Sunteți pe pagina 1din 36

PROGRAMA ANALITICĂ - PSIHODIAGNOZA PERSONALITATII

Pedagogie
- Anul de studii III Semestrul I -

Tematica cursurilor:

1. Notiuni introductive de evaluare psiho-pedagogica


2. NoŃiuni de deontologie in evaluare
3. Personalitatea: abordari teoretice (psihanaliza si neopsihanaliza)
4. Personalitatea: abordarea prin trasaturi
5. Personalitatea: abordarea ontogenetica si umanista
6. Metode de evaluare a personalitatii (testul psihologic, chestionare si inventare
de personalitate, evaluarea proiectiva)
7. Diagnosticul caracterologic si al temperamentelor
8. Abordarea factoriala a personalitatii: Chestionarele Eysenck (E.P.I.)
9. Abordarea factoriala a personalitatii: Chestionarul de personalitate pentru
adolescenti (H.S.P.Q.)
10. Instrumente de orientare vocationala (Testul de interese profesionale Holland)
11. Tehnicile proiective in evaluarea personalitatii
12. Observatia ca metoda de evaluare a personalitatii
13. Interviul ca metoda de evaluare a personalitatii
14. Alte metode de evaluare (anamneza, convorbirea, analiza produselor
activitatii, rezultatele şcolare)

Lect.univ.drd. Cristiana Balan

1
1. NOTIUNI INTRODUCTIVE DE EVALUARE PSIHO-PEDAGOGICĂ

Măsurare si evaluare in psiho-pedagogie

Sub presiunea unor cerinŃe de ordin practic, nevoia de măsurare s-a extins de
la măsurarea fizică la cea psihologică. Conceptul de măsurare este luat în psihologie şi
pedagogie în conŃinutul său cel mai larg, şi anume în sensul de operaŃie prin care se
atribuie numere datelor ce urmează a fi evaluate. Un exemplu familiar în această
privinŃă ar fi evaluarea şi notarea şcolară, care reprezintă în final un mod de codare
numerică (de la 1 la 10) a rezultatelor la învăŃătură. Numai că notele finale presupun
un act de apreciere care comportă oricum un grad de subiectivitate. În schimb
investigaŃiile psihologice tind şi reuşesc în numeroase situaŃii să obŃină date obiective,
independente de persoana care face cercetarea. Datele obŃinute prin diferite forme de
investigaŃie psihologică se prezintă adesea în formă numerică sau sunt aduse, graŃie
unei operaŃii de codare, la o formă numerică, astfel încât se pretează la o prelucrare
matematică, în particular, statistică.
Termenul de “evaluare” are o accepŃiune mai largă decât cel de “măsurare”:
măsurarea conduce la o descriere cantitativă, atribuind un număr fiecărui obiect in
funcŃie de o singură caracteristică, in timp ce rezultatul evaluării constă dintr-o
descriere cantitativă si/sau calitativă a obiectului referitoare la una sau mai
multe caracteristici.
Evaluarea psihologică a apărut la inceputul secolului XX odată cu testele de
inteligenŃă si s-a dezvoltat pe măsură ce au fost elaborate testele de personalitate,
educaŃionale si vocaŃionale din nevoia de a se pune la punct proceduri statistice care
să permită crearea, analizarea şi imbunătăŃirea testelor. Teoria şi tehnologia
instrumentelor propuse in acest scop au fost denumite “psihometrice”, iar evaluarea
bazată pe ele “evaluare psihometrica”. Prin anii 1960 a apărut un curent nou –
evaluarea comportamentală care îşi propune măsurarea directă a comportamentului
uman.
In domeniul psihologiei aplicate ne intâlnim foarte frecvent cu conceptele care
circumscriu domeniul evaluării psihologice, şi anume cel de “psihodiagnoza” /
“diagnoza psihica” / “diagnoza psihologica”, cel de “testare” şi “evaluare”.
FolosiŃi adesea interşanjabil aceşti termeni ar putea confuza studenŃii. In cartea sa
Psihodiagnostic, Clinciu (2005) prezintă delimitări conceptuale şi forme de utilizare a
acestor concepte, cu scopul de a le clarifica. In terminologia românească, ca şi in
unele Ńări francofone, nu s-a impus termenul de “testare” şi nici cel de “evaluare”
pentru circumscrierea domeniului, termenul consacrat fiind cel de “psihodiagnostic”.
Psihodiagnoza este un termen foarte puŃin utilizat de şcoala anglo-saxonă, probabil
din cauza nedoritei apropieri a acestui termen de acela de diagnostic, concept creat şi
consacrat de practica medicală. In acest spaŃiu cultural este folosit extensiv termenul
de “testare” (testing) pentru a circumscrie teritoriul cunoaşterii exacte şi obiective a
persoanei, de tip psihometric; în ultimele decenii termenul de “evaluare” (assessment)
a câştigat tot mai mult teren (Clinciu 2005:7-8). După Cohen, Swerdlik şi Smith
(1992) termenii “testare” şi “evaluare” sunt deseori utilizaŃi ca echivalenŃi şi
interşanjabili, considerând ca distinctia dintre ei să fie totuşi păstrată. Autorii definesc
evaluarea psiho-pedagogică drept: “un proces de strângere şi de integrare a datelor
psihologice şi educationale corelate scopului de a face o evaluare utilizând
instrumente ca testele, interviul, studiul de caz, observaŃia comportamentală şi
aparate special destinate impreună cu procedee de măsurare adecvate” (in Clinciu
2005).

2
DefiniŃia psihodiagnozei dată in DicŃionarul de Psihologie (coord. Şchiopu,
2002) este: “diagnoza psihică se referă la omul viu şi concret şi constă dintr-o
cunoaştere complexă a acestuia prin tehnici psihologice aplicate conform unor
strategii ce permit colectări de informaŃii organizate privind o persoană dată”.
După Minulescu (2005:10) psihodiahnoza este: “activitatea specifică care
foloseşte intermedierea prin diferite tipuri de instrumente pentru a obŃine informaŃii
valide despre structura, dinamica psihică şi personalitatea unei persoane”.

Evaluarea psihologică presupune existenŃa următoarelor elemente:


- Evaluat – asupra căruia se emit aprecieri sau se fac măsurători;
- Criterii de evaluare – unul sau mai multe, in funcŃie de care se face evaluarea
(caracteristicile care se apreciază sau se măsoară la cel evaluat);
- Evaluatori – unul sau mai mulŃi care participă la realizarea şi descrierea
evaluării.
Rezultatul evaluării psihologice după un singur criteriu poate fi (Albu, 2000):
- un rang sau un loc, care indică poziŃia celui evaluat in cadrul unei mulŃimi
evaluate;
- un calificativ (ex. “foarte bun”, “nivel mediu”) care reprezintă o exprimare in
cuvinte a rezultatului unei măsurări pe scala ordinală (scala care permite
stabilirea unor relaŃii de ordine intre date – ex. A> B>C);
- un număr (ex. scorul la un test ori gradaŃia unei scale de evaluare);
- o “eticheta” – denumire a unei clase din care face parte, in care este repartizat
(ex. tipul de temperament);
- o înşiruire de adjective care caracterizează evaluatul (ex. sociabil, conştiincios
etc.).

Rezultatul evaluării psihologice după mai multe criterii poate fi (Albu, 2000:21):
- un profil – o reprezentare grafică a rezultatelor evaluărilor in care fiecărui
criteriu îi corespunde un punct care indică rezultatul / cota in privinŃa
criteriului respectiv, iar punctele consecutive sunt unite prin segmante de
dreaptă;
- o ierarhie a criteriilor (ex. dacă criteriul reprezintă interesele profesionale ale
persoanei atunci rezultatul poate fi un clasament al intereselor persoanei
pentru diverse domenii);
- la fel ca şi in cazul evaluării după un singur criteriu, un rang, un calificativ, un
număr sau o “etichet” dar care sintetizează rezultatele evaluărilor făcute la
fiecare criteriu in parte (ex. combină liniar scorurile unor teste).

FuncŃiile psihodiagnozei
Psihodiagnoza ca activitate sistematică de evaluare psihologică are urmatoarele funcŃii
(Minulescu 2005: 27-29):
o Capacitatea de a surprinde corect trăsături şi capacităŃi psihice individuale şi
de a evidenŃia variabilitatea psiho-comportamentală intra-grupală versus grup
de referinŃă (eşantion);
o EvidenŃierea cauzelor care au condus spre o anume realitate prezentă – în
special în cazul disfuncŃiilor sau tulburărilor psihice;
o FuncŃia prognostică, privind anticiparea evoluŃiei probabile a
comportamentului persoanei in anumite condiŃii şi situaŃii contextuale, in
funcŃie de repere;

3
o FuncŃia de evidenŃiere a cazurilor de abatere in sens pozitiv sau negativ de la
norma (etalon) de dezvoltare psiho-comportamentală; se pune problema
distincŃiei dintre normalitate şi anormalitate;
o Formarea unor capacităŃi de cunoaştere şi autocunoaştere;
o Utilizarea psihodiagnozei in deciziile din consiliere şi orientare vocaŃională;
o Sprijinul deciziilor de conduită in demersul din psihoterapie, asistenŃă,
consultanŃă psihologică;

Domeniile psihodiagnosticului
o Domeniul educational – este prima arie in care s-a produs dezvoltarea şi
utilizarea testelor mentale. Psihodiagnoza se foloseşte în:
- Evaluarea abilităŃilor neuro-psihologice care pot influenŃa rezultatele
şcolare: senzaŃii, percepŃii, atenŃie, limbaj, memorie, gândire etc.
- Depistarea copiilor cu subdotare şi supradotare intelectuală
- Diagnosticul problemelor de invăŃare şi comportamentale
- Evaluarea cunoştintelor şi deprinderilor elevilor (teste educaŃionale
docimologice sau de cunoştinŃe);
- SelecŃie educaŃională prin teste standardizate la colegii sau universităŃi
- Evaluarea competenŃei profesorilor
o Domeniul sanătăŃii
o Domeniul muncii si

Concluziile formulate la sfârşitul psihodiagnozei constituie psihodiagnosticul. In


funcŃie de obiectivele urmărire distingem (Neveanu 2000:13):
o Psihodiagnosticul diferenŃial - care identifică sintetic specificul persoanei
investigate urmărind compararea acesteia cu datele medii de distribuŃie a
trăsăturilor psihice conform etalonului instrumentului diagnostic utilizat;
o Psihodiagnosticul etiologic - care urmăreşte identificarea cauzelor,
mecanismelor ce au condus la o anumită structurare de personalitate, normală
sau patologică.

Rezultatele evaluărilor efectuate in cadrul psihodiagnozei impreună cu recomandările


formulate pe baza acestora fac obiectul raportului psihologic.

2. NOTIUNI DE DEONTOLOGIE IN EVALUAREA PSIHO-


EDUCATIONALA

Examenul psihologic şi utilizarea testelor psihologice, dar şi orice acŃiune pe


plan psiho-educational are numeroase implicaŃii sociale şi etice. DiscuŃiile în legătură
cu responsabilităŃile sociale ale muncii psihologului au fost concretizate într-un cod
deontologic al AsociaŃiei InternaŃionale a Psihologilor la care şi România a aderat
(Clinciu 2005).
Codul deontologic este un sumum de principii şi standarde etice de exercitare
a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică care instituie regulile de conduită
ale psihologului. Codul deontologic elaborat de Colegiul Psihologilor din România
cuprinde 3 principii şi 11 standarde profesionale, dintre care 7 standarde generale şi 4
specifice :

4
Principiile deontologice ale profesiei de psiholog sunt:
I. Respectarea drepturilor şi demnităŃii oricărei persoane – “Psihologii vor
avea permanent în atenŃie faptul că orice persoană are dreptul să-i fie apreciată
valoarea înnăscută de fiinŃă umană şi că această valoare nu este sporită sau
diminuată de cultură, naŃionalitate, etnie, culoare sau rasă, religie, sex sau
orientare sexuală, statut marital, abilităŃi fizice sau intelectuale, vârstă, statut
socio-economic sau orice altă caracteristică personală, condiŃie sau statut”.
II. Responsabilitate profesională şi socială – “Psihologii manifestă o maximă
responsabilitate pentru starea de bine a oricărui individ, familiei, grupului ori
comunităŃii faŃă de care îşi exercită rolul de psihologi. Această preocupare
include atât pe cei direct cât şi pe cei indirect implicaŃi în activităŃile lor,
prioritate având cei direct implicaŃi.”
III. Integritate profesională – “Psihologii vor căuta să manifeste cel mai înalt
grad de integritate morală şi profesională în toate relaŃiile lor. Este de datoria
psihologului să prezinte onest pregătirea şi calificările sale oriunde se află în
relaŃii profesionale şi de asemenea să nu permită sau să tolereze practicile
incorecte şi discriminatorii.”

Standardele generale se referă la :


IV. Standarde de competenŃă
V. Standarde cu privire la relaŃiile umane
VI. Standarde de confidenŃialitate
VII. Standarde de conduită colegială
VIII. Standarde de înregistrare, prelucrare şi păstrare a datelor
IX. Standarde de onorarii şi taxe
X. Standarde pentru declaraŃii publice şi reclamă

Standardele specifice se referă la domenii diferite, precum:


XI. EducaŃie şi formare
XII. Terapie şi consiliere
XIII. Evaluare şi diagnoză
XIV. Cercetare ştiinŃifică şi valorificarea rezultatelor

Standardele domeniului evaluarii si psihodiagnozei se refera la:


- Prezentarea caracteristicilor psihologice ale indivizilor;
- CondiŃii de utilizare a instrumentelor ;
- ConsimŃământul pentru evaluare/diagnoză;
- Datele de evaluare/diagnoză obŃinute;
- ConstrucŃia de instrumente de măsurare;
- Interpretarea rezultatelor;
- Calificarea în testare;
- Actualitatea evaluării, metodelor folosite;
- Responsabilitatea administrării instrumentelor;
- Prezentarea rezultatelor pentru cei evaluaŃi;
- Materialele de evaluare/diagnoză (manualul instrumentului, instrumentul
propriu-zis, protocoale, întrebările sau stimulii utilizaŃi, alte fişe sau
formulare).

Diletantismul şi amatorismul în domeniul utilizării testelor şi al proiectării


examinărilor psihologice sunt periculoase. În orice examen psihologic nu trebuie uitat

5
că se lucrează cu subiecŃi care se aşteaptă la nişte rezultate obiective. Utilizarea
abuzivă de teste şi testare psihologică condusă de nespecialişti este extrem de
dăunătoare. Lipsa de cunoştinŃe despre testele psihologice, vulgarizarea lor,
interpretările eronate şi iluzia că oricine posedă un test îl poate şi administra şi
interpreta, a dus la multe neînŃelegeri cu privire la natura testelor şi utilitatea lor.
Totodată, aceste false concepŃii despre teste şi examenul psihologic au generat
numeroase critici şi revolte antitest.

