Sunteți pe pagina 1din 2

Ion Pillat

Ion Pillat (n. 31 martie 1891, Bucureşti – d. 17 aprilie 1945), a fost un academician,
antologator, editor, eseist, poet tradiţionalist şi publicist român. Pe linie maternă a fost înrudit
cu familia Brătianu. Bunicul său a fost cunoscutul politician Ion Brătianu, care a fost adesea
evocat în poeme din volumul său cel mai complet din punct de vedere estetic, Pe Argeş în sus,
în poeme precum Bunicul, Bunica, Aci sosi pe vremuri sau Ochelarii bunicului.

Şi-a petrecut copilăria la moşiile Florica, pe Argeş şi la Miorcani, pe râul Prut. După 1945
poezia sa este trecută la "index", evident din raţiuni strict politice. Fiul său, criticul şi
romancierul Dinu Pillat a fost îndepărtat de la Facultatea de Litere unde era asistent al lui
George Călinescu fiind condamnat la temniţă politică, iar manuscrisele i-au fost confiscate şi
distruse. Nepoata sa, Monica Pillat este o reputată anglistă.

Biografie
Ion Pillat s-a născut la Bucureşti în casa din Calea Dorobanţilor 6. Tatăl său era moşier şi
parlamentar, iar mama sa, Maria Pillat, a fost a doua fiică, în ordinea vârstei, a lui Ion C.
Brătianu. Primii ani ai copilăriei i-a petrecut pe moşia bunicului, Florica, unde a învăţat în
particular întreaga şcoală primară. A urmat cursurile şcolii primare nr. 1 din Piteşti, iar în
1905 a terminat liceul Sfântul Sava din Bucureşti. Mama sa l-a luat cu ea la Paris, pentru a
continua studiile acolo. Cu ocazia excursiei la Chartres, a descoperit arta gotică, care l-a
inspirat pentru prima sa poezie În catedrală.

În 1910, s-a înscris ca student la Sorbona unde a studiat în principal istoria şi geografia, dar a
făcut în paralel şi dreptul. Titu Maiorescu i-a publicat în 1911, o parte din poezii în
Convorbiri literare. În 1912, aflat în Bucureşti în vacanţă, l-a cunoscut pe Alexandru
Macedonski, căruia i-a editat volumul Flori sacre. În 1913 a obţinut licenţa în litere la Paris şi
a participat la campania din Bulgaria, în timpul războiului balcanic. A obţinut în 1914 şi
licenţa în drept, apoi a revenit definitiv la Bucureşti unde a publicat volumul Eternităţi de-o
clipă.

S-a căsătorit în 1915 cu pictoriţa Maria Procopie-Dumitrescu. În 1916 a editat volumul Plumb
al lui George Bacovia şi a preluat conducerea revistei Flacăra, împreună cu Adrian Maniu şi
Horia Furtună. A participat la conferinţa de pace de la Paris ca secretar al lui Alexandru
Vaida-Voievod, preşedintele delegaţiei ardelene. În ziua semnării tratatului, a publicat într-o
ediţie restrânsă de lux, volumul Grădina dintre ziduri.

În 1921 a apărut, sub îngrijirea sa, volumul Poezia toamnei, o antologie din versurile poeţilor
români care au cântat toamna. În 1922 a scos, împreună cu Tudor Arghezi, Revista Cugetul
românesc, iar în anul următor a publicat volumul de versuri Pe Argeş în sus, în care două
poeme celebre conţin portretele bunicilor săi, Bunicul şi Bunica. În 1925 a Publicat volumul
Satul meu şi a scos împreună cu criticul Perpessicius Antologia poeţilor de azi. În 1935 a
descoperit Balcicul, destinaţia preferată a Reginei Maria a României, care atrăgea ca un
magnet pictorii şi poeţii epocii, unde şi-a construit o vilă. A publicat Poeme într-un vers,
influenţate de haiku şi tehnica poemelor într-un vers din literatura chineză şi din literatura
japoneză.
A primit în 1936 premiul naţional pentru literatură şi a fost ales membru corespondent al
Academiei Române. În 1937 a tradus din Charles Baudelaire şi a publicat volumul Ţărm
pierdut. A publicat în 1942 o antologie de traduceri din poezia germană şi volumul de versuri
Împlinire. În 1944, sub titul Poezii i-a apărut întreaga operă lirică scrisă între 1906 şi 1941.

La data de 17 aprilie 1945 a avut o congestie cerebrală în plină stradă, a fost transportat acasă
(pe actuala stradă Alexandru Philippide la nr.9) în stare de inconştienţă, iar în jurul orei 22 a
decedat.

Volume de versuri publicate


• 1912 – Visări păgâne, Editura Minerva, Bucureşti
• 1914 – Eternităţi de o clipă, Editura Flacăra, Bucureşti
• 1914 – Amăgiri, Editura Flacăra
• 1919 – Grădina între ziduri, Editura Frayier Soye, Paris
• Pe Argeş în sus, Editura Cultura naţională, 1923( volumul cel mai cunoscut)
• Satul meu, Editura Cartea vremii, 1925
• Biserica de altădată, Editura Cartea Românească, 1926
• Întoarcere, Editura Petre Cătunaru, 1928
• Limpezimi, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1928
• Caietul verde, Editura Cartea Românească, 1932, ediţie definitivă, 1937
• Scutul Minervei, Bucureşti, 1934
• Poeme într-un vers, Editura Cartea Românească, 1936
• Ţărm pierdut, Editura Fundaţiilor, 1937
• Umbra timpului, Universul literar, 1939
• Balcic, Bucureşti, 1942
• Asfodela, Bucureşti, 1943
• Antologia poeţilor de azi
• Florica (poezii, cu desene de Ştefan Popescu) Editura Cartea Românească, 1926