GRUPURILE SOCIALE

• “Omul este un luptător al vieţii sociale. El nu poate fi conceput

stând retras permanent în “turnul său de fildeş“ pentru a
contempla de acolo, cu seninătate, felul cum se desfăşoară
drama omenirii, ci, dimpotrivă, el coboară între oameni, intră
în vălmăşagul vieţii, caută să-şi asigure poziţiile pe care le
socoteşte mai prielnice. Mai mult decât atât, se asociază sau
se trezeşte gata asociat cu alte grupe de oameni a căror
soartă o împărtăşeşte“

Henri H. Stahl , Teoria şi practica investigaţiilor sociale, vol.I ,

Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1974, pag. 78
 1. Ce înţelegem prin grup social
GRUPUL SOCIAL este o pluralitate de indivizi aflaţi într-o situaţie
de solidaritate mai mult sau mai puţin accentuată care au ceva
în comun, interacţionează unii cu alţii şi au un sentiment de
identitate comună.

La nivelul limbajului comun însă, folosim o serie de cuvinte care

desemnează lucruri asemănătoare cum ar fi: mulţime, echipă,
adunare, gloată, clică, gaşcă etc. dar care sunt total diferite de
grupurile sociale.

Mulţimea este un tip aparte de grupare umană în care oamenii nu

se cunosc între ei, se întâlnesc întâmplător şi stau împreună
pentru perioade scurte de timp (tinerii adunaţi la un concert,
spectatorii aflaţi în tribune la un meci de fotbal, mulţimea
care priveşte un accident de circulaţie, călătorii dintr-un
tren, pasagerii unui autobuz sau tramvai).
Echipa este un tip aparte de grupare umană în care
membrii au roluri bine definite şi exersate pentru
atingerea unui scop conştientizat şi asumat de toţi
membrii dar nu sunt un grup social (echipa de
fotbal a liceului, echipa de dansuri populare,
echipa de gimnastică etc.)

Categoria socială desemnează mai mulţi oameni care

au caracteristici similare la nivelul unei populaţii
(profesorii, medicii, mecanicii, contabilii dintr-un
judeţ) – formează o categorie socială fără a forma
un grup social .
2. Caracteristicile grupului social

• Intercunoaşterea membrilor
• Sentimentul de apartenenţă la grup
• Între membrii grupului există interacţiuni
• Existenţa unor caracteristici comune (valori,
credinţe, aspiraţii, obişnuinţe)
• Existenţa unor interese comune şi a unui
scop comun
 3. Tipologia grupurilor sociale

a) După mărime :
- grupuri mici (familia, un grup de prieteni, colegii de şcoală)
2 - 10 membri
- grupuri medii (clasa de elevi, grupa de studenţi)
25 - 30 - 40 membri
- grupuri mari ( partidele politice ) sute de membri

b) După modalitatea de constituire :

- grupuri spontane (constituite pentru o perioadă scurtă,
determinată de timp, pentru atingerea unui scop imediat)
- instituţionale (de durată, au caracter permanent, scopuri şi
obiective clar precizate pe termen lung)
c. După tipul de relaţii ce se instituie între membrii grupului :

- grupuri formale (relaţiile în cadrul grupului sunt oficiale ,

regulile sunt stricte şi sunt instituite şi reglementate juridic) -
grupurile instituţionalizate
- grupuri informale (relaţiile în cadrul grupului sunt neoficiale,
neinstituţionalizate, grupul se conduce după reguli nescrise)
grupurile de prieteni

d. După gradul de organizare :

- grupuri organizate (au o structură bine definită şi sunt

caracterizate de existenţa mecanismelor de decizie colectivă )-
sindicatul
- grupuri semiorganizate ( reprezentate de o colectivitate
care exprimă interesele altora ) – un grup de profesori care
reprezintă interesele elevilor într-o situaţie dată sau un grup de
părinţi care îşi reprezintă copii
 4. Tipuri de grupuri sociale

GRUPURI SOCIALE

De referinţă Primare Formale Deschise Permanente

De apartenenţă Secundare Informale Închise Temporare

 GRUPUL DE REFERINŢĂ
• Este grupul spre care individul aspiră sau la care se raportează
(elevul la student , elevul la artişti , elevul la sportivi , elevul la
profesor )

• Este grupul din care nu facem parte, deşi luăm ca reper valorile,
normele şi simbolurile acestuia.

