Sunteți pe pagina 1din 17

VIATA ESTE FRUMOASA

Motto: „Peste douăzeci de ani, vei regreta mult mai mult ceea ce n-ai făcut decât ceea ce-ai făcut.”

Strategiile bogăţiei şi fericirii (XXXI)

Valentin DOLGANIUC

Teama!

Se naşte un copil. În inocenţa lui, nu cunoaşte teama pentru că nu are termen de

comparaţie cu ceva mai bun. Încă nu s-a confruntat cu provocările brutalei realităţi.

Pe măsură ce el creşte, multe persoane se fac vinovate de a-i induce frica.

„Comportă-te cum trebuie, altfel ne vei face să ne simţim prost şi lumea se va uita

urât la noi.”

„Nu atinge asta sau te voi lovi.”

„Dacă nu te porţi frumos, plec acasă fără tine.”

„Dacă eşti obraznic, vine bau-bau la tine.”

„Nu pune mâna, te vei răni.”

„Nu eşti suficient de deştept pentru a face asta.”

„Neghiobule!”

„Nu ai tu calităţile necesare.”

Astea sunt doar câteva dintre frazele negative, adesea neintenţionate, exprimate de

părinţi, familie sau prieteni, dar care sunt frecvent întâlnite în timpul copilăriei de cei

mai mulţi dintre noi. Astfel de fraze introduc frica şi limitările în ceea ce altfel ar fi o

minte aventuroasă, plină de imaginaţie şi întreprinzătoare.

Dacă îi vei urmări pe cei mici, îţi vei da seama că ei gândesc intens şi sunt creativi,

avizi de cunoaştere, de noi experienţe şi de noi prieteni. În fiecare zi, ei se confruntă

cu necunoscutul, pe măsură ce învaţă, miros, gustă, văd şi aud lucruri noi,

acumulând tot ce le poate oferi viaţa.

Dacă un copil s-ar naşte cu teama de eşec, de critică, respigere sau dezamăgire, s-

ar putea ca el să nu mai meargă, să nu mai vorbească şi să nu mai fie dornic de

cunoştinţe noi sau să nu mai încerce să-şi dezvolte noi abilităţi. Inocenţa unui copil

este cheia lui către autodezvoltare.

Pe măsură ce creştem, se dezvoltă şi temerile noastre. Unii dintre noi chiar sunt

încurajaţi şi învăţaţi să nu-şi asume riscuri. Astfel, ajung să le fie teamă de provocări şi lipsa siguranţei. Aceşti oameni ar putea afirma că au devenit mai înţelepţi odată cu vârsta. Oare aşa este? Dacă nu-ţi vei asuma niciodată riscuri, nu te vei bucura niciodată de beneficiile şi recompensele care derivă din asumarea riscului. Dacă vei deveni mulţumit de tine şi te vei teme de schimbări, vei da înapoi din faţa oricărei provocări şi nu te vei bucura niciodată de împlinire personală. Atunci când eşti dominat de frică, eşti asemenea unui copac japonez Bonsai, care este ajustat continuu şi, astfel, este limitat din a creşte până la întregul său potenţial.

Temeri diferite

Noi toţi experimăntăm anumite temeri, într-un moment sau altul al vieţii. Însă unii dintre noi sunt mult mai înclinaţi către gânduri temătoare. Pentru a combate această emoţie negativă, trebuie să afli care este lucrul de care te temi. Doar atunci vei putea lua măsuri pentru a scăpa de el. Există nenumăraţi oameni, care dau vina pe diverse forme de teamă ce le limitează vieţile. Iată câteva dintre cele mai întâlnite şi mai dăunătoare dintre aceste temeri.

Teama de pierdere a siguranţei, de schimbare şi de risc

Există milioane de oameni care-şi dau seama prea târziu că teama este cea care i-a făcut să accepte o viaţă pe care nu şi-au dorit-o. Teama i-a ţinut departe de ceea ce şi-au dorit cu adevărat de la viaţă, înăbuşindu-le orice ambiţie pe care au avut-o. Aceşti oameni se tem de schimbare, pentru că rezultatele le sunt necunoscute şi pot fi negative. Ei se tem să-şi asume riscuri, pentru că se tem de eşec. Se tem de eşec, pentru că se tem de pierderea siguranţei. Astfel putem vedea cât de strâns sunt legate temerile noastre. Asemenea unui cerc vicios, ele ne înăbuşă spiritul aventuros şi creeză o barieră în calea schimbărilor, a provocărilor şi a riscurilor. Majoritatea oamenilor muncesc, în unul şi acelaşi loc, timp de 30 de ani. Ce experienţă şi ce cunoştinţe au ei? Unii ar putea spune că au o experienţă de 30 de ani, dar adevărul este cu totul altul: experienţa unui an, repetată de 30 de ori!. Pentru ca experienţa şi cunoştinţele să se dezvolte, trebuie să existe schimbare. Teama de schimbare creează o barieră în calea creşterii şi a evoluţiei. Din nefericire, cei mai mulţi dintre noi se tem mult mai mult să nu piardă decât îşi

