Sunteți pe pagina 1din 5

1.

Medicina copilului sanatos:

-pediatrie: este aceea ramura a medicinei care se ocupa cu descrierea diagnosticului si tratamentului bolilor copilului de
la nastere pana la adolescent;cuvantul pediatrie provine din lb. greaca pais, paidos=copil, tria=tratament;copilaria se
imparte pe perioade bine delimitate tinand seama de particularitatile de dezvoltare si patologia specifica fiecarei varste

-obiectul practicii pediatrice fost mult timp in exclusivitate copilul bolnav, pe masura

ce pediatria s-a conturat ca specialitate medicala independenta, medicii pediatrii au


inceput sa se preocupe tot mai mult de ingrijirea copilului sanatos, aceasta preocupare
devenind prioritara; ea contribuie la protectia medico-sociala a copilului de toate
varstele
-in general medicina copilului sanatos nu se refera numai la metode de profilaxie a
unor boli sau la promovarea sanatatii ci si la asa numita sanogeneza care are ca
obiectiv cresterea nespecifica a unor factori patogeni
-sanatatea: este in conceptia actuala o stare de bine fizica, mintala si de integritate
sociala si nu numai absenta bolii
- in mod particular sanatatea unui copil este conditionata de:
-factori exogeni: fizici, chimici si biologici
-factori endogeni
-factori familiari: relatia mama-copil
-factori socio-econimici
-cunoasterea factorilor de risc si influenta acestora este decisiva pentru prezervarea
sanatatii si perfectionarea sa
-pentru evaluarea starii de sanatate a copilului se folosesc metode de screening; aceste
metode se folosesc atat prenata cat si postnatal
Ex.: exista metode screening in evaluarea sanatatii fatului prin teste efectuate
intrauterin- ex. monitorizarea ratei inimii la fat, determinarea ph-ului fatului;
determinarea unor boli prin lichidul amniotic; ultrasonografie- metoda foarte
confidenta
-aceste metode de evaluare a sanatatii intrauterine dau posibilitatea de a evalua starea
de sanatate a fatului atat d.p.d.v. a unor boli ereditare cat si ca risc gestational
-se efectueaza metode de sreening postnatal pe categorii de varsta, screening biosocial
-o noua latura a medicinei este pediatria comportamentala care vizeaza atat
comportamentul fizic cat si cel psiho-intelectual si social
-pe langa raspunderea pe care pediatrul il are in asigurarea cresterii si dezvoltarii
fizice a copilului, pediatrul controleaza intreaga stare de bine a acestuia fiind
responsabil si pentru educarea si comportarea copiilor si integrarea in viata sociala
-pentru cunoasterea comportamentului copilului exista o serie de procedee a evaluarii
fizice, senzoriale si psihice
-pediatrul trebuie sa cunoasca felul in care copilul este pregatit pentru competentele
sale ulterioare
-in aceasta activitate el colucreaza cu parintele, sociologul, logopedul
-trebuie avute in vedere cel putin 3 principii:
1 respectarea ritmului cronobiologic al formarii deprinderilor si aptitudinilor
2 punerea in valoare pana la limita superioara a posibilitatii copilului respectiv
3 cunoasterea integrala a comportamentului copilului, comportament care il
integreaza in viata sociala

2 MORTALITATEA INFANTILA
= numarul de decese 0-1 an x 1000/nr.total locuitori nascuti vii in aceeasi perioada
Cauzele mortalitatii infantile sunt in principal boli acute grave ale
ap.respirator,digestiv,malformatii congenitale, icompatibilitate cu viata.

-cauzele mortalitatii infantile sunt in principal:


-la nou-nascuti -traumatisme obsterticale
-la sugari -infectia cailor respiratorii, a aparatului digestiv
-la anteprescolari si scolari -pneumonii grave, boli infecto-contegioase, unele
boli de sange
-la scolari-complicate boli infecto-contagioase, accidente rutiere, boli maligne
(cancere)
Indicii:nr popul;indicele cresterii natural a popul;mortalitatea totala;natalitatea;mortalitatea infantile;mortal copii sub 5
ani;morbiditatea

3 Perioadele copilariei:

Perioada copilariei(de la nastere pana la adolescenta)