• Are un rol esenţial în socializarea anticipativă deoarece avem

tendinţa de a imita valorile, atitudinile şi comportamentul
membrilor grupului de referinţă.

• Din rândul grupurilor de referinţă cei mai mulţi tineri îşi selectează
idolii.

• Dorinţa prea puternică de a face parte dintr-un anumit grup de

referinţă poate, în unele cazuri, genera frustrări, insatisfacţii şi
stări de disconfort faţă de grupul actual (nivelul de aspiraţie prea
înalt în raport cu posibilităţile noastre)
 GRUPUL DE APARTENENŢĂ

• Este grupul la care individul este membru

(familia de origine , clasa de elevi,
comunitatea religioasă)

• Influenţează modul de a gândi, simţi şi acţiona

 GRUPUL PRIMAR

• Este un grup mic în care membrii comunică direct şi

au relaţii de tipul “face-to-face“ (faţă în faţă) - familia,
grupul de prieteni etc.
• Are o puternică încărcătură afectivă
• Are o mare putere de influenţare a individului

• Membrii grupului trăiesc intens “sentimentul de noi“,

se sprijină reciproc în acţiunile lor, se ajută, grupul
oferind fiecăruia securitate emoţională
 GRUPUL SECUNDAR

• Este opusul grupului primar (elevii care

frecventează acelaşi liceu)

• Este alcătuit dintr-un număr mare de persoane

• Relaţiile dintre membrii grupului sunt indirecte

• Sentimentul apartenenţei la grup este mai slab

• Implicarea emoţională a individului în aceste grupuri

este redusă
GRUPUL DESCHIS (IN – GROUP)

• Este grupul la care accesul indivizilor din alte

grupuri este juridic posibil (partidele politice)

• Membrii grupului deschis au un puternic sentiment

de loialitate şi adesea manifestă ostilitate faţă de
membrii outgroup-urilor (grupurile închise)
GRUPUL ÎNCHIS (OUT – GROUP)

• Este grupul în care accesul este interzis altor

membrii din alte grupuri (castele, ordinele,
clasele de elevi, grupul rockerilor, grupul hip-
hoperilor etc.)

• Aceste grupuri sunt exclusiviste, ermetice

 GRUPUL PERMANENT

• Este grupul a cărui existenţă nu este legată de o

epocă sau perioadă a vieţii (comunităţile
religioase)
 GRUPUL TEMPORAR
• Este grupul a cărui existenţă are loc în fenomene
conjuncturale sau istorice (militanţii pentru protecţia
mediului, animalelor, drepturilor omului etc.)
• Se mai numesc şi grupuri de presiune
• Se constituie pentru a atinge unele scopuri colective
(drepturi politice, libertate, egalitate de şanse)
• Se formează pentru a influenţa deciziile politice
• Au scopuri colective (interese materiale sau ideologice)
şi exercită presiuni sub diferite forme: declaraţii de
presă, marşuri şi mitinguri asupra autorităţii de stat.
 5. Clasa de elevi ca grup social
• Membrii clasei de elevi se constituie într-un grup fără
intenţia lor, din întâmplare (aleator)
• Constituirea claselor de elevi de liceu după admitere se
face în funcţie de opţiunea pentru un anumit profil şi
media la admitere (grup spontan)
• Durata grupului clasă de elevi este relativ redusă (4 ani
cât durează un ciclu şcolar) (grup temporar)
• Controlul social se realizează din exterior (personalul
didactic, părinţii)
• Valorile şi normele la care aderă grupul clasă de elevi
sunt impuse printr-un Regulament de ordine interioară
acceptat prin constrângere.
• Membrii clasei de elevi care nu au o contribuţie
efectivă la activitatea grupului sunt excluşi
(exmatriculare) sau se autoexclud (abandon şcolar)
• Dacă nu participă la unele activităţi ce conferă unitate
şi solidaritate grupului, unii elevi sunt excluşi de către
membrii grupului (sunt izolaţi, marginalizaţi)
• Clasa are finalităţi comune de acţiune:
- învăţarea pentru absolvire
- dobândirea unui statut socio – profesional
- coeziunea (gradul ridicat de consens, adeziune
şi cooperare)
• Cu cât numărul membrilor clasei este mai mare
cu cât coeziunea este mai mică