doresc să câştige. Majoritatea muncesc foarte mult, pentru a păstra ceea ce au, pentru a-şi menţine standardele actuale. Procedează astfel, în loc să-şi asume riscuri, pentru a obţine ceea ce-şi doresc cu adevărat de la viaţă. Pentru a reuşi, trebuie să învăţăm să depăşim această teamă de pierdere. Trebuie să ne dăm seama că nu există siguranţă adevărată în nimic. Dacă ne dorim o viaţă mai bună, trebuie să ne asumăm riscurile. Trebuie să ne hotărâm să nu ne mai fie teamă de pierdere şi să începem să ne concentrăm asupra a ceea ce ne dorim cu adevărat de la viaţă.

Teama de respingere

Trebuie să înveţi cum să reacţionezi în faţa respingerilor, fără a le lua prea personal. Oricât de nebunesc ar părea, cei mai mulţi dintre noi ratează nenumărate oprotunităţi, pentru că ne temem de micul cuvânt „nu”. Cuvântul „nu” nu te poate răni fizic, te poate afecta doar dacă tu îi permiţi. De câte ori ţi s-a întâmplat şi ţi se va mai întâmpla să eviţi anumite lucruri din cauza că te temi de respingere? Gândeşte-te la acea persoană atrăgătoare, pe care îţi doreai să o abordezi, dar nu ai făcut-o. Sau la acea oportunitate profesională, pentru care ar fi trebuit să candidezi, dar nu ai făcut-o. Ori la proba pentru a intra în echipa de fotbal, dar nu ai făcut-o. Sau la acel telefon de afaceri, pe care ar fi trebuit să-l dai, dar n-ai făcut-o. Toate aceste lucruri s-au întâmplat, pentru că ţi-a fost teamă de acel mic cuvânt inofensiv „nu”. Nu este absurd să ne limităm astfel? Nu facem nimic altceva, decât să ne limităm propriile vieţi! Desigur, nimănui nu-i plac respingerile. Dar dacă nu încerci, nu vei creşte niciodată şi nu vei obţine ceea ce îţi doreşti cu adevărat de la viaţă. Succesul, în orice domeniu al vieţii, are şi un element iniţial de respigere. Aceasta ne permite să învăţăm şi ne face mai puternici. Ia hotărârea de a nu te teme de respingere, ci de a te concentra, în schimb, asupra a ceea ce îţi doreşti de la viaţă. Până la urmă, nu ai nimic de pierdut. Răspunsul ar putea fi „da” sau „nu”. Dacă este „da”, e fantastic! Dacă este „nu”, poţi oricând să încerci mai târziu, după ce vei învăţa din experienţa anterioară cum să te descurci mai bine data viitoare. Aminteşte-ţi că respingerea nu este decât o etapă către cele mai mari realizări.

Bună dimineaţa! Şi tu poţi fi un învingător!

Motto: „Cea mai lungă călătorie începe cu primul pas.”

Descoperă propriul potenţial

Succesul este scopul, iar restul este ceva secundar. Toţi oamenii de succes sunt concentraţi plenar asupra scopului. Ei ştiu exact ce vor şi toate gândurile lor lucrează în această direcţie.

Capacitatea de a formula scopuri este chezăşia succesului tău. Atunci intelectul se deschide, eliberează energie şi generează idei pentru atingerea scopului scontat. Fără scopuri clare, te vei bălăci neajutorat în valurile vieţii şi vei pluti ca o frunză. Când te mişti spre un scop exact eşti ca o săgeată care zboară spre ţintă.

Paradoxul este că nu-ţi vei epuiza potenţialul chiar dacă vei trăi o sută de vieţi. Ceea ce faci azi este o parte foarte mică din ceea ce eşti capabil să faci. Una dintre regulile succesului sună astfel: Nu contează de unde ai venit, este important încotro mergi. Şi acest lucru îl decizi doar tu.

Scopurile clare dezvoltă încrederea în sine, amplifică competenţa şi te ridică la un alt nivel motivaţional. Aşa cum spune Tom Hopkins, antrenorul vânzătorilor, „Scopul este focul de pe vatra realizărilor”.

