Sunteți pe pagina 1din 12

APLICATII ALE

INTEGRALEI IN FIZICA
SCURT ISTORIC
 Arhimede a avut ideea ingenioasa, in dorinta de a calcula
aria unei regiuni plane, de a imparti aceasta regiune intr-
un numar mare de “benzi inguste”si de a insuma ariile
acestor regiuni pentru a obtine aria figurii.Aceasta idee a
fost redescoperita in Europa in secolul al XVII-lea, cand
legatura inversa intre determinarea ariei sub curba si
construirea tangentei a fost stabilita.
 Issac Newton a fost primul matematician care a tratat
integrarea ca proces “invers” al diferentierii
 G. W. Leibniz a fost cel care a utilizat, in 29 octombrie
1645, semnul pentru integrare, derivat din prima litera a
cuvantului latin “summa” (suma).
DEFINITIE
 Fie g:I (I-interval) o functie care admite
primitive pe I.Multimea tuturor primitivelor
lui g se numeste integrala nedefinita a lui g
si se noteaza prin:
={G:I I G=primitiva a lui g}

 Operatia de determinare a primitivelor unei


functii se numeste integrare.
OBSERVATII
 Doua primitive ale unei aceleasi functii pe un interval
difera printr-o constanta.
 Daca G este o primitiva a functiei g pe un interval I
atunci orice alta primita a lui f este de forma G(x)+c
 Exemplu:
Funcția G(x) = x3/3 este o primitivă pentru g(x) = x2.
Întrucât derivata unei constante este zero, x2 va avea
un număr infinit de primitive; astfel (x3/3) + 0, (x3 / 3)
+ 7, (x3 / 3) − 42, etc. Astfel, întreaga familie de
primitive ale lui x2 se poate obține prin modificarea
valorii lui C în G(x) = (x3 / 3) + C; unde C este o
constantă arbitrară cunoscută drept constantă de
integrare. 
TABEL DE INTEGRALE NEDEFINITE
Functia g Primitiva G Intervalul Integrala nedefinita
a (fct.const.) ax+c ℝ
, α -1 (0,∞)
1 (0,∞) sau (-∞,0) 1
x
ln x  C  x dx  ln x  C
ax a
>0, ≠1
a ax ℝ ax
C
 a dx  ln a  C
x
ln a
,a≠0 (-∞,-a) sau
1 1 xa (-a,a) sau (a,∞) 1 1 xa
x 2  a 2 , a≠0
ln
2a x  a
C x 2
a 2
dx  ln
2a x  a
C

1

1 x 1 1 x
arctg  C
x2  a2 , a≠0 a a (-a,a) x 2
a 2
dx  arctg  C
a a
1 x 1 x
arcsin  C  dx  arcsin C
a2  x2
, a≠0 a ℝ a x 2 2 a

1
x a
2 2 
ln x  x 2  a 2  C
 x a2
1
2

dx  ln x  x 2  a 2  C
,a≠0 sau(a,∞)
1 1
ln x  x 2  a 2  C (-∞,-a)  dx  ln x  x 2  a 2  C
x a
2 2

x2  a2
Functia g Primitiva G Intervalul Integrala
nedefinita

sin x  cos x  C ℝ  sin xdx   cos x  C


cos x sin x  C
ℝ  cos xdx  sin x  C
(2k+1)+
1
cos 2 x
tgx  C (2k+3)+
1
 cos 2 x dx  tgx  C

Kℿ, (k+1)ℿ
ctgx  C
1 1
(2k+1)+  sin 2 x dx  ctgx  C
sin 2 x
(2k+3)+
tgx  ln cos x  C
 tgxdx   ln cos x  C
Kℿ, (k+1)ℿ

ctgx ln sin x  C  ctgxdx  ln sin x  C


INTEGRALA DEFINITA
 Se numeste integrala definita a functiei g de
la a →b numarul real notat si definit prin:
=F(a)-F(b)I
formula Leibniz-Newton
 In timp ce integrala nedefinita este multimea
tuturor primitivelor functiei respective
integrala definita este numar real.
LUCRUL MECANIC
 Se numeste lucru mecanic efectuat de o forta
constanta F, ce isi deplaseaza punctul de
aplicatie pe distanta d, marimea fizica egala cu
produsul scalar dintre vectorul forta si vectorul
deplasare al punctului de aplicatie al fortei.
 
L  F  d  F  d  cos
 În Sistemul Internațional de Măsuri forța se
măsoară în newtoni și lungimea în metri,
rezultă că unitatea de măsură pentru lucru
mecanic este
LUCRUL MECANIC AL FORTEI
ELASTICE
 În cadrul acestui tip de lucru mecanic, forta nu mai este
constanta ci este variabila, fiind proportionala cu distanta pe
care actioneaza.
 Pe parcursul deformării pe o distanţă d=x1-x2 , forţa elastică
variază liniar după expresia Fe= - kx, între F1=-kx1 şi F2=-kx2.
 Lucrul mecanic este numeric egal cu aria graficului haşurat:

Fe (x) x1 x2 x

LFe
-kx

I
LUCRUL MECANIC IN TERMODINAMICA
1.Transformarea izobara
 In cadrul acestui tip de p
transformare, presiunea
este constanta,iar fortele
exterioare ce actioneaza
asupra sistemului modifica 1
p1
starea de echilibru a
acestuia si anumiti
parametri de stare ce
caracterizeaza dimensiunile
2
sistemului variaza in timp p2
(de exemplu : volumul L
gazului).
V1 V2 V

I
2. Transformarea izoterma

 O transformare izotermă are loc la temperatură


constantă. Un exemplu de astfel de transformare
apare într-un cilindru închis în contact termic
perfect cu mediul ambiant. Lucrul mecanic produs
de piston este obținut din căldură, care este
primită din mediul ambiant, temperatura
rămânând constantă. 
SFARSIT

Realizatori: Irimia Maria


Ilica Ramona

S-ar putea să vă placă și