CHEILE BICAZULUI

Cheile Bicazului reprezintă o zonă geografică deosebit de pitorească din

România situată în partea centrală a Munţilor Hăşmaş, în nord-estul ţării în
judeţele Neamţ şi Harghita.
Cheile au fost formate de râul Bicaz şi fac legătura între Transilvania şi
Moldova.
Zona Cheile Bicazului, cu o lungime de peste 6 km de la Lacul Roşu în
amonte până la localitatea Bicazul Ardelean în aval, este străbătută de
drumul transcarpatic DN12C care leagă oraşele Gheorgheni şi Bicaz.
Cheile Bicazului fac parte din Parcul Naţional Cheile Bicazului - Hăşmaş.
Situat în valea râului Bicaz, este cel mai cunoscut si cel mai atragator
defileu al Carpatilor Orientali, care strabate dinspre sud-vest spre nord-est
muntii alcâtuiti din depozitele calcaroase ce s-au depus în marile triasice si
jurasice. in masivul calcaros s-au format pesteri.doline si avenuri. Defileul
este de origjne tectonica, numele l-a capatat de la de la râul Bicaz. având o
lungime de 5 km. Astazi este cunoscut si sub numele de "paradisul
alpinistilor". In aval de Serpentina Mare, Piatra Poienii si Muntele Bardos se
apropie doar la câtiva metri. Acest loc se numeste Poarta ladului dupa care
mai jos urmeaza locul numit Pridvorul ladului. Apoi cheile se largesc, pâna
la stâncile Turnului Negru. De aici porneste poteca câtre Pestera Neagra care
are intrarea de 15 m înaitime si 3 m latime. De la intrare în pestera zarim
falnicul turn al Pietrii Altarului. Pestera dupa 25 de m se strâmteaza, iar dupa
înca 10 m se termina.
Piatra Altarului este masivul stâncos cel mai impunator al Cheilor
Bicazului. Cu înaltimea lui de 1154 m, este mai mic fata de vârfurile din jur,
dar este frumos si atragator.
Inainte de varsarea Bicajelului în Bicaz se afla un pod neterminat, care se
numeste Podul Ungurilor, început în anii 1940. Initial. podul a fost proiectat
pentru ocolirea partii cele mai periculoase a cheilor, Gâtul ladului, dar nu s-a
putut termina din cauza razboiului. in stânga podului, se inalta Peretele
Bardosului cu Santinela de la Gâtul ladului. De la vârsarea pârâului Bicajel
începe cea mai spectaculoasâ zona a cheilor cu 0 lungime de 800 m, Gâtul
ladului, care se strecoara între Piatra Surducului si Peretele Bardosului.Spre
capatul aval al Gâtului ladului se afla un pod pe valea Bicazului, deasupra
caruia se deschide Pestera Cascadei. Pestera are o lungime de 69 m, asa de
strâmta încât se viziteaza numai târâs. in dreapta podului gasim cel mai mare
izvor carstic al cheilor, Izvorul Maria, la care ne conduce o carare.Peste
drum, pârâul Bardos coboara de sus într-o rigola strâmta. De aici valea se
largeste treptat, si în aval întâlnim numai paduri foioase. Cu 2,5 km mai jos,
se desfasoara pe directia nord-sud, spectaculoasa creasta a Munticelului, care
începând din 1971 este declarata zona ocrotitâ pe o întindere de 90 hectare.
Fauna cunoaste în regiune o bogatie deo sebi ta; sunt multe specii de
animale rare si ocrotite. Dintre mamiferele mari cele mai raspândite sunt:
ursul brun (Ursus arctos), cerbul carpatin (Cervus elaphus carpaticus),
caprioara (Capreolus capreolus), lupul (Canis lupus), mistretul (Sus
scropha), pisica salbatica (Felis Silvestris), râsul (Felis lynx), capra neagra
(Rupicapra rupicapra) etc.
Specii de pâsari; alunarul (Nucifraga casyocatactes), cocosul de munte
(Tetrao urogallus), uliul pasarar (Accipiter nisus), mierla (Turdus merula)si
corbul (Corvus corax).
Dintre rozatoare: iepurele (Lepus timidus) este cel mai raspândit.
Dintre lepidoptere remarcam: fluturele Apollo (Parnassius Apollo
Transsylvanicus) si Palacochrysophanus hippothoe Linne.în Lacul Rosu si în
celelalte doua bazine artificiale traiesc în mare numar pastravi de munte
(Salmo trutta fario) si pastravi de lac (Salmo lacustris).
Zonele împadurite din regiune sunt dominate de rasinoase si câteva
specii de foioase. Cele mai raspândite specii sunt: molidul (Picea exelsa),
bradul alb (Abies alba), zada (Larix decidua), pinul (Pinus silvestris),
jneapanul(Pinus mugo turra), tisa (Taxus baccata), fagul (Fagus silvatica) si
artarul (Acer pseudoplatanus).
Pe pasunile si fânetele montane cel mai des întâlnim: paisul (Festuca
rubra v. fallax), taposica (Nardus stricta), alunul (Corylus avel), tulichina
(Daphne cneorum),papucul doamnei (Cypripedium calceofus), bulbuci
(Trolljus europaeus)sângele voinicului (Nigritella rubra) si ghintura galbena
(Gentiana lutea).
In crapaturile stâncilor întâlnim si „bijuteria crestelor alpine:,, floarea de
colt (Leontopodium alpinum).
Alte plante rare si ocrotite în zona sunt:opaita lui Zawadski (Melandrium
zawadskii), mieriuta (Minuartia laricifolia) si Sempervivum simonkainum.
Pentru culegatorii de ciuperci comestibile zona studiata este un veritabil
paradis; primavara se pot colecta: zbârciogul (Morchella escullenta),
ciuperca de câmp (Agaricus arvensis), pâinisoarea (Russula cyanoxantha),
vinetica (Russula vesca) si bureti galbiori (Cantharellus cibarius).Vara
gasim:pufulete (Langermannia gigantea),buretele serpesc (Macrolepiota
procera), râscovul (Lactarius detterimus), hribul (Boletus aestivalis), si
creasta cocosului (barba caprei)(Ramaria flava).Toamna întâlnim: ghebele
(Armillariella mellea), si gogoasele (Lycoperdon pyriforme).