Tu eşti creatorul propriului destin Intelectul este capabil să creeze realitatea. Este una dintre cele mai mari descoperiri ale umanităţii. Orice fleac din lumea materială a fost mai întâi gând sau idee, generată de un anumit intelect, care a fost apoi materializată. Totul în viaţă porneşte de la un gând, o dorinţă, o speranţă sau un vis din mintea noastră sau din mintea altora. Gândurile creează şi schimbă lumea.

Deducţia oricărei religii, a filozofiilor, a metafizicii sau a psihologiei sună astfel: „Devii ceea la ce te gândeşti mai mult”. Lumea externă devine oglindă a celei interne, materializând gândurile.

Mii de oameni de succes au fost rugaţi să răspundă la ce se gândesc cea mai mare parte a timpului. Cel mai frecvent răspuns a fost: ”Ce vreau să realizez şi cum pot face aceasta”.

Rataţii gândesc şi vorbesc permanent despre ceea ce nu vor să facă. Ei îşi selectează problemele şi temerile şi caută vinovaţii. Iar cei de succes se concentrează la ce doresc cel mai mult pe pământ.

Viaţa fără scopuri clare este precum ai conduce o maşină prin ceaţă. Indiferent de puterea motorului şi dotări, tu mergi încet, nesigur, avansând anevoios chiar şi pe un drum bun. Scopul fixat „topeşte” ceaţa şi îţi permite să te concentrezi. Scopurile clare îţi vor permite să apeşi pe accelerator şi să obţii rapid ceea ce îţi doreşti cel mai mult.

Funcţia de „căutare automată a scopurilor” Imaginează-ţi că bagi un porumbel de poştă într-o cutie, cutia într-o ladă, iar lada în portbagajul unei limuzine. Poţi merge o mie de kilometri în orice direcţie, dar dacă te vei opri şi vei elibera porumbelul din cutie, el va zbura în sus, va face câteva cercuri în aer şi se va îndrepta către cuibul matern. Este unica fiinţă de pe Pământ, cu excepţia omului, care posedă această funcţie cibernetică inimaginabilă de căutare a scopului.

Oamenii, la fel, posedă această funcţie de atingere a scopurilor, cu următoarea remarcă fenomenală. Atunci când îţi vei imagina foarte clar scopul final, nu vei avea nevoie să afli unde se află sau cum să ajungi acolo. Din acel moment începi să te îndrepţi în întâmpinarea scopului, iar el – în întâmpinarea ta. La timpul şi locul potrivit vă veţi întâlni.

Datorită acestui mecanism fenomenal ascuns în intelectul tău poţi realiza orice vis. Întotdeauna tu şi scopul mergeţi unul în întâmpinarea celuilalt. Dacă scopul e să ajungi cât mai repede acasă şi să te aşezi în faţa televizorului, aşa şi se va întâmpla. Dacă tinzi să-ţi creezi o viaţă de vis, plină de fericire, sănătate şi succes, atunci vei reuşi neapărat. Mecanismul funcţionează undeva în afara conştiinţei noastre. La fel precum un computer. Funcţionează impecabil, asigurându-ne cu cele necesare.

Natura nu limitează dimensiunile dorinţelor tale. Dacă dorinţele sunt mici, atunci mecanismul de realizare automată a viselor te va ajuta să le atingi. Dar dacă

gândeşti la scară globală, acelaşi mecanism va realizare cele mai îndrăzneţe vise. Mărimea şi calitatea scopurilor depind doar de tine şi numai de tine.

De ce oamenii nu-şi fixează scopuri Dacă fixarea scopurilor se produce automat, de ce există atât de puţini oameni care şi-au fixat un ţel, l-au scris pe hârtie şi muncesc zilnic la realizarea lui? Este una dintre marile taine ale vieţii. Putem fixa patru cauze majore care îi determină pe oameni să nu-şi fixeze un scop.

1. Scopurile nu sunt importante pentru ei Majoritatea oamenilor nu conştientizează importanţa scopurilor. Trăind într-o familie în care nici un membru nu are idee despre perseverenţă, învârtindu-te într-un anturaj care nu recunoaşte valorile, ajungi să fii matur, fără a şti că ştiinţa fixării şi atingerii scopurilor are un impact mult mai mare asupra vieţii tale decât oricare altă îndemânare. Priveşte în jurul tău! Mulţi din anturajul tău se pot lăuda cu scopuri bine fixate?

2. Ei nu ştiu cum se face acest lucru

Adesea, oamenii cred că au deja un scop. În realitate sunt doar nişte asteptari de genul mi-ar place „să devin fericit”, „să câştig mulţi bani” sau „să fiu fericit în familie”.

Acestea nu sunt scopuri, ci fantezii nedesluşite caracteristice fiecăruia dintre noi. Scopul este ceva ce se deosebeşte fundamental de asteptari. Scopul trebuie să fie ceva foarte exact, concret şi scris pe hârtie. El poate fi uşor explicat altor persoane, poate fi evaluat şi înţeles.