— corespunde intervalului de  a organismului
— per de crestere e mai lunga fata de orice alta specie raportata la durata vietii
Cresterea=apozitia de materie vie Dezvoltarea=perfectionare functionala
Prima copilarie=0-3 ani
-alimentatia:exclusiv lactatapredominant lactata
-predomina fct. Vegetative -predomina fct. Digestive -rezistenta scazuta la infectii -dependenta de
familie/anturaj
SUBDIVIZIUNI:
 Perioada neonatala=nou nascut:Z1-Z28
-incidente fiziologice: -icter tranzitoriu - ponderala -criza genit -eritem alergic-cicatrizarea plagii ombilicale
Sugar:Z28- 1an -alimentatie naturala
Anteprescolar=copil mic:3-6/7 ani
A doua copilarie= 3-6/7 ani - ritmului cresterii - necesitatilor energetic -dezvoltarea fct. motrice si psihice
- frecventei bolilor infecto-contagioase
A treia copilarie= scolarul - maturare progresiva corticala - eruptia dentitiei definitive
-  frecventei TBC,RAA, hemopatii maligne, nefropatii.
Pubertatea: debut la -12-14 ani la fetite -14-16 ani la baieti

8 Cresterea si dezvoltarea, legile cresterii, mecanisme, factori


Cresterea(somatica) si dezvoltarea  labilitatea homeostaziei
-prin formare/ inlocuire a materiei vii “uzate”
Factorii de crestere:
a.endogeni 1.Ereditatea 2. Factori endocrini
b. exogeni 1.Alimentatia (mamei, copilului) 2.F. patologici (ai mamei, ai copilului):encefalopatii etc.
3.F. climatici/geografici 4.F. fizici(efortul moderat favorizeaza cresterea) 5.Deprivarea afectiva
Ereditatea: F.exogeni + F.endocrini
Marimea fatului la nastere traduce conditiile de  i.u.Greutatea la nastere/Greutatea adult =0,3—rata de
concordanta a greutatii copilulul.
Prepubertate: puseu de  longitudinala ”copil paianjen” Pubertate: dezvoltarea este armonioasa
La 95% din copii talia finala(ca adult)=media taliilor parintilor
Postnatal:
STH,E,T,glucocorticoizii, somatomedinele: sub control hipotalamic( elib. RH)
H. tiroidieni: hipotiroidia congenitala-retard de  staturala -retard de maturare osoas -retard dematurare
psihica -afectare dentitie
Testosteronul: -accelereaza  linear;-inchide precoce cartilajele de ;  in final individ de talie 
Estrogenii  Sd. Turner (agenezie de ovar)  talie ;-exces-->inhibarea 
Creşterea cantitativă se face prin procesul de înlocuire a masei organice lezate, pe tot parcursul vieţii, cu mărirea
greutăţii şi lungimii organismului. Ea se efectuează prin două mecanisme şi anume: hiperplazie (proliferare celulară) şi
hipertrofie celulară (creşterea de volum celular).

Creşterea calitativă presupune diferenţiere celulară. Mecanismul creşterii şi dezvoltării este condiţionat genetic. ADN-ul
deţine şi transmite informaţia genetică ARN-ului mesager la nivelul nucleului. Procedeul de transcripţie se face pe o
singură catenă a ADN-ului şi este catalizat de o enzimă, numită transcriptaza. ARNm determină asamblarea
aminoacizilor în proteine la nivelul ribozomilor. Aminoacizii din citoplasmă activaţi se leagă de ARNt şi sunt transportaţi
la nivelul ribozomilor, unde ARNm dictează care din aminoacizii transportaţi de ARNt să fie utilizaţi pentru sinteza
proteică şi ordinea în care să fie descărcaţi, apoi ARNt este eliberat în citoplasmă pentru a aduce un nou aminoacid.

Lanţul polipeptidic format la nivelul ribozomului va fi eliberat în citoplasmă, unde va suferi alte modificări. Multiplicarea
celulară se realizează prin mitoză pentru celulele somatice şi prin meioză pentru celulele sexuale. Hipertrofia celulară se
face prin sinteză proteică. Diferenţierea celulară constă în apariţia de celule specializate pentru o anumită funcţie.

1,Alimentaţia este unul din factorii care influenţează creşterea încă din timpul vieţii intrauterine. Deficienţele în dieta
mamei se vor repercuta asupra stării de nutriţie a fătului. Subnutriţia mamei va determina naşterea de copii cu greutate
mică {smallfor date - 24-45% din cazuri) şi cu lungime mai mică faţă de normal (în 10% din cazuri).Efectul malnutriţiei
intrauterine se va reflecta şi asupra dezvoltării nervoase superioare a copilului, deoarece în perioada intrauterină şi
primele 6 luni postnatal celulele nervoase se multiplică, la fel conexiunile dendritice, cţeşte numărul de celule
neurogliale şi are loc mielinizarea. Subnutriţia calitativă a gravidei (carenţa anumitor principii nutritive) poate determina
embriopatii şi fetopatii.Carenţa proteinelor din alimentaţie va determina diminuarea ratei de sinteză a proteinelor în
organismul copilului. In carenţa proteică severă pot apare tulburări enzimatice, hormonale, edeme, tulburări de
coagulare.