3. PERSONALITATEA:
ABORDARI TEORETICE - PSIHANALIZA SI NEOPSIHANALIZA

Personalitatea integrează sistemic organismul biologic, structurile psihice şi


relaŃiile sociale. Personalitate este ansamblul de comportamente, aptitudini, motivaŃii
etc., a căror unitate şi permanenta constituie o individualitate, unicitatea fiecăruia, o
constelaŃie specifică şi unică de proprietăŃi ale individului (Larousse 1994). De-a
lungul timpului s-au dezvoltat o serie de curente si teroii ale personalitatii: psihanaliza
clasică, neopsihanaliza, abordarea prin trasaturi, abordarea ontogenetica,
comportamentalista, cognitivista, relaŃionale.
Elementele comune ale teoriilor constau in viziunea asupra nucleului şi periferiei
personalităŃii. Nucleul personalitatii reprezinta ceea ce este comun tuturor oamenilor,
atribute constante de-a lungul vieŃii ce exercită o influenŃă largă asupra
comportamentului. Periferia personalitatii este constituita din atribute relevante
numai intr-o anumită proportie, intr-un context dat.

Abordarea psihanalitica: Sigmund Freud (1856 - 1939)

Nucleul concepŃiilor psihanalitice il constituie „instinctul” ca forŃă propulsivă


a personalităŃii care energizeaza si directioneaza comportamentul. Scopul instinctului
este reducerea tensiunii prin satisfacerea trebuinŃei - ce duce la restabilirea
echilibrului; aceasta este viziunea homeostatică a personalităŃii. Întrucât nu pot fi
evitate satisfacerile trebuinŃelor corporale aşa cum pot fi, de exemplu, evitaŃi stimulii
externi, viaŃa psihică este un ciclu perpetum de acŃiuni de reducere a tensiunilor prin
satisfacerea trebuinŃelor. S. Freud nu precizează câte instincte sau trebuinŃe organice
există (ex. instinctul sexual, instinctele vieŃii, instinctele morŃii).

Structura personalităŃii: Sine, Eu, Supraeu


În faza iniŃială, S. Freud distinge niveluri ale psihismului uman: conştient,
inconştient, preconştient. Conştientul cuprinde aspectele sesizabile ale funcŃionării
psihice la un moment dat. Inconştientul este conceptul central al teoriei lui S. Freud
care cuprinde instinctele, dorinŃele care energizează şi direcŃionează comportamentul,
actionand ca un depozit energetic inaccesibil conştientizării. Preconştientul
(subconştient) depozitează toate informaŃiile (senzaŃii, percepŃii, idei) de care nu
suntem conştienŃi la un moment dat, dar pe care le putem conştientiza cu uşurinŃă.
,,Traficul’’ între conştient şi preconştient este permanent şi în ambele sensuri.
Ulterior, pe măsură ce viziunea asupra personalităŃii se conturează mai precis, S.
Freud revizuieşte aceste 3 noŃiuni şi le înlocuieşte cu 3 componente structurale ale
personalităŃii: Sine, Eu, Supraeu.

6
Sinele este cel mai vechi sistem al personalităŃii aflat la originea celorlalte;
corespunde inconştientului; este rezervorul de instincte, conŃine ,,energia psihică
totală’’- libidoul; este orientat spre satisfacerea trebuinŃelor corporale (organice) si
operează conform principiului plăcerii (evitarea suferinŃei şi căutarea plăcerii).
Eul (Ego-ul) este stăpânul ,,raŃional’’ al personalităŃii si are scopul de a zădărnici
satisfacerea impulsurilor si de a găsi modalităŃile apropiate şi socialmente acceptabile
de reducere a tensiunii; operează conform principiului realităŃii; dacă Eul nu poate
satisface imediat cerinŃele Sinelui, el încearcă să le amâne sau să le reorienteze în
concordanŃă cu cerinŃele realităŃii
Supraeul (Superego) reprezintă ,,conştiinŃa morală”, un set de imperative, în bună
măsură inconştiente, pe care individul le introiectează în copilărie (5 - 6 ani); reguli de
conduită impuse iniŃial de părinŃi prin pedeapsă, recompensă ajung sa acŃioneaze din
interior; acŃionează în scopul pefecŃiunii morale nu pentru plăcere (ca Sinele) şi nici
pentru a atinge scopuri realiste (ca Eul); Sinele presează în direcŃia satisfacerii Eul
încearcă să amâne, iar Supraeul vine peste toate acestea, moralitatea, neacceptând
compromisuri.

Stadiile dezvoltării psihosexuale


Personalitatea ca pattern concret se dezvolta in interacŃiunea părinte-copil, în care
copilul încearcă să obŃină maximul de plăcere din satisfacerea instinctelor, iar părinŃii
încearcă să impună cerinŃele realităŃii şi constrângerile morale. Primii 5 ani de viaŃă
sunt definitorii pentru structura de personalitate. Nevrozele adultului îşi au rădăcina în
prima copilărie.
Freud formulează teoria dezvoltării stadiale a personalităŃii, care este în esenŃa ei o
dezvoltare psihosexuală. Fiecare stadiu are un conflict specific care trebuie rezolvat
satisfăcător pentru a putea trece în stadiul următor. Dacă trebuinŃele copilului au fost
excesiv satisfăcute în stadiul respectiv există tendinŃa ca dezvoltarea să se oprească
aici, individul rămânând fixat în acel stadiu, lăsând mai puŃină energie pentru stagiul
următor.

I. Stadiul oral (de la naştere până în al doilea an): principala sursă de plăcere este
gura, plăcerea este derivată din supt, muşcat atât prin senzaŃii care însoŃesc aceste
gesturi în zona buzelor, limbii şi obrajilor, plăcere căreia S. Freud îi atribuie o natură
sexuală. Copilul este într-o relaŃie de dependenŃă absolută faŃă de mamă, iar modul în
care mama răspunde la cerinŃele copilului (care sunt cerinŃe pure ale Sinelui) va da
,,culoarea’’ micii lumi a copilului, care poate fi bună sau rea, satisfăcătoare sau
frustrantă, sigură sau periculoasă.
a. Modul oral-incorporativ - presupune stimularea plăcută a gurii de către
hrană şi de către ceilalŃi (faza iniŃială); dacă în copilărie satisfacŃia a fost excesivă la
vârsta adultă va fi predispus la optimism şi dependenŃă excesivă. Adultul fixat în acest
stadiu are preocupări orale: a mânca, a bea, a fuma, a săruta etc. Acest mod de acŃiune
structurează în timp un tip de personalitate oral-pasivă.
b. Modul oral-agresiv (faza secundară) survine în momentul dureros şi
frustrant al erupŃiei dentare. Persoanele fixate în această fază sunt înclinate spre
pesimism, ostilitate, agresiune, sunt sarcastice, invidioase şi încearcă să-i domine pe
ceilalŃi exploatându-i şi manipulându-i. Acest mod de acŃiune structurează într-un tip
de personalitate oral-sadică.
Stadiul oral se încheie la vârsta înŃărcatului, deşi rămâne un oarecare libido, dacă a
fost reală fixarea, şi copilul se reorientează spre stadiul următor.

7
II. Stadiul anal (2 - 4 ani): La vârsta de 2 ani, copilului i se impune o primă cerinŃă -
păstrarea curăŃeniei corporale şi formarea unor deprinderi de igienă. S. Freud susŃine
că experienŃele legate de formarea acestor deprinderi sunt esenŃiale pentru formarea
personalităŃii. Eliminarea fecalelor reduce plăcerea copilului după instaurarea ,,regulii
oliŃei” el trebuie să amâne această plăcere; pentru prima dată, satisfacerea unui impuls
instinctual este barată de cerinŃa părinŃilor de a o face la un moment dat şi într-un
anume loc. Copilul descoperă că are o „armă” (fecalele) pe care o poate utiliza
împotriva părinŃilor si prin aceasta el dobândeşte un control asupra a ceva şi poate
alege dacă să se supună sau nu exigenŃelor părinŃilor. Dacă părinŃii sunt prea duri sau
copilul are dificultăŃi în formarea deprinderilor copilul reacŃionează la frustrare în
două moduri :
a. Modul anal-agresiv: copilul detectează unde şi când este interzis,
înfruntând cerinŃa părinŃilor. In timp se dezvoltă un tip de personalitate anal-
agresivă, personalitatea se manifestă prin comportament de cruzime, tendinŃe
distructive, accese de furie, dezordine
b. Modul anal-retentiv: copilul reŃine fecalele; retenŃia este la rândul său o
sursă de plăcere si poate fi şi ea o tehnică pentru manipularea părinŃilor: dacă nu are
scaun mai mult timp aceasta provoacă atenŃie, grijă şi implicit dragostea părinŃilor. In
timp se conturează un tip de personalitate anal-retentivă, care se manifestă prin
încăpăŃânare, zgârcenie, are tendinŃa de a acumula pentru că securitatea sa depinde de
ceea ce poseda, tendinŃa de rigiditate, curăŃenie compulsivă, conştiinciozitate şi
încăpăŃânare.

III. Stadiul falic : rezolvarea ,,complexului Oedip’’ (4 - 5 ani): zona erogenă


dominantă devine cea genitală. La această vârstă copilul începe să fie curios şi să
exploreze propriile zone genitale şi ale altora; copilul vrea să ştie cum a venit pe lume,
cum arată sexul fraŃilor şi surorilor şi vrea să se căsătorească cu părinŃii de sex opus.
Conflictele falice - complexul Oedip si complexul Electra - constituie ultimul
stadiu al dezvoltării pregenitale şi sunt cele mai complexe.
Complexul Oedip (la baieti): dorinŃele, fantasmele se îndreaptă spre părintele
de sex opus - mama - si concomitent apare dorinŃa de a înlocui părintele de acelaşi
sex, tatal; băiatul este gelos şi ostil faŃă de tată; rezolvarea complexului are loc prin
identificarea cu tatăl.
Complexul Electra (la fete ): deşi mama a fost obiectul iniŃial al dragostei, se
produce o reorientare spre tată atunci cand fetiŃa descoperă că băieŃii au ceva în plus şi
îşi condamnă mama că a castrat-o şi îşi reorientează dragostea spre tată; rezolvarea
complexului are loc prin identificarea cu mama.
De rezolvarea complexului Oedip depinde atitudinea adultului faŃă de sexul opus.
Rezolvarea incompletă determină conturarea unui tip de personalitate falic,
manifestat prin narcisism, dificultatea stabilirii unor relaŃii heterosexuale mature; sunt
persoane care au nevoie de recunoaştere şi apreciere permanentă a atractivităŃii lor
sexuale.

Perioada de latenŃă :
Cele 3 structuri ale personalităŃii: Sinele, Eul şi Supraeul sunt formate şi relaŃiile
dintre ele se cristalizează. Nu constituie un stadiu propriu-zis al dezvoltării
psihosexuale. Energia este canalizată şi sublimată în activităŃi şcolare, sport, hobby şi
prietenii cu cei de acelaşi sex.

8
IV. Stadiul genital (începe la pubertate): corpul devine matur din punct de vedere
fiziologic şi dacă au fost depăşite conflictele stadiilor anterioare, individul va putea
duce o viaŃă non-nevrotică cu relaŃii heterosexuale normale. Energia sexuală poate fi
exprimată în adolescenŃă prin substitute social-acceptabile şi apoi rezolvate plenar în
viaŃa adultă printr-o relaŃie profundă cu o persoană de sex opus. Tipul de
personalitate genitală găseşte satisfacŃie în muncă şi în dragoste. Freud nu a acordat o
prea mare importanŃă nici acestui stadiu, întru-cât considera că pentru structurarea
personalităŃii, determinante sunt primele trei şi mai puŃin cele ulterioare.

Abordarea neopsihanalitica: Carl Gustav Jung (1875 - 1961)


Asupra naturii libido-ului viziunea lui C. Jung este diferită de a lui S. Freud. El îl
consideră nu de origine sexuală, ci ca pe o energie vitală nediferenŃiată, care
alimentează funcŃionarea psyche-ului (termen folosit pentru personalitate). PercepŃia,
gândirea, emoŃia şi dorinŃa pot fi realizate numai prin această energie. Dacă energia
psihică este investită într-o anume idee sau emoŃie, aceasta poate influenŃa puternic
persoana. Energia psihică furnizează mecanismele dinamice şi forŃa pentru
funcŃionarea prsonalităŃii.

Rolul arhetipurilor în structura de personalitate


Sistemele majore ale personalităŃii sunt: Eul, Inconştientul individual şi
Inconştientul colectiv.

I. Eul: este conştientul, partea psihică responsabilă cu percepŃia, memoria, gândirea şi


emoŃiile, procese psihice specifice stării de veghe. Realizează funcŃia realului -
conştiinŃa continuităŃii, coerenŃei şi identităŃii, deci un mod stabil de a percepe lumea
şi pe noi înşine.
Modul lui specific de funcŃionare este dat de:
 Atitudinea faŃă de raportul personalitate/lume:
o introversia se manifestă prin centrare pe sine, retragere, timiditate -
o extroversia se manifestă prin deschidere, sociabilitate şi chiar agresivitate.
 FuncŃii psihologice: modul în care percepem sau înŃelegem atât lumea exterioară
cât şi cea interioară:
o funcŃii raŃionale - gândirea şi afectivitatea: Jung crede că amândouă au
legătură cu abilitatea de a organiza şi categoriza experienŃa, deşi funcŃionează
contrar, una prin judecăŃi conştiente (adevăr / fals) şi cealaltă prin judecăŃi
inconştiente (plăcut / neplăcut, atractiv / respingător).
o funcŃii iraŃionale - percepŃia şi intuiŃia: percepŃia produce o imagine clară prin
simŃuri, ca o copie fotografică a unui obiect, în timp ce intuiŃia nu provine
direct din stimulii lumii externe.
Din combinarea celor 2 atitudini şi 4 funcŃii rezultă 8 tipuri psihologice (ex. extravert
– gânditor; extravert – afectiv; introvert – intuitiv etc.)

II. Inconştientul individual: este un rezervor al conŃinuturilor ce au fost odată


conştiene, dar au fost uitate sau suprimate. Intre inconştientul individual şi Eu există o
circulaŃie în ambele sensuri

III. Inconştientul colectiv: este nivelul profund şi inaccesibil al psihismului


(conceptul cel mai controversat al teoriei Jung-iene). ConŃine tezaurul de experienŃe
al speciei umane şi al celor subumane. Aceste ,,experienŃe ancestrale’’ sunt moştenite

9
sub forma unor tipare generale (figura mamei, experienŃa naşterii şi a morŃii; frica de
întuneric şi de necunoscut etc.). ConŃinuturile din inconştientul colectiv se manifestă
în conştiinŃa individuală prin arhetipurile (ex. ,,anima” – arhetipul feminin si
,,animus” – arhetipul masculin).