Poţi fi cel mai bun absolvent al uneia dintre cele mai prestigioase universităţi, fără a avea cea mai vagă idee despre importanţa fixării scopurilor. Se pare că responsabilii de elaborarea programelor de învăţământ pentru şcoli şi universităţi nu cunosc importanţa aptitudinilor de fixare a scopurilor, pentru obţinerea succesului. Şi dacă ai auzit despre scopuri fiind deja matur, nu înţelegi pe deplin importanţa lor pentru tot ceea ce faci.

3. Frica de eşec

Eşecul răneşte dureros nu numai sentimentele, dar şi portmoneul. Noi toţi greşim din când în când. Şi de fiecare dată ne făgăduim să fim mai atenţi în viitor, să nu mai

facem greşeli. Dar în acest mod săvârşim cea mai mare greşeală a vieţii. Ne dezicem de scopurile vieţii, deoarece pentru a le realiza trebuie să riscăm. În final rămânem pe treapta de jos, fiindu-ne frică să urcăm pe una superioară.

4. Frica de a fi respins Oamenilor le este frică că dacă îşi vor fixa scopuri şi nu le vor realiza, vor fi criticaţi de cei din jur. Anume din aceste motive păstrează în secret scopurile tale. Lasă oamenii să te judece după realizările şi rezultatele obţinute. Ceea ce ei nu cunosc, nu-ţi poate pricinui nici o durere.

Bună dimineaţa! Viaţa este fantastică! autor: Valentin DOLGANIUC

Viata I iubeste pe cei ambitiosi

Succesul e o chestie legata de timp

marți, 24 august 2010

se mai intimpla sa gasesc timp si pu blog eu nu stiu ce sunt oamenii dar daca stiinta zice ca avem cam 70% apa atunci sa va spun o ideie care mi-a venit dupa o ploaie.

apa este

- gheata

- lichida

- si vapori

despre gheata cred ca e cel mai bine, acestea sunt persoanele care sunt tari de caracter, ce-i ce lupta, comunind cu ei vezi in reflectie ce au in plan, cum actioneaza si sunt siguri ce fac, chiar si daca problemele ii lovesc si sar cioburi mici de gheata - pina la final ramine adevarata figura a persoanei in cauza si valoarea lui.

tu esti gheata ?

forma lichida - are citeva ideii aparte - este apa de riu - limpede si curata - oamenii care sunt calmi la probleme si inteleg foarte curat si clar ce trebuie de facut si actioneaza.

ceva aparte este ca apa lichida care e trecuta dintr-o parte in alta incepe a face spuma, asta se observa dupa ploi cind trec automobilele - parca a dat cineva sampon si uite ce e acolo - ideea e ca aceste persoane la orice problema incep a face spuma la gura - vorbesc de nu se mai opresc - sau altfel zis - sunt niste rate care tot - mak mak mak si nimic inafara de mak nu este.

este apa limpede sau spuma ?

si ultimul element al apei sunt vaporii - aici e cel mai interesant - prietenii adevarati la kkt se cunosc - si e clar ca te ajuta fiindca ei sunt ca gheata si puternici - partea interesanta ca persoanele de gen vapori pur si simplu sunt imposibil de gasit, sa vorbesti atunci cu ei, sa te intelegi de ceva, sau sa te bazezi ca pe un umar de ajutor.

tu esti vapor de apa ?

" ideea a venit ca rezultat unei ploi de vara la un service auto "

miercuri, 28 iulie 2010

fii om modificat dupa propria viziune

1) Vei primi un corp cind te vei naste. Poate să îţi placă sau îl pote nu il placi, însă va fi al tău pentru întreaga călătorie pe acest Pamânt de această dată. Cum îl tratezi depinde numai de tine. Totul e in mainele tale si in vb ta.

2) În fiecare zi vei primi o lecţie pentru că eşti înscris la cursul full-time numit VIAŢĂ. Poate să îţi placă lecţia sau să o consideri irlevantă ori prostească, dar în fiecare zi o

lecţie va apărea într-o formă oarecare. Ai zilnic ocazia să înveţi din aceste lecţii. Ele se vor repeta regulat, până când experiența necesară ție va fi deplin asimilată.

3) Nu există greşeli, există numai lecţii. Cresterea este un proces de încercare şi eroare, se numeşte experimentare. Experimentele eşuate sunt la fel de mult parte din proces ca şi cele care la un moment dat reuşesc.

4) Deseori o lecţie învăţată va apărea din nou ca recapitulare. Ea poate fi deghizată faţă de forma originală în care a fost învăţată tocmai pentru a te testa dacă ai învăţat bine.