• Dacă pericolul extern creşte, atunci coeziunea

clasei creşte
 6. Relaţii
în cadrul grupului de elevi

RELAŢII

RESPECT TOLERANŢĂ ÎNŢELEGERE COMUNICARE

CINSTE COMPETIŢIE CORECTITUDINE DREPTATE

DEVOTAMENT ÎNCREDERE PROTECŢIE SACRIFICIU

COOPERARE AFECŢIUNE PRIETENIE

 FAMILIA

• Familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile

sociale deoarece ea influenteaza si modeleaza persoana
umana, ea este adevaratul laborator de formare a
persoanei.

• Este un nucleu social constituit pe baza relatiilor de

casatorie, cosangvinitate si rudenie, membrii grupului
impartasind sentimente, aspiratii si valori comune.

• Juridic familia se defineste ca un grup in care s-au stabilit

un set de drepturi si obligatii, reglementate prin norme
legale.
• Sociologia defineste 2 categorii de familii
nucleare :
• familia de origine
• familie conjugală
fiecare individ făcând parte din două familii
nucleare:
• familia părinţilor săi
• familia de procreaţie
 Tipologia famililor(II)

• Cf. relatiilor intrafamiliale :

• patriarhale, în care relaţiile economice, politice
şi sociale sunt controlate de bărbaţi
• matriarhale unde relaţiile de familie, mai puţin
celelalte, sunt dominate de femei.
• monoparentale- copii cu un singur părinte- în
care cele matrifocale sunt majoritare
 Tipologia familiei

• Cf. relatiilor de rudenie sunt :

• Familia nucleară - alcătuită dintr-o
pereche maritală şi copii care locuiesc şi
gospodăresc împreună.
• Familia extinsă – cuprinde nucleul familial
şi alte rude şi generaţii. Cel mai frecvent
familia extinsă este alcătuită din bunici,
părinţi, copii.
 Functiile familiei
• Functia economica: realizarea unor venituri
suficiente pentru satisfacerea nevoilor familiei cu
trei dimensiuni:
– Componenta productiva - producerea in gospodarie a
bunurilor si serviciilor necesare
– Componenta care priveste orientarea profesionala a
descendentilor
– Componenta financiara – administrarea unui buget de
venituri si cheltuieli pentru acoperirea nevoilor familiei
 Funcţia pedagogico-educativă
• Proces psihosocial de transmitere-asimilare a atitudinilor,
valorilor, concepţiilor sau modelelor de comportare
specifice unui grup sau unei comunităţi în vederea
formării, adaptării şi integrării sociale a unei persoane”
În cadrul familiei socializarea are mai multe componente:
– normativă – prin care se transmit copilului principalele norme şi
reguli sociale
– cognitivă – copilul dobândeşte deprinderi şi cunoştinţe
necesare acţiunii ca adult
– creativă – se formează capacităţile de gândire creatoare, de a
da răspunsuri adecvate în situaţii noi
– psihologică – se dezvoltă afectivitatea necesară relaţionării cu
părinţii, cu viitorul partener, cu proprii copii şi cu alte persoane
• Functia biologica asigura un confort emotional individului;afectivitatea este
principala trasatura care o deosebeste de celelalte grupuri.
 Relaţiile din cadrul unei familii

• patru categorii principale:

Relaţii dintre soţi
Relaţii dintre părinţi şi copii

Relaţii dintre descendenţi ( copiii aceluiasi

cuplu)

Relaţii între membrii cuplului şi alte persoane

( socri, cumnaţi)

:
 Structura şi funcţiile familiei
• Pe baza a două criterii:

• cantitativ – componenţă numerică şi reţeaua de statusuri şi roluri

familiale

• calitativ – diviziunea rolurilor în cadrul familiei şi modul de exercitare

a autorităţii
• Din punct de vedere al modului de exercitare a autorităţii există:
– familii cu structuri autoritare – în care bărbatul este principalul
deţinător de autoritate
– familii cu structuri egalitare – exercitarea autorităţii este egală
şi există o diminuare relativă a autorităţii părinţilor asupra copiilor
 Sanatatea Familiei – definitie OMS
• Sănătatea familiei exprimă interrelaţiile
care se stabilesc în cadrul acestui grup
social
• Este mult mai mult decât suma
sănătăţii individuale a persoanelor
componente ale familiei;
 Grupe de indicatori pt. masurarea
sanatatii familiei
• Cf. OMS :
• Factori demografici – structura familiei, mărimea medie
a familiei, tipul de familie, ciclu de viaţă al familiei;
• Factori medicali – prevalenţa factorilor de risc în
familie, prevalenţa bolilor în familie, agregarea bolilor în
familie;
• Factori sociologici – ţin de abordarea sociologică a
sănătăţii familiei în literatura de specialitate existând
noţiunea de “APGAR al familiei”
• Factori economici – costul bolii pentru familie, impactul
bolii asupra familiei.
 Tipuri de familii
• :
• familii înalt educogene – sprijină educarea tinerilor, le
asigură condiţii pentru realizarea unei pregătiri
profesionale şi culturale adecvate, pentru petrecerea
timpului liber în mod util şi plăcut, realizând legătura cu
şcoala pentru a asigura controlul activităţilor din această
sferă;
• familii educogene satisfăcătoare – asigură copiilor
condiţii de educaţie familială, se preocupă de reuşita lor
profesională fără a organiza şi controla sistematic
activităţile acestora;
• familiii nesatisfăcătoare educogen – climat psihic
necorespunzător, relaţii reci sau de indiferenţă, slab
control parental, insuccese profesionale ale copiilor.
 Disoluţia familiei

• Rata divorţialităţii a crescut după cel de-al doilea

război mondial.
• Cauzele generale (macrosociale):
– Emanciparea economică a femeii
– Distanţa mare dintre locuinţă şi locul de
muncă
– Liberalizarea vieţii sociale
– Modificarea mentalităţii despre divorţ
 Factorii specifici care operează în
stabilitatea conjugală

• Variabile premaritale:
• Şcolarizarea sensibil egală este un factor de scădere a
probabilităţii disoluţiei maritale
• Statutul social al părinţilor şi mediul de provenienţă
– distanţa mare dintre mediile sociale produce
instabilitate maritală
• Vârsta la căsătorie – cu cît vârsta la căsătorie este mai
mică cu atât probabilitatea de divorţ este mai mare
• Etnia – mariajele interetnice sunt mai puţin stabile
 Factorii specifici care operează în
stabilitatea conjugală(II)
• Variabile de investiţie
• Capital domestic ( locuinţă, bunuri) – partenerii cu riscul
de despărţire nu investesc mult în căsnicie
• Copiii – favorizează stabilitatea cuplului

• Investiţii psihologice – cu cât ataşamentul faţă de membrii familiei

este mai mare cu atât scade probabilitatea despărţirii

• Variabile psiho-sociale
• Atitudinea faţă de divorţ - este puternic corelată cu religia şi
socializarea
• Rolurile şi aşteptările de rol din grupul familial
 Familia si societatea (I)

• Dimensiunile importante ale relatiei familie-societate sunt:

• Statul exercita asupra familiei si prin familie un control social
prin: legislatia familiei, strategii de munca si salarizare, politici de
asistenta sociala si protectia copiilor, de combatere a violentei in
familie.
• Existenta unui disens axiologic intre generatii, dar exista si
continuitate, tinerii manifesta abateri mari in comportamentul cotidian
personal dar se raliaza la valorile si normele sociale dezirabile in
probleme majore (proiecte personale, necesitatea organizarii sociale)
• Relatiile parinti-copii sunt sub semnul socialului; aceste relatii
sunt dependente de clasa sociala, mediul urban/ rural, gradul de
dezvoltare economica a tarii.
 Familia si societatea (II)
• Sistemul parental sustine membrii sai pentru
promovarea sociala pe diferite planuri: scolar,
profesional, marital, habitual.

• Indiferent de complexitatea si profunzimea

schimbarilor care au loc, in toate societatile se
manifesta o atitudine favorabila vietii de familie si
se practica un comportament dezirabil din punct de
vedere social.