Sunteți pe pagina 1din 1

NU E USOR SA FII ATEU

Ateul isi traieste viata fara un scop final. Da, ateii se bucura la cele mai mici si
neinsemnate aspecte ale vietii, cum ar fi prietenia si dragostea, placerea si distractia, Mozart si
Platon. Insa pentru a fi consecvent cu ateismul, o persoana atee nu are voie sa aiba un scop final in
viata. Cu toate acestea, daca ateul este onest, va recunoaste ca simte ca exista ceva dincolo de aceasta
existenta, ceva mai mare. Pentru a-si mentine opinia, ateul va trebui sa isi infranga intotdeauna
simtamantul ca exista ceva dincolo de aceasta viata si de placerile ei trecatoare. Insa ateii au si alte
probleme si dificultati.

Ateul trebuie sa nege orice vine din logica. El este precum un om care gaseste o
enciclopedie pierduta in padure si care refuza sa creada ca acea enciclopedie este produsul unui
creator inteligent. Insa, daca ateul accepta o astfel de posibilitate, el poate fi fortat sa concluzioneze
ca o cladire are un constructor, un tablou are un pictor si, implicit pamantul are un creator. Fiintele vii
sunt alcatuite din milioane de celule a caror activitate este controlata informational de ADN (fiecare
celula continand informatie cat intr-o enciclopedie). Ateul nu isi poate permite sa accepte aceste
argumente logice.

Un ateu trebuie sa respinga orice idee legata de moralitate. El nu este in masura sa


declare cum poate fi, din punct de vedere moral, superior altei persoane. Altfel, ar trebui sa implice
un standard absolut in ceea ce priveste moralitatea si bunatatea. Fara acest standard, nici un ateu nu
poate avea baza pentru a declara ca pacea este mai buna decat razboiul sau dragostea e mai buna
decat ura. Acestea sunt alegeri alternative care nu presupun superioritate morala. Ateul este blocat in
a crede ca moralitatea nu iti cere tie sau altora nimic.

In fapt, ateul este nevoit sa concluzioneze ca raul este doar o iluzie. Pentru ca daca raul
este real, atunci trebuie sa existe un standard obiectiv pentru a delimita raul de bine. Insa daca
universul fizic este totul pentru un ateu, un astfel de standard nu poate exista (Cum ar fi posibil ca
materia si energia sa fie capabile sa stabilieasca ce e rau si ce e bine ?). Asadar, nu exista raul in
realitate, ci doar violari ale obiceiurilor si conventiilor umane. Cat de greu ar fi sa credem despre
ucigasi ca sunt doar persoane care au proaste maniere…

In final, ateul trebuie sa admita ca oamenii nu sunt mai importanti decat animalele.
Conform ateului, noi nu suntem decat rezultatul unei sanse oarbe plecand de la nimicul primordial si
suntem diferiti de animale doar prin cateva gene. Totusi, realizarile pe care oamenii le-au punctat si
demnitatea morala a lor nu se prea potrivesc cu pretentia ateului ca oamenii nu sunt diferiti de
animale. Realitatea creativitatii umane, a dragostei si valorilor morale pare sa indice faptul ca
oamenii sunt creati in mod unic dupa asemanarea lui Dumnezeu.

Problema dintotdeauna a ateului in ce priveste credinta in Dumnezeu nu este absenta


dovezilor ci negarea lor. Iata ce spune Sfanta Scriptura: “Într-adevar, însusirile nevazute ale Lui,
puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui, se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de
seama la ele în lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati;fiindca, macar ca au cunoscut pe
Dumnezeu, nu I-au multumit; ci s-au dedat la gandiri desarte, si inima lor fara pricepere s-a
întunecat. S-au falit ca sunt întelepti, si au înnebunit” (Romani 1:20-22).

S-ar putea să vă placă și