5) Învăţarea lecţilor nu se termină. Nu există nici o parte a vieţii care să nu conţină lecţii. Dacă mai trăieşti înseamnă că mai ai lecţii de învăţat.

6) Există doar aici AICI, iar ACOLO va fi in alta zi sau clipa.

7) Atunci cind zici ca cineva e ceva ai sti ca el e anume asa si nu altfel.

, atunci acel ceva e si in tine - fiindca cum altfel

8) Ce faci cu viaţa ta este pe deplin decizia ta. Ai toate uneltele şi resursele să o modelezi aşa cum vrei. Alegerea este a ta. Alegerea este o recapitulare a lecţiilor pe care le-ai primit zilnic.

9) Ai deja toate răspunsurile, ele sunt scrise - invata sa recitesti din nou doar carti cu sens, răspunsurile la toate întrebările vieţii sunt deja, tot ceea ce trebuie să faci este să cauti, să asculţi şi să ai încredere in tine. A te ruga înseamnă să ceri răspunsuri, a medita înseamnă să le asculţi.

CEL MAI PROBABIL VEI UITA TOATE ACESTE REGULI. FII PUTERNIC IN CONTINUARE.

Tu eşti ceea ce gândeşti!

Când mintea ta este plină de gânduri pesimiste şi negative, tu îţi limitezi şansele de a avea succes şi îţi împiedici mintea să-şi descătuşeze adevăratele puteri. Indiferent de rasă, religie, mediul din care provii sau în care te afli, vârstă sau sex, ai în tine o putere infinită, care poate îndepărta din calea ta orice obstacol şi te poate propulsa către împlinirea celor mai puternice dorinţe ale tale.

Cu această putere, tu poţi crea, construi şi consolida orice aspect al vieţii tale. Care este această putere despre care vorbim? Această putere constă în capacitatea de a- ţi alege propriile gânduri. Gândeşte-te la aceasta. Gândurile tale reprezintă singurul lucru asupra căruia deţii un control total, deoarece nimeni nu te poate impune ce şi cum să gândeşti.

Tu nu ai dreptul să subestimezi importanţa gândurilor tale. Tu eşti ceea ce gândeşti! Emerson a spus: „Un om este ceea ce gândeşte întreaga zi.” Cu alte cuvinte, gândurile tale te fac să devii persoana care eşti. Nu ai cum să fii altceva! Este un fapt recunoscut că gândurile tale zilnice ajung să influenţeze persoana care devii.

De exemplu:

Dacă ai gânduri lipsite de convingere, vei fi o persoană neconvingătoare. Dacă ai gânduri pline de încredere, vei deveni o persoană încrezătoare. Dacă ai gânduri puternice, vei deveni o persoană puternică. Dacă gândurile tale sunt pline de autocompătimire, vei ajunge o persoană care îşi plânge de milă. Dacă ai gânduri pline de iubire, vei deveni o persoană iubitoare. Dacă ai gânduri pline de temeri, vei deveni un fricos. Dacă te gândeşti mereu la toate motivele din cauza cărora nu vei reuşi niciodată în viaţă, tu creezi o persoană care are toate motivele din lume să nu reuşească şi care este destinată eşecului.

Otrava ucigătoare a influenţelor negative

Dacă este atât de uşor să atragi succesul doar concentrându-te asupra gândurilor şi acţiunilor pozitive, atunci de ce există încă atât de mulţi oameni care nu reuşesc în viaţă? Totul se reduce la slăbiciunea obişnuită a oamenilor de a-şi expune mintea influenţelor negative ale celorlalţi. Această influenţă negativă se formează de la o vârstă tânără, iar efectele acestei otrăvi sunt din ce în ce mai puternice pe măsură ce anii trec, asemenea buruienilor dintr-o grădină neîngrijită.

Micul întreprinzător

Vreau să examinăm această idee în profunzime. Când erai copil şi vremea era ploioasă, cum te simţeai? Bănuiesc că erai extrem de încântat la gândul că te vei juca în băltoace şi în noroi. Poate îţi plăcea să stai înăuntru, la căldură, ascultând ploaia. Dacă ningea, probabil erai şi mai încântat la gândul că vei face un om de zăpadă, că te vei bate cu bulgări de zăpadă cu prietenii sau că tata te va învăţa să schiezi sau să patinezi. Posibilităţile de aventură erau nenumărate, fie că ploua, ningea sau era soare.

