Sunteți pe pagina 1din 1

JUNIMEA SI JUNIMISMUL

Junimea, grupare culturala si literara ia nastere la Iasi in toamna lui 1863.A generat nu doar un
curent de idei complex (junimismul), ci si o stare de spirit , constand intr-un ‘cristicism pozitiv ce
aspira spre creatie si consolidare ‘ (Z.Ornea, Junimea si junimismul, Bucuresti, Editura Eminescu,
1975
Delimitandu-se de entuziasmul genratiei pasoptiste, ai carei scriitori se angajasera in sustinera
idealurilor revolutionare si in promovarea neconditionata a creatiei autohtone, Junimea propune o
analiza lucida a literaturii romane contemporane, respingand mediocritatea si incercand sa ii indrume
pe scriitorii epocii spre esenta poeziei, a artei, in general.
Cei cinci intemeietori, intelectuali formati la studii in strainatate, sunt : Titu Maiorescu, Petre P.
Carp, Iacob Negruzzi, Vasile Pogor si Theodor Rosetti.
Societatea desfasoara in timp un adevarat management cultural : are o editura, o tipografie, un
sistem de librarii. Junimistii inventeaza ‘dizertatia de idei’, initiaza ‘prelectiuni populare’, editeaza
lucrari stintifice si antologii de poezie, impunand treptat in cultura o scara de valori.
Colaboratorii Junimii sunt scriitorii (Vasile Alecsandri, Duiliu Zamfirescu, Alexandru Vlahuta,
Panait Cerna), dar si istorici (Al. D. Xenopol), filosofi
(Vasile Conta) si filologi (Alexandru Lambrior, Alexandru Philippide), alcatuind o adevarata scola de
idei sau – intr-o formula a lui Tudor Vianu- ‘o comunitate’.
La 1 martie 1867 apare si revista ‘Convorbiri literare’. Din 1884 publicatia este lunara, iar din
1885- lunara cu mai multe pagini. In aceeasi perioada, ea se muta la Bucuresti unde se vor tine si
sedintele gruparii.
Prima forma de manisfestare a societatii a fost un ciclu de conferinte (prelectiuni populare)
tinute de membrii ei in fata unui numeros public.Intr-un cerc mai restrans se desfasurau sedintele
literare ale Junimii, in care si-au citit creatiile multi scriitori importanti ai vremii (atmosfera acestor
intalniri a fost evocata de Iacob Negruzzi in volumul Amintiri din Junimea).
Momentele-cheie care au marcat evolutia Junimii au fost : discuti in problema ortografiei,
discutiile pentru alcatuirea unei antologii a poeziei de pana la 1865 si critica formelor fara fond,
expresie sintetica a intregii indeologii junimiste.’Forma fara fond nu numai ca nu aduce nici un folos
dar este de-a dreptul stricacioasa fiind ca nimiceste un mijloc puternic de cultura. Si prin urmare vom
zice : este mai bine sa nu facem o scoala deloc decat sa facem o scoala rea, mai bine sa nu facem o
pinacoteca deloc decat sa o facem lipsita de arta frumoasa […], mai bine sa nu facem deloc academii,
cu sectiunile lor, cu sedintele solemne, cu discursurile de receptiune, cu analele pentru elaborate decat
sa le facem toate aceste fara maturitatea stintifica ce singura le da ratiunea de a fi.Caci daca facem
astfel, atunci produce un sir de forme ce sunt silite sa existe un timp mai mult sau mai putin lung fara
fondul lor propriu…
Teza formelor fara fond are un mare rasunet in epoca, dar si mai tarziu.Continuata si reevaluata
de Eugen Lovinescu, ea va constitui multa vreme obiectul unor dispute acerbe.
Intre 1874 si 1885, la Junimea, se afirma o noua directie literara, prin activitatea critica a lui
Titu Maiorescu si prin creatia unor scriitori de marca (Eminescu, Caragiale, Creanga, Slavici).
Urmeaza o etapa in care se ridica prima generatie postmaioresciana, formata din Mihail
Dragomirescu, Simion Mehedinti si Constantin Radulescu-Motru, care dau revistei ‘Convorbiri
literare’ un pronuntat caracter filosofic si istoric, iar dupa 1895, o etapa decadenta, eclectica si
samanatorista. Cu mici intreruperi revista apare pana in zilele noastre. Reprezentantii Junimii refuza
retorismul, romantismul minor, patriotismul ostentativ, manifesta un gust clasic si academic si
propun un tip de critica literara ironica, sceptica, vizionara si interesata de descoperirea valorii.
Spiritul critic junimist recunoaste si apreciaza adevarata natura a creatiei literare : natura estetica.