Abordarea neopsihanalitica: Alfred Adler (1870 - 1937)

Teorie lui este orientata spre ‚suprafata’ psihismului (constient), minimalizand


rolul inconstientului. Adler a rupt legăturile cu psihanaliştii şi şi-a fondat propria
şcoală de ,,Psihologie Individuală”. Esenta abordării teoretice a lui Adler sunt
sentimentele / complexele de inferioritate.
Sentimentul de inferioritate este omniprezent şi vital ca forŃa determinată a
comportamentului, el fiind o condiŃie normală şi nu un semn de anormalitate.
Progresul şi dezvoltarea personalităŃi rezultă din încercarea de a compensa acest
sentiment şi lupta de a atinge niveluri tot mai înalte de dezvoltare. Încă din copilărie
inferioritatea faŃă de adult este evidentă - mic şi neajutarat, copilul depinde de ceilalŃi.
Sentimentele de inferioritate sunt inevitabile dar necesare pentru că furnizează
motivaŃia de a creşte, de a se dezvolta, de a progresa, de a se adapta. În cazul în care
individul este incapabil de a compensa sentimentul de inferioritate, acesta este
intensificat şi se transformă în complex de inferioritate. Formarea complexului de
inferioritate are loc în trei situaŃii: inferioritatea organică, răsfăŃul şi neglijarea.
 Inferioritatea organică: infirmitatea fizică afectează dezvoltarea
personalităŃii prin modul în care copilul încearcă să depăşească defectul.
Depăşirea situaŃiei se poate realiza în două moduri: fie intensificând
preocupările spre depăşirea obiectivă a deficienŃei (exemple numeroase în
sport şi în alte domenii), fie dezvoltând un complex de inferioritate în cazul în
care nu reuşeşte aceasta.
 RăsfăŃul: ca interacŃiune educativă este o sursă a sentimentelor de
inferioritate. Copilul răsfăŃat este acasă ,,centrul universului’’ şi dezvoltă ideea
că este cea mai importantă persoană; el nu ştie să aştepte sau să-i înŃeleagă pe
ceilalŃi; ulterior nu se poate descurca singur pentru că nu este obişnuit să o
facă şi astfel dezvoltă un complex de inferioritate.
 Neglijarea: copilul nedorit sau neiubit poate dezvolta un complex de
inferioritate din cauza sentimentului de inutilitate şi devalorizare pe care i-l
provoacă indiferenŃa sau ostilitatea părinŃilor.

Complexul de superioritate provine din încercarea de a depăşi complexul de


inferioritate. Sentimentul de superioritate poate fi interior, fără trebuinŃa de a-l
demonstra prin realizări, dar el se poate manifesta şi sub forma unei dorinŃe de
performanŃă, vanitate, centrare pe sine şi tendinŃa de a-i denigra pe alŃii.
Fiecare om îşi atinge scopul suprem, perfecŃiunea, superioritatea în felul său,
dezvoltând un pattern specific de trăsături, comportamente şi deprinderi numite stil de
viaŃă. În încercarea sa de a depăşi sentimentele de inferioritate, copilul acŃionează, se
comportă într-un anumit fel, care devine stilul lui de viaŃă. Tot ceea ce facem este
modelat de acest stil care este deja cristalizat în jurul vârstei de 5 ani. Natura stilului
de viaŃă este determinată de ordinea naşterii şi de tipul relaŃiei cu părinŃii în
încercarea copilului de a depăşi sentimentul de inferioritate.

10
 Primul născut: are o existenŃă fericită şi sigură el este centrul interesului
părinŃilor. Venirea celui de al doilea copil îl ,,detronează’’ şi afecŃiunea şi
interesul celorlalŃi sunt împărŃite cu acesta. O asemenea frustrare este urmată
de încercări de a recâştiga poziŃia pierdută şi cu cât răsfăŃul a fost mai mare -
cu atât pierderea este mai dură şi încercarea de a recâştiga mai tensionată; cu
cât diferenŃa de vârstă este mai m are cu atât fenomenele sunt mai atenuate. Ca
stil de viaŃă, primul născut va fi orientat spre trecut, nostalgie şi totodată
pesimist în privinŃa viitorului, va încerca să-şi exercite puterea asupra fraŃilor
mai mici şi totodată sunt mai ascultători faŃă de părinŃi; va fi interesat de
menŃinerea ordinii şi autorităŃii, bun organizator. El poate dezvolta sentimente
de insecuritate şi ostilitate faŃă de alŃii.
 Al doilea născut: nu trăieşte sentimentul de putere specific primului născut;
între timp şi părinŃii adoptă o manieră de relaŃionare mai relaxată, sunt mai
puŃin anxioşi. Fratele mai mare îi este dat mereu ca model, ceea ce duce la
dezvoltarea unui stil competitiv şi revendicaŃii de rivaliate. La maturitate acest
stil poate duce la succese profesionale sau sociale. În primii ani această
rivalitate va grăbii dezvoltarea motorică şi intelectuală (vorbeşte şi merge mai
devreme decât primul născut), şi are şansa de a deveni extrem de ambiŃios.
 Praslea: este răsfăŃatul întregii familii, de aceea se dezvoltă repede şi va fi
,,realizator” şi la maturitate. Dacă este răsfăŃat excesiv va dezvolta un stil
dependent şi neajutorat şi va avea probleme de adaptare ca adult.
 Copilul mic: este întîiul născut care nu-şi pierde poziŃia, frustrarea survenind
abia la şcoală, unde nu mai este centrul atenŃiei, el nu ştie să lupte şi de aceea
va fi dezamăgit.

A. Adler acorda o mare importanŃă problemelor cotidiene, pe care le grupa în


probleme legate de relaŃiile cu ceilalŃi, cu profesia şi cele ale dragostei. În funcŃie de
poziŃia adoptată faŃă de aceste grupe de probleme el descrie 4 tipuri de personalitate
corespunzătoare a 4 stiluri de viaŃă :
1. Tipul dominator - este lipsit de conştiinŃă şi interese sociale, se comportă fără să-i
pese de ceilalŃi. La extreme, forma virulentă este reprezentată de cei care îi atacă pe
ceilalŃi (agresivi, sadici, tirani, delicvenŃi), iar cea ne-virulentă corespunde tipului
alcoolic, drog-dependenŃi, sau suicidari.
2. Tipul dependent - cel mai comun, aşteaptă totul de la ceilalŃi şi devine astfel
dependent de ei.
3. Tipul evitant (avoiding) - încearcă să evite înfrângerea evitând înfruntarea.
4. Tipul capabil social (socially useful) - poate coopera cu ceilalŃi şi acŃionează în
concordanŃă cu nevoile lor; el înfruntă problemele vieŃii într-un cadru bine dezvoltat
de interese sociale.
Primele 3 tipuri sunt incapabile să înfrunte problemele cotidiene, să coopereze pentru
că există o discordanŃă între stilul lor de viaŃă şi realitatea socială, comportamentul lor
fiind, în mai mică sau mai mare măsură, anormal.

Întreaga concepŃie este legată de tipul de interacŃiune cu ceilalŃi : părinŃi, fraŃi,


colegi, care impregnează stilul de viaŃă. Din teoria adleriană lipseşte inconştientul şi
sexul.

11
4. PERSONALITATEA: ABORDAREA PRIN TRASATURI
(Gordon W. Allport, Raimond B. Cattell)

Allport prezenta rezistenŃă mentală faŃă de psihanaliză, considerand ca periferia


personalităŃii este mult mai interesant decât nucleul. Lucrarea principală a lui Allport
este ,,Structura şi dezvoltarea personalităŃii”, prin care a dorit să arate că psihologia
poate fi abordată şi altel decat Freud. EsenŃa teoriei sale etse insistenŃa asupra
unicităŃii persoanei. Teoria sa pune accent pe conştient, prezent şi individualitate, în
contrast cu psihanaliza care pune accent pe mediul personalităŃii.
Allport este imparŃial şi a inventariat 50 de definiŃii diferite despre personalitate.
Pentru Allport Eul (numit Proprium) este constituit din interese, sentimente, valori,
atitudini, intenŃii, imagine de sine, stil de viaŃă. Autorul a fost mai puŃin interesat de
personalitatea copilului; îl interesează studiul dezvoltării imaginii de sine, deci
proprium.
Ocupându-se de teoriile personalităŃii, Allport a constatat că acestea trebuie să
conŃină trei categorii de enunŃuri :
 Nucleu: comun tuturor oamenilor şi elemente care vor genera diferenŃierea la
vârsta adultă;
 Devenirea personalităŃii: cum ajung elementele comune la individualitate;
 Periferia: în ce fel se diferenŃiază obiectiv oamenii între ei, în ce constau
aceste diferenŃe.

Trăsăturile de personalitate sunt predispoziŃii spre o anumită manieră de a


reactiona la stimuli; sunt reale si constatabile, pot fi măsurabile. Trasaturile determină
comportamentul si pot fi observate empiric prin studierea comportamentelor.
Trasaturile apar de regula grupate (ex: agresivitatea şi ostilitatea). Nu toate trăsăturile
au aceeaşi intensitate şi semnificaŃie. Allport grupeaza trasaturile de personalitate in:
1. Cardinale: generale, foarte influente şi dominante (sunt 1 şi 2)
2. Centrale: până la 10 trasaturi
3. Concordante sau consistente
4. Secundare: multiple şi relative la situaŃie.
Primele doua categorii, trasaturile cardinale si centrale formeaza profilul dominant al
personalitatii care ii confera consistenta si stabilitate in timp. Trasaturile secundare
sunt circumstantiale si se manifesta in functie de situatie.

Raimond B. Cattell

Cattell a încercat să introducă rigoarea ştiinŃifică în studiul personalităŃii. El abordează


personalitatea prin intermediul analizei factoriale. Personalitatea în viziunea lui este
un sistem de trăsături, care sunt clasificate după anumite criterii.

5.6. Trăsăturile sursă


Cattell are spirit ştiinŃific format în stilul ştiinŃelor exacte. Spre deosebire de
Allport a abordat trăsăturile prin intermediul analizei factoriale. Abordarea lui este
nomotetică, cuprinde aspecte definitorii pentru un anumit tip de reacŃie. Dacă corelaŃia
multiplă era semnificativă d.p.d.v. statistic semnele măsurate se comportau conform
unei legităŃi. Deci acestă tendinŃă este o structură de bază a personalităŃii pe baza
căreia se poate anticipa capacitatea în situaŃii relativ diferite.

12
Personalitatea este un sistem de trăsături în ansamblul ei. Cattell nu credea că
trăsăturile au o existenŃă reală în fiecare personalitate, ele sunt nişte abstracŃii rezultate
din analiza factorială.

Trăsăturile denumite sursă sunt clasificate astfel:


 După gradul de generalitate:
o Comune: posedate de toŃi indivizii (ex. InteligenŃa)
o Ereditate comună sau presiune culturală uniforma
o Trăsătură unică: specifică unui anumit individ, sunt trasaturi din zona
intereselor şi aptitudinilor (ex. talente speciale)
 După modalitatea de manifestare:
o Trăsături aptitudinale (ex. aptitudine spatiala)
o Trăsături temperamentale (ex. dinamism vs. lentoare)
o Trăsături dinamic-motivaŃionale (ex. afirmare de sine)
 După nivelul de acŃiune:
o Trăsături superficiale: seturi de caracteistici corelate care insa nu
realizeaza un factor de personalitate (ex. anxietatea, indecizia, frica
formează nevrotismul).
o Trăsături sursă: compuse din factori unitari, elementul de bază al
personalităŃii. Pot fi :
- Trasaturi constituŃionale - când depinde de fiziologia organismului;
- Trasaturi modelate prin învăŃare - imprimată de mediu

Personalitatea matură poate fi descrisă pe baza a 16 factori de personalitate:


testul 16 PF care are varianta aplicată la vârsta adolescenŃei HSPQ (12 factori).

5. PERSONALITATEA: ABORDAREA ONTOGENETICA SI


UMANISTA

Abordarea ontogenetica – Erik Erickson

E. Erickson dezvoltă teoria lui Freud în sensul că acordă termenului de


dezvoltare o semnificaŃiei mai largă care include întreaga viaŃă, dar admite în
principiu importanŃa crucială a primelor patru stadii. Accentul în teoria sa este pus pe
Eu, care nu este influenŃat numai de părinŃi ci şi de mediul apropiat şi cadrul istoric.
Eul se dezvoltă pe toată durata vieŃii. E. Erikson extinde teoria psihanalitică în sensul
acceptării culturii, societăŃii istoriei ca factori determinanŃi ai personalităŃii totale.
ExperienŃele psihosociale sunt cele care modelează personalitatea. Scopul lor ultim
este dezvoltarea unei identităŃi de sine pozitive. Tema centrală a teoriei este căutarea
identităŃii de sine.
Erikson descrie 8 stadii de dezvoltare psiho-sociala. Fiecarui stadiu ii este
specific un anumit conflict, iar modul de rezolvare a acestuia influenteaza dezvoltarea
viitoare.

Stadiile dezvoltării şi modalităŃile specifice de adaptare(rezolvare a conflictelor)


1. Senzorial - oral (0 - 1 an) - încredere/neîncredere
2. Muscular - anal (1 - 3 ani) - autonomie/şovăială, ruşine
3. Locomotor - genital (3 - 5 ani) - iniŃiativă/vinovăŃie

13
4. LatenŃă (6 - 11 ani) - hărnicie, străduinŃă/inferioritate
5. AdolescenŃă (12 - 18 ani) - identitate/confuzie de rol
6. Adult tanar (18 – 35 ani ) - intimitate/izolare
7. Adult (35 - 55 ani) - generativitate/stagnare
8. Maturitate (55 + ani) - integritate a Eului/deznădejde

1. Stadiul senzorial (0 - 1 an): Încredere/neîncredere (corespunde stadiului oral -


Freud): copilul este complet neajutorat la naştere si dependent de altcineva în ceea ce
priveşte supravieŃuirea, securitatea, afecŃiunea; in acest stadiu „copilul trăieşte prin
gură - iubeşte cu gura’’. RelaŃia copilului cu lumea nu este numai biologică ci şi
psihosocială şi de ea va depinde atitudinea ulterioară faŃă de lume
(incredere/neîncredere). Dacă mama are o atitudine afectuoasă şi protectoare, copilul
va avea expectanŃe de consistenŃă şi continuitate faŃă de lume (aici se află sursa
identităŃii de sine), va avea încredere în sine şi ceilalŃi; dacă mama îl respinge sau îl
neglijează, copilul va fi temător şi suspicios în toate relaŃiile sale ulterioare (mediul va
fi perceput inconsistent şi imprevizibil).
Chiar dacă relaŃia iniŃială a fost bună, pierderea mamei poate duce la pierderea
încrederii. Neîncrederea dobândită dintr-o relaŃie rece cu mama poate fi remediată
ulterior printr-o relaŃie caldă cu un profesor sau un prieten.