2. Mediul geografic influenţează creşterea prin condiţiile de microclimat: aer, soare, lumină, temperatură, umiditate,
presiune atmosferică, raze ultraviolete. Efectele sunt mai mari în primii 5 ani de viaţă.Altitudinea de peste 1500 m
determină un ritm de creştere mai mic, atât în timpul vieţii intrauterine, cât şi postnatal, datorită hipoxiei
cronice.Climatul excesiv se asociază cu o talie mică, pe când climatul temperat pare să fie favorabil dezvoltării în
lungime.Anotimpul: fiecare copil are un ritm sezonier propriu de dezvoltare.

3. Factorii socio-economici care influenţează creşterea staturo-ponderală sunt: condiţiile sanitare, morbiditatea
infecţioasă şi parazitară, alimentaţia, locuinţa, stress-ul, profesia părinţilor, dinamica socială, situaţia financiară.

4. Factorii afectiv-educativi: climatul familiei de calm, optimism, care încurajează acţiunile copilului va favoriza
dezvoltarea acestuia, în timp ce o familie în care există stări conflictuale, unde părinţii se ceartă (familiile dezorganizate)
vor contribui la un ritm de dezvoltare întârziat.Se constată că pentru copiii crescuţi în leagăne există un ritm de creştere
mai lent decât la cei crescuţi în familie, dar aceştia, o dată înfiaţi şi îngrijiţi într-un mediu care le oferă afecţiunea
necesară, îşi reiau ritmul de creştere.Dezvoltarea intelectuală este superioară la copiii proveniţi din familii care se
preocupă de educarea lor, la fel se constată şi la copiii proveniţi din familii numeroase, unde fraţii mai mari constituie
modele de urmat, la copii care au frecventat grădiniţa, la copiii educaţi în mediu urban, unde sunt exigenţe educaţionale
mai mari decât în mediul rural.

5. Exerciţiile fizice aplicate din primul an de viaţă, la început sub forma masajelor, apoi a gimnasticii pentru sugar, iar pe
măsură ce copilul creşte a unui sport adaptat posibilităţilor lui, au un rol favorabil, de stimulare a creşterii şi dezvoltării,
prin tonifierea musculaturii, întărirea articulaţiilor, ameliorarea oxigenării, facilitarea termogenezei.

6. Noxele chimice, radiaţiile, diversele traumatisme pol influenţa negativ creşterea şi dezvoltarea.

7. Factorii culturali pot avea efecte limitative în dezvoltarea copilului

Factorii endogeni care influenţează creşterea şi dezvoltarea:Factorii genetici. Controlul genetic al creşterii este
plurifactorial. Ereditatea condiţionează parţial talia definitivă şi dimensiunile copiilor la diferite vârste, ca şi ritmul
menstruaţiei şi momentul instalării ei.
Factorii hormonali. Factorii hormonali intervin atât în timpul vieţii intrauterine cât şi postnatal.Hormonii fetali au un rol
minor în dezvoltare. Hormonul somatotrop hipofizar se secretă din săptămâna a VUI-a de gestaţie. Controlul secreţiei de
STH prin factorul de eliberare hipotalamică se realizează însă după naştere.Hormonii materni provin din hormonii
placentari şi hormonii produşi de organismul mamei care traversează bariera placentară.Placenta produce
gonadostimuline, care vor influenţa dezvoltarea gonadelor fetale şi prolactina, care are efect asemănător cu STH asupra
creşterii fetale. STH, glucocorticoizi, mineralocorticoizi traversează bariera placentară în timp ce insulina şi hormonii
tiroidieni trec în cantitate mai mică.După naştere, controlul creşterii şi dezvoltării copilului se află sub influenţa
hormonilor axului hipotalamo-hipofizar.Hipofiza controlează creşterea prin intermediul hormonului somatotrop (STH),
hormon antehipofizar, anabolizant. El intervine ca reglator al creşterii. Secreţia inadecvată a lui determină nanism, iar
secreţia în exces gigantism.STH acţionează fie direct asupra receptorilor de creştere, fie prin intermediul unor factori de
creştere numiţi somatomedine (somatomedina A, B, C, IGF-1, IGF-2).STH este secretată pulsatil. Reglarea secreţiei de
STH depinde de două neuropeptide hipotalamice: hormonul de eliberare al STH şi somatostatina (hormon inhibitor al
eliberării de STH). Reglarea acestor două neuropeptide este dependentă de neurotransmiţători.