Dacă te trezeai într-o zi ploioasă sau cu zăpadă, probabil că mama, tata, pesoana care prezenta ştirile meteo sau alţi adulţi bombăneau sau se plângeau la nesfârşit despre ce zi urâtă urma să fie. Probabil că persoana de la meteo anunţa acest lucru cu o voce gravă şi solemnă: „Îmi pare rău că sunt mesagerul acestor veşti neplăcute, dar, din păcate, astăzi va fi o zi urâtă, cu multă ploaie. În plus, pentru a înrăutăţi situaţia, în unele zone vor fi şi ninsori. Aerul se va răci şi mai mult pe măsură ce vor trece zilele.” Când eşti copil, vremea pare grozavă până când rubrica meteorologului îţi schimbă starea de spirit sau până când mama, tata sau alţi adulţi îşi spun părerea despre această zi „urâtă”.

Când eşti copil, nu te plângi niciodată pe vreme, până când ceilalţi nu te influenţează şi nu te învaţă altfel. Toate lucrurile par bune, când eşti copil. Simţi că poţi cuceri

lumea, poţi realiza imposibilul, poţi demara o aventură, poţi crede cu tărie în tine însuţi, simţi că poţi fi şi poţi face tot ce îţi doreşti şi îţi plac toate tipurile de vreme.

Totul până când ţi se spune altfel, până când îţi sunt influenţate pentru totdeauna gândurile şi credinţele. Este un fapt cunoscut că cel puţin 8 din 10 copii, care merg la grădiniţă sau la şcoală, au la început o părere bună despre ei înşişi. Aceasta înseamnă că cel puţin 80% dintre noi ne începem vieţile cu o părere bună despre sine. Din păcate, pe măsură ce copiii cresc, numărul celor care continuă să creadă acest lucru scade dramatic. La vârsta adolescenţei situaţia este catastrofală.

Cine ne fură stima de sine?

Este şocant faptul, dovedit ştiinţific, că mai mult de 75% din adulţi suferă de o stimă de sine scăzută. Poţi să crezi acest lucru? Doar 1 din 4 adulţi se simte bine cu el însuşi. Între vârsta de cinci ani şi maturitatea timpurie, cei mai mulţi dintre noi suferă de o scădere dramatică a stimei de sine. De ce se întâmplă acest lucru?

Indiferent cine suntem, toţi ne-am născut cu mintea curată şi pozitivă. În această fază, nu suntem conştienţi de ce este bine şi ce este greşit, bun sau rău şi de ce putem sau nu face. În timp, asemenea unui burete, mintea noastră absoarbe influenţele din mediu şi de la oamenii care ne înconjoară.

Până la vârsta şcolii, majoritatea copiilor sunt expuşi doar la influenţele negative din familie. În acest răstimp, cei mai mulţi copii se consideră câştigători şi sunt siguri pe ei înşişi. Odată ce începe şcoala şi anii trec, ei devin din ce în ce mai vulnerabili la influenţele negative ale celorlalţi: familia, profesorii, prietenii, televiziunea, cărţile şi alte medii de comunicare.

Pe măsură ce sunt asediaţi de influenţe negative, ei încep să-şi piardă încrederea în sine şi devin nesiguri de abilităţile lor. Dacă în timpul copilăriei ai parte de influenţe pozitive şi eşti convins că posezi capacitatea de a realiza lucruri măreţe, atunci este foarte probabil să realizezi lucruri importante la maturitate, indiferent ce provocări sau obstacole vei întâmpina.

Scopul meu este să te ajut să redescoperi copilul din tine şi să îţi arăt că ai capacitatea de a realiza lucruri extraordinare, indiferent de circumstanţele tale trecute sau actuale.

Bună dimineaţa! Şi tu poţi fi un învingător!

autor: Valentin DOLGANIUC

secretele invingatorului

Motto: „Nicăieri în lume nu există monumente înălţate criticilor.”

Principiul nr. 13: Nu-ţi fie frică de critică Acum câţiva ani, am avut ocazia să particip la un seminar internaţional al unui lector vestit. Discursul a avut un impact atât de puternic asupra mea, încât am decis să schimb din temelie unele lucruri. Însă, după seminar, am constatat unele lucruri destul de interesante. Nu toţi au apreciat la fel discursul referentului. Unii dintre ei râdeau pe seama lui şi-i criticau ideile expuse. Un alt grup considera că discursul este mediocru, adică nici rău nici bun. Dar majoritatea l-au perceput ca mine. Ei erau încântaţi şi ardeau de nerăbdare să materializeze cele auzite.

