Incredibila si trista poveste a candidei Erendira

Şi a bunicii sale fară suflet

De Garcia Marquez

Bunica : - S-a întâmplat pe vremea în care sosi vaporul grecesc.

Era un echipaj de nebuni, care fericea femeile fără a le plăti cu
bani, ci cu bureţi, nişte bureţi vii care apoi mergeau prin casă ,
gemînd ca nişte bolnavi de spital si făcându-i pe copii să plângă
pentru a le sorbi lacrimile.
Atunci a sosit el , Doamne Dumnezeule! Mai puternic, mai mare
si mult mai bărbat decât Amadis. În noaptea aceea eu cântam
împreună cu marinarii şi-am crezut că-i un cutremur. Toţi trebuie
să fi crezut la fel pentru ca au luat-o la fugă strigând,
prăpădindu-se de râs, şi a rămas numai el. Mi-aduc aminte de
parc-ar fi fost ieri că eu cântam cantecul care era pe buzele
tuturor pe vremea aceea.
Doamne Dumnezeule, dă-mi inapoi
Nevinovaţia de odinioară,
Să mă pot desfăta iară cu dragostea-i de
La-nceput.
Stătea acolo cu un papagal pe umăr şi o flintă de omorât canibali,
iar eu i-am simţit răsuflarea ucigătoare când s-a postat in dreptul
meu şi mi-a zis : Am făcut de mii de ori ocolul pământului şi am
văzut toate femeile de toate neamurile aşa că am dreptul să-ţi
spun că eşti cea mai mândra, cea mai indatoritoare şi cea mai
frumoasă de pe lume.
- Erendira!!!
Erendira : - Da. . .
Bunica : - Nu-i nimic fetiţo , ai adormit în mers.
Erendira: - E obiceiul trupului .
Bunica : - Nu uita ca mâine să speli şi covorul din salon , că n-a
văzut lumina soarelui de pe vremea zarvei.
Erendira : -Da, bunico.
Bunica : - Calcă toate rufele înainte de a te culca, ca să dormi cu
conştiinţa împăcată.
Erendira : -Da , bunico.
Bunica : - Uită-te bine prin toate dulapurile, că-n nopţiile cu vânt
moliile-s şi mai înfometate.
Erendira :-Da , bunico.
Bunica : -Si in timpul ce-ţi prisoseşte scoate florile ca să
respire, iar inainte de a te culca ai grijă ca totul să fie in ordine
deplină, căci lucrurile suferă mult când nu le pui să doarmă la locul
lor.
Erendira : -Da, bunico.
Bunica : - Şi dacă vin cei doi Amadis, spune-le sa nu intre,
fiindcă banda lui Porfirio Galan îi aşteaptă să-i omoare.

- M-a înebunit Doamne, m-a înebunit! Puneam doi drugi la

dormitory ca să nu intre el, mai trăgeam şi toaleta şi masa la
uşă, iar pe masă aşezam scaunele şi era de-ajuns ca el să dea
uşor o lovitură cu inelul pentru ca parapetul să se năruie,
scaunele se dădeau singure jos de pe masă, masa şi toaleta se
trăgeau singure la o parte, drugii săreau singuri din belciug.
Sinţeam că aveam să mor, scăldată în sudoarea fricii,
implorând în sinea mea ca uşa să se deschidă fără a se
deschide, ca el să intre fără să intre, să nu mai plece
niciodată. Dar nici să nu se mai întoarca in veci, pentru a nu fi
nevoită să-l omor.
Eu l-am prevenit, dar el a râs, l-am mai prevenit o dată si a
râs iar, până când deschise ochii ingrozit zicând ah , domniţă,
ah domniţă! Şi vocea nu- i mai ieşi pe gură ci prin tăietura de
cuţit de la gât!!
Erendira!!!!
Erendira : - Da , bunico?
Bunica: -Ai să fi o adevarată castelană. O mare doamnă
venerată de protejatele tale, iar autorităţile cele mai înalte
îţi vor face pe plac ţi te vor cinsti. Căpitanii de vapoare îţi vor
trimite ilustrate din toate porturile lumii.
Erendira : -Cu siguranţă , bunico!
Bunica: -Ascultă-mă, căci văd tot. Faima casei tale va zbura
din gură în gură din salba Antilelor până în regatele Olandei.
Şi o să fie mai mare decât cea a palatului prezidenţial, fiindcă
în ea se vor pune la cale treburile cârmuirii şi se va hotărî
soarta naţiunii.
Erendira : - Iar tu o hotărăşti pe a mea !