9’Legile creşterii
1. Legea alternanţei: segmentele corpului nu cresc toate în acelaşi timp, ci alternativ (ex. membrele superioare nu cresc
în acelaşi timp cu cele inferioare).2. Legea proporţiilor: pentru fiecare perioadă a copilăriei există un anumit ritm de
creştere (mai accelerată la 0-3 ani, mai lentă între 5-7 ani).3. Legea antagonismului morfologic şi ponderal: în perioada
de creştere acumulativă, diferenţierea este redusă şi invers.4. Legea creşterii inegale: fiecare segment al corpului are
propriul său ritm de creştere

Metode de apreciere a dezvoltării fizice a copiilor


Aprecierea dezvoltării fizice a copiilor se face prin determinarea periodică a greutăţii, înălţimii, perimetrului cranian, a
circumferinţei braţului, grosimii pliurilor cutanate şi a indicilor antropometrici care se înscriu pe fişa copilului.

Aprecierea creşterii unui copil se face prin raportarea valorilor găsite la acesta la valorile medii determinate pentru o
anumită populaţie, dintr-o anumită zonă geografică, în corelaţie cu vârsta şi sexul. Valorile găsite se înscriu într-o curbă
gaussiană, sub formă de clopot. Valoarea medie se află la vârful clopotului, variaţiile în minus pe ramura ascendentă a
curbei, iar variaţiile în plus pe ramura descendentă.

Abaterile de la medie se exprimă prin metoda percentilelor sau deviaţiilor standard.

Perimetrul cranian se determină prin măsurare la nivelul cel mai proeminent al craniului, respectiv bose frontale şi
protuberanta occipitală.

La naştere perimetrul cranian este de 34 cm, corespunzător percentilei 50. Perimetrul cranian creşte în primul trimestru
de viaţă cu 2 cm/lună, în trimestrul al doilea cu 1 cm/lună, iar în semestrul al doilea cu 0,5 cm/lună. La vârsta de 1 an
perimetrul cranian are 45 cm, la 5 ani 50 cm, iar la 15 ani 55 cm.

Circumferinţa braţului se determină la jumătatea distanţei dintre acromion şi vârful olecranului. Ea apreciază masa
musculară şi depozitele de grăsime.

Pliul cutanat. Grosimea pliului cutanat apreciază depunerile de grăsime şi conţinutul în apa extracelulară. Grosimea
pliului cutanat variază între 0,5-1 cm la nou născut şi 1-2 cm la sugarul mare. Peste aceste valori, se vorbeşte de
obezitate.
Aprecierea stării de nutriţie se face prin determinarea următorilor parametri: /. Greutatea corporală

2. Talie; 3. Indice ponderal IP = Greutatea actuală/Greutatea ideală pentru vârstă = (0,90-1,2)

4. Indicele statural (IS) IS = Talia actuală/Talia ideală pentru vârstă = 1

5. Indicele nutriţional (IN) IN = Greutatea actuală / Greutatea vârstei pentru talie = 1

6. Circumferinţa medie a braţului; 7. Pliurile cutanate; 8. Examenul clinic al copilului

9. Criterii biologice şi biochimice: determinarea proteinemiei, glicemiei, lipemiei, colesterolului, sideremiei, zincului.

10. Criterii funcţionale - urmăresc aprecierea funcţionalităţii aparatelor şi sistemelor: determinarea toleranţei digestive,
rezistenţei la infecţii. . 11. Reactivitatea imunologică ;12. Aprecierea dezvoltării psihomotorii.

13.Notiuni hipertrofie,paratrofie,hipostatura…

HIPOTROFÍE, hipotrofii, s. f. Dezvoltare insuficientă a volumului unui organ sau a unui țesut, datorită unei proaste
nutriții ori unui proces maladiv

PARATROFÍE, paratrofii, s. f. (Biol.) Formă de parazitism în care energia necesară pentru dezvoltarea unui
microorganism este furnizată de gazdă

NANÍSM s. n. 1. Anomalie caracterizată prin creștere insuficientă în înălțime raportată la media vârstei și a speciei
sau a rasei respective.

GIGANTÍSM s. n. 1. însușirea de a fi gigantic. 2. boală endocrină constând în creșterea exagerată a întregului corp
sau a anumitor părți ale acestui

Testul Denver

(mai ales cel simplificat si validat), folosit ca metoda descreening, este un bun instrument de lucru; se aplica
usor, ofera indiciimportanti, dar care vor fi luati in consideratie numai orientativ; nici un testnu poate inlocui
examenul clinic si observarea nemijlocita. In plus, oconditie a calitatii diagnosticului este incadrarea larga, fara
urma derigiditate, a situatiei copilului. Asa cum pentru greutate si inaltime este luatain consideratie culoarea,
si nu curbele, in egala masura dezvoltareapsihoafectiv-intelectuala va fi apreciata fara incadrari/repere foarte
stricte.Principalele comportamente apreciate sunt: motricitatea grosiera,motricitatea fin adaptativa, limbajul,
comportam ntul social-adaptativ.

Iuriev-aliosen:ca denver doar are 4 comparimente:motricitate grosiera,motric. fina,dezv limbaj,personal social.