2. Stadiul muscular – anal (1 - 3 ani): Autonomie/şovăială (corespunde stadiului


anal - Freud): după un an copilul îşi dezvoltă o serie de abilităŃi fizice şi intelectuale,
care îi va da libertatea de acŃiune şi de comunicare, de care el este mândru; importante
sunt abilităŃile de a reŃine şi de a da drumul, ca manifestări ale capacităŃii de a alege;
ambele se pot manifesta pozitiv/negativ; problema este în ce măsură mediul (părinŃii)
permit manifestarea acestei autonomii; ,,învăŃarea la oliŃă’’ este exemplul tipic de
lecŃie în care copilul este antrenat să reŃină şi să dea drumul fecalelor în funcŃie de
anumite ore şi locuri. Dacă părinŃii lasă copilul să acŃioneze în ritm propriu sau dacă
sunt nerăbdători şi furioşi aceasta va influenŃa atitudinea ulterioară a acestuia;
împiedicând copilul să-şi manifeste propria voinŃă, părintele îi va imprima o
nesiguranŃă de sine şi jenă în relaŃiile cu ceilalŃi.

3. Stadiul locomotor – genital (3 - 5 ani): IniŃiativă/vinovăŃie (corespunde stadiului


falic - Freud): este varsta manifestarii complexului Oedip; copilul doreşte, într-o
formă imaginară, să posede părintele de sex opus şi manifestă gelozie şi rivalitate faŃă
de părintele de acelaşi sex. In funcŃie de reacŃia părinŃilor la aceste activităŃi şi fantezii
iniŃiate de copil, copilul va avea alte iniŃiative sau se va teme de ele şi se va simŃi
vinovat dacă le are. Referitor la complexul Oedip, dacă părinŃii vor adopta o atitudine
înŃelegătoare şi inhibatoare, efectul iniŃiativei (complexul Oedip) va duce la
consoliarea unui sentiment moral faŃă de ceea ce este voie şi ce nu este; va reorienta
iniŃiativele spre scopuri mai realiste şi mai acceptabile social (sursa dezvoltării eului şi
a sentimentului de responsabilitate).

4. Stadiul de latenŃă (6 - 11 ani): StrăduinŃă/inferioritate (corespunde stadiului de


latenŃă - Freud): lumea copilului devine mai largă odată cu intrarea în şcoală; copilul
învaŃă să lucreze, să se străduiască, la început pentru a fi recunoscut efortul său şi
apreciat iar apoi pentru plăcerea lucrului încheiat. Imaginea de sine este influenŃată de
modul în care adultul apreciază rezultatul ,,muncii’’ sale; astfel copilul se va simŃi
competent sau inferior, va fi încurajat să-şi îmbunătăŃească abilităŃile sau nu.

14
Aceste 4 stadii sunt paralele cu cele ale lui Freud, dar modul de rezolvare a crizei
este mai degrabă psihosocial. Deşi independenŃa copilului se dezvoltă de la naştere
până la 11 ani, dezvoltarea lui este dependentă în foarte mare măsură de adulŃi
(părinŃi, profesori care reprezintă ,,alter-i semnificativi’’ asupra cărora copilul nu are
control).
În următoarele 4 stadii lucrurile se schimbă în sensul că individul dobândeşte un
control din ce în ce mai mare asupra mediului său (işi alege cariera, prietenii, soŃul),
dar aceste alegeri sunt influenŃate de caracteristicile dezvoltate în primele stadii (va fi
încrezător, autonom sau invers).

5. AdolescenŃa (12 - 18 ani): Identitate/ confuzie de rol


AdolescenŃa este esenŃială pentru identitatea Eului. Eul, imaginea de sine este o
integrare a ceea ce credem despre noi, ce cred alŃii, ce am dori să fim. Modelarea şi
acceptarea propriei identităŃi este o sarcină dificilă şi generatoare de anxietate. E.
Erikson vede adolescenŃa ca pe un ,,moratoriu personologic’’ între copilărie şi vârsta
adultă, care permite experimentarea mai multor ,,Euri’’ şi roluri. Cei care dobândesc
în acest stadiu un puternic sentiment al identităŃii vor fi adulŃi încrezători în ei inşişi,
iar cei ce nu realizează aceasta vor parcurge o criză de identitate numită de Erikson
,,confuzia de rol’’, ceea ce se va solda cu eşecuri în viaŃa adultă. Adolescentul va tinde
să se identifice cu un anume grup sau model pentru a-şi consolida propria identitate.
Dacă Ńina identificării este socialmente negativă, acesta va afecta inserŃia socială
ulterioară.

6. Adult tânăr (18 - 35 ani): Intimitate/izolare


Este un stadiu lung în care individul îşi consolidează independenŃa faŃă de părinŃi,
devine matur şi responsabil; începe să desfăşoare o activitate productivă; stabileşte
relaŃii strânse cu parteneri de acelaşi sex (prietenii) sau de sex opus (dragoste).
Intimitatea nu este restrânsă la relaŃia sexuală, ea se manifestă şi printr-un sentiment al
grijii faŃă de celălalt. Persoanele incapabile să stabilească o astfel de intimitate sunt
izolate, evită contactele cu ceilalŃi şi percep ca ameninŃătoare încercările celorlalŃi de
apropiere.

7. Adult (35 - 55 ani): Generativitate/stagnare


Este stadiul în care individul are nevoie nu numai de intimitate ci şi de implicare în
creşterea şi educarea copiilor; această nevoie poate fi largă, în sensul orientării spre
societate în ansamblul ei. Dacă individul nu are astfel de trebuinŃe, el este copleşit de
un sentiment de stagnare, plictisit şi sărăcie interpersonală, regresează la un stadiu de
pseudo-intimitate în care se răsfaŃă copilăreşte, poate deveni neajutorat social,
absorbit total de propriile sale plăceri.

8. Maturitate (55 + ani): Integritatea Eului/ deznădejde


Modul de rezolvare al crizei depinde de atitudinea persoanei faŃă de propria sa viaŃă.
Dacă sentimentul (retrospectiv) este de împlinire şi satisfacŃie, individul îşi acceptă
rolul şi trecutul, posedă ,,integritatea Eului”. Dacă viaŃa este privită cu un sentiment
de frustrare, regrete pentru ce nu a făcut, individul este într-o stare de deznădejde, de
dezgust faŃă de viaŃă.

15
Abordarea umanista – Abraham Maslow

Curentul umanist este influentat de teoria fenomenologică (Ed. Husserl, Carl


Rogers). Personalitatea poate fi inteleasa doar prin prisma trairilor proprii, a
experientelor personale. Abordarea umanista pune accent pe dezvoltarea si realizarea
potentialitatilor, disponibilitatilor personale si afirmarea, realizarea de sine.

Teoria lui Maslow s-a centrat pe studiul motivaŃiei ca problematică principală a


personalităŃii. El a dezvoltat o piramida a trebuintelor care iniŃial a fost structurată pe
5 niveluri, iar ulterior pe 8.

social

autorealizare
istoria
dezvoltării trb. de stimă şi statut
omenirii
trebuinŃe de afiliere

trebuinŃe de securitate

biologic trebuinŃe biologice

Dupa Maslow o parte din trebuinŃe sunt înnăscute iar o parte dobândite prin
socializare. TrebuinŃele înnăscute - au o natură instinctuală asemănător instinctelor.
Satisfacerea lor nu este înnăscută ci învăŃată, de aceea prezintă o mare variabilitate
individuală. TrebuinŃele sociale sunt învăŃate, reglează inserŃia individului în
societate.

Principiile teoriei motivaŃiei :


1. Stingerea prin satisfacŃie
2. Satisfacerea ierarhizată: o trebuinŃă superioară nu poate apare până
când trebuinŃele inferioare n-au fost satisfăcute; acest principiu
functioneaza in zona trebuinŃelor de deficit, nefiind valabil în zona
trebuinŃelor superioare.
3. Cu cât o trebuinŃă este mai aproape de baza piramidei, cu atât forŃa
de propulsare este mai mare.

TrebuinŃele de securitate şi cele de afiliere apar mai târziu în concepŃia lui Maslow
(ex.tânărul vrea să-şi conceapă o familie, să aibă o profesie). TrebuinŃele de
autorealizare se manifestă preponderent la vârsta adultă. Satisfacerea trebuinŃelor
evolutive este mai complicată decât a celor homeostatice. Principiul homeostaziei este
conservator, in timp ce principiul autodepăşirii este novator.

16
Piramida motivaŃiilor structurata pe 8 nivele cuprinde urmatoarele motivatii:

motivaŃiile de concordanŃă
între simŃire afectivă şi acŃiune 8

motivaŃiile estetice 7

motivaŃiile cognitive 6

motivaŃiile de autorealizare 5

motivaŃiile relative la Eu 4

motivaŃiile sociale 3

motivaŃiile de securitate 2

motivaŃiile fiziologice 1

Nivelele 1 - 4 definesc trebuinŃele elementare; nivelele 5 - 8 definesc trebuinŃe


superioare:
1. MotivaŃiile fiziologice: nevoia de hrană, apă, repaus periodic (somn) şi
sexualitate.
2. MotivaŃiile de securitate: corespund nevoilor de apărare a omului împotriva
pericolelor; se referă la existenŃa unei surse de existenŃă şi de adăpost (casă,
apartament etc.). Satisfacerea acestor motivaŃii asigură condiŃiile normale de
viaŃă şi de muncă.
3. MotivaŃiile sociale: sunt acele năzuinŃe ale fiecărui om de a adera, de a se
afilia la un grup; de a apartine unei familii, grup, comunitate (religioasă,
culturală, sportivă etc.).
4. MotivaŃiile relative la Eu: sunt legate de năzuinŃa obŃinerii de autostimă şi
stima altora; se satisfac prin obŃinerea unor reputaŃii, prestigii, consideraŃii
sociale precum şi la posibilităŃile de a participa la luarea unor decizii.
5. MotivaŃiile de autorealizare: se referă la năzuinŃa de a-şi spori necontenit
potenŃialul creativ, de actualitate în lume.
6. MotivaŃiile cognitive: se referă la imboldul de a şti, de a înŃelege, de a
descoperi, de a inventa.
7. MotivaŃiile estetice: se referă la motivurile interioare şi aspiraŃiile spre
frumos, spre ceea ce este cinstit, curat, ordonat.
8. MotivaŃiile de concordanŃă între cunoaştere, simŃire afectivă şi acŃiune:
este ceea ce obligă omul să se preocupe permanent de reechilibrare a
atitudinilor şi conduitelor ori de câte ori se realizează o fisură.
Satisfacerea unui anumit nivel al piramidei atrage după sine aspiraŃia de realizare a
nivelului imediat superior. Unii reuşesc să parcurgă toate treptele piramidei, alŃii se
opresc la trepte intermediare. Maslow spunea că toate aceste tendinŃe se pot realiza
prin 2 motivaŃii primordiale :
 MotivaŃia prin deficit - împinge omul să-şi satisfacă tendinŃele de bază,
elementare
 MotivaŃia prin abundenŃă - stimulează omul să-şi realizeze trebuinŃele
superioare.

17
6. METODE DE EVALUARE A PERSONALITATII
(testul psihologic, chestionare si inventare de personalitate, evaluarea proiectiva)

Metodologia de investigare a personalităŃii prezintă multe diferenŃe faŃă de alte


niveluri ale psihismului în general, specificitate raportată la existenŃa a peste 50 de
definiŃii ale personalităŃii şi a identificării a mii de termeni care o definesc. Metodele
prin care se realizează investigarea personalităŃii (în ansamblu, atât la normali, cât şi
în cadrul bolii) sunt extrem de polimorfe, alcătuite după criterii care pun accentul pe
individualitate; din aceasta decurge dificultatea cuantificării rezultatelor obŃinute,
pentru a nu mai sublinia nota de subiectivitate prezentă aproape în orice încercare de
investigare.
Albu (2000:36) defineşte “metoda” ca “un ansamblu de actiuni - practice
si/sau intelectuale – care se desfasoara conform unui plan, pentru atingerea unui
anumit scop, urmărindu-se evitarea greşelilor”.
Se apreciază că există metode subiective, în care subiectul, pentru a fi cunoscut,
este pus să vorbească despre sine. În prezent, psihologii consimt că personalitatea
(măcar anumite faŃete) se poate investiga şi cunoaşte cu ajutorul anamnezei,
chestionarelor şi a scalelor de apreciere. Există modalităŃi de investigare grupate
sub genericul metode obiective – cu ajutorul cărora se urmăreşte cunoaşterea directă
a comportamentului subiectului, a diferitelor lui reacŃii perceptibile. Pentru mai multă
obiectivitate în cunoaşterea personalităŃii umane, a conduitelor şi activităŃii, psihologii
şi medicii au apelat frecvent, în ultimele decenii, la o serie de înregistrări şi măsurători
psihofiziologice. Metodele proiective - se bazează pe ideea că o persoană îşi va
"proiecta" propriile trăsături de personalitate prin stimularea cu un stimul ambiguu.
Ele sunt constituite din totalitatea tehnicilor prin care subiectului i se solicită
răspunsuri faŃă de stimuli nestructuraŃi, pe care acesta va tinde să-i interpreteze prin
prisma propriilor trăsături de personalitate.
Pentru o înŃelegere cât mai profundă şi pentru raŃiuni de ordin metodologic
trebuie să menŃionăm că aspectele obiective şi subiective din structura psihicului
uman se înterpătrund, astfel că această încercare de clasificare, mai sus prezentată
conŃine elemente eclectice, deşi este mult utilizată.
Metodele folosite in etapa de culegere a datelor sunt clasificate in funcŃie de
rolul persoanei evaluate in obŃinerea de informaŃii:
A. Metode care obŃin informaŃii direct de la persoana evaluată sub una din
următoarele forme:
o InformaŃiile sunt comunicate direct – verbal sau nonverbal - de către cel
evaluat şi sunt inregistrate de evaluator:
- ObservaŃia;
- Convorbirea
- Interviul
- Administrarea de chestionare / teste de către evaluator (operatori)
o InformaŃiile sunt inregistrate chiar de cel evaluat folosind instrumente ca:
- Teste auto-administrate
- Chestionare auto-administrate
- Scale, liste de bifare auto-administrate
o InformaŃiile sunt reprezentate de valorile unor parametric fiziologici care
sunt inregistraŃi la cel evaluat folosind aparate (ex. poligraf, măsurarea
vitezei de reacŃie etc.)

18
B. Metode in care informaŃiile nu sunt furnizate in mod direct de către cel evaluat:
- Analiza produselor activităŃii;
- Intervievarea unor persoane care il cunosc pe cel evaluat (părinte,
prieten, coleg etc.);
- Administrarea de chestionare unor persoane care il cunosc pe cel
evaluat;
- Completarea de liste (ex. de bifare, de comportamente ponderate)
de către persoane care il cunosc pe cel evaluat (ex. şef direct, coleg
etc.)

