivitatea lor şi
nivelul de automatizare. Apare necesitatea de fabricare a maşinilor
noi sau de modernizare a maşinilor existente.
Proiectarea maşinilor noi, menite pentru o ramură a
industriei, se efectuează după studierea minuţioasă a acestei
ramuri, dinamica ei de dezvoltare calitativă şi cantitativă,
necesităţii de utilizare a acestor maşini.
La alegerea parametrilor maşinii se ţine cont de condiţiile
concrete de utilizare ale ei. De exemplu, nu se poate majora
productivitatea maşinii proiectate fără a se ţine cont şi de
necesităţile producţiei, pentru care ea este destinată şi de
productivitatea utilajelor existente. În unele cazuri maşinile cu
productivitatea foarte înaltă sunt utilizate iraţional şi majoritatea
timpului vor staţiona. În acest caz se reduce nivelul de utilizare a
acestor maşini şi se micşorează eficienţa economică a producţiei.
11
Alegerea construcţiei
Alegerea parametrilor maşinii proiectate, a schemei de
acţionare şi tipului construcţiei se efectuează luând în consideraţie
următorii factori: eficienţa economică – productivitatea înaltă,
consumul de energie minim la exploatare şi deservirea ei, durata
îndelungată de utilizare.
Schema maşinii, de regulă, se alege prin comparaţia a
câtorva variante, care se supun analizei reciproc minuţioase din
punct de vedere al raţionalităţii constructive, perfecţionării
schemelor cinematice şi de efort, costului fabricării, capacităţii de
consum a energiei electrice, consumului de forţă de muncă,
siguranţei în lucru, dimensiunilor, cantităţii de metal,
tehnologicităţii construcţiei, nivelului de agregare, comodităţii de
deservire, asamblării – dezasamblării, reglării şi ajustării.
Este necesar de clarificat în ce măsură schema aleasă
asigură posibilitatea perfectării de mai departe a construcţiei, de
elaborare în baza modelului iniţial, a maşinilor analogice şi a
modificaţiei lor.
După alegerea schemei optime şi a indicatorilor principali
ai maşinii se elaborează schiţa de proiect, proiectul tehnic şi
proiectul de execuţie.
12
Elaborarea variantelor constructive
13
II. Tehnologicitatea construcţiei
Tabelul 1
Asigurarea tehnologicităţii
16
ajustarea, asigurarea preciziei necesare prin prelucrarea mecanică;
combinarea câtorva carcase, cu legături reciproc precise, într-o
singură piesă;
b) micşorarea volumului lucrărilor de potrivire şi ajustare
reciprocă a pieselor pe calea alegerii raţionale a compensatoarelor,
excluderea asamblărilor intermediare; micşorarea lucrărilor de
răzuire din contul rezolvărilor tehnice, care ar asigura atingerea
preciziei necesare prin prelucrarea mecanică; înlocuirea ajustării
prin reglarea în acele cazuri, când este imposibil de realizat
precizia necesară prin prelucrarea mecanică; excluderea lucrărilor
de burghiere în timpul montării; eliminarea potrivirii (ajustării)
contururilor.
c) micşorarea ciclului montajului general pe calea
divizării maşinii în unităţi de asamblare şi instalate la montajul
general fără demontare parţială;
d) eliminarea montajului închis a pieselor, care exclude
posibilitatea de verificare a corectitudinii şi reglării mecanismelor;
e) asigurarea modalităţilor de pătrundere către locurile de
asamblare şi reglare. Această cerinţă se referă, mai cu seamă, la
mecanizarea şi automatizarea proceselor de asamblare.
Unele exemple a tehnologicităţii pieselor şi ansamblurilor
maşinilor sunt prezentate în tabelul 3.
17
Tabelul 3
Exemplul de ridicare a tehnologicităţii pieselor şi ansamblurilor
maşinilor-unelte (vezi schiţele din fig. 2)
Neajunsurile construcţiei până la Metodele de avansare a
Scopul Destinaţia mecanismului
schimbare tehnologicităţii
Mecanismul de deplasare manuală a Este eliminată roata dinţată 5. Este
mesei maşinii de rectificat lucrează la simplificat mecanismul de blocare
Schema cinematică este complicată.