Atunci m-am apropiat de referent, pentru a afla de la el, din care cauză au reacţionat atât de diferit cei prezenţi. El mi-a răspuns: „Fiecare referent se confruntă cu aceste trei categorii de ascultători. Procentual diferă, dar în fiecare auditoriu sunt prezenţi cei care critică, cei neutri şi cei care-l susţin pe referent. La început, încercam ca toţi să fie de partea mea, dar mi-am dat seama că este imposibil. Unii consideră că s-au născut pentru a critica şi a avea o atitudine negativă faşă de toţi şi de toate. În afară de aceasta, pentru asimilarea ideilor noi este nevoie de deschidere şi chiar de curaj, ceea ce nu fiecare foloseşte. Şi am înţeles că e cazul să accept existenţa acestor trei categorii. Iar eu mă concentrez asupra acelei părţi a auditoriului, care este de partea mea”.

Trei categorii Fiecare învingător trebuie să aibă o atitudine corectă vizavi de critică şi să ştie că în anturajul său sunt permanent trei categorii:

- prima categorie are o atitudine critică;

- a doua categorie este indecisă şi nu întreprinde nimic;

- a treia categoria acceptă ideile şi proiectele.

Aceste trei grupuri le vei întâlni pe parcursul întregii vieţi, indiferent de marfa ta, serviciile tale, compania în care activezi sau personalitatea ta. Aşa sunt oamenii.

Trei etape Orice proiect sau idee, indiferent de domeniu şi calitate, trece prin trei etape de dezvoltare. Prima etapă: zeflemeaua şi bătaia de joc. Nu eşti luat în serios şi cei din jur râd de ideile tale. A doua etapă: critica. Zeflemeaua a trecut, deoarece au apărut primele succese. Acum, locul râsului este luat de critică. Această etapă poate fi concepută drept progres, fiindcă critica trebuie meritată. A treia etapă: recunoaşterea. Dacă ai fost perseverent şi ai rămas fidel ideii tale, atunci critica încetează. Locul ei este ocupat de recunoaştere. Cu toate că criticii nu au dispărut, ei tac, deoarece sunt în minoritate.

Spre binele nostru, la fiecare etapă întâlnim cele trei categorii de oameni, descrise mai sus. Astfel, nu toţi ne vor critica. Este adevărat că printre ei vor fi şi persoane pe care ai mizat. Cu toate acestea, la fiecare etapă vor exista persoane care te vor susţine.

Care trebuie să fie atitudinea faţă de critică Nu există nici o excepţie pentru cele trei categorii şi cele trei etape. Întrebarea este care trebuie să fie atitudinea noastră. Adesea putem depista două extremităţi. Unii se îngrădesc, pentru a evita orice critică. În acest mod, se autolipsesc de şansa de a privi critic la lucruri şi de a învăţa. Alţii sunt doborâţi de critică de la bun început şi încep să aibă îndoieli faţă de acţiunile lor. Aceştia încearcă să-i împace pe toţi şi, în final, pierd încrederea în forţele proprii şi îşi trădează ideile.

Este o artă să poţi găsi mijlocul de aur. Pe de o parte, nu trebuie să închizi ochii la critica constructivă. Suntem datori să recunoaştem greşelile noastre. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm că greşelile ne însoţesc în permanenţă şi de aceea critica este inevitabilă. Astfel, critica trebuie folosită pentru dezvoltare şi învăţătură, dar nu percepută ca pe ceva tragic, care ar putea să ne oprească din drumul nostru.

Între aceste două extreme nu existe frontiere bine trasate. De aceea, de fiecare dată este cazul de a analiza cât de constructivă şi argumentată este critica.

Învingătorii sunt capabili să ignoreze critica distructivă. Ei înţeleg că au în faţă un critic ordinar, care are o problemă. La fel, ei ştiu că există un anumit număr de persoane care permanent îşi bat joc de alţii, îi iau peste picior şi critică. Nu poţi să-i împaci pe toţi.

Doar noi decidem care este atitudinea noastră faţă de critică Noi nu putem schimba firea oamenilor. Şi este bine. Fiecare are dreptul la libertatea gândirii şi a exprimării. Dar noi avem dreptul să decidem, cum reacţionăm la reproşurile celor care ne înconjoară şi ce impact au ele asupra acţiunilor noastre. Totdeauna se găsesc persoane cărora nu le place ce facem. Nu este nimic rău în aceasta. Pur şi simplu, nu trebuie să gândeşti la fel ca ei.

O

înţelepciune din Biblie spune: „…părăsind o casă, scutură praful de pe tine”. Logic

ar

fi să scuturi praful atunci când intri în casă. Dar aici este vorba cu totul despre

altceva. Nu trebuie să dai prea mare importanţă cuvintelor pe care le-ai auzit în această casă, fie laudă sau critică. Conform teoriei probabilităţilor, totdeauna se vor

găsi oameni care te vor susţine cu mult entuziasm.