Testele psihologice

Testul este un instrument al metodei experimentale, folosit ca instrument


principal în investigaŃiile cu caracter aplicativ ale psihologiei. Aurel Clinciu (2005:11)
apreciaza că centrul de greutate al psihodiagnozei trebuie să rămână testarea psihologică,
intrucât „testul psihologic rămâne instrumentul cel mai tehnic şi cel mai rafinat, cu o
evoluŃie neegalată de niciuna dintre celelalte metode, generând o adevarată ştiinŃă legată
de construcŃia şi aplicarea sa”. Testele, psihologice sau de cunoştinŃe, sunt utilizate peste
tot în lume în scop de diagnoză, consiliere, selecŃie şi repartiŃie (clasificare) profesională
sau şcolară etc.
Testul psihologic reprezintă – după P. Pichot – “o situaŃie experimentală
standardizată, servind drept stimul unui comportament. Acest comportament este
evaluat printr-o comparaŃie statistică cu acela al unor indivizi plasaŃi în aceeaşi
situaŃie, ceea ce permite clasificarea subiectului examinat fie cantitativ, fie tipologic”
(Neveanu 2000:27).

Clasificarea testelor psihologice

Testele pot fi clasificate după criterii diverse cum ar fi: obiectivele urmărite in
evaluarea psihologică, strategia inclusă in structura testului / bateriei de testare, tipul
de material administrat, caracteristicile specifice ale materialului prezentat; forma de
administrate a testelor, caracteristicile tipurilor de răspuns; caracteristici referitoare la
subiect.
- In funcŃie de obiectivul urmărit testele pot fi clasificate in teste de:
achiziŃie de cunoştinŃe, inteligenŃă, aptitudini specifice, memorie, atenŃie,
atitudini, interese, personalitate, temperament etc.
- In funcŃie de condiŃiile de administrare: teste individuale si teste de grup,
colective
- In funcŃie de tipul de activitate implicat: teste creion – hârtie; teste de
performanŃă bazate pe coordonarea psihomotorie, pe bază de aparate
specifice; teste verbale; teste non-verbale, proiective; teste computerizate
(ca o tendiŃă modernă in evaluarea psihologică).
- In funcŃie de importanŃa standardizării timpului de lucru: teste cu limită de
timp sau teste fără limită de timp;
- In funcŃie de tipul de răspuns sau de criteriu: teste cu răspunsuri la alegere
sau teste cu răspunsuri create de subiect, liber.
- In funcŃie de tipul de informaŃie rezultat: teste sintetice, care oferă un
rezultat global (ex. Q.I.) sau teste analitice, care permit conturarea
profilului psihologic al subiectului conform unor dimensiuni diferite.

19
CalităŃile testelor psihologice

Când alegem o procedură de măsurare a unei calităŃi psihice sau a mai multora,
instrumentul de măsură utilizat trebuie să posede o serie de calităŃi care să-i confere o
mai mare precizie în măsurare, încredere şi obiectivitate în rezultatele măsurării.
Standardizarea testului este calitatea statistică ce exprimă uniformitatea lucrului cu
testul, uniformitate ce decurge dintr-un ansamblu de norme bine precizate şi care
trebuie respectate. Din chiar definiŃia sa, testul ni se propune ca un instrument
standardizat sub trei aspecte: conŃinut, aplicare şi interpretare.
Standardizarea depinde de o serie de factori, cum ar fi:
- uniformitatea stimulilor prezentaŃi pentru a provoca reacŃiile subiectului
(sarcină identică pentru toŃi);
- uniformitatea instructajului dat subiecŃilor în legătură cu sarcina care
trebuie executată;
- respectarea timpilor de lucru prezenŃi pentru rezolvarea sarcinii şi notarea
precisă a timpului de lucru al fiecărui subiect dacă timpul nu se măsoară
(acest lucru are o valoare simptomatică);
- uniformitatea modului de cotare a reacŃiilor (răspunsurilor) astfel încât
subiec-tivitatea examinatorului să intervină cât mai puŃin;
- uniformitatea interpretării rezultatelor în funcŃie de procedee statistico-
matematice precise.
Etalonul reprezintă performanŃele standard, prelucrate statistic, obŃinute de un
eşantion reprezentativ de indivizi.
Validitatea este calitatea care afectează cel mai mult valoarea instrumentelor de
măsură psihologice. Lafon (1973) definea validitatea unui test ca fiind calitatea acestuia
“de a măsura exact ceea ce trebuie să măsoare”, iar Lindeman (1978) afirma că
“validitatea unui test este dată de măsura în care acesta îşi îndeplineşte funcŃia”.
Fidelitatea se referă la consistenŃa, stabilitatea în timp a performanŃelor
scorurilor la teste; este "gradul în care scorurile testului sunt consistente sau
repetabile, adică măsura în care ele nu sunt afectate de erorile de măsură" (APA
Standards, 1985).
Sensibilitatea este calitatea statistică a testului care defineşte fineŃea
discriminativă a acestuia, adică numărul de clase pe care îl permite în cadrul unui
grup. Altfel spus, sensibilitatea Ńine de capacitatea testului de a diferenŃia cât mai mult
pe o plajă cât mai largă indivizii testaŃi între ei.

Chestionarele / Inventarele de personalitate intră în categoria metodelor de auto-


evaluare, prin care subiectul dă informaŃii despre starea sa de sănătate fizică şi psihică
şi despre comportamentele sale în anumite situaŃii. Ele măsoară interesele, motivaŃia,
dimensiuni ale personalităŃii, valori, atitudini.
ConstrucŃia chestionarelor / inventarelor este similară cu cea a testelor
psihologice, cu diferenŃa că răspunsurile se bazează pe opinii, aprecieri sau atitudini,
nu pe informaŃii verificabile din exterior. În funcŃie de construcŃia şi teoria care stă la
baza lor diferenŃiem tipuri diferite de chestionare / inventare: instrumente cu
răspunsuri dihotomice (adevărat / fals), cu alegere multiplă sau forŃată, cu răspunsuri
scalate pe o scală cu trei sau mai multe trepte (ex. de acord, nesigur, în dezacord) sau
cu răspunsuri construite (ca în chestionarele de completare a unor propoziŃii).

20
Probleme în evaluarea prin teste si chestionare
Chestionarele / inventarele de personalitate sunt măsurări prin auto-relatare,
ceea ce face ca una din întrebările cele mai frecvente care apar să vizeze încrederea în
ceea ce subiecŃii relatează despre ei, sau acurateŃea cu care chestionarele pot relata
ceva despre structura personalităŃii unui individ. Distorsiunile sau falsificările
răspunsurilor sunt de mai multe categorii: răspunsuri specifice dezirabilităŃii sociale,
obişnuinŃe mai generale de prezentare a imaginii propriei persoane (subapreciere /
supraapreciere) care pot cauza distorsiuni neintenŃionate, ori lipsa capacităŃii de
autoapreciere. Multe din chestionarele existente posedă scale pentru detectarea
falsificării răspunsurilor.

7. DIAGNOSTICUL CARACTEROLOGIC SI AL
TEMPERAMENTELOR

Chestionarul Gaston Berger defineste trei factori fundamentali ai caracterului


(după Rene Le Senne): emotivitatea, activitatea si secundaritatea.
Emotivitatea distinge intre persoane emotive si non-emotive. EmoŃiile diferă prin
obiectul lor, intensitate si modul de declanşare (mai uşor sau mai greu). Nonemotivul
este greu de emoŃionat, rămâne raŃional, cu emoŃii nonviolente (toŃi oamenii sunt
emoŃionaŃi în circumstanŃe excepŃionale); îl priveşte pe emotiv cu uimire şi
neîncredere
Activitatea nu este comportament, ci dispoziŃia celui care acŃionează. Activul
acŃionează de la sine, face mai puŃin efort decât ceilalŃi, pentru el activitatea este
firească; îşi reface uşor forŃele după o muncă epiuzantă. Inactivul acŃionează contra
voinŃei sale, silit; poate părea activ, surprinzător, chiar dacă este determinat doar de
impulsuri; altfel, este un indecis, pentru el totul înseamnă efort.
Secundaritatea: toate impresiile trăite exercită asupra noastră o acŃiune imediată -
„funcŃie primară”; după ce aceste impresii şi reprezentări dispar, ele continuă să
răsune în noi şi să ne influenŃeze modul de a gândi şi acŃiona - funcŃia secundară.
ViaŃa tipului primar se află sub dependenŃa directă a evenimentelor prezente, care îi
solicită memoria şi îi determină acŃiunile; este capabil de adaptări rapide, are reacŃii
vii, dar superficiale. Tipul secundar este orientat, predeterminat de propriul trecut, el
se supune acŃiunilor care s-au întâmplat, nu este spontan, ci reflexiv, se adaptează mai
greu la nou, nu are încredere în noutate şi schimbare
Prin combinarea celor 3 factori fundamentali rezultă 8 tipuri caracteriale:
1. PasionaŃii (E – A – S): se autorealizează, au o tensiune extremă a întregii
personalităŃi, sunt concentraŃi asupra unui scop unic, sunt dominatori, apŃi pentru a
conduce; ştiu să-şi folosească violenŃa în propriul interes, dar pot şi să şi-o domine;
sunt sociabili, serviabili, buni oratori; - îşi pot controla trebuinŃele organice – până la
ascetism; foarte importante pentru ei sunt familia, patria, religia, au un simŃ profund al
măreŃiei; valoarea dominantă a vieŃii lor este opera de realizat.
2. Colericii (E – A – P): generoşi, cordiali, exuberanŃi, plini de vitalitate, optimişti,
bine dispuşi, adesea lipsiŃi de simŃul măsurii, duc o activitate intensă şi febrilă,
multiplă şi diversă; impetuoşi, pot mobiliza mulŃimea, sunt carismatici; valoarea
dominantă este acŃiunea.

21
3. Sentimentalii (E – nA – S): ambiŃioşi care rămân însă la stadiul aspiraŃiei,
meditativi, introvertiŃi, schizotimi, melancolici, nemulŃumiŃi de ei înşişi, timizi,
vulnerabili, scrupuloşi, îşi alimentează viaŃa interioară prin distilarea trecutului, nu
ştiu să interrelaŃioneze; se resemnează cu uşurinŃă chiar în faŃa evenimentelor care
puteau fi evitate, sunt individualişti; valoarea dominantă este intimitatea.
4. Nervoşii (E – nA – P): dispoziŃie variabilă, vor să atragă şi să uimească,
nonobiectivi, au nevoia de a influenŃa realitatea (de la minciună la ficŃiune poetică);
gust dezvoltat pentru bizar, oribil, macabru, negativ; inconstanŃi sentimental; muncesc
doar după bunul plac, nu au sentimentul datoriei; au nevoie de excitanŃi puternici
pentru a se sustrage inactivităŃii şi plictiselii (droguri, muzică etc); valoarea dominantă
este divertismentul.
5. Flegmaticii (nE – A – S): oameni ai obişnuinŃelor, cu respect faŃă de principii,
punctuali, obiectivi, demni de încredere; ponderaŃi, cu o dispoziŃie echilibrată,
impasibili, răbdători, tenaci, lipsiŃi de afectare; au un civism profund, moralitate
înaltă, simŃ al umorului bine reprezentat, iubesc sistemele abstracte; valoarea
dominantă este legea.
6. Sanguinii (nE – A – P): extrovertiŃi, buni observatori, au un remarcabil simŃ
practic; ştiu să manipuleze – diplomaŃi abili; iubesc societatea, sunt politicoşi,
spirituali, ironici, sceptici; liberali, toleranŃi, pun mare preŃ pe experienŃă, iniŃiativă,
oportunişti, cu supleŃe a spiritului; valoarea dominantă este succesul social.
7. Apaticii (nE – nA – S): închişi, secretoşi, introspectivi, dar fără o viaŃă interioară
intensă, sumbri, taciturni, râd foarte rar; conservatori, supuşi obişnuinŃei, greu de
reconciliat, tenaci în dispute, duşmănii, revanşe; vorbesc puŃin, preferă solitudinea,
sunt indiferenŃi la viaŃa socială; onorabili, oneşti, sinceri; valoarea dominantă este
liniştea.
8. Amorfii (nE – nA – P): disponibili, concilianŃi, toleranŃi prin indiferenŃă, uneori
încăpăŃânare pasivă şi tenace; neglijenŃi, leneşi, nepunctuali, indiferenŃi faŃă de trecut
şi viitor; aptitudini dezvoltate pentru muzică şi teatru; valoarea dominantă este
plăcerea.
ViaŃa psihologică este un conflict la care individul încearcă să aducă soluŃia sa
particulară şi provizorie, pe care evenimentele o pot problematiza mai repede sau mai
încet. De aceea caracterul este maniera particulară de a aborda conflictele, de a le
rezolva şi de a le da sens – este o luare de poziŃie personala.

8. ABORDAREA FACTORIALA A PERSONALITATII:


CHESTIONARELE EYSENCK (E.P.I)

Eysenck, Hans Jurgen (n. 1916), psiholog englez, s-a centrat pe domeniul
cercetării psihometrice a personalitatii si inteligentei umane. A intreprins numeroase
studii experimentale şi de laborator. Preocuparile principale merg spre o
fundamentare biologica a comportamentului; adept al teoriilor genetice care
accentueaza rolul innascutului in determinarea diferentelor psihologice dintre oameni.
Eysenck a dezvoltat un model factorial ortogonal tridimensional al personalităŃii;
cei 3 factori sunt conceputi ca un continuum de-a lungul caruia se pozitioneaza
persoanele, la una din cele doua extreme sau in puncte intermediare;
1. Extraversia (extraversie – introversie)
2. Nevrozismul (stabilitate – instabilitate emotională )
3. Psihoticismul (adaptabilitate – psihotism)

22
Analiza celor trei factori / dimensiuni de personalitate releva ‘tipul de personalitate’
definit ca si constelaŃii observabile de trăsături. Prin combinarea factorilor extraversie
si nevrotism Eysenck regăseşte şi dă o nouă întemeiere tipologiei hipocratice a
temperamentelor: coleric, sangvinic, flegmatic si melancolic
1. Extraversia – introversia, unul dintre conceptele de bază ale teoriei sale a fost
teoretizat si impus inca de la inceputul sec.XX de catre C.G. Jung; Eysenck
explica acest construct prin teoria nivelului innascut al excitarii nervoase,
controlat de sistemul reticulat activator ascendent (SRAA): introvertiŃii se nasc cu
un nivel ridicat al excitaŃiei (de aceea evita excitatia); extravertii au nevoie de
schimbări mai intense pentru a se declanşa trezirea bioelectrică a creierului (de
aceea cauta excitatia).
2. Nevrotismul (instabilitatea emotionala) – este legat de sistemul limbic si activarea
emotiilor la nivelul sistemului nervos automat (ariile hipocampice şi amigdaliene
ca sediu al emoŃiilor); ideea si-a gasit numeroase confirmari ulterioare.

Inventarul de personalitate Eysenck - EPI

EPI masoara personalitatea prin 2 dimensiuni independente una de alta :


extraversia si nevrozismul, incluzand si o scala de minciuna (L – lie).