Simplificarea deconectarea avansului hidraulic cu un şi exclus sistemul de pârghii 2.
Este necesară ajustarea cremalierei
schemei sistem de pârghii 2, care acţionează Angrenarea corectă se realizează
1 după înălţime pentru a se realiza
cinematice asupra plunjerului cinematic 4 şi fără ajustarea cremalierei prin
angrenarea corectă
cuplajului cu came 3; se produce în deplasarea verticală a ansamblului
serie (schiţa a) (schiţa b)
Limbul 3 este despărţit de la roata
de mână. Aceasta asigură
Mecanismul deplasării manuale E imposibil de instalat limbul
posibilitatea de a calcula
longitudinale a traversei capului de (cadranul) 2 la zero, fiind că el e
18
Mesele maşinilor de frezat şi de A şi B şi găurile conice de centrare înlocuită cu gaură cilindrică. Este
Micşorarea mortezat dinţi. Către rigiditatea şi C şi se ajustează flanşa 1. Răzuirea instalat un rulment cu gaură
volumului de precizia bătăii radiale şi axiale a este o operaţie complicată şi interioară conică. Jocul radial se
ajustare meselor se înaintează cerinţe dure costisitoare. După uzare este reglează prin deplasarea axială a
(schiţa k) necesară răzuirea suprafeţei în inelului interior. Volumul lucrărilor
ansamblu. de răzuire este minim. (schiţa l)
27
Calculele lanţurilor dimensionale
28
Tabelul 4
Clasificarea lanţurilor de dimensionare
Denumirea lanţului de
Semn de clasificare Caracteristica
dimensiuni
29
Etapele de calcul ale lanţurilor de dimensionare
30
δ Σ' = 1.2 ⋅ Σ ⋅ Ai2 ⋅ δ i2 ;
∆'Σ = ∑ Ai ∆ i ;
i
1
BΣ' = ∆'Σ + ⋅ δ Σ' ;
2
1
H Σ' = ∆'Σ − ⋅ δ Σ' ; k = δ Σ' − δ Σ ,
2
31
Verigile componente ale lanţului de dimensiuni sunt:
M1 – lăţimea inelului de reazem ∅ 72 mm;
M2 – distanta dintre canalele carcasei;
M3 – lăţimea inelului nr. 2 de reazem ∅ 72 mm;
M4 – lăţimea rulmentului Nr. 306;
M5 – lungimea sectorului mai în diametru;
M6 – lăţimea rulmentului Nr. 306;
Relaţia lanţului de dimensiuni:
M Σ = M1 = M 2 − M 3 − M 4 − M 5 − M 6
32
Toleranţele şi verigile componente sunt prezentate în
tabelul 5.
Tabelul 5
Dimensiunile şi abaterile admise ale verigilor
lanţului de dimensiuni
19-0.1 19-0.1
M6 δ 6 = 0,1 δ 6 = 0,1 -1 Rectificare
σ Σ' = 1,2 ⋅ 2 ⋅ 0,052 + 0,12 + 2 ⋅ 0,22 = 1,2 ⋅ 0,105 = 1,2 ⋅ 0,324 = 0,4 mm
33
Coordonatele mijlocului câmpului de împrăştiere ale
dimensiunilor verigii de închidere
δ Σ' 0,4
B∆' = = 0,35 + = 0,55
2 0,2
δ Σ' 0,4
H Σ' = ∆'Σ + = −0,35 − = 0,15
2 0,2
34
Mecanisme de ridicare la montarea maşinilor-unelte
Caracteristicile tehnice:
37
Fig. 7. Schema dispozitivului pentru ridicarea căruciorului
(suportului)
40
Cuprins
Sarcinile proiectării 4
Metodica proiectării 9
Continuitatea constructivă 10
Alegerea construcţiei 12
Tehnologicitatea construcţiei 14
41
Universitatea Tehnică a Moldovei
TALON
Chişinău
2007
42