Dar vor fi şi oameni care nu vor accepta ideile tale. Şi chiar îşi vor argumenta minuţios critica. Unele argumente îţi vor sta ca nisipul în papuci. La început, câteva fire de nisip nu te vor deranja, dar după câţiva kilometri îţi vor roade picioarele în aşa hal, încât va fi imposibil să mai mergi. Învingătorii au aptitudinea de a se scutura de critica nefondată, precum ţi-ai scutura picioarele de nisip.

Trebuie să te împaci cu cele trei categorii

Prin ce se explică existenţa celor trei categorii? Este o taină. Drept argument poate fi

o istorioară despre o broscuţă şi un scorpion.

Un scorpion a ajuns pe malul unui râu, şi deoarece nu putea înota, a rugat o

broscuţă să-l treacă de cealaltă parte. Ea a refuzat categoric:

- Nu sunt smintită. Nici nu vom ajunge la mijlocul râului că tu mă vei înţepa şi eu voi muri.

- Gândeşte-te cu creierii tăi de broască că această faptă a mea va genera şi moartea

mea. Acest argument imbatabil a determinat-o pe broscuţă să-i permită scorpionului să se urce pe spatele ei. Dar de îndată ce au ajuns la mijlocul râului, scorpionul şi-a înfiptul acul ucigaş în spinarea broscuţei. Murind, ea l-a întrebat:

- De ce ai făcut acest lucru? Acum vom muri ambii.

- Deoarece sunt scorpion.

În această lume, există oameni care vor cu toată fiinţa să vă deranjeze. Unii o fac din invidie, iar alţii dintr-o insatisfacţie interioară. Invidioşii dau discursului lor o alură de critică serioasă.

Alţii consideră că sensul vieţii lor rezidă în a avea o atitudine negativă faţă de toţi şi de toate. Nu merită să le acorzi vreo atenţie. Ei, pur şi simplu, doresc să vopsească totul în negru. Posibil că te-ai întrebat de ce minciunoşii mint permanent. Răspunsul este destul de simplu. Deoarece ei sunt minciunoşi. Tâlharul fură, minciunosul minte, nihilistul neagă tot, iar zeflemistul ia totul în derâdere.

Există o singură modalitate de a evita critica: să nu faci nimic. Dar noi nu avem dreptul să le intrăm în voie criticilor care încearcă să-şi îndulcească viaţa, înăcrind-o pe a altora.

Doar tu decizi cât de corectă este critica Deoarece acesta este un adevăr, învingătorii nu sunt afectaţi de nici un fel de critică. Ei ştiu că nici un fel de critică sau zeflemea nu poartă în sine o obidă. Importanţă are atitudinea noastră faţă de ea. Dacă cineva te va învinui că ai relaţii cu omuleţii verzi de pe Marte, aceasta te va face să zâmbeşti. Suferim din cauza criticii doar în cazul în care nu suntem încrezuţi în ceea ce facem.

Toţi oamenii sunt subiectul criticii, dar reacţionează diferit. Totul depinde de atitudinea lor faţă de companie, de oameni, de activitate. Dar factorul determinant este atitudinea faţă de sine. O critică falsă nu ne atinge. Numai noi putem să ne supărăm.

Învingătorii au o calitate deosebită. Ei sunt entuziasmaţi de ceea ce fac. Sunt mai predispuşi pentru a învăţa, sunt muncitori şi încearcă din răsputeri. Învingătorii sunt gata să facă totul pentru a-şi atinge scopul. O astfel de atitudine te va ajuta să nu-ţi pierzi curajul în caz de eşec. O astfel de calitate poate fi cultivată. Cu cât mai multe motive vei avea să-ţi atingi scopul, cu atât mai puternic va fi această calitate. Şi în acest caz, nu mai contează ce spun cei din jur. Scopul devine mult mai important decât ceea ce spun cei care te înconjoară.

Decizia ne aparţine Cheia unei vieţi fericite şi pline de succes este în a-ţi concentra atenţia asupra acelor persoane care te acceptă pe tine şi ideile tale. Scrie toate succesele tale. Vei înţelege: cu cât mai puţin îţi aminteşti de insuccese, cu atât obţii succese mai mari. Discuţiile rataţilor au drept temă catastrofele, crizele, înfrângerile suferite şi situaţiile neplăcute, în care au nimerit. Învingătorii vorbesc despre ceea ce le-au reuşit cel mai bine în ultimul timp. Rataţii preferă să se axeze pe înfrângeri, iar învingătorii pe succese. Unii sunt opriţi de critică, iar alţii se scutură de ea precum ai scutura nisipul din papuci. Şi nu contează cine are dreptate şi cine nu, dar care dintre ei se simte mai confortabil. Cred că îţi dai seama care este răspunsul.

Bună dimineaţa! Viaţa este fantastică! Crăciun Fericit şi un An Nou doldora de succese!