Scala extraversie – introversie (E): Notele mari sunt caracteristice extraversiunii,


notele mici introversiunii.
- Extravertul – este sociabil, ii plac activitatile distractive, are mulŃi prieteni, simte
nevoia de a discuta cu oamenii şi nu îi place să lucreze de unul singur; işi asumă
uşor riscul, îi place aventura şi se expune pericolelor; tinde spre emoŃii puternice,
doreşte agitaŃia şi este in general impulsiv; ii place să facă glume, este oscilant,
optimist, are tendinŃa de a fi agresiv şi işi pierde cu uşurinŃă stăpânirea de sine;
artistic, înclinat spre exterior; in creaŃia estetică, produce un desen împrăştiat,
adesea cu subiect abstract; tip alert, cu iniŃiativă şi bun organizator; tinde să se
supraaprecieze şi să accepte doar propriul punct de vedere
- Introvertul – este liniştit, retras, introspectiv, are o viaŃă interioara bogată; este
tipul gânditor, indicat pentru cercetare, posedă gândire abstractă, dar un spirit de
observaŃle mal puŃin dezvoltat căci este orientat spre interior şi oarecum rupt de
exterior; uşor tensionat, căci îi lipseşte uşurinŃa exteriorizării bogatelor trăiri
interioare; in relaŃiile sociale este rezervat şi distant, neîncrezător şi planificat
(non-impulsiv); inclinat spre un mod de viaŃă ordonat, nu agreează agitaŃia, îşi
domină agresivitatea şi nu-şi pierde uşor cumpătul; tinde să se subaprecieze.
Scala instabilitate emotionala (nevrotism) – stabilitate (N)
- Nevrotismul este caracteristic notelor ridicate; este definit de interrelaŃia dintre
trăsăturile de anxietate, depresie, autoapreciere scăzută, timiditate, toate datorate
lipsei de control emoŃional; reacŃiile emoŃionale puternice ale instabilului
interferă cu adaptarea sa scazuta la evenimentele de viată şi îl conduc spre reacŃii
emoŃionale iraŃionale, adesea rigide
- Stabilitatea emotionala – caracteristica notelor scazute, respectiv lipsei
emotionalitatii, apatiei; avem de-a face cu persoane extrem de greu de stimulat
emoŃional, reacŃiile emoŃionale sunt slabe ca intensitate, lente, intră greu în
atmosfera emoŃională şi au tendinŃa de a reveni la starea de apatie, calm “plat”
foarte repede după activarea emoŃională.

23
Scala de minciuna (L) - afirma comportamente sociale dezirabile, dar pe care marea
majoritate a populatiei le incalca in comportamentul informal; notele mici indica
sinceritatea raspunsurilor, in timp ce notele mari sunt masuri ale raspunsurilor
dezirabile, conformiste sau disimulative.
Scala L este orientativa in interpretarea rezultatelor chestionarului.

9. ABORDAREA FACTORIALA A PERSONALITATII: CHESTIONARUL


DE PERSONALITATE PENTRU ADOLESCENTI (H.S.P.Q.)

Raymond B. Cattell (1905-1998) este unul din cei mai prolifici psihologi ai secolului
trecut. Primul care a analizat sistematic trăsăturile prin analiza factoriala si a oferit o
clasificare detaliată a acestora sub forma factorilor de personalitate. Cercetările lui
Cattell asupra personalităŃii sunt nomotetice în măsura în care analiza factorială
include cercetarea unui mare număr de persoane şi nivelul de performanŃă la diferite
instrumente de cercetare
Cercetând longitudinal şi transversal personalitatea, Cattell a evidenŃiat 6
stadii pe care aceasta le traverseaza: (1) Mica copilarie, pana la 6 ani, considerata o
perioada de formare majora a personalitatii (formarea deprinderilor bazale,
structurarea atitudinilor sociale primare, stabilitatea si forta eului si supraeului,
sentimentul de securitate / insecuritate, atitudinea fata de autoritate si posibila tendinta
spre nevrotism); (2) Copilaria, pana la 14 ani, perioada de consolidare, inceputul
emanciparii si independentei fata de parinti, tendinta de a se identifica cu cei din jur;
(3) Adolescenta, pana la 23 de ani, cea mai plina de stres si probleme subiective cu
transformari ale trasaturilor de personalitate – unele dispar, altele apar; (4)
Maturitatea, 23 – 50 ani, perioada productiva, personalitatea tinde sa devina
stabilizata; (4) Maturitatea tarzie – include schimbari si adaptari in personalitate ca
raspuns la cele fizice, sociale, psihologice; (5) Batranetea, include problematica
adaptarii la o serie de pierderi, obisnuinta cu singuratatea si lipsa securitatii personale.
In functie de aceste stadii Cattell a construit mai multe instrumente de masura:
16 PF destinat vârstelor adulte, HSPQ, pentru 12-18 ani, CPQ pentru 8-12 ani şi
ESPQ pentru vârste de la 6 – 8 ani; Chestionar de Analiză Clinică (CAQ), chestionar
de anxietate etc.
In functie de stadiile dezvoltarii Cattell a construit mai multe instrumente de
masura: 16 PF destinat vârstelor adulte, HSPQ, pentru 12-18 ani, CPQ pentru 8-12
ani şi ESPQ pentru vârste de la 6-8 ani.

Chestionarul 16 PF
Factorii evaluaŃi prin analiză factorială sunt constructe bipolare care încearcă
să cuprindă mulŃimea de manifestări comportamentale specifice dimensiunii în mod
gradat, de la unul dintre polii acesteia caracterizat printr-o maximă exprimare în
comportament a unei extreme a dimensiunii, spre celălalt, caracterizat printr-o
maximă exprimare a opusului. Cattell utilizeaza un sistem standard de 10 clase. Se
considera semnificative pentru comportamentul real al unei persoane acele trasaturi
care au o pozitie de la cota standard 7-10, sau de la cota 0-3.
Factorul A – Schizotimie vs. ciclotimie: de la comportamnet caracterizat prin
(cote scazute) schizotimie, orgoliu, spirit critic, opozanŃă, răceală şi indiferenŃă,
suspiciune, rigiditate, la (cote ridicate) comportament caracterizat prin ciclotimie:

24
individul este bun, amabil, prietenos, serviabil, cu interes pentru ceilalŃi, blând,
încrezător, adaptabil şi cald; nu rareori aleg profesii care inseamnă contacte
interumane şi o tendinŃă spre a se confonna convenienŃelor sociale.
Factorul B – Abilitate rezolutivă generală: de la (cote scazute) slabă
abilitate mentală, lipsa de interes pentru subiecte intelectuale, la (cote ridicate)
inteligenŃa vie, conştiinciozitatea şi perseverenŃa în rezolvarea problemelor. Scala nu
are corelaŃii semnificative cu testele de abilităŃi mentale obişnuite care tipic sunt probe
psihologice in timp limitat.
Factorul C – Instabilitate emotionala vs. stabilitate emoŃională: forŃa eului
este definită ca şi grad de realizare a integrării dinamice şi a controlului emoŃional
Factorul E – Supunere vs. dominanŃă: de la (cote scazute) polul
comportamentului supus, blând, dependent, la (cote ridicate) un comportament
agresiv, combativ, încăpăŃânat, sigur de sine.
Factorul F – Expansivitate vs. nonexpansivitate: este un constituent
important al extraversiei-introversiei. Factor care suportă influenŃa mediului de
formare: cei expansivi au avut în general un mediu mai facil, mai puŃin sever, creator
de optimism, dar şi cu aspiraŃii mai puŃin exigente; nonexpansivii sunt, în general,
crescuŃi după norme mai severe si tind spre un plus de moderaŃie.
Factorul G – Supraeu slab vs. forŃa supraeului: este legat, în principal, de
energie şi perseverenŃă; conform denumirii, factorul corespunde supraeului
psihanalitic prin accentul pus pe consideraŃia faŃă de normele morale, tendinŃa de a
susŃine eul şi a frâna impulsurile idului; se distinge de stabilitatea emoŃională
măsurată de factorul C prin faptul că rezultă dintr-o integrare dinamică adecvată de-a
lungul vieŃii.
Factorul H – Threctia vs. parmia: factor puternic dominat de ereditate,
temperament constituŃional; Termenul de ‘threctia’ vine de la ‘threat’ – ameninŃare si
indica o corelaŃie ridicata cu reactivitatea ridicată a sistemului nervos autonom faŃă de
ameninŃare; timiditate şi sensibilitate la ameninŃare; opus, termenul ‘parmia’ indică
predominanŃă parsimpatică; curaj şi lipsă de sensibilitate;
Factorul I- Harria vs. premsia: factor din categoria celor formaŃi prin
influenŃa mediului si a culturii.
Factorul L – Alexia vs. pretension: de la (cote scazute) încredere,
adaptabilitate, cooperare, interes faŃă de ceilalŃi, la (cote ridicate) care reprezintă
tensiunea, un mod de a trăi neîncrezător, suspicios şi timid.
Factorul M – Praxernia vs. autia: de la (cote scazute) comportament practic
şi constiincios, spirit logic, expresiv, deschis ca interese, dar cu o relativă lipsă de
imaginaŃie, la (cote ridicate) ‘nonconvenŃionalul excentric’, imaginativ, boem, adesea
original, care isi urmează calea proprie.
Factorul N – Naivitate vs. subtilitate: (cote scazute) polul naivităŃii, indică
un comportament direct, naiv, uneori stângaci şi neîndemânatic, la (cote ridicate)
perspicacitate şi luciditate în opinii, spirit analitic, alură intelectuală, o viziune
nesentimentală asupra lucrurilor şi vieŃii.
Factorul O - încredere vs. tendinŃa spre culpabilitate: de la (cote scazute)
comportament calm, cu încredere în sine, senin, eficient, la (cote ridicate) indică lipsa
de securitate, un mod anxios, depresiv, agitat de a se raporta la existenŃă;
Factorii ‘Q’ - sunt derivati din analiza factoriala asupra celorlalti factori; sunt
mai putin clarificati dar au o buna valoare pronostica atunci cand sunt activi in
comportament.
Factorul Q 1 – Conservatorism vs. lipsa de respect pentru convenŃii

25
Factorul Q 2 – DependenŃa de grup vs. independenta personală: Factor
care se manifesta mai ales la nivelul atitudinilor interioare; contribuie la factorul
secund introversie.
Factorul Q 3 -Sentiment de sine slab vs. sentiment de sine puternic:
factorul depinde de mediu; prezintă o corelaŃie substanŃială cu integrarea pulsională
care vizeaza menŃinerea unei adecvate imagini sine; contribuie la factorul secundar
anxietate.
FactorulQ4 -Tensiune ergică slabă vs.tensiune ergică ridicată: factor
interpretat ca nivel de excitatie, tensiune, datorate pulsiunilor nedescărcate sau
frustraŃiei.

Chestionarul de personalitate pentru adolescenti- H.S.P.Q.

HSPQ – (Hight School Personality Questionnaire) contine factorii masurati de


16 PF cu urmatoarele modificari: lipsesc L, M, N, Q1 si apar ca factori suplimentari D
si J.
Factorul D – Temperament Flegmatic vs. Excitabil
Cote joase (0-3): conduita placidă, calmă, liniştită, reflexiv, constant, neagitat;
Cote ridicate (7-10): hiperactiv, excitabil, predispus la gelozie, egocentric, uşor de
distras, cu multe simptome de nervozitate, este posibil sa prezinte un somn agitat;
preocupat să capteze atenŃia anturajului, este ranit usor de lipsa de atentie; respecta
greu constrângerile, care îl fac să devină nervos, impulsiv, necontrolat.

Factorul J – Zeppia vs. Coasthenia


Cote joase (0-3): individul ce se pune în valoare în grup, este viguros, acceptă
normele comune, este adaptabil şi plin de vioiciune.
Cote ridicate (7-10): persoane individualiste, greu de satisfăcut, suficiente lor însele,
acŃionând pe cont propriu, obosite ca neurastenicii, cântărind totul; au opinii
personale diferite de ale grupului, evită discuŃiile pentru a nu intra în conflict; tind să
nu uite că au fost nedreptaŃite; apare mai pregnant la sexul masculin şi in
comportamentul de tip obsesional-neurastenic.

Rezultatul evaluarii cu chestionarul H.S.P.Q. se prezinta sub forma unui profil grafic
ce permite identificarea trasaturilor dominante de personalitate si formularea unor
recomandari. Are utilitate crescuta in mediul scolar si clinic.

10. INSTRUMENTE DE ORIENTARE VOCATIONALA

O buna orientare vocationala presupune corelarea a trei seturi de date: evalarea


cognitiv-aptitudinala, evaluarea intereselor profesionale si evaluarea personalitatii.

Testul de Interese Profesionale Holland

Teoria personalităŃii a lui John Holland este, la ora actuală, una din teoriile care
stârneşte un deosebit interes in lumea psihologilor din acest domeniu de activitate.
Holland consideră că alegerile vocaŃionale constituie o exprimare a personalităŃii, iar
mediile de muncă, la fel ca şi personalităŃile umane, pot fi structurate în categorii bine
determinate şi definite.

26
El afirmă că:
- alegerea ocupaŃiei reprezintă o expresie a personalităŃii;
- inventarele de interese sunt inventare ale personalităŃii;
- stereotipurile vocaŃionale au implicaŃii psihologice şi înŃelesuri sociologice;
- membrii unui acelaşi domeniu de activitate au personalităŃi similare, precum şi
istorii similare ale dezvoltării personalităŃii;
- indivizii unui grup vocaŃional, având personalităŃi similare, vor răspunde, în
multe situaŃii şi la multe probleme, în mod similar, punându-şi amprenta
asupra mediului de muncă, dându-i acestuia anumite caracteristici;
- satisfacŃia vocaŃională, stabilitatea şi realizarea în profesie depind de
congruenŃa dintre propria personalitate şi mediul în care lucrează.

John Holland ajunge la următoarele concluzia ca majoritatea oamenilor pot fi împărŃiŃi


în şase tipuri de personalitate: realist, intelectual, social, convenŃional,
întreprinzător şi artistic;
1. Tipul realist (motor) – îi plac activităŃi care impun forŃă fizică, este agresiv,
are o organizare motorie bună, nu are deprinderi verbale şi interpersonale,
preferă să rezolve problemele concrete şi nu pe cele abstracte, este nesociabil.
PreferinŃele sale se îndreaptă spre acele activităŃi care nu solicită manipularea
ordonată şi sistematică a obiectelor, instrumentelor, maşinilor. AchiziŃionează
competenŃe manuale în domeniul mecanic, agricol, tehnic. Îi displac
activităŃile sociale şi educaŃionale. Exemple de ocupaŃii: topograf, mecanic.
2. Tipul intelectual (investigativ) este orientat in sarcină, gândeşte problemele,
încearcă să înŃelegă şi să organizeze lumea, îi plac sarcinile ambigue şi
activităŃile intracceptive; este orientat spre abstract. PreferinŃele sale se
canalizează spre acele activităŃi care implică investigaŃii creative a
fenomenelor fizice, biologice şi culturale. AchiziŃionează competenŃe
ştiinŃifice şi matematice. Îi displac activităŃile persuasive, sociale şi repetitive.
Exemple de ocupaŃii: chimist, fizician.
3. Tipul artistic (estetic) preferă relaŃionarea personală indirectă, printr-o
autoexprimare proprie mediului artistic. PreferinŃele sale sunt axate pe
activităŃile nestructurate care presupun manipularea materialelor pentru a crea
forme artistice noi. AchiziŃionează competenŃe artistice în domeniul muzical,
lingvistic, artelor plastice, literar. Îi displac activităŃile ordonate, sistematizate,
administrative, de afaceri. Exemple de ocupaŃii: pictor, scriitor.
4. Tipul social (de susŃinere) alege roluri de predare şi terapeutice; îi plac
lucrurile sigure, are deprinderi verbale şi interpersonale; este orientat social;
acceptă impulsurile feminine. PreferinŃele sale se îndreaptă spre acele activităŃi
care implică informarea, pregătirea, dezvoltarea, grija pentru alte persoane.
AchiziŃionează competenŃe în stabilirea unei bune relaŃionări cu alte persoane.
Îi displac activităŃile manuale şi tehnice care presupun utilizarea de materiale
şi/sau maşini/unelte de lucru. Exemple de ocupaŃii: asistent social, consilier de
orientarea carierei.
5. Tipul întreprinzător (persuasiv) preferă utilizarea deprinderilor sale verbale
în situaŃii care-i furnizează ocazii de vânzare, de dominare, de a conduce pe
alŃii. Preferă acele activităŃi în care solicită alte persoane pentru atingerea
scopurilor sale organizatorice sau financiare. AchiziŃionează competenŃe de
lider, de persuasiune, de relaŃionare interpersonală. Exemple de ocupaŃii:
vânzător, manager.

27
6. Tipul convenŃional (conformist) are o structură verbală formală, preferă
activităŃile în care să utilizeze cifrele; alege rolurile de subordonat; îşi
realizează scopurile prin conformism; este loial puterii. Preferă activităŃile care
solicită manipulări ordonate şi sistematizate a datelor, organizând informaŃiile
scrise si pe cele numerice pentru atingerea scopurilor sale organizaŃionale sau
financiare. Îi displac activităŃile nestructurate, nesistematizate şi artistice.
Exemple de ocupaŃii: contabil, funcŃionar.

Holland afirmă că pentru orice tip de personalitate, ocupaŃia care conŃine


caracteristici similare tipului respectiv de personalitate îi oferă individului o satisfacŃie
potenŃială. Spre exemplu, o persoană care are interese sociale va fi satisfăcută într-o
activitate care este saturată în factori sociali. O metodă bună de predicŃie a succesului
profesional este cea prin care se face o identificare obiectivă a trăsăturilor individului
cu cerinŃele cerute pentru succes într-o profesie şi, deci, o potrivire între individ-
activitate.

11. TEHNICILE PROIECTIVE IN EVALUAREA PERSONALITATII

Ca fenomen psihologic, proiecŃia este prezenta la aproape toate nivelurile


comportamentului nostru: in sfera relatiilor interpersonale, in alegerea profesiei, in
boala mentala, in joc, in arta, in plan macro-social etc. ProiecŃia are loc în grade
variabile şi intensitatea ei variază pe o axă începând cu gradul zero - înŃelegerea
obiectivă a realităŃii, până la gradul maxim - pierderea limitelor personale şi invazia
spre exterior a fantasmelor noastre care deformează flagrant realitatea.

Definirea proiectiei

Termenul de proiecŃie a fost folosit pentru prima dată în psihologie de S.


Freud, în lucrarea psihonevrozele de apărare (1894). ProiecŃia este ,,o operaŃie prin
care subiectul expulzează din sine si localizează în altul calitaŃi, sentimente, dorinŃe,
chiar obiecte pe care nu le cunoaşte sau le refuză în sine însuşi” (Laplanche &
Pontalis,1994). O definitie operationala arata ca: “proiecŃia este tendinŃa oamenilor de
a fi influenŃaŃi de trebuinŃele, emoŃiile si structura lor psihologică de ansamblu în
interpretarea realităŃii, ori de câte ori câmpul percetiv prezintă o anumită
ambiguitate” (Exner, 1994 dupa Dumitrascu 2005).

Testele proiective au inceput sa fie utilizate în psihologia aplicată începand cu


anii ’30, ca metode de evaluare psihologică mai neconvenŃionale. Aparitia lor a starnit
vii controverse si dezbateri furtunoase; partizanii abordării psihometrice critica lipsa
cerinŃele psihometrice de bază ale unui test (fidelitate, validitate, standardizare),
subiectivismului psihologului in interpretare si scorare. Termenul de ‘test’ este încă
refuzat de unii autori, preferându-se mai curând cel de ‘tehnică’ proiectivă (Anastasi,
1988); termenii ‘test’ / ‘tehnica’ proiectiva sunt folositi de multi autori ca echivalenti.
Testele proiective prezintă in general următoarele caracteristici (Liebert &
Spiegler, 1990 dupa Dumitrascu 2005):
- Sunt sarcini mai ambigue ca cerinŃe sau mai slab structuratea natură, care
perimit multiple răspunsuri din partea subiectului (‘open-ended tasks’);

28
- Subiectul nu cunoaşte semnificaŃia răspunsurilor sale, modul de codificare si
interpretare;
- Codificarea şi/sau interpretarea răspunsurilor conŃin în grade variabile o
anumita implicare subiectivă din partea psihologului.
Testele obiective se disting de testele proiective prin faptul ca reprezintă sarcini bine
structurate, prevăzute cu modalităŃi clare de raspuns (Da-Nu, A-F sau tip grilă), sunt
standardizate, valide si fidele, iar scorarea si interpretarea urmează reguli clare, care
solicită la minimum implicarea subiectivă a psihologului.

Clasificarea testelor proiective

Fiecare tehnică proiectiva apelează preferenŃial la o anumită poartă proiectivă –


un limbaj prin care subiectivitatea noastră se proiectează (Dumitrascu, 2005):
Limbajul desenelor - “proiecŃia grafică” Ex. testele de desen: “Testul
persoanei”, “testul Arborelui”, “testul Familiei” etc;
Limbajul percepŃiei - “proiecŃia structurală” Ex. testele Rorschach, Holtzmann
etc., la care subiectul trebuie să spună ce vede în nişte pete de cerneală;
Limbajul povestilor - “proiecŃia tematică” Ex. Testul de ApercepŃie Tematică
(T.A.T), Children Apperception Test (C.A.T.), la care subiectul trebuie să
alcătuiască povestiri plecând de la anumite imagini; fabulele Duss pentru copii,
unde subiectul trebuie să completeze povestiri neterminate;
Limbajul culorilor - “proiecŃia cromatică”: Ex. testul Luscher, unde subiectul
trebuie să selecteze nişte culori în ordinea preferinŃelor;
Limbajul pulsiunilor - “proiecŃia pulsională”: Ex. testul Szondi, la care subiectul
trebuie să aleagă din nişte fotografii pe cele care îi plac şi care îi displac cel mai
mult;
Limbajul cuvintelor - “ proiecŃia asociativă”: Ex. testul de asociere verbală a lui
Jung, la care subiectul trebuie sa asocieze cât mai repede la stimulii verbali
prezentaŃi de examinator;
Limbajul frustrării – Ex. testul Rosenzweig, unde subiectul trebuie sa raspunda
la nişte situaŃii frustrante prezentate de test.

Avantaje şi dezavantaje ale tehnicilor proiective

Printre avantajele tehnicilor proiective mentionam:


- Dificultatea subiectului de a trişa;
- Pot dezvălui aspecte mai profunde ale personalităŃii subiectului (temeri, dorinŃe,
conflicte inconştiente); trebuie mentionat ca nivelul de profunzime al proiecŃiei
diferă în funcŃie de tehnică şi de rezonanŃa subiectului la respectiva tehnica;
- Majoritatea tehnicilor proiective pot fi aplicate pe subiecŃi cu aptitudini verbale
reduse sau defavorizaŃi cultural, cărora nu li se pot aplica, de exemplu, chestionare
de personalitate;
- Unele teste proiective (ex. testul culorilor sau testul pulsiunilor) cosumă un timp
minim de aplicare şi scorare si ofera rapid informaŃii despre eventuale frustrări sau
probleme afective.

29
Printre dezvantajele tehnicilor proiective mentionam:
- Multe dintre ele sunt mai puŃin standardizate, au reguli mai puŃin clare de scorare
şi/sau interpretare, ceea ce implică un subiectivism mai mare în codificarea şi
interpretareare şi un risc mai mare de eroare; riscul scade proporŃional cu nivelul
de pregătire al interpretului în tehnica respectivă;
- Interpretarea tehnicilor proiective este mai dificila decat a altor tehnici de
evaluare;
- Majoritatea tehnicilor necesită un timp şi un efort mai mare de învăŃare, o
specializare intensivă (în alte Ńări, SUA, Canada, FranŃa, tehnici ca Rorschach,
T.A.T sau Szondi implică programe de instruire variind între 1-3 ani).

Domeniile de aplicare a tehnicilor proiective sunt predominant psihologia clinica si


scolara. Majoritatea tehnicilor s-au născut în strânsă relaŃie cu activitatea clinicianului,
ca instrumente utile în clarificarea diagnosticulu şi evaluarea structurii şiu dinamicii
personalitătii pacientului; ele pot fi folosite şi pentru aprecierea evoluŃiei pacientului
în cursul unei psihoterapii, prin aplicări repetate ale aceluiasi test. In psihologia
şcolară pot fi aplicate pe copii pentru a evalua aspecte ale personalităŃii asociate cu
eşecul şcolar, cu tulburări de conduită etc; necesita aptitudini verbale minime.

Probleme speciale în evaluarea proiectivă

Cea mai eficienta utilizare este in cadrul unei baterii de testare compusa din
teste ‘obiective’ si ‘proiective’: numai aplicarea unei baterii face posibila completarea
reciprocă sau amendarea unor caracteristici care reies dintr-o probă sau alta (ex. testul
Rorschach pune indirect in evidenta si capacitatile intelectuale; dar, un individ anxios,
inhibat poate da raspunsuri sarace, limitate; testarea inteligentei lui ne indica nivelul
intelectual).
Interpretarea si integrarea datelor rezultate din probele proiective este mai
dificila. Necesita o buna cunoastere a: naturii testului, principiilor teoretice de la care
pleaca (conceptia psihologica despre om si functionarea acestuia care fundamenteaza
proba si propriul limbaj pe care il foloseste) si principiilor de functionare (reguli şi
proceduri de aplicare, scorare şi interpretare). In plus, se cer cunoştinŃe solide privind
conceptele psihanalitice, psihopatologie, psihologia personalitatii şi psihodiagnostic.
Interpretarea se face intotdeauna in contextul altor informatii obtinute prin interviu,
anamneza, observatii, alte teste.

12. OBSERVATIA CA METODA DE EVALUARE A PERSONALITATII

DefiniŃie

DicŃionarul de Psihologie defineşte observaŃia ca “reacŃia cea mai obişnuită si


spontană implicată in procesul activ de adaptare, vigilenŃa la condiŃiile situationale
ale realităŃii” (Schiopu, 1997:486). Este acŃiunea de a privi cu atenŃie fiinŃele,
lucrurile, evenimentele, fenomenele pentru a le studia, supraveghea şi a trage
concluzii asupra acestora (Petit Larousse, 1998 in Dafinoiu, 2002).

30
ObservaŃia poate fi educată. In acest sens ea devine o formă superioară –
adesea standardizată – de percepere şi abordare a unui fenomen, a condiŃiilor şi
reperelor in care se manifestă in vederea stabilirii efectelor posibile, sigure, aşteptate
şi a consecinŃelor. Aceasta formă de observaŃie devine o metodă. Ca metodă
ştiinŃifică, observaŃia constă in “inregistrarea sistematică, prin simturi, a
caracteristicilor si transformărilor obiectului studiat” (Doron & Parot 1999 in
Dafinoiu, 2002). Metoda observaŃiei este singura care se utilizează in orice cercetare,
evaluare, fie ca metodă unică, independentă, fie insoŃită de alte metode, precum
chestionare, teste etc. A observa nu inseamnă doar a vedea, ci mai degraba a intelege,
a analiza si organiza realitatea, observaŃia având ca scop inŃelegerea.
O primă clasificare a observaŃiei este in:
- Observatie directă – care se desfăşoară cu ajutorul simŃurilor, fără a
presupune utilizarea altor instrumente; de aceea ea este noninstrumentală.
- ObservaŃia indirectă – evidenŃiază mai clar caracterul activ şi reflexiv al
observaŃiei, intrucât implică o serie de inferenŃe şi ipoteze (Bunge, 1984).
In acest caz un eveniment sau o proprietate fizică sunt considerate drept
simptome sau semne naturale ale existenŃei altui obiect, inaccesibil
percepŃiei directe; spre exemplu, inroşirea feŃei unei persoane poate indica
emoŃii.
Se face deosebire intre observaŃia ca metodă de cercetare care vizează obŃinerea unor
date “obiective”, precise, reproductibile şi verificabile şi observaŃia clinică işi propune
descrierea unui subiect in singularitatea lui.

Metodele observaŃiei
Procedurile pentru observarea comportamentelor pot fi grupate in trei
categorii: (1) observaŃia necontrolată sau naturală, (2) observaŃia controlată sau
structurată, (3) autoobservaŃia (Dafinoiu, 2002:81).
ObservaŃia necontrolată – este “naturală” doar in măsura in care
observatorul si procesul observaŃiei nu determină devierea comportamentului
subiecŃilor de la ceea ce este obişnuit, normal pentru ei in mediul in care sunt studiaŃi.
Psihologii şi alŃi specialişti in domeniul comportamentului utilizează o serie de tehnici
pentru a realiza o observaŃie cu adevarat naturală, nederanjantă pentru cei observaŃi:
- tehnica observatorului vizibil, dar ignorat;
- tehnica observatorului ascuns – când observatorul nu se poate amesteca
firesc printre persoanele observate;
- utilizarea unor dispozitive de supraveghere şi inregistrare (casetofoane,
camere video etc.);
- crearea unor medii ‘facsimil’, in miniatură care simulează condiŃiile
naturale.
ObservaŃia participantă / participativă – este o variantă a observaŃiei naturale in
care observatorul isi asuma un rol firesc in cadrul situatiei sociale pe care o
investigheaza observand din interior comportamentul membrilor grupului.
Fiecare din aceste tehnici are avantaje şi dezavantaje, dar ca limite general
acceptate ale metodei observaŃiei naturale sunt menŃionate incapacitatea de a controla
toate variabilele implicate in fenomenul studiat, dificultăŃile de cuantificare a
informaŃiilor, aspectele etice ce Ńin de consimŃământul persoanelor observate.
Rezultatele sunt superioare atunci când asigurăm o bună planificare a observaŃiei
care să includă dezvoltarea unor tehnici de inregistare a datelor, grile de observare,
planificarea eşantionării (alegerii populaŃiei / elementelor studiate), antrenarea
observatorilor.

31
ObservaŃia controlată, sistematică - a apărut ca urmare a dificultăŃilor pe care le
presupune colectarea datelor in situaŃii naturale, fiind necesar studiul
comportamentelor in condiŃii mult mai bine controlate. Indiferent de obiectivele
evaluării şi nivelul de analiză al comportamentului, când folosim observaŃia trebuie
avute in vedere următoarele etape:
- Selectarea şi definirea comportamentului-Ńintă in termeni concreŃi, observabili.
- Utilizarea unor proceduri sistematice, standardizate pentru observarea
comportamentului şi inregistrarea observaŃiilor intr-o manieră adecvată.

In continuare furnizăm un exemplu de grilă de observaŃie, cea mai cunoscută grilă


ce aparŃine lui R.F. Bales (1951) elaborată pentru studiul proceselor de interacŃiune
din cadrul discuŃiilor de grup.

1. Manifestă solidaritate, incurajează, ajută, ii


A. ValenŃa socio- valorizează pe ceilalŃi.
afectivă 2. Destinde atmosfera, glumeşte, râde, se declară
(reacŃii pozitive) mulŃumit.
3. Işi exprimă acordul, acceptă tacit, inŃelege.
4. Face sugestii, indică o direcŃie respectând libertatea
B. Tipul de celorlalŃi.
intervenŃie 5. Formulează opinii, analizează, îşi exprimă dorinŃele.
(răspunsuri) 6. Orientează, informează, repetă, confirmă.
7. Solicită o orientare, informaŃie, repetare, confirmare.
8. Solicită o opinie, evaluare, analiză, exprimarea unui
C. Tipul de sentiment.
intervenŃie 9. Cere sugestii, direcŃii, mijloace de acŃiune posibile.
10. Dezaprobă, refuz pasiv, nu oferă ajutor.
D. ValenŃa socio- 11. Manifesta tensiune, frustrare, se retrage de la
afectivă discuŃie.
(reactii negative) 12. Antagonism: opoziŃie, îi denigrează pe ceilalŃi, se
afirmă pe el insuşi in defavoarea celorlalŃi.
Tab. 1 Grila de observatie Bales (Dafinoiu, 2002:73)

Auto-observaŃia / introspecŃia – este o metodă care a stârnit multe divergenŃe


datorate in special caracterului ei subiectiv, lacunar, insă este prezentă in evaluarea
psihologică prin intermediul convorbirii, chestionarelor. Printre mijloacele de
inregistrare a autoobservaŃiei se numără jurnalele, autorapoartele, monitorizarea
răspunsurilor comportamentale.

Procese psihologice / psihosociale implicate in activitatea observativă


a. Distorsiunile observaŃiei provocate de observator:
- efectele centrării, asimilării, contrastului, ancorării şi haloului
- selectivitatea atenŃiei şi memoriei
- efectele categorizării spontane şi teoretice
- “ecuaŃia personală” a observatorului
b. ObservaŃia – ca situaŃie socială interactivă
- atitudinile şi aşteptările observatorului
- reacŃia subiecŃilor la faptul de a fi observaŃi
ConştienŃi de limitele metodei, pentru o evaluare psihologică cât mai corectă se
impune un demers multimodal.

32
13. INTERVIUL CA METODA DE EVALUARE A PERSONALITATII

DefiniŃie
Interviul este o formă de dialog in care relaŃia interpersonală are un scop
important şi special de a surprinde cunoaşterea unei persoane (DicŃionar de
Psihologie, Schiopu 1997:379). Interviul psihologic presupune in general
următoarele elemente: intâlnirea a două persoane, intr-un context specific (spaŃio-
temporal şi psiho-socio-cultural); interviul are un obiectiv, iar intre cei doi “actori” -
psiholog – intervievat (client, pacient sau subiect) are loc un schimb de informaŃii
structurat şi tactic, cât şi un schimb de relaŃii emotive şi afective.
Interviul poate avea diferite obiective: psihodiagnostic, selecŃie şi recrutare
sauconsiliere, psihoterapie etc.

Tipuri de interviu
Un criteriu frecvent utilizat in clasificarea interviurilor il reprezintă gradul de
directivitate al situaŃiei de interviu, in funcŃie de care distingem:
- Interviul non-directiv, sau liber - se caracterizează prin maximum de
ambiguitate si flexibilitate; intervievatorul intră in situaŃia de interviu cu
câteva teme generale pe care intervievatul le dezvoltă; acest tip de interviu este
numit şi “narativ”. Avantajul il reprezintă marea sensibilitate la diferenŃele
individuale şi schimbările situaŃionale, individualizarea intrebărilor şi sondarea
in profunzime; dezavantajul este dificultatea de a obŃine informaŃii sistematice.
- Interviul semi-directiv, cu ghid de interviu – utilizează o schemă prestabilită
sub forma unui ghid care conŃine principalele teme care vor fi abordate sau o
listă de intrebări; ghidul oferă subiectele ce vor fi abordate, dar lasă
intervievatorului posibilitatea de a explora liber fiecare din aceste domenii.
Ordinea şi modul de formulare a intrebărilor nu sunt stricte; se adresează la
momentul oportun, doar dacă subiectul nu a atins in mod spontan tema
respectivă. Acest tip de interviu oferă informaŃii mai structurate şi lasă la
decizia intervievatorului explorarea sau nu a unor teme mai in profunzime.
- Interviul directiv – este foarte aproape de chestionarul cu intrebări deschise,
intrucât cuprinde un ansamblu de intrebări deschise puse intr-o ordine
prestabilită tuturor persoanelor intervievate. Este mai economic din punct de
vedere al timpului, oferă date standardizate şi minimizează efectul
intervievatorului asupra datelor obŃinute si facilitează analiza acestora. Limita
este dată in principal de lipsa flexibilităŃii.

Analiza informaŃiilor se face in funcŃie de: conŃinutul manifest - ceea ce spune


subiectul si conŃinutul latent - semnificaŃii implicite, asociate discursului care ne dau
informaŃii despre infrastructura inconştientă a acestuia, modul in care se raportează la
discursul lui: cum şi când spune (manifestări non-verbale: tăcerea, mimica, gestica,
schimbarea temelor; congruenŃa / incongruenŃa intre mesajul verbal – nonverbal).

33
14. ALTE METODE DE EVALUARE (anamneza, convorbirea, analiza
produselor activitatii)

Anamneza

Etimologic “anamneza” inseamnă intoarcere in trecut, istoria personală a subiectului.


Horghidan (1997) o mai numeşte interviu biografic şi o defineşte ca “o metodă prin
care se urmăreşte cunoaşterea evenimentelor mai importante din viaŃa subiectului,
care alături de antecedentele heredo-colaterale ar fi putut avea influenŃă asupra
evoluŃiei sale psihice” (Albu 2000:318).
In funcŃie de scopul evaluării psihologice anamneza poate avea un caracter:
- Extins, aplicabil pentru orice situaŃie diagnostică – cuprinde informaŃiile cu privire
la subiect obŃinute cu scopul de a reconstitui biografia acestuia; prin ea se
urmăreşte identificarea şi inŃelegerea originii şi dezvoltării particularităŃilor
subiectului.
- Restrâns, cu caracter strict medical sau psihopatologic: presupune o investigare a
subiectului şi eventual a anturajului său (părinŃi, aparŃinători etc.) in vederea
culegerii de informaŃii cu privire la antecedentele personale şi familiale pentru a
reconstitui etiologia unei simptomatologii sau tulburări psihice. In acest sens
reprezintă o cunoaştere a istoriei personale strict corelată cu boala. Tot in sens
restrâns putem vorbi de culegerea de date de anamneză in cazul selecŃiei
profesionale, unde focalizarea se face pe date legate de traseul şcolar, educaŃional
şi profesional al persoanei, culegându-se date strict corelate cu scopul evaluării;
aspectele vieŃii personale, de familie pot rămâne private subiectului, dezvăluite
doar in masura in care au legătura cu aspectele profesionale.

Anamneza poate fi: directă, prin culegerea de informaŃii direct de la subiectul


evaluat, sau indirectă, prin culegerea de informaŃii din anturajul subiectului (familie,
aparŃinători, colegi etc.). Anamneza este tratată frecvent impreună cu interviul,
deoarece interviul este principala sursă de informaŃii.

Anamneza exhaustivă trebuie să evidenŃieze:


Date privind istoricul personal al subiectului care cuprind:
- antecedente prenatale şi de naştere, experienŃe semnificative cu potenŃial
traumatic de-a lungul vieŃii
- istoric de dezvoltare centrat pe etapele majore ale dezvoltării
- antecedente medicale, heredo-colaterale de ordin somatic şi psihopatologic
- experienŃe semnificative cu potenŃial traumatic de-a lungul vieŃii
- antecedente de abuz (emoŃional, fizic sau sexual)
- experienŃe sociale, maritale, militare, legale importante etc.
Date privind familia:
- informaŃii despre părinŃi şi alŃi membrii ai familiei; relaŃii interpersonale,
climat familial, resurse, abilităŃi de rezolvare a conflictelor, factori de
stress
- comportamente antisociale la membrilor familiei (violenŃa, detenŃia, forme
de abuz etc.)
- eventuale cazuri de adopŃie sau plasament
Date despre mediul şcolar si profesional
- funcŃionalitate (capacitate intelectuală, rezultate şcolare, comportament la
şcoală etc.)

34
- identificarea unor dificultăŃi de învăŃare, a vorbirii şi limbajului
- aspecte legate de angajare, mobilitate profesionala, performanŃe
profesionale, formare continuă etc.
Evaluare fizică şi psihică – care implică şi colaborarea cu medical de familie sau
alŃi furnizori de îngrijiri medicale.

Anamneza nu trebuie să se reducă la o consemnare strict cronologică a


momentelor psihologic semnificative, nefiind o simplă istorie psihologică a vieŃii
individului, ci o explicaŃie subiectivă a evoluŃiei şi modului de formare a propriei
personalităŃi. Deşi este absolut necesară, anamneza in nici un caz nu trebuie să fie
decisivă, intrucât conŃine doar date şi opinii personale cu grad mare de subiectivitate,
implicând puternice mecanisme de rezistenŃă, de apărare a Eului. Anamneza trebuie
intotdeauna completată, analizată şi interpretată in baza unor rezultate obiective
(Neveanu 2000: 17-18).

Convorbirea

Ca metodă de evaluare in psihologie convorbirea constă dintr-un schimb de


cuvinte intre psiholog şi subiect urmărind un scop fixat, cum ar fi aspecte legate de
anamneză, observarea comportamentului verbal şi non-verbal al subiectului pentru a
identifica existenŃa sau nu a unor probleme de natură psihică sau relaŃională etc.
Convorbirea ii cere subiectului să se autoanalizeze, să găsească motivele unor
manifestări ale sale şi să formuleze aprecieri asupra propriei conduite. Comunicarea
este esenŃial verbală, completată de manifestări non-verbale (mimică, gestică etc.)
care fac obiectul observaŃiei.
De obicei, convorbirea este solicitată de subiect pentru a obŃine o indrumare pe
plan psihologic in vederea luării unor decizii pentru a se putea adapta la mediul şcolar,
profesional sau social.
Orice convorbire are un scop. Acesta determină aspectele care vor fi urmărite
in discuŃii, etapele de desfăşurare a convorbirii, argumentele şi formele de investigare
folosite de psiholog. Convorbirea se aseamăna mult cu interviul nestructurat. Spre
deosebire de interviu, unde in majoritatea timpului psihologul adresează intrebările şi
subiectul răspunde, in cadrul convorbirii schimbul de informaŃii se face in ambele
sensuri, fiecare dintre partenerii de discuŃie intrebând şi dând răspunsuri. Convorbirea
este calea cea mai directă de a afla amănunte cu privire la motivele, aspiraŃiile,
interesele şi trăirile afective ale unei persoane. Calitatea informaŃiilor obŃinute prin
convorbire este dependentă de sinceritatea subiectului, de cunoştinŃele şi experienŃa
sa, de capacitatea lui de a evalua diferite situaŃii. Din acest motiv este necesar ca
informaŃiile să fie verificate şi completate cu date obŃinute prin alte metode.
In timpul convorbirii se pot face unele insemnări sumare, cerând acordul
subiectului. Dar notarea detaliată a răspunsurilor şi a diferitelor reacŃii ale subiectului
se realizează imediat după ce s-a incheiat convorbirea.
Interpretarea rezultatelor obŃinute din convorbire impune efectuarea succesivă
a trei operaŃii (AncuŃa 1999):
- clasificarea lor după domeniul la care se referă (motivaŃie, atitudini, preferinŃe
etc.)
- confruntarea lor cu informaŃii obŃinute prin alte metode (teste, chestionare,
analiza produselor activităŃii etc.)
- descoperirea unor aspecte semnificative ale personalităŃii subiectului.

35
Analiza psihologică a produselor activităŃii

Analiza psihologică a produselor activităŃii are două componente principale:


- Analiza produsului finit – constă in analiza rezultatului activităŃii unei persoane:
desene, compuneri, construcŃii tehnice, moduri de rezolvare a unor probleme,
lucrări ştiinŃifice etc., întrucât acestea reprezintă exteriorizări ale insuşirilor sale
psihice si permit să se tragă concluzii privind nivelul de dezvoltare a capacităŃilor
sale psihice. Pentru a se constata ce este specific unei persoane este necesar să se
compare rezultatele activităŃii ei cu cele ale altora aparŃinând aceleiaşi populaŃii.
Din acest motiv in prealabil trebuie să se identifice ce are in comun populaŃia, ce
este “obişnuit”, “normal” pentru ea.
- Analiza etapelor sau a procesului de realizare a produsului – constă in urmărirea
modului in care o persoană se pregăteşte şi acŃionează pentru a realiza un produs,
insoŃită de interpretarea psihologică a celor observate. Astfel persoana poate fi
cunoscută mai bine in ceea ce priveşte aptitudinile, temperamentul, caracterul,
interesele, stilul de lucru, capacitatea de organizare, stabilitatea emoŃională etc.
(Albu 2000:320-321).

Bibliografie

1. Minulescu, M. (2007). Teorie si practica in psihodiagnoza (ed.IV). Bucuresti:


Editura Fundatiei Romania de Maine.
2. Minulescu, M. (2007). Psihodiagnoza moderna. Chestionarele de
personalitate (ed.IV). Bucuresti: Editura Fundatiei Romania de Maine.
3. Popescu, G.F. (2010), Notiuni de testare a personalitatii, Bucuresti: Editura
Fundatiei Romania